Hotărâre nr. 7017 din 27.07.2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Sentința civilă nr. ####/2023

Ședința publică din data de 27.07.2023

Instanța constituită din:

Președinte: ######-######## ######

Grefier: #####-##### #########

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant #### ##### ### S.R.L. şi pe pârât ###### ####### S.A., intervenient ###### ######, având ca obiect „anulare act anularea clauzei contractuale”

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.06.2023, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29.06.2023, 13.07.2023, apoi la data de 27.07.2023 când:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 22.03.2022, sub nr. #####/299/2022, formulată de reclamantul #### ##### ### S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul ###### ####### S.A., și intervenientul principal ###### ######, s-au solicitat instanței următoarele: să se dispună anularea clauzei contractuale semnată în data de 11.09.2021 primită prin SMS, respectiv clauza: „Ai atins limita lunara de 50 euro pentru trafic de internet in roaming.

Pentru a naviga in continuare pe internet in roaming, trimite gratuit DA prin SMS la 355.

Pentru info despre tarife si oferte de roaming, apeleaza gratuit *10ff, ramura Roaming. ” și toate actele subsecvente; să se constate inexistenta obligației de plată cu privire la: contravaloarea costurilor suplimentare, reprezentând internet în roaming în sumă de 57.855,67 lei, fără TVA, cuprinsă în Factura nr.

JA0030494201/23.09.2021 și contravaloarea penalităților de întârziere aferente acestei sume; contravaloarea costurilor suplimentare, reprezentând internet în roaming în sumă de 15.709,45 lei la care se adauga TVA cuprinsă în Factura nr.

JA0033922416/23.10.2021 și contravaloarea penalităților de întârziere aferente acestei sume; să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea, conform clauzelor contractuale, a sumelor datorate de către reclamantă, cu titlu de abonament lunar voce și internet, aferent lunii septembrie 2021; să se dispună repunerea părților în situația anterioară înregistrării costului suplimentar în valoare de 57.855,67 lei, fără TVA, anterioară emiterii Facturii nr.

JA0030494201/23.09.2021 și anterioară emiterii Facturii nr.

JA0033922416123.10.2021;

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În motivare, reclamanta a precizat că a încheiat cu ###### ####### SA a fost încheiat Contractul nr. ###########.06.2021 prin care subscrisa achitam lunar un abonament în valoare de 56 euro+TVA în schimbul serviciilor de telefonie și internet oferite de pârâtă în condițiile stipulate prin Contractul semnat însoțit de anexe.

În continuare, a precizat că, în derularea raporturilor contractuale, în timp ce reprezentanta sa, având calitate de utilizator al numarului de telefon ########## și de asociat, se afla în concediu în Turcia, respectiv în data de 11.09.2021 a fost înregistrat un cost suplimentar în Turcia în valoare de 11468,91 euro (fără TVA).

Ulterior, a indicat că, întrucât nu a ajuns la o înțelegere amiabilă cu pârâta în sensul anulării tarifului facturat în mod abuziv și întrucât nu a înteles să achit acest cost pentru ca l-a considerat nedatorat a fost nevoită să depună o cerere de portare a numarului de telefon, existând riscul, ca în cazul în care nu depunea cererea de portare, să îi fie suspendate serviciile de telefonie și deci să fie pierdut numarul de telefon, care este folosit în relația cu clienții firmei.

Urmare, acestui demers, în mod abuziv, pârâta a facturat și suma de 15.709,45 lei la care se adauga TVA cuprinsă în Factura nr.

JA0033922416/23.10.2021 cu titlul de despăgubirilor în cazul încetării contractului înainte de termen și penalități de întârziere.

Reclamanta a mai menționat că, prin clauza contestată, pârâta și-a alocat contractual modificarea în mod unilateral valoarea contractului fiind vorba despre un drept total în favoarea ###### de a modifica înțelegerea inițială.

Această clauză contractuală vine în contradicție nu numai cu dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori (pe care o consider aplicabilă întrucât utilizarea serviciilor în roaming a fost făcută de către persoana fizică ###### ###### care a acționat în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale), ci și cu prevederile art. 1179 punctul 3 din Cod civil.

Conform acestui text legal, pentru a putea fi valabil, obiectul contractului respectiv (actului juridic) trebuie să fie determinat sau determinabil cel puțin.

