Hotărâre nr. 702 din 27.01.2023

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. #####/299/2022

SENTINŢA CIVILĂ nr. ###

Şedinţa publică din data de 27.01.2023

Instanța constituită din:

Preşedinte: ######## ####### ########

Grefier: ######-#### ########

Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatoarea AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI şi pe intimata ######## ###, având ca obiect contestaţie la executare DOSAR EXECUTARE NR. 221/2022.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, instanţa amânând succesiv pronunţarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

#### cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 21.09.2022, contestatoarea Administraţia Domeniilor Statului a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat instanţei să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 02.09.2022 în dosarul nr. #####/299/2022, anularea tuturor actelor de executare emise de executorul judecătoresc şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu ce este reprezentat de sentinţa civilă nr. ####/06.10.2008 a Judecătoriei Feteşti, având în vedere dispoziţiile art. 706 alin. (1) C.proc.civ. care prevede că termenul de prescripţie este de 10 ani în materia drepturilor reale.

Dreptul material la acţiune s-a născut la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. ####/06.10.2008, respectiv la data pronunţării deciziei civile nr. ###/R/26.08.2009 pronunţată de Tribunalul ########.

În al doilea rând, critică această executare având în vedere faptul că executarea nu se poate face decât dacă există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că nu pto fi puse în executare creanţele cu termen sau cele condiţionale.

Astfel, apreciază contestatoarea faptul că intimata are o creanţă condiţională, care nu poate fi executată întrucât terenul din titlul executoriu nu a fost trecut din domeniul public al statului în cel privat prin hotărâre de Guvern.

Suprafaţa totală de 16 ha revendicată de creditoare, pe care contestatoarea trebuie să o predea Comisiei Locale de fond funciar Borduşani figurează în domeniul public al statului, conform Legii nr. 268/2001.

Astfel, terenul a fost înscris în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, conform HG nr. 1705/2006.

Terenurile din domeniul public, pentru a putea fi retrocedate foştilor proprietari, trebuie să treacă în domeniul privat.

Pentru punerea în executare a titlului executoriu, contestatoarea a emis adresele nr. 90413/18.04.2022, nr. 21573/11.01.2022 şi nr. 21281/13.10.2021, prin care a solicitat prefectului judeţului ######## să transmită acesteia documentaţia privind suprafaţa de teren pentru care se solicită schimbarea regimului juridic.

Totodată, contestatoarea a introdus o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat Comisiei judeţene de fond funciar ######## şi a Comisiei locale de fond funciar Borduşani transmiterea documentaţiei necesare pentru ca aceasta să îşi poată îndeplini obligaţia din titlul executoriu.

Contestatoarea a întreprins toate demersurile necesare pentru punerea în aplicare a titlului executoriu şi schimbarea regimului juridic al terenului ce urmează a fi predat prin protocol în vederea retrocedării.

Nu poate fi reţinută culpa acesteia, câtă vreme obligaţia stabilită în sarcina acesteia depinde nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor legale de către comisiile de fond funciar.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 719 şi 719 C.proc.civ.

În susţinerea cererii, a solicitat instanţei să încuviinţeze proba cu înscrisurile ataşate cererii.

## data de 19.10.2022, contestatoarea şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanţei să dispună anularea procesului-verbal de îndeplinire/neîndeplinire a executării din 10.10.2022 şi anularea somaţiei din 10.10.2022, prin care li s-a pus în vedere să achite suma de 317 lei, reprezentând cheltuielile de executare silită.

Intimata ######## ### a formulat întâmpinare înregistrată la data de 02.11.2022, solicitând instanţei să respingă contestaţia la executare ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea cererii, intimata arată că debitoarea nu şi-a executat obligaţia de a face stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, arătând că a ignorat notificările acesteia, sfidând legea şi dovedind că nu există motive temeinice care să justifice timp de 13 ani refuzul/întârzierea executării benevole a obligaţiei din titlul executoriu.

În perioada celor 13 ani care au trecut de la pronunţarea titlului executoriu, atât ####### locală de fond funciar Borduşani, cât şi ####### Judeţeană de Fond funciar Iaslomiţa au formulat şi au comunicat numeroase cereri către contestataore, solicitându-i acesteia să predea prin protocol către comisia locală suprafaţa de 50,50 ha teren arabil, în vederea punerii în posesie a reclamanţilor. ##### că aceasta a recunoscut datoria de a preda prin protocol respectiva suprafaţă de teren, însă a refuzat în mod nejustificat să-şi execute obligaţia benevol.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, consideră că a fost suspendat cursul prescripţiei, având în vedere că acesta a efectuat un act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, ori a recunoaşterii în mod voluntar a datoriei.

Pârâta arată că la data de 04.12.2012 mama acesteia a decedat, iar unica moştenitoare legală a acesteia este intimata. #### contestatoarea a fost notificată în repetate rânduri atât de mama acesteia, cât şi de ea, debitoarea contestatoare a refuzat constant şi în mod nejustificat să se supună dispoziţiilor legii. ##### că nici după emiterea somaţiei din data de 10.10.2022 contestatoarea nu s-a conformat somaţiei şi nici dispoziţiilor din titlul executoriu, producând un prejudiciu imens intimatei care, nici după 13 ani de la pronunţarea titlului executoriu, nu a obţinut executarea obligaţiei de către debitoare.

Intimata a invocat jurisprudenţa Curţii Europene Adrepturilor Omului care a statuat că dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătoreacă sau întârzie executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi.

Curtea a reţinut că nu este oportun să soliciţi unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obţine o satisfacţie.

Totodată, intimata arată că pretinsa creanţă condiţională invocată de către contestatoare presupune o condiţie care nu este îndeplinită în cauză, întrucât obligaţia reţinută în sarcina statului nu este afectată de niciun termen şi nicio condiţie.

Consideră că obligaţia este una executorie pentru debitoare de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce priveşte anularea procesului-verbal prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 C.proc.civ. şi art. 6 din ####.

În susţinerea cererii, a solicitat instanţei să încuviinţeze proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele considerente:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. ####/06.10.2008 pronunţată de Judecătoria Feteşti în dosarul nr. ####/229/2008 (f. 68-70) s-a admis cererea numiţilor ######### #####, ###### ########, ######## ####, ####### #####, ### D. ##### şi ######## ### în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului şi a dispus obligarea acesteia să predea prin protocol către ####### locală de fond funciar Borduşani suprafaţa de 50,50 ha, teren arabil, situate în extravilanul comunei Borduşani, în vederea punerii în posesie a reclamanţilor.

Respectiva sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. ###/R/26.08.2009 pronunţată de Tribunalul ######## în dosarul cu acelaşi număr, prin care a fost respins recursul declarat de către A.D.S ca nefondat (f. 70).

Numita ### D. ##### a decedat la data de 04.12.2012, aşa cum rezultă din certificatul de deces ##### ## ### ###### din 05.12.2012 (f. 61), unica moştenitoare fiind intimata ######## ###, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 97/15.03.2022 (f. 62).

#### încheierea din 02.09.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. #####/299/2022 (f. 54), instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite şi a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei contestatoare, la cererea Biroului Executorului Judecătoresc ######### ########.

#### somaţia din data de 05.09.2022 (f. 53), executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei contestatoare ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să se conformeze dispoziţiilor din titlul executoriu, respectiv să predea prin protocol către ####### locală de fond funciar Borduşani suprafaţa de 16 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Borduşani, în vederea punerii în posesie a reclamanţilor.

Ulterior, a fost întocmit un proces-*verbal de îndeplinire/neîndeplinire a executării de către executorul judecătoresc la data de 10.10.2022 (f. 81), prin care s-a constatat că debitoarea contestatoare nu şi-a îndeplinit obligaţia, stabilind şi cheltuielile de executare în sarcina debitoarei în cuantum de 357 le.

Debitoarea a fost somată ca în termen de 1 zi de la comunicarea acestei somaţii (f. 82) să achite suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.

În drept, aşa cum prevede art. 622 alin. (2) C.proc.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Instanţa are în vedere şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunţarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul (şi administraţia publică) având obligaţia de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunţată contra sa (cauza Hornsby c.

Greciei).

Curtea a apreciat în mod constant în jurisprudenţa sa că protecţia efectivă a justiţiabilului şi restabilirea legalităţii implică obligaţia administraţiei de a se „plia” unei sentinţe civile, Curtea reamintind în această privinţă că administraţia constituie un element al statului de drept şi că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiţiei. #### administraţia refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, dreptul la o instanţă şi garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie ar deveni în întregime iluzorii şi teoretice (Antonetto c.

Italiei, S.

P. c.

României, #### c.

Greciei).

Potrivit art. 712 alin. (1) C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestația la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce priveşte prescripţia executării silite, instanţa reţine următoarele:

Prescripţia extinctivă este acea sancţiune de drept civil îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil care constă în stingerea dreptului respectiv ori a „dreptului la acţiune” (inclusiv a dreptului de a obţine executarea silită) neexercitat în termenul prevăzut de lege.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că titlul executoriu a fost pronunţat şi, mai mult decât atât, a rămas definitiv înaintea de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15.02.2013).

Astfel, chiar dacă executarea silită a început sub imperiul Legii nr. 134/2010 (prin depunerea cererii de executare silită la executorul judecătoresc), termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită se calculează în raport de dispoziţiile ce erau în vigoare la momentul pronunţării deciziei civile pronunţate de Tribunalul ######## în 2009.

Aşa cum prevede art. 405 C.proc.civ. 1865, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. ## acelaşi articol se prevede că în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.

#### urmare, având în vedere că sentinţa civilă nr. ####/06.10.2018 a rămas definitivă prin decizia civilă nr. ###R la data de 26.08.2009 prin respingerea recursului, instanţa reţine că dreptul de a obţine executarea silită s-a născut la data de ##########, după cum a afirmat şi contestatoarea.

Cu toate acestea, aşa cum rezultă din prevederile art. 4052 alin. 1 pct. a C.proc.civ. cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei.

De asemenea, potrivit art. 4052 alin. 2 C.proc.civ., după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

În acest sens, instanța observă că în anul 2021 debitoarea contestatoare a formulat o cerere împotriva Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ######## și Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din Bordușani, în motivele acestei cereri recunoscând că în perioada în care curgea termenul de prescripție a efectuat demersuri în vederea executării mai multor hotărâri judecătorești ce privesc terenurile din localitatea Bordușani (printre care și terenul intimatei), arătând că a inițiat un proiect de H.G. de trecere a terenului din domeniul public în domeniul privat al statului, efectuând și numeroase adrese către Prefectura ########, prin care a solicitat trecerea acestor terenuri din domeniul public în domeniul privat pentru a putea să-și execute obligațiile.

Astfel, primele încercări de inițiere a proiectului s-au realizat în anul 2016, iar adresele emise către instituția prefecturii din ####### ######## #### ######## ## #### ## ####, operând astfel întreruperi succesive ale termenului de prescripție.

Aceste acte reprezintă acte voluntare de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu, reprezentând o recunoaștere tacită a datoriei, care determină întreruperea termenului de prescripție și curgerea unui nou termen de prescripție.

#### urmare, instanţa apreciază că a intervenit întreruperea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, astfel că, la data de 05.09.2022 (data formulării cererii de executare silită), termenul de prescripţie nu era împlinit, contrar susţinerilor contestatoarei.

Mai mult, având în vedere și jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului în această chestiune, instanța are în vedere și faptul că statul nu poate să supună creditorii unei lungi proceduri administrative, opunându-se la executare în mod constant, ca apoi să invoce prescripția executării silite, acest lucru ducând la vătămarea intereselor creditorilor ce au fost recunoscute deja printr-o hotărâre definitivă.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu a operat în privinţa creanţei deţinute de intimată din prezenta cauză, instanţa va înlătura ca neîntemeiat acest motiv de nulitate a executării silite.

În continuare, contestatoarea debitoare apreciază că respectiva creanță pe care intimata o deține împotriva acesteia este una care nu poate fi executată în acest moment, întrucât terenul din titlul executoriu nu a fost trecut din domeniul public al statului în domeniul privat prin hotărâre de Guvern.

Invocă astfel faptul că respectiva creanță este una condițională, ca urmare a faptului că obligația acesteia de predare a terenului către cele două comisii nu poate fi făcută decât după trecerea respectivului teren din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia.

Instanța apreciază acest motiv de nelegalitate a executării silite ca fiind unul neîntemeiat.

Analizând dispozitivul sentinței civile din 2008, instanța observă că debitoarea contestatoare a fost obligată să predea prin protocol către comisia locală de fond funciar Bordușani suprafața de 50,50 ha, teren arabil ce este situat în extravilanul comunei Bordușani, în vederea punerii în posesie a mai multor persoane, printre care şi mamei intimatei.

Instanţa constată că în absența unor dispoziții ale instanței de fond de temporizare şi condiţionare a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, contestatoarea nu poate opune în mod întemeiat refuzul său de întocmire a protocolului de predare pe motiv că celelalte instituții ale statului nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător propriile obligaţii de a înaintare a documentelor, astfel cum prevăd procedurile administrative reglementate.

Invocarea unei anumite succesiuni în executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu nu poate avea alt izvor decât hotărârea judecătorească, ea neputând fi dedusă din cuprinsul unor elemente extrinseci acesteia, fie chiar dispoziţii legale de drept substanţial, atât timp cât nu este prevăzută expres în titlul executoriu.

Aşadar, împrejurarea că procedura prevăzută de dispozițiile din Legea nr. 1/2001 și Legea nr. 268/2001 nu s-ar fi efectuat până la data întocmirii prezentei contestații, întrucât nu i s-ar fi transmis contestatoarei documentația de schimbare a regimului juridic al terenurilor ce trebuie retrocedate, nu înlătură obligația stabilită în sarcina acesteia de a încheia protocolul de predare pentru suprafaţa de teren respectivă.

Pe cale de consecinţă, cum nu este stabilită ordinea de executare a obligaţiilor la care s-a făcut referire în titlul executoriu, nu se poate reţine ca întemeiată susţinerea contestatoarei în sensul că obligaţia sa este condiţionată şi că nu a devenit exigibilă, întrucât condiţia parcurgerii procedurii stabilite de dispozițiile legale sus-menționate de către celelalte entităţi (####### județeană de fond funciar ######## și ####### locală de fond funciar Bordușani) neafectând exigibilitatea creanţei.

Totodată, având în vedere perioada mare de timp ce a trecut de la data rămânerii definitive a sentinței (2009) și perioada în care debitoarea a început să efectueze primele demersuri în vederea punerii în executare a obligației din titlul executoriu (2016, iar ulterior 2018, 2019 și 2022), instanţa reţine că această perioadă în care trebuiau îndeplinite procedurile administrative și-a pierdut caracterul rezonabil, compatibil cu respectarea dreptului la un proces echitabil și în mod efectiv, cu atât mai mult cu cât persoana care era îndrituită inițial să primească respectivul teren a și decedat între timp, procedura fiind reluată de intimata creditoare din prezenta cauză, în calitate de moștenitor legal.

Astfel, debitoarea trebuia să efectueze de îndată toate demersurile în vederea executării obligației consfințite în hotărârea judecătorească, nefiind vorba de o obligație afectată de vreun termen suspensiv sau de vreo condiție, așa cum s-a apărat în mod neîntemeiat contestatoarea.

Totodată, în situația în care alte instituții publice sau private s-ar opune, aceasta are la dispoziție numeroase căi în justiție, care puteau fi efectuate mai devreme, iar nu abia începând cu anul 2021.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiat acest motiv de nulitate invocat de către contestatoare, obligația sa nefiind afectată de vreun termen sau de vreo condiție.

În continuare, debitoarea contestatoare a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal de îndeplinire/neîndeplinire a executării, emis în data de 10.10.2022, precum și a somației din 10.10.2022 prin care i s-a pus în vedere acesteia să achite suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de executare.

În ceea ce privește procesul-verbal de îndeplinire/neîndeplinire a unor obligații, emis de executor la data de 10.10.2022, contestatoarea invocă aceleași motive de nelegalitate ca cele susținute în contestație inițial.

Instanța deja s-a pronunțat cu privire la aceste motive (referitoare la exigibilitatea creanței), apreciind apărările ca fiind neîntemeiate, motiv pentru care, raportat și la acest act de executare, față de considerentele expuse în paragrafele anterioare, instanța apreciază că procesul-verbal (prin care se constată că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația, deși a fost somat în acest sens) a fost legal întocmit și nu se impune anularea acestuia sub acest aspect.

Analizând legalitatea somației din 10.10.2022, în ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite, instanța observă că aceste cheltuieli au fost stabilite prin procesul-verbal prin care s-a constatat neîndeplinirea obligației de executare a titlului executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 890 alin. (3) C.proc.civ.

Instanţa reţine că, în conformitate cu art. 670 alin. (2) C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Dispoziţiile legale enunţate prevăd expres că aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta, dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător.

Verificând legalitatea sumei de 357 lei (TVA inclus) instanța observă că această sumă este compusă din suma de 178,50 lei (cheltuieli cu efectuarea actelor de executare silit) și suma de 178,50 lei (onorariul executorului pentru executare directă).

În privința onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 178,50 lei, în conformitate cu dispozițiile din Legea nr. 188/2000 (republicată), onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.

Instanța mai subliniază că în activitatea sa executorul judecătoresc este obligat să achite TVA, iar onorariile maximale stabilite prin Ordinul M.J. nr. ######### nu includ și plata TVA, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. #/2022 pronunțată de Înalta ##### de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Din verificarea onorariului în cuantum de 178,50 lei calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul judecătoresc a respectat prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 în ceea ce privește onorariul maximal referitor la executarea directă (puneri în posesie, servituți, predări de bunuri) pusă în executare, fiind stabilit un onorariu maxim de 5200 lei (pentru persoane juridice), astfel că sumă percepută de către executor se încadreaza în acest plafon, fiind cerut spre limita minimă stabilită de legiuitor.

Cu privire la restul cheltuielilor de executare în cuantum de 178,50 lei, instanța observă că executorul nu a indicat în mod concret din ce este alcătuită această sumă, stabilind în mod generic faptul că aceasta este alcătuită din cheltuielile ocazionate de efectuarea actelor de executare silită.

În aceste condiţii, în lipsa unor dovezi privind cheltuielile de executare, instanţa apreciază că este în imposibilitate de a realiza un control judiciar efectiv al procesului-verbal prin care s-au stabilit.

Drept urmare, având în vedere că suma de 178,50 lei este stabilită în mod arbitrar şi discreţionar de către executorului judecătoresc, fără dovada plăţii acestei sume, instanţa reţine că nu poate fi stabilită în sarcina debitorului contestator.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, instanţa va admite în parte contestaţia la executare, va anula în parte procesul-verbal de îndeplinire/neîndeplinire a executării în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de executare silită din data de 10.10.2022, precum și actele de executare subsecvente din dosarul de executare nr. 221/2022 al B.E.J. ######### ######## pentru suma de 178,50 lei.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 719 alin. (1) C.proc.civ., până la soluţionarea contestaţiei sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, se poate dispune suspendarea executării. ##### în vedere că suspendarea se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces, instanța observă că debitoarea contestatoare nu a formulat vreo cerere de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a formulat o astfel de cerere.

Art. 453 alin. (1) C.proc.civ. stabilește că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții interesate să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză. ##### în vedere faptul că instanța a respins apărările contestatoarei cu privire la anularea întregii executări silite, admițând în parte cererea, doar cu privire la cheltuielile de executare percepute de executorul judecătoresc, instanța apreciază că intimata este îndrituită, raportat la prevederile art. 453 alin. (2) C.proc.civ., la plata de către contestatoare a onorariului avocațial în cuantum de 1190 lei, făcând dovada acestor cheltuieli la termenul de judecată din 13.12.2022.

#### de aceste considerente, instanța va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în Bucureşti, sector 1, #### ####### ##### ### ## în contradictoriu cu intimata ######## ### cu domiciliul în xxxx, #### ######### ### ##, #### ######## ## ## ########## ######### #### ## ### ##########, ####### şi Asociaţii în Bucureşti, b-dul ######## ###### nr. 5, ### ###, ### #, ### ##, sector 3.

Anulează în parte procesul-verbal de îndeplinire/neîndeplinire a executării din 10.10.2022, şi somația din 10.10.2022 emise în dosarul execuţional nr. 221/2022 al B.E.J. ######### ######## în ceea ce priveşte suma de 178,50 lei stabilită cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea actelor de executare silită.

Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată cu privire la celelalte motive invocate în cerere.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.

Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 27.01.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.