Hotărâre nr. 6423 din 23.06.2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####/2023

Şedinţa publică de la 23.06.2023

Instanţa constituită din:

Președinte: ####### ######## ########

Grefier: #####-##### #########

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată, având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”, formulată de reclamantele ###### ########, ###### ######## şi ###### ####### în contradictoriu cu pârâtul ######### ######.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2023, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.06.2023, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 07.06.2023, sub nr. #####/299/2023, reclamantele ###### ########, ###### ######## şi ###### ####### au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul ######### ######, să dispună obligarea pârâtului să lase în deplină şi liniştită posesie terenul imobil în suprafaţă de 3000 mp situat în Bucureşti, #### ############ ### #, sector 1, până la soluţionarea dosarului nr. #####/299/2023.

În motivarea cererii, reclamantele arată că terenul în suprafață de 3000 mp situat în ###### ############ ### #, Sector 1 Bucuresti, s-a aflat în posesia autorului lor, ###### ########, în mod util continuu și neîntrupt, pentru o perioada de mai mult de zece ani, începand cu anul 2012 și până la data decesului său, respectiv 15.02.2023.

Ulterior terenul a fost posedat de reclamante, în calitate de moştenitoare legale ale defunctei ###### ########.

În data de 17 martie 2023, deplasându-se la imobil pentru a hrăni cățelușii ce se aflau acolo, au găsit poarta încuiată cu un alt lacăt.

Ca atare, lacătul lor fusese spart și înlocuit cu un alt lacăt pentru a împiedica accesul la imobil și, de asemenea, la propriile bunuri ce se afla acolo.

Mai mult, pe poartă era și un banner cu mențiunea - DE ÎNCHIRIAT, fiind lăsat și un număr de telefon.

În continuare, l-au contactat pe pârâtul ######### ######, despre care știau că ar avea în proprietate terenul vecin și acesta le-a transmis că el este cel care a schimbat lacătul, că a cumpărat terenul(atât cel din vecinătatea terenului de 3000 mp aflat în posesia reclamantei, cât si restul terenului) de la lichidatorul societății ARPOM.

Au încercat să stabilească cu acesta o întâlnire pentru a lămuri situația, dar pârâtul a tot amânat această întâlnire, până la data de 29.03.2023, când a precizat că refuză să se mai întâlnească cu reclamantele.

Mai arată că acesta nu i-a prezentat niciun document din care să rezulte pretinsul său drept de proprietate, deși i-au solicitat expres acest lucru, si nici nu le-a notificat în vreun fel anterior spargerii lacătului şi pătrunderii pe terenul pe care familia reclamantelor îl posedă de o perioadă lungă de timp. respectiv de mai mult de 10 ani.

Pe teren se află clădiri de birouri și o baracă unde sunt bunuri personale ale familiei, dar și 4 cățeluși care sunt în grija familiei.

De asemenea, solicitându-i paratului să le acorde accesul la teren şi bunurile proprietate personală ce se află la acel imobil, acesta a refuzat.

Ca atare, la acest moment, pârâtul nu doar că le-a îngrădit accesul la terenul în cauză ,teren asupra căruia autorul lor a exercitat o posesie de mai bine de 10 ani, dar acţiunea acestuia este nelegala, nejustificată şi nedovedită, atât timp cat refuză să le arate documentul care îi conferă statutul de proprietar. #### de netăgăduit faptul că toate bunurile ce se află acolo aparțin tatălui și familiei lor, el fiind singurul care a folosit terenul în toată această perioadă de timp apoi reclamantele, iar nu pârâtul.

Astfel, în toată această perioadă de timp, nu au avut acces la imobilul, la bunurile familiei ce se află acolo și, de asemenea, nu au avut acces pentru a hrăni cățelușii , reclamantele trebuind sa le arunce mâncare peste poartă, pârâtul manifestând un total dispreț referitor la întreaga situație.

Atitudinea acestuia se poate observa fără echivoc și din mesajele transmise în care face acuzații nesusținute.

Din interpretarea art. 997 C.proc.civ., rezultă că, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea unei acțiuni civile (formularea unei pretenții, existența unui interes, capacitate procesuală și calitate procesuală etc...), admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale, constând în aparența de drept, urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată.

În ceea ce privește prima condiție de admisibilitate, cea a aparenței de drept în favoarea reclamantelor, aceasta este îndeplinită dacă, în cadrul raportului juridic pe care se întemeiază ordonanța președințială, poziția reclamantului este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare analize a situației de fapt.

În cadrul acestei proceduri speciale, urgente, nu se poate rezolva fondul dreptului, însă este obligatorie examinarea și soluționarea aparenței fondului, adică aparența dreptului dedus judecății, acest demers juridic fiind sumar, autorizat de lege și absolut indispensabil.

Astfel din probatoriul ce va fi administrat în cauza, rezultă fără echivoc faptul c[ reclamantele sunt posesoarele de bun[ credință a imobilului în suprafața de 3000 mp situat în ###### ############ ### #, Sector 1, și că pârâtul în mod nelegal și abuziv le îngrădește dreptul de a pătrunde in imobil, acesta neavând niciun titlu care să ii confere acest drept.

Apreciind în acest sens, nu se prejudecă fondul cauzei, întrucât situația exactă, în sensul stabilirii cu exactitate a suprafeţei terenului si a istoricului acestuia, urmând a fi stabilită în urma administrării unui probatoriu complex în dosarul de fond, fiind îndeplinită astfel și această condiție de admisibilitate.

În ceea ce privește condiția urgenței, au în vedere faptul că prin dispozițiile legale ce reglementează procedura ordonanței președințiale nu se definește conceptul de urgență, ci doar se indică situațiile ce pot face necesară și posibilă intervenția instanței, printre acestea fiind și păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere.

Apreciază că este întrunită și condiția urgentei, întrucât interzicerea accesului pe terenul imobil și la bunurile personale cauzează prejudicii reclamantelor, deoarece nu pot avea acces la bunuri care le sunt necesare, precizând că se află arhive de documente în acele clădiri, şi alte bunuri de care nu pot să dispună.

Referitor la condiția de admisibilitate a vremelniciei, aceasta se referă la caracterul temporar al măsurii, prin procedura ordonanței președințiale fiind interzisă luarea unor măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți.

Roagă să se observe că solicitarea lor de a le lăsa în linistită posesie imobilul în suprafață de 3000 mp situat în #### ############ ### #, Sector l, București, îndeplinește cerința caracterului provizoriu, fără a avea un caracter ireversibil, motiv pentru care ar putea fi admisă pe cale de ordonanță președințială.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 997 şi urm. C.proc.civ.

În susţinerea cererii, a solicitat instanţei să încuviinţeze proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii ########## #### ######### şi ### #########.

Pârâtul ######### ###### a formulat întâmpinare, solicitând instanţei să respingă cererea ca inadmisibilă, să fie admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, iar pe fond să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că este posesorul imobilului teren situat în ###### ############ ### #, Bucureşti în suprafaţă de 24.642 mp, posesie ce i-a fost transmisa de autorul săi, Societatea ## ########### ###### ##### SA, prin procesul verbal de adjudecare încheiat la data de 28.01.2021 de către #### #### Si Asociatii, în calitate de lichidator judiciar al Societatăţii de ########### ###### ##### SA.

Pârâtul consideră că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, invocând în realitate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului descris anterior, ca efect al uzucapiunii de scurtă durată, reclamantele se legitimează în calitate de proprietare şi, în același timp, solicitarea de obligare a obliga pârâtul la a le lăsa deplina şi liniștita posesie asupra imobilului teren, semnifica însăși contestarea dreptului de proprietate al pârâtului.

Reclamantele, denaturând situația de fapt şi de drept prin formularea unei aşa-zise cereri de ordonanţă preşedinţială, invocă în realitate, în mod eronat şi nedovedit, un drept asupra unei părți considerabile din terenul dobândit de pârât, invocând, ca mod de dobândire, prescripţia achizitivă — uzucapiunea de scurta durata.

Or, revendicarea acestei suprafețe de teren nu poate fi soluționată în cadrul procedurii prevăzute pentru ordonanța președințială ci în cadru! unei acțiuni de drept

Astfel, pe calea ordonanței președințiale instanța de judecata nu examinează validitatea titlurilor prezentate de părți, ori a modului de dobândire a atributelor dreptului de proprietate, întrucât prin aceasta s-ar rezolva fondul, ci ea se va mărgini să stabilească în favoarea căreia dintre ele există aparențele unei situații juridice legale și care justifică un interes legitim pentru a i se putea menține o anumită stare de fapt sau de drept până la soluționarea litigiului pe calea acțiunii de drept comun.

Consideră că acţiunea a fost introdusă cu rea-credinţă, solicitând amendarea acestora în baza art. 187 C.proc.civ.

Asa cum a arătat, reclamantele solicita, pe calea unei proceduri cu caracter special ordonanța președințiala, recunoașterea unor drepturi caracteristice unei acțiuni în revendicare/constatarea dobândirii dreptului de proprietate, aspecte incompatibile cu aceasta procedura.

Exercitarea cu rea-credintă a unei atare cereri derivă şi din faptul că redactorul acesteia are calitatea de profesionist — avocat — ceea ce denotă că scopul introducerii ordonanței președințiale nu este cel reglementat de legiuitor în condiţiile în care prezenta cerere este vădit inadmisibila.

Din modul de formulare a cererii se desprinde concluzia că reclamantele solicită valorificarea drepturilor pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 și următoarele din Codul de procedură civilă, pentru a-și recupera terenul de care ar fi fost deposedate de pârât, cale greșita întrucât acestea trebuie să urmeze procedura de drept comun, aceasta din urma presupunând achitarea unei taxe judiciare de timbru distincta de cea perceputa pentru ordonanța președințiala.

Prin introducerea unei astfel de cereri informe și care nu se circumscrie exigențelor prevăzute de lege, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 Cod procedura civilă, partea exercită în mod abuziv drepturile procesuale.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale, plecând de la petitul cererii— obligarea pârâtului la lăsarea reclamantelor în deplină şi liniștita posesie imobilul teren in suprafața de 3.000 mp situat in #### ############ ### # precum si susținerile din cerere, în sensul exercitării de către autorul reclamantelor a unei posesii utile si neîntrerupte pe o perioada mai mare de 10 ani de zile dar şi continuarea acestei posesii de către reclamante, după decesul autorului lor, rezultă că, în realitate, acestea invoca un drept de proprietate dobândit ca efect al uzucapiunii.

Pârâtul apreciază că, în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale constând în aparența dreptului și neprejudecarea fondului.

În ceea ce privește aparența de drept, aceasta nu poate fi reținută ca fiind în favoarea reclamantelor.

Astfel, prin acțiunea de drept comun promovată în dosarul nr. #####/299/2023 și până la soluționarea căreia se solicită a fi dispusă măsura constând în obligarea subsemnatului să lase reclamantelor în liniștită posesie suprafața totală de 3.000 mp teren, se tinde la constatarea cu efect retroactiv a unui drept de proprietate în favoarea acestora cu privire la această suprafață de teren, aspect de natură a afecta valabilitatea titlului exhibat de către subsemnatul și nu la apărarea posesiei ca stare de fapt împotriva oricărei tulburări sau redobândirea posesiei pierdute.

În condițiile acțiunii de drept comun promovate, analizarea de către instanță a posesiei presupus a fi exercitata de către reclamante sub aspectul perioadei de timp exercitate și a calităților acesteia echivalează cu o soluționare pe fond a cauzei, aspect care excede cadrului ordonanței președințiale.

În această situație, pentru a stabili aparența de drept în favoarea reclamantelor, instanța ar fi nevoită să realizeze o analiză în ce privește îndeplinirea condițiilor necesare pentru a face dovada dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, aspecte incompatibile cu procedura ordonanței președințiale, întrucât ar presupune antamarea fondului cauzei.

În procedura specială, aparența de drept trebuie să poată fi stabilită de instanța cu ușurință, fără a efectua o analiză a titlurilor opuse de părți/modalităților de dobândire a proprietății, astfel ca in cauza dedusa judecații aceasta aparenta de drept nu se poate stabili

În ceea ce priveşte condiția nepreiudecării fondului, nici aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, analizarea „aparentei dreptului", în raport de susținerile, înscrisurile depuse de reclamante precum si proba cu audierea a doi martori solicitata de acestea, în procedura sumară a ordonanței președințiale, practic ar aduce atingere fondului, respectiv acțiunii introduse pe calea dreptului comun, motiv pentru care ar fi încălcată condiția neprejudecării fondului impusă de procedura specială prevăzută de dispozițiile art.997C.proc.civ.