Pentru a fi îndeplinită o asemenea condiție esențială, contractul trebuie sa conțină o clauză care sa confere un consum cert determinabil pentru viitor, adică utilizatorul telefonului s-a așteptat și a fost convins că pârâta va debloca o nouă limită de 50 de euro.

Acest caracter presupune că părtile angrenate în contract să poată, la momentul exigibilității obligației ce prezintă obiectul contractului să determine în mod obiectiv întinderea acesteia (în cazul de față cuantumul costului).

Cu alte cuvinte, conform celor susținute și în doctrina, actul juridic trebuie să precizeze toate elementele în funcție de care urmează să se individualizeze", ori în situația de fată este imposibil de determinat modalitatea în care a fost calculat costul suplimetar (utilizatorul a intentionat să autorizeze un singur cost suplimentar de 50 de euro), fapt ce echivalează cu lipsa caracterului determinabil al costului contractului, art. 1179 din Cod civ. raportat la art. 1226 din Cod civ. sancționând astfel cu nulitatea absolută acea situație.

S-a mai arătat că, clauza mai sus indicată incalcă norme esențiale din Legea 296/2004, Codul consumului, respectiv ad. 54 prin care ”Vânzătorul, trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului și să ofere toate Infomatiile și documentele tehnice care trebuie să insoțească produsul. ”

Cu alte cuvine pârâta, era obligată să ofere informații cu privire la cuantumul total al costului sau cel puțin să ofere indicații cu privire la modalitatea în care se va forma acest cuantum. în niciun mesaj nu s-a menționat că a fost ridicată limita de 50 de euro.

Prin omisiune, pârâta și-a încălcat inclusiv obligația de informare conform art. 9 indice 3 litera g) punctul I si 3 din OG 21/1992.

În ceea ce privește costul suplimentar, reclamanta a precizat că acesta nu a fost efectuat de reprezentanta subscrisei și nici până în prezent nu cunoaște ce anume a generat în fapt acest cost suplimentar/consum.

S-a mai arătat de către reclamantă că a primit mesajul, citez:„Ai atins limita lunara de 50 euro pentru trafic de intemet in roaming.

Pt a naviga in continuare pe internet in roaming, trimite gratuit DA prin SMS la 355.

Pentru info despre tarife si oferte de roaming, apeleaza gratuit *100#, ramura Roaming. ”, fiind adevărat și faptul că a fost trimis mesajul DA prin SMS la 355, însă trimiterea acestui mesaj a fost în scopul de a genera o nouă limită de 50 de euro, iar nu a unui cosum nelimitat.

Reclamanta a indicat că nu am primit SMS cu alegerea valoarii unei limite superioare (de exemplu "50" pentru o limită de 50 de euro), așa încât după reactivarea serviciului de internet suspendat să pot utiliza până la atingerea noii limite.

În plus, toate SMS-urile cu costul suplimentar au fost trimise calup după înregistrarea costului (întrând amestecate iar nu în ordinea generării costurilor), reclamanta indicând astfel că nu a avut vreo posibilitate să controleze costul înregistrat.

A mai precizat că, așa cum ###### ####### SA a arătat prin comunicatul din data de 12.05.2017, avea obligația monitorizarii consumului abuziv sau anormal la nivel de ###, suprataxele aplicate neputând depasi tariful reglementat al serviciilor de gros, cu respectarea prevederile Regulamentelor UE nr. 531/2012 si ######### si ale Regulamentului de aplicare nr. ######### al Comisiei (UE), Termenii si conditiile generale pentru companiile mari care au intrat în vigoare la data migrarii la noile abonamente cu resurse utilizabile în SEE.

Totodată, s-a precizat că, în practica constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13/ C.E.E se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate fată de un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de furnizor, fără a putea exercita influentă asupra conținutului acestuia (a se vedea Hotărârea din 27.06.2000, Oceano Grupo Editorial și Solvat Editores, C-240/98.C-244/98, Hotărârea din 26.102006, Mostaza Clan, C -168/05, Ordonanța Curții (Camera a Opta) din 16.11.2010, Pohotovost, C-76/60, pct. 37, Hotărârea din 15.03.2011 ,Perenicova , C453/10, pct. 27).

De altfel, chiar din preambulul Directivei 93/13/CEE rezultă că, la evaluarea bunei-credinte, instanțele naționale trebuie să acorde o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză.

În ceea ce priveste Factura nr.

JA0033922416123.10.2021, respectiv în ceea ce privește suma de 15.709,45 lei la care se adaugă TVA, reprezentând contravaloarea despăgubirilor în cazul încetării contractului înainte de termen și penalități de întârziere, reclamanta a arătat că fost nevoită să solicite închiderea contractului datorită costului suplimentar înregistrat în mod incorect și pe care pârâta nu a înțeles să îl anuleze în urma discuțiilor amiabile avute și a notificărilor transmise.

Cotinuarea contractului ar fi generat costuri și mai mari, astfel că reclamanta s-a văzut nevoită să solicite închiderea, din motive independente de voința sa, așa încât să nu fiu pusă în situația evidentă de a pierde numarul de telefon urmare suspendării serviciilor de telefonie ca urmare a neplății serviciilor facturate.

Pierderea numarului de telefon ar fi avut repercursiuni iminente asupra activității comerciale a subscrisei, fiind numarul de contact comunicat tuturor clienților.

Prin urmare, având în vedere că încetarea contractului a avut loc din motive neimputabile, Factura nr.

JA0033922416/23.10.2021 a fost emisă cu încălcarea prevederilor contractuale, situație fată de care solicit să constatați inexistența obligației de plată a sumei cuprinsă în această factură.

Ca efect a admiteri capătului 1 și 2 din cerere s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară emiterii costului suplimentar având ca efect renașterea drepturilor pentru fiecare parte, asa cum acestea existau anterior înregistrării consumului suplimentar prin Factura nr.

JA0030494201/23.09.2021 și Factura nr.

JA0033922416/23.10.2021.

In drept, s-au invocat dispozițiile art 194 din Cod pr.civ., art 35 din Cod pr.civ., art. 1179 din Cod civ. raportat Ia art. 1226 din Cod civ., Legea nr. 193/2000, OG nr. 50/2010, Regulamentelor UE nr. 531/2012 si ######### si ale Regulamentului de aplicare nr. ######### al Comisiei (UE), Termenii si conditiile generale pentru companiile mari care au intrat în vigoare la data migrarii la noile abonamente cu resurse utilizabile în SEE, precum si toate textele de lege menționate prin prezenta.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu, precum și a probei cu expertiză tehnică.

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 27.04.2022 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a menționat că a trimis SMS-uri către reclamantă prin care a înștiințat-o despre expirarea sumei aferente serviciului roaming, iar aceste mesaje au fost trimise conform clauzelor din Termeni și Condiții Generale.

În continuare, pârâta a indicat că a notificat-o pe reclamantă conform Regulamentului nr. 531/2012, apreciind că lipsa de diligență a acesteia nu îi poate fi imputată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – art. 208 C.pr.civ.

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La data de 20.06.2022 numita ###### ###### a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție principală.

În motivare, a precizat, în esență, că este asociat al firmei reclamante, costul fiind efectuat când s-a aflat în vacanță în Turcia, astfel că are interes să intervină, din moment ce este pasibilă de plata unei facturi foarte mari, precizând și faptul că a utilizat serviciile de telefonie în scopuri din afara activității comerciale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 61 din C.pr.civ..

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 23.01.2023 instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală.

La data de 12.05.2023 reclamanta a depus precizări la dosarul cauzei.

Instanţa, faţă de dispoziţiile art. 258 C.pr.civ. coroborat cu art. 255 C.pr.civ. a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând proba drept admisibilă, concludentă şi utilă în soluţionarea cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reține următoarele considerente:

În fapt, instanța reține că între pârâta ###### ####### S.A. și pârâta #### ### ##### SRL s-a încheiat contractul seria ######## din 25.06.2021( f. 62 și urm.)

Potrivit art.1 din Legea ######## „ (1) Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.(3) Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”

În acest context, în cadrul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, legiuitorul recunoaște calitatea, respectiv dreptul de a invoca prevederile acestui act normativ, doar unei anumite categorii de persoane și anume consumatorului, așa cum este el definit în art. 2 alin. (1) din Legea 193/2000, respectiv: „Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.”

Din definiția acestