Hotărâre nr. 290 din 25.01.2024

Dosar nr. #####/299/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA a II-a CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. ###/2024

Şedinţa publică din data de 25.01.2024

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ####### (####) ########-#########

GREFIER: ### ###### #########

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul ##### ### ########## #### în contradictoriu cu pârâții ######## ###### ######### ##### S.A., ######## ###### ######### ##### S.A.

SEDIUL #### și intervenientul #### ####### #######, având ca obiect pretenţii 50600 LEI.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, în ordinea listei, se prezintă reclamantul, prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanța pune în discuția părților competența sa, conform art. 131 C.pr.civ.

La interpelarea instanței, reclamantul arată că instanța e competentă sub toate aspectele să judece cauza.

Instanţa, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 C.pr.civ., constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, potrivit dispoziţiilor art. 107 C.pr.civ. rap. la art. 94 lit. k), art. 98 C.pr.civ..

La interpelarea instanței, reclamantul solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanța pune în discuția părților necesitatea administrării unei probe cu expertiză tehnică judiciară, specializarea zootehnie.

Reclamantul apreciază că nu se impune administrarea unei asemenea probe, având în vedere înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei.

La interpelarea instanței, reclamantul, prin avocat, arată că rasa nu a fost stabilită pe baza a ceva anume, ci doar pe baza cunoștințelor reclamantului.

În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., instanţa încuviinţează părţilor proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă justei soluţionări a cauzei.

La interpelarea instanței, reclamantul estimează durata cercetării la două termene de judecată.

Instanţa estimează durata cercetării procesului, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, la 1 termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Conform prevederilor Legii 132/2017, sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea prejudiciului, astfel cum rezultă și din hotărârea Tribunalului ########.

De asemenea, sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. #### a fost stabilită pe baza cunoștințelor reclamantului, care este fermier.

Cu cheltuieli pe cale separată.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de soluţionat sau probe de administrat, instanţa dispune închiderea dezbaterilor şi reţine cauza spre soluţionare, în conformitate cu art. 395 C.pr.civ.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 21.09.2022, sub nr. #####/299/2022, reclamantul ##### ### ########## #### în contradictoriu cu pârâții ######## ###### ######### ##### S.A., ######## ###### ######### ##### S.A.

SEDIUL #### și intervenientul #### ####### #######, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.600 de lei, cu titlu de despăgubire, a dobânzii legale penalizatoare începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului principal, calculată conform O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma accidentului rutier survenit la data de 22.09.2019, pe drumul județean DJ 201B, în localitatea #####, ####### ########, în care a fost implicat autoturismul marca Porsche cu nr.

B-304-EEE, condus de intervenient, a decedat o bovină, proprietatea sa, conform planșelor fotografice atașate.

Ulterior, s-a derulat litigiul cu nr. ####/312/2020, în cadrul căruia asigurătorul CASCO al intervenientului forțat a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 147.408,52 de lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru pagubele pricinuite în dosarul de daună cu nr.

V1/CA/BU############.

Prin sentința civilă nr. ####/08.12.2020, instanța a admis acțiunea formulată de intervenient, fără a se administra proba constând în efectuarea unei expertize tehnice judiciare.

Tribunalul ######## a apreciat că în cauză culpa aparține 50%-50% părților implicate în accidentul rutier, a admis apelul formulat de reclamant și a schimbat în parte hotărârea instanței de fond.

Pe fondul cauzei, a făcut referire la art. 10 și 11 din Legea nr. 132/2017 și la art. 1.357 Cod civil.

Prejudiciul își are izvorul în accidentul rutier din 22.09.2019, fiind îndeplinită condiția existenței unei polițe de asigurare de răspundere civilă delictuală.

A mai arătat că este îndeplinită condiția unei fapte ilicite, reprezentată de încălcarea regulilor de circulație, anume art. 48 și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 coroborate cu art. 123 lit. e) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2005, deoarece intervenientul nu a adaptat viteza de deplasare la limita legală prevăzută și nu a avut conduită preventivă.

A făcut referire în acest sens și la raportul de expertiză tehnică judiciară administrat în faza procesuală a apelului în dosarul cu nr. ####/312/2020.

Cu privire la prejudiciu, a indicat art. 1.381 alin. (1), art. 1.386 și art. 1.385 Cod civil, respectiv art. 14 alin. (1), (4) și (8) din Legea nr. 132/2017, art. 22 alin. (6) și (7) din același act normativ, repararea în natură nemaifiind posibilă, deoarece bovina a decedat, fiind realizabilă doar plata contravalorii acesteia, precum și a tuturor beneficiilor de care ar fi profitat reclamantul dacă animalul ar fi fost încă în viață.

În acest sens, reclamantul a precizat modalitatea de calcul a prejudiciului, prin raportare la numărul de viței ce ar fi putut fi produși, lactatele pe care le-ar fi produs bovina în cei 6 ani rămași până la atingerea duratei de viață (în medie 8-9 ani).

Existența legăturii de cauzalitate rezultă din decesul și, ca atare, pierderea bovinei, ca urmare a faptei ilicite a intervenientului, iar vinovăția rezultă din aspectele deja învederate, cu aplicarea art. 16 și art. 1.357 alin. (2) Cod civil.

În drept, au fost invocate art. 194 și toate dispozițiile la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii.

În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe necesare soluționării cauzei.

Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul asociat a1.1 la data de 16.03.2023, reclamantul a fost scutit de taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.117 de lei.

#### legal citat, intervenientul nu a depus întâmpinare.

La data de 14.03.2022, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare (fila 43 și urm.), prin care a solicitat respingerea cererii.

În motivare, a arătat că prin decizia nr. #### din 04.11.2021, pronunțată în dosarul cu nr. ####/312/2020 de Tribunalul ########, s-a constatat că părțile au avut culpă ###### ## ########## ############ ## ########## ### ##.09.2019, aspecte ce au intrat în puterea lucrului judecat.

Drept urmare, a arătat că reclamantul nu s-a adresat societății sale pe cale amiabilă, fiind în imposibilitate de a formula o ofertă de despăgubire până la acest moment.

A mai făcut referire la art. 28 din ##### nr. 20/2017, deoarece prețurile trebuie stabilite pe baza valorii de pe piața locală a animalului respectiv, la data producerii accidentului.

Astfel, calculele efectuate de reclamant nu au nicio relevanță, deoarece nu sunt probate cu niciun mijloc de probă în acest sens.

Totodată, despăgubirea solicitată, astfel cum a fost cuantificată de reclamant, nu respectă criteriile stabilite de actul normativ, prejudiciul fiind incert.

În concluzie, a solicitat admiterea în parte a acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 223, art. 411 Cod procedură civilă, art. 13 din Legea nr. 132/2017 și ##### nr. 20/2017.

În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe necesare soluționării cauzei.

A solicitat judecata cauzei în lipsă.

La data de 09.06.2023, a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare (fila 124 și urm.), prin care reclamantul a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, ca neîntemeiate.

Contrar susținerilor pârâtei, a transmis cererea de despăgubire la data de 14.09.2022, prin e-mail, conform art. 20 din Legea nr. 132/2017.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor, a făcut referire la art. 14 alin. (1) și art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 132/2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. #### din data de 08.12.2020 pronunţată de Judecătoria Slobozia, definitivă prin decizia civilă nr. #### din data de 04.11.2021, pronunțată de Tribunalul ########, ambele în dosarul civil cu nr. ####/312/2020, a fost admisă în parte acțiunea formulată de S.C. ######## ###### ######### ##### S.A. și obligat domnul ##### ### (reclamantul din prezenta cauză) la plata sumei de 73.704,26 lei cu titlu de despăgubiri (reprezentate de jumătate din contravaloarea reparațiilor autovehiculului cu nr.

B-304-EEE), la care se adăugă dobânda legală și cheltuieli de judecată (fila 17 și urm.).

Instanțele de judecată au reținut cu putere de lucru judecat faptul că ,,la data de 22.09.2019, în localitatea #####, pe DJ201 ####### ########, a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat autoturismul marca PORSCHE ####### cu număr de înmatriculare B-304-EEE.

Conform procesului – verbal încheiat la 22.09.2019, pârâtul ##### ### a lăsat fără supraveghere o vacă, proprietate personală, care a pătruns pe DJ201, intrând în coliziune cu auto B-304-EEE, al cărui conducător auto nu a mai putut efectua manevre de evitare a impactului.’’

S-a mai reținut că ,,este relevantă expertiza tehnică auto întocmită în cauză din care se reţine că viteza autoturismului Porsche ####### cu numărul de înmatriculare B-304-EEE la momentul impactului cu animalul a fost mai mare de 100,77 km/h.

Se reţine totodată că intervenientul a circulat în interiorul localităţii, unde limita de viteză legală este de 50 km/h, cu o viteză de peste 100 km/h şi la apropierea de un animal nesupravegheat care se deplasa pe sectorul de drum nu a adaptat viteza şi nu a păstrat o distanţă suficientă pentru a executa o manevră de depăşire în condiţii de siguranţă, deşi avea obligaţia să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă conform art.48 din OUG nr.195/2002.

Neadaptarea vitezei autovehiculului este una dintre cauzele producerii accidentului, chiar dacă şoferul autoturismului nu a fost sancţionat contravenţional şi în raport şi de celelalte probe administrate, (...) apreciază că în cauză culpa producerii prejudiciului este comună, în proporţie de 50% - 50%, aparţinând atât pârâtului care era obligat să supravegheze atent deplasarea animalului, cât şi conducătorului auto care era obligat să respecte limitele de viteză prevăzute de lege şi să reducă viteza până la evitarea impactului.’’

Instanța amintește că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaște două aspecte.

Pe de o parte, există efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond.

Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză.

Pe de altă parte, există și efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluției anterioare (dacă este sau nu corectă).

Drept urmare, instanța va reține ca fiind incontestabile aprecierile instanțelor de judecată din dosarul cu nr. ####/312/2020, neputând a se ajunge la o concluzie contrară în prezenta cauză.

Mai departe, instanța reține că autoturismul condus de intervenientul forțat era asigurat la pârâtă, la data de 22.09.2019, data producerii accidentului, astfel cum rezultă din polița seria RO/22/P22##########, aflată la fila 16 a dosarului.

Astfel, la data de 14.09.2022, reclamantul a formulat și transmis cererea de despăgubire pârâtei, care însă nu a deschis dosar de daună în acest sens (fila 139).

În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă fondului, față de dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea ######## și de data încheierii contractului de asigurare obligatorie, instanța apreciază că se aplică dispozițiile acestui act normativ, care se completează în mod corespunzător cu cele ale Codului Civil.

Raportând prevederile legale anterior invocate la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 1349 coroborat cu art. 1357 Cod civil, răspundere ce se angajează în raportul civil delictual născut între reclamant – persoana păgubită şi asiguratul pârâtei, intervenientul forţat, ca urmare a producerii accidentului rutier, prin încheierea asigurării de răspundere civilă auto.

Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

Instanța reține că fapta ilicită a intervenientului forțat a constat în neadaptarea vitezei la limita maximă prevăzută legal pentru acel sector de drum, circulând cu peste 100 de km/oră, contrar art. 48 coroborat cu art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005.

În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. (2) Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Aşa cum rezultă din decizia civilă nr. #### din data de 04.11.2021, pronunțată de Tribunalul ########, în dosarul civil cu nr. ####/312/2020, culpa în producerea accidentului din 22.09.2019, soldat cu decesul bovinei aparținând reclamantului și avarierea autovehiculului cu nr.

B-304-EEE, condus de intervenientul forțat, este una ####### ######### ########## ## ######### ############## (fila 30) și din restul înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că animalul fusese dus la păscut, acesta având obiceiul de a se întoarce înapoi, la proprietatea reclamantului, singur, neînsoțit.

De altfel, evenimentul s-a produs chiar pe această porțiune de drum, bovina fiind lăsată nesupravegheată la pășunat.

Contrar susținerilor reclamantului, dacă vinovăția intervenientului reiese cu precădere din nerespectarea limitei de viteză, culpa sa rezidă din faptul că a lăsat nesupravegheat animalul pe un sector de drum pe care circulau autovehicule, expunându-l pe acesta, dar și pe restul participanților la trafic.

Astfel cum instanțele de judecată din dosarul cu nr. ####/312/2020 au decis ca rezultatele nocive ale accidentului rutier să fie suportate de către ambele părți implicate, în ceea ce privește autovehiculul condus de intervenient, aceeași concluzie trebuie să fie trasă și cu privire la bovina proprietatea reclamantului, decedată în urma accidentului rutier.

Drept urmare, instanța va reține o întindere a culpei de 50%-50% pentru reclamant și intervenientul forțat.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, la data de 22.09.2019, a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoturismul condus de către intervenientul forțat, cu nr.

B-304-EEE, și bovina proprietatea reclamantului.

În primul rând, instanța reține că pârâta nu a contestat faptul că animalul aparținea reclamantului sau că aceasta provenea din rasa ,,Băltață românească’’, astfel cum rezultă și din cuprinsul întâmpinării, unde se apără pârâta numai cu privire la întinderea prejudiciului.

Chiar și în aceste condiții, instanța reține că vaca aparținând reclamantului prezenta pete de culori diferite și nearmonizate, ceea ce conduce la concluzia că era bălțată, făcând parte din această rasă (fila 80).

De altfel, având în vedere că, la data evenimentului, animalul se afla în posesia sa, conform art. 935 Cod civil, se prezumă că reclamantul deține titlu de proprietate asupra acestuia, nefiind produsă o probă de natură să răstoarne această concluzie.

Potrivit art. 1.385 Cod civil, orice prejudiciu se repară integral, fiind cuprinse în noțiunea de pagubă atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat, de care a fost lipsit reclamantul (lucrum cessans).

Pierderea efectiv suferită (ca prejudiciu material) vizează contravaloarea bunului pierit în urma accidentului rutier din 22.09.2019.

Conform art. 28 alin. (1) din ##### nr. 20/2017, despăgubirile pentru animale sunt stabilite pe baza valorii de pe piaţa locală a animalului respectiv, la data producerii evenimentului.

Instanța reține că reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-și preconstitui dovezi cu privire la valoarea de piață a animalului la data accidentului, contractul de vânzare a unui bun mobil fiind caracterizat de consensualism, mai cu seamă că evenimentul nu a fost unul voit, ci este fundamentat pe o culpă ###### # ########.

Astfel, instanța apreciază rezonabile înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant pentru a dovedi întinderea creanței sale.

Mai mult, aceste oferte sunt chiar de pe piața locală, sintagmă ce poate semnifica inclusiv o platformă de comercializare de bovine, precum www.olx.ro , textul de lege nefiind restrictiv.

Referitor la valoarea unei bovine, înscrisurile depuse la dosar (ofertele de la filele 87 și urm.) reflectă o valoare fluctuantă între 5.000 și 6.500 de lei.

Astfel, instanța va avea în vedere o medie de 6.000 de lei pentru valoarea unei bovine din rasa ,,Bălțată românească’’.

Cu privire la vârsta bovinei, pârâta nu a contestat faptul că aceasta avea 3 ani la data decesului și nici că durata medie de viață este de 8-9 ani, cum susține reclamantul, prin cererea de chemare în judecată.

De altfel, articolele în zootehnie indică medii de vârstă chiar mai mari[1].

În astfel de situații, beneficiul nerealizat poate consta în lactatele de care reclamantul nu s-a putut bucura pentru restul vieții bovinei, precum și valoarea vițeilor pe care i-ar fi dat animalul în această perioadă de timp.

Reclamantul solicită beneficiile pentru 5 ani cât este probabil să fi trait bovina, dacă nu ar fi avut loc accidental rutier. Cu privire la lactate, reclamantul a solicitat contravaloarea lor doar pentru 7 luni/an (35 de luni în total).

Referitor la producția medie zilnică de lapte, conform adresei emise de Ministerul Agriculturii Rurale, Agenția Națională pentru Zootehnie (fila 75), producția medie zilnică de lapte la tipul de rasă ,,Bălțată românească’’ este de 19,7 kg.

În continuare, conform adresei nr. 9974 din 02.03.2022 (fila 79), Asociația crescătorilor de vaci ,,Bălțată românească’’ tip Simmental a arătat că media zilnică este de 19 kg.

Astfel, instanța va avea în vedere o medie de 19,2 kg/zi.

##### în vedere densitatea laptelui gras de vacă (1.030 de g/cm3), prin transformare din kg în litri rezultă 18,64 de litri/zi produși în medie de o vacă din rasa ,,Bălțată românească’’.

Analizând valoarea unui litru de lapte pe baza ofertelor depuse de reclamant (filele 82-84), instanța va avea în vedere o medie de 3 lei/litru, costul total al unei zile ajungând la 55,92 de lei.

Astfel, pe o lună, valoarea totală inițială este de 1.677,6 de lei.

Înmulțit cu 35 de luni, rezultă o valoare rezultantă de 58.716 de lei.

Referitor la producția medie de viței, durata de gestație a unei vaci este de 9 luni, aspect notoriu și necontestat de către pârâtă. Cu toate acestea, reclamantul a solicitat contravaloarea a doar 3 viței.

Valoarea unui vițel bălțat este în medie între 1.500 și 2.500 de lei, astfel că instanța va avea în vedere o valoare medie de 2.000 de lei/vițel. Astfel, înmulțit cu 3, reiese o valoare rezultantă de 6.000 de lei.

O concluzie preliminară este că valoarea totală a prejudiciului cauzat reclamantului prin pierderea bovinei este de 70.716 de lei.

Cu privire la modalitatea de reparare, art. 1.386 alin. (1) Cod civil arată că aceasta se face prin echivalent, dacă nu mai este posibilă repararea în natură.

Or, în cauză, animalul fiind decedat în urma impactului (fila 55, fotografia 11), singura posibilitate pe care o are reclamantul la dispoziție este să beneficieze de contravaloarea bunului său.

##### în vedere limitele învestirii, conform art. 9 Cod procedură civilă, precum și faptul că vinovăția este comună, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 35.358 de lei (1/2 din 70.716 de lei).

Cu privire la dobânda legală penalizatoare, reţinem că, în conformitate cu prevederile art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Instanţa reţine că părţile nu au instituit o clauză penală, aceasta trebuind a fi acceptată în scris de către amândouă, nefiind o clauză uzuală, astfel că devin aplicabile disp.

O.G. nr. 13/2011, dintre un profesionist (pârâta) şi un consumator (reclamantul).

Instanța constată că reclamantul a transmis pârâtei cererea de despăgubire (în care este cuprinsă modalitatea de calcul) încă din data de 14.09.2022, fără a obține răspuns din partea acesteia.

Fiind vorba de un accident rutier, prejudiciul este instantaneu și se produce chiar din 22.09.2019.

Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul a solicitat dobândă legală penalizatoare de la data introducerii acțiunii, va admite cererea și o va acorda întocmai.

##### în vedere aceste considerente, instanța va admite acest capăt de cerere şi va obliga pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale penalizatoare calculată asupra debitului în cuantum de 50.600 de lei, de la data introducerii cererii (21.09.2022) şi până la data achitării debitului principal, conform disp. art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 (“#### dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale”).

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Va lua act că reclamantul a arătat că va pretinde cheltuieli de judecată pe cale separată.

De asemenea, va respinge solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că nu a făcut dovada suportării acestora, conform art. 452 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul ##### ### ########## ####, cu domiciliul în #### #########, sectorul 3, #### ##### ### #-3, ### #, în contradictoriu cu pârâtul ######## ###### ######### ##### S.A., cu sediul în #### #########, sectorul 1, ##### ######### nr. 51, intervenientul #### ####### #######, #### ###### ### ####, ### #, ### #, jud.

Ilfov, pârâtul ######## ###### ######### ##### S.A.

SEDIUL ####, cu sediul în #### #########, sectorul 5, aleea cauzasi nr. 47, ### #, ap. 5.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 35.358 de lei, cu titlul de debit principal.

Obligă pârâta să plătească reclamantului dobândă legală penalizatoare calculată asupra debitului în cuantum de 35.358 de lei, de la data introducerii cererii şi până la data achitării debitului principal, conform disp. art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Ia act că reclamantul a arătat că va pretinde cheltuieli de judecată pe cale separată.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 25.01.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.