Chiar dacă în soluționarea unei cereri pe cale de ordonanță președințială instanța trebuie să cerceteze aparența dreptului, în speța dedusa judecăţii, aceasta cercetare ar echivala cu o adevărată judecare în fond a pricinii, respectiv cu analizarea şi stabilirea calităţii de proprietar a reclamantelor.

Altfel spus, afirmarea drepturilor reclamantelor făcute prin petitul acțiunii ar determina transformarea acesteia într-o veritabila acțiune de drept comun, în condițiile în care instanța nu se poate pronunța asupra posesiei presupus a fi exercitata de autorul reclamantelor si, după decesul acestuia, de însăși reclamante, căci o asemenea cercetare este rezervată numai judecății în fond.

Toate aceste aspecte însă trebuie verificate în procedura de drept comun, ceea ce impune o prejudecare a fondului, aspect incompatibil cu procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, arată că demersul juridic propus putea fi exercitat numai in condițiile in care reclamantele invocau un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu, exhibând un titlu de proprietate in acest sens.

Prin urmare, consideră că în speţă este dedus un raport juridic in care nu exista o identitate intre persoana reclamantelor si titularul dreptului afirmat.

Pe fond, solicită respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 Cod procedura civila.

Astfel, în ceea ce privește aparența de drept, această condiție nu este îndeplinită, pentru aspectele pe care le-a învederat anterior, in susținerea excepției inadmisibilității acestei cereri.

În ce privește urgenţa acestei masuri, reclamantele nu au arătat si nu au dovedit faptul că sunt amenințate de vreo pagubă iminentă, că interesele acestora ar fi în vreun fel lezate.

Simpla mențiune în sensul că există bunuri indispensabile la care reclamantele nu au acces, nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiții.

Evident, nu exista circumstanțe care sa susțină existenta unei astfel de stări de pericol si deci întrunirea cerinței legale, pentru admiterea demersului judiciar al reclamantelor.

Trecând peste condiția iminentei pagubei, reclamantele nu invoca in realitate niciun prejudiciu care sa aibă caracter ireparabil.

Or, în condițiile în care, nu se probează în vreun fel cete susținute, în sensul art. 249 Cod procedura civila, de}i aveau această obligație („cel ce face o propunere înaintea judec ții trebuie să o dovedească"), se impune a se constata ca nici aceasta condiție nu este îndeplinita.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 997 C.proc.civ.

În susţinerea apărărilor formulate, a solicitat instanţei să încuviinţeze proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele considerente:

În fapt, conform adeverinţei nr. 73/02.06.2019 (f. 31) s-a adeverit de către Societatea de ########### #### ######### S.A. faptul că numitul ###### ########, în baza contractului de locaţiune nr. 359/22.03.2007, a dobândit calitatea de locatar asupra terenului în suprafaţă de 3000 mp, din #### ############ ### #, sector 1, Bucureşti.

Reclamantele ###### ########, ###### ######## şi ###### ####### sunt moştenitoarele defunctului ###### ########, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor legal nr. 52 din 05.04.2023 (f. 9-10).

Prin contractul de închiriere nr. 359/22.03.2007 (f. 24-28) încheiat între Societatea de ########### #### ######### S.A. (în insolvenţă) şi societatea Total Construct S.G #### S.R.L. (al cărei administrator era defunctul ###### ########), au fost închiriate o serie de bunuri prevăzute în anexa contractului (f. 29).

Divergenţele dintre părţi pornesc de la faptul că reclamantele invocă faptul că au posedat terenul în suprafaţă de 3000 mp din Bucureşti, sectorul 1, #### ############ ### # începând cu anul 2007, de la data la care autorul lor, numitul ###### ######## a dobândit un drept de folosinţă asupra terenului respectiv, în mod continuu şi neîntrerupt.

Pârâtul ######### ###### precizează că deţine calitatea de proprietar asupra terenului din Bucureşti, str.

Aeroportului n1. 1, sector 1, în suprafaţă de 24.642 mp, dobândit prin procesul-verbal de adjudecare din 28.01.2021 (f. 61-63).

Pârâtul a invocat două excepţii, anume excepţia inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 997 C.proc.civ. (aspecte invocate şi pe fond) şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor.

Cu titlu preliminar, instanţa va analiza cererea pârâtului de amendare a reclamantelor pentru exercitarea unei acţiuni cu rea-credinţă, în temeiul art. 187 C.proc.civ.

Instanţa apreciază că nu se impune amendarea celor trei reclamante, întrucât acestea şi-au exercitat dreptul de a intenta o acţiune în instanţă, urmărind prin demersul judiciar promovat protejarea propriilor lor interese, nefiind dovedită reaua-credinţă a acestora în promovarea unei astfel de acţiuni, motiv pentru care instanţa va respinge solicitarea pârâtului de amendare a reclamantelor.

În drept, conform art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei. ####. (2) mai prevede că, în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care efectele le produc.

În cauză, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, urmând, în funcţia de soluţia pronunţată asupra acestei excepţii, să soluţioneze sau nu excepţia inadmisibilităţii cererii, respectiv fondul cauzei.

Art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Calitatea procesuală activă este o condiție de a fi parte în procesul civil, precum și o condiție de exercițiu a acțiunii civile și presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este subiectul activ în raportul juridic dedus judecății.

A determina calitatea procesuală înseamnă a identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acţiune în sens activ (legitimare activă), cât şi persoana împotriva căreia acţiunea se îndreaptă (legitimare pasivă).

În cauză, reclamantele nu urmăresc punerea în discuţie a dreptului de proprietate asupra imboilului în discuţie, acestea urmărind, în concret, raportat la susţinerile lor din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a celor precizate în faţa instanţei de judecată, să înlăture o eventuală tulburare determinată de pârât şi redobândirea posesiei, ca simplă stare de fapt.

Astfel, calitatea procesuală activă, în astfel de situaţii, aparţine oricărei persoane care se pretinde a fi posesor, indiferent dacă este sau nu titularul dreptului real principal.

Mai mult, art. 36 C.proc.civ. mai stabileşte că existenţa dreptului pretins de către reclamant reprezintă o chestiune de fond, astfel încât, la analiza calităţii procesuale active, în cazul specific al unor astfel de cereri, reclamantul poate să pretindă că este titularul dreptului real invocat, dovada dreptului real urmând a fi analizată pe fondul cauzei.

Contrar susţinerilor pârâtului, având în vedere că în cadrul acţiunilor reale, calitatea procesuală activă este recunoscută persoanelor care pretind că exercită un drept de proprietate, respectiv posesorilor sau detentorilor precari (în funcţie de specificul fiecărei acţiuni în parte), instanţa consideră că nu trebuie să fie făcută în concret dovada existenţei dreptului de real de către cel care îl pretinde, reprezentând o chestiune ce va fi analizată ulterior pe fondul cauzelor.

#### de toate aceste motive, având în vedere faptul că, în ce priveşte terenul din Bucureşti, #### ############ ### #, sector 1, reclamantele urmăresc prin promovarea unei ordonanţe preşedinţiale protejarea posesiei presupus exercitate de către acestea şi de către autorul lor, instanţa urmează a respinge excepţia lipsei calităţii processual active a reclamantelor, invocată de către pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, legea acordând persoanelor care pretind un drept de possie dreptul la acţiune în sens activ.

În continuare, instanţa va analiza excepţia inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale, invocată de către pârât prin întâmpinare.

În drept, conform art. 997 alin. (1) C.proc.civ., stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanţa va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, instanța trebuie să analizeze patru condiții de admisibilitate înainte de a analiza și temeinicia cererii formulate, anume: aparența de drept, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Verificând prin prisma cauzei deduse judecății îndeplinirea condițiilor evocate mai sus, instanța constată că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, după cum se va arăta în cele ce urmează.

În ceea ce privește prima condiție, aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Astfel, starea de fapt a unui proces se împletește indisolubil cu cea de drept și judecătorul, atunci când ordonă chiar și o măsură provizorie, trebuie să fie convins că această măsură este justă și conformă cu dreptul.

Astfel, în cauză, reclamantele invocă faptul că autorul acestora, numitul ###### ########, a dobândit un drept de folosinţă asupra imobilului teren din Bucureşti, #### ############ ### #, sectorul 1, pentru o suprafaţă de 3000 mp, în baza unui contract de închiriere încheiat în anul 2007 cu societatea #### ######### S.A., astfel cum rezultă din adeverinţele depuse de către reclamante în susţinerea celor invocate în cuprinsul cererii.

Totodată, acestea precizează că pe terenul respectiv deţin lucruri personale, la care nu au acces ca urmare a faptului că pârâtul le tulbură posesia, depunând un contract de închiriere din anul 2007, încheiat între două societăţi (societatea #### ######### S.A. şi Total Construct S.G. #### S.R.L. – unde administratorul societăţii era defunctul ###### ########).

Totodată, a mai fost depusă factura nr. 10379/22.02.2011 (f. 18) şi chitanţa nr. 5238/22.02.2011 (f. 17), prin care se demonstrează achiziţionarea respectivelor utilaje de către societatea ##### ######### S.R.L. de la societatea #### ######### S.A.

Pârâtul invocă faptul că acesta deţine calitatea de proprietar, arătând că a dobândit dreptul prin procesul-verbal de adjudecare a dreptului litigios asupra imobilului teren indicat anterior, în suprafaţă totală de 24.190 mp, ce a aparţinut debitoarei Societatea de ########### ###### ##### S.A.

În cauză, instanţa, contrar susţinerilor pârâtului, observă că reclamantele nu invocă dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie, ci invocă posesia de bună-credinţă, exercitată încă din anul 2007 de către autorul lor.

Acestea au depus în probaţiune cele două adeverinţe, ce afirmă exercitarea dreptului de folosinţă de către defunctul ###### ######## asupra terenului respectiv, în baza unui contract de închiriere cu o altă societate.

Totodată, ###### ########, în calitate de administrator al societăţii ####### #### S.R.L., a încheiat un contract cadru de furnizare a energiei electrice pentru imobilul din #### ############ ### #, sector 1, Bucureşti.

Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei de către reclamante, se poate aprecia mai degrabă că acestea fac dovada existenţei unei detenţii precare, şi nicidecum a unei posesii exercitate pe perioadă îndelungată de către autorul lor, având în vedere faptul că, la dosarul cauzei nu a fost depus contractul de închiriere din anul 2007 (pentru a observa perioada pentru care părţile au încheiat contractul şi pentru care s-a transmis dreptul de folosinţă asupra terenului sau dacă ar fi operat vreo eventuală tacită relocaţiune – aspecte care oricum nu puteau fi analizate de prezenta instanţă printr-o pipăire sumară a fondului, întrucât necesitau analizarea nterveritirii detenţiei precare în posesie).

Situaţia premisă în vederea promovării unei astfel de acţiuni este împrejurarea că una dintre părţi împiedică în mod abuziv folosirea imobilului de către cealaltă parte, ce se consideră a fi posesor de bună-credinţă. #### reclamantele au exercita o posesie asupra imobilului, respectiv dacă posesia exercitată este utilă, sunt chestiuni care exced prezentei proceduri speciale, aceste chestiuni urmând a face obiectul verificării cererii în uzucapiune, unde se impune administrarea unui probatoriu complex.

Reclamantele nu au făcut dovada că ar deţine un titlu de proprietate cu privire la imobil, arătând că au introdus, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, o cerere înregistrată sub nr.#####/299/2023, ce are ca obiect uzucapiune.

Susţinerile reclamantelor că promovează apărarea posesiei lor nu se pot verifica în cadrul prezentei proceduri.

Pentru aceste motive, fără a realiza o cercetare aprofundată asupra situaţiei de fapt, ci doar o analiză sumară a acesteia, astfel cum impune procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, instanţa apreciază că în speţă nu a fost făcută dovada unei aparenţe de drept în persoana reclamantelor.

Instanţa, în cauză, nu poate analiza apărările reclamantelor referitoare la inexistenţa dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, întrucât acest lucru s-ar putea realiza numai într-o acţiune de drept comun, prin compararea titlurilor invocate de părţi, iar nu prin procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.

Astfel, instanţa apreciază că prima condiţie, referitoare la existenţa aparenţei unui drept, nu este îndeplinită în prezenta cauză.

A doua condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența.

Aceasta este apreciată de către instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei.

Art. 997 alin. (1) C.proc.civ. enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, și anume atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Referitor la urgență, instanța apreciază că nici această condiţie nu este îndeplinită.

În speţă, reclamantele arată că urgenţa constă în faptul că sunt împiedicate de pârât să aibă acces la imobilul teren pe care l-au posedat de foarte mulţi ani, având lucruri personale în interiorul clădirilor de pe terenul în discuţie şi că pârâtul nu are niciun drept să interzică accesul, neavând un drept de proprietate asupra terenului.

În ceea ce priveşte susţinerea că reclamantele au lucruri personale în imobil, instanţa observă că această susţinere nu este probată de înscrisurile depuse de către acestea în susţinerea afirmaţiilor.

Astfel, acestea au depus o factură din 2011 cu privire la achiziţionarea unor utilaje de societatea administrată de defunctul ###### ########, aceste înscrisuri făcând dovada dreptului de proprietate asupra unor bunuri care aparţin societăţii ##### ######### ## #### S.R.L., iar nu defunctului, pentru a considera că dreptul de proprietate asupra acelor bunuri s-ar fi transmis reclamantelor din prezenta cauză.

Astfel, nu este probată de niciuna dintre probele administrate în cauză situaţia concretă invocată de reclamante, neîncadrându-se în condiţiile generale enunţate mai sus, neputând fi considerată o urgenţă.

Cu referire la situaţia animalelor, pe care reclamantele le consideră că fiind în stăpânirea acestora, pârâtul arată că reclamantele nu au făcut dovada că respectivele animale fotografiate s-ar afla în proprietatea acestora.

Într-adevăr, reclamantele nu au probat că animalele sunt în proprietatea acestora, însă, din conţinutul conversaţiilor purtate între pârât şi una dintre reclamante, acesta nu a contestat că acei câini din fotografii aparţin reclamantelor.

Totuşi, instanţa observă faptul că pârâtul le-a transmis reclamantelor că vor fi hrănite (astfel cum rezultă din conversaţia purtată de una dintre reclamante cu acesta pe aplicaţia Whatsapp – f.15), reclamantele arătând în cuprinsul cererii că au găsit modalităţi de a asigura hrana acestora, astfel încât instanţa conchide că nu este îndeplinită condiţia urgenţei faţă de niciunul dintre aspectele invocate de către reclamante.

În cauză, instanţa urmează să analizeze şi condiţiile caracterului provizoriu al măsurilor solicitate şi neprejudecării fondului.

În concret, condiția vremelniciei măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale rezultă fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței în care se arată durata măsurii.

Împrejurarea că măsurile dispuse prin ordonanță vor produce efecte „până la soluționarea litigiului asupra fonduluiˮ nu înseamnă că trebuie să existe un proces asupra fondului în paralel cu ordonanța președințială.

Această sintagmă trebuie înțeleasă în sensul că determină limita maximă a duratei măsurilor dispuse în procedura ordonanței președințiale. #### însă posibil ca măsura luată pe cale de ordonanță președințială să rămână definitivă, dacă partea interesată nu mai acționează pe calea dreptului comun, ori dacă în procedura de drept comun se va da aceeași soluție ca în procedura ordonanței.

Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii, se apreciază că pe calea unei ordonanţe preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve fondul pricinii, măsurile luate pe calea ordonanţei fiind limitate în timp până la soluţionarea în fond a litigiului de drept comun între părţi.

În egală măsură, nu pot fi dispuse măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situaţiei de fapt schimbate.

Instanţa constată că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost înregistrat dosarul nr. #####/299/2023, având ca obiect uzucapiune, nesoluţionat încă.

Pentru a putea fi dispusă o „obligaţie de a face” pe calea acestei proceduri speciale, pe lângă condiţiile de admisibilitate statuate de Codul de procedură civilă, este necesar a se dovedi caracterul abuziv al actelor întreprinse de către pârât, deoarece numai astfel se păstrează caracterul vremelnic al măsurii luate, reclamantele având deschisă calea unei acţiuni de drept comun care sa cerceteze fondul dreptului.

