Hotărâre nr. 2460 din 08.04.2024

Dosar nr. #####/299/2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 08.04.2024

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: ###### #####

GREFIER: ##### ######## ###

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ############# LTD şi pe pârâtul ##### ##### ######, având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în camera de consiliu, în ordinea listei, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluţionându-se fără citarea părţilor în conformitate cu prevederile art. 1.030 C.pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Instanţa invocă, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi reţine cauza spre soluţionare asupra excepţiei.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.12.2023, sub nr. #####/299/2023, reclamanta ############# LTD a chemat în judecată pe pârâtul ##### ##### ######, utilizând formularul de cerere cu valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 549,65 lei reprezentând debit principal, a penalităților de întârziere de 68,66 lei și daune reziliere/taxe reziliere și echipamente de 2.463,37 lei, la care se adaugă dobânda penalizatoare de la data introducerii cererii până la data plății, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 05.01.2017, între ###### ####### S.A. și pârât a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr. 63739556, modificat/completat cu contract de furnizare servicii nr. ###########.02.2018, actul adiţional din data de 15.02.2018 şi contractul de furnizare servicii nr. ###########.08.2017, având ca obiect pachetul de servicii de comunicații electronice oferite clientului de către ###### ####### prin intermediul rețelei ###### #######, care poate cuprinde un anumit volum de servicii de bază, conform celor menționate în Partea I a contractului sau într-un act adițional, și servicii incluse, în baza cărora clientul datorează ###### ####### valoarea abonamentului.

Întrucât pârâtul nu a mai achitat facturile emise de furnizor începând cu 12.02.2018, la data de 30.03.2022, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță între ###### ####### S.A. și societatea sa.

Totodată, au fost efectuate formalitățile de înscriere a contractului de cesiune de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții ##### Mobiliare.

În continuare, reclamanta a invocat prevederile art. 1026 alin. 1 C.pr.civ. și a învederat că debitul pretins este mai mic de 10.000 lei, iar prezenta acțiune nu este inclusă între cererile care nu pot face obiectul acestei proceduri, conform art. 1026 alin. 2-3 C.pr.civ.

De asemenea, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1350 și art. 1516 alin. 1 C.civ. și a susținut că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei.

Reclamantul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind pârâtului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plata sau orice alt mod admis de lege.

Totodată, aceasta a apreciat că deține o creanță certă în valoare de 3.081,68 lei (rezultă din înscrisurile depuse la dosar – contractul nr. 63739556 acceptat de părți prin semnarea acestuia), lichidă (cuantumul este determinat prin facturile depuse la dosar, suma reprezentând contravaloarea pachetului de comunicații electronice oferite clientului) și exigibilă (scadența menționată în contract a fost depășită), sens în care a invocat prevederile art. 663 C.pr.civ.

În privința penalităților de întârziere, a arătat că se aplică art. 5 din clauzele contractuale de bază, care prevăd o penalitate de 0,5%/zi; taxa de reziliere este prevăzută de art. 1.9 alin. 3 coroborat cu art. 1.16 alin. 1 din termenii și condițiile generale.

Astfel, notificarea de plată finală este notificare de reziliere, iar aceasta a fost transmisă atât prin poștă simplă, cât și în conformitate cu art. 1.16 alin. 1 din termenii și condițiile generale (solicitarea de plată a sumelor).

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1026 și următoarele C.pr.civ., precum și cele ale art. 1566 și următoarele C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate de originalul, un set de înscrisuri (filele 9-54).

La data de 22.12.2023, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările şi înscrisurile solicitate de instanţă (filele 76-77).

Cererea a fost legal timbrată conform ordinului de plată depus la dosar (fila 78).

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Instanţa reţine că, în prezenta cauză, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile împotriva pârâtului în baza contractelor nr. ###########.01.2017 (filele 22-25), nr. ###########.08.2017 (filele 26-29) şi nr. ###########.02.2018 (filele 30-34), încheiate cu ###### ####### S.A.

Conform art. 1028 alin. 2 C.pr.civ., competenţa teritorială în privinţa cererilor de valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 121 C.pr.civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. 2 rămânând aplicabile.

Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. 2 C.pr.civ., fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.

De asemenea, conform art. 126 C.pr.civ. părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. 2 C.pr.civ., în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată nescrisă.

Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ. rezultă că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, deci, competenţa teritorială are un caracter absolut.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către reclamantă, instanţa apreciază că pârâtul are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.

În aceste condiţii, se reţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

În acelaşi sens, instanţa reţine că jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a consacrat caracterul de ordine publică a normelor care asigură protecţia consumatorilor, prevederile art. 121 şi art. 126 alin. 2 C.pr.civ. reprezentând norme procesuale în materia protecţiei consumatorilor.

În consecinţă, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanţei competente, printr-o convenţie încheiată, în scris, cu consumatorul ulterior împlinirii termenului acordat pentru plata dreptului de creanţă pretins de la pârât, competenţa teritorială se determină conform dispoziţiilor imperative cuprinse la art. 121 C.pr.civ., instanţa competentă fiind judecătoria de la domiciliul consumatorului.

Astfel cum rezultă din cuprinsul referatului nr. 15/09.01.2024 (fila 83), începând cu data de 08.02.2022 (anterior formulării cererii – 05.12.2023), pârâtul are domiciliul în ####### ##### ####### a, #### #####, care, potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 102/10.06.2021, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625/25.06.2021, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei ######.

Pentru aceste motive, având în vedere normele legale imperative anterior menţionate, care reglementează un caz de competenţă teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată din oficiu, urmând să o admită şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. 3 C.pr.civ., să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei ######.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta ############# LTD, cu sediul în The Hub, Triq Sant`andrija, Sgn 1612 ### Gwann și cu sediul ales la #### ####### S.R.L., în Târgoviște, Bd.

Independenței nr. 2C, #### #########, e-mail: comunicari.instante@gfalawyers.ro , în contradictoriu cu pârâtul ##### ##### ######, cu domiciliul în Mogoşoaia, #### ##### ######## ### ##, #### #####, CNP #############, în favoarea Judecătoriei ######.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 08.04.2024.