În cauză, instanţa apreciază că reclamantele nu au făcut dovada caracterului abuziv al refuzului pârâtului de a le permite accesul în imobil, având în vedere că acesta a le-a refuzat accesul, exhibând un titlu de proprietate (a cărui temeinicie nu poate fi analizată de prezenta instanţă în acest dosar).

Aşadar, instanţa apreciază că nici această condiţie nu este îndeplinită.

Chiar dacă reclamantele solicită luarea acestei măsuri până la soluţionarea dosarului nr. #####/299/2023, o astfel de măsură ar putea fi dispusă pe o perioadă nedeterminată, reclamantele urmărind, faţă de modalitatea de formulare a cererii, ca instanţa să permită acestora să-şi exercite posesia asupra imobilului respectiv, apreciind că sunt singurele persoane îndreptăţite să posede imobilul.

Astfel, faţă de modalitatea în care reclamantele au formulat cererea, instanţa apreciază că efectul produs printr-o eventuală admitere a unei astfel de solicitări nu poate fi reţinut, cu atât mai mult cu cât reclamantele nu doresc doar ca pârâtul să le permită accesul pe teren respectiv pentru a-şi recupera lucrurile şi animalele, ci doresc să îl posede pe o perioadă de timp, până la tranşarea diferendelor dintre părţi cu privire la adevăratul proprietar al respectivului imobil, aspect ce nu poate fi dispus de către prezentul complet printr-o ordonanţă preşedinţială.

În ceea ce privește condiţia neprejudecării fondului, în condițiile prevăzute de alin. (5) al art. 997 C.proc.civ., pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

În prezenta cauză, reclamantele invocă faptul că exercită o posesie de bună-credinţă, contestând totodată dreptul de proprietate al pârâtului, apreciind că nu există. ##### în vedere obiectul prezentei cereri şi faptul că instanţa nu a fost învestituă cu o acţiune în revendicare imobiliară prin comparare de titluri, instanţa nu se poate pronunţa asupra temeiniciei acestor susţineri ale reclamantelor.

La interpelarea instanţei, reclamantele au precizat că doresc ca pârâtul să le lase terenul ce face obiectul prezentei cauze în deplină şi liniştită posesie, adică doresc ca pârâtul să înceteze tulburarea posesiei lor.

Instanţa apreciază că, raportat la motivele cererii de chemare în judecată şi solicitarea reclamantelor, astfel cum a fost formulată, se tinde la prejudecarea fondului, întrucât o astfel de cerere nu poate fi analizată pe fond fără a se realiza o comparare a titlurilor celor două părţi, aspect care nu poate fi realizat de către prezenta instanţă printr-o astfel de procedură, cu atât mai mult cu cât reclamantele au la îndemână alte remedii procesuale reglementate de Codul civil şi Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte eventuala tulburare a posesiei lor asupra terenului de către pârât.

Drept urmare, faţă de prevederea expresă a art. 997 alin. (5) teza I C.proc.civ., astfel de măsuri sunt excluse de la aplicarea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, pe calea căreia nu ar putea fi dispuse decât măsuri provizorii, de natură a nu tranşa fondul chestiunii deduse judecăţii.

În concluzie, având în vedere că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințiale, instanța urmează a admite excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de către pârât prin întâmpinare şi apreciază că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de către pârât prin întâmpinare.

Respinge ordonanţa preşedinţială formulată de reclamantele ###### ########, CNP #############, ###### ########, CNP ############## şi ###### #######, CNP #############, toate cu domiciliul în Bucureşti, ##### ######## nr. 34, ### ##, ### #, ### #, ### ##, cu domiciliul procesual ales în Bucureşti, ### ###### ######## ### ###, ### #, ### ##, sector 1 (persoana aleasă pentru primirea corespondenţei ############ ######## ########) în contradictoriu cu pârâtul ######### ######¸ cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor la ###### ###### şi Asociaţii SPARL în Bucureşti, str.

Dr. ####### #### nr. 5, sector 1, ca inadmisibilă.

Ia act de faptul că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, 23.06.2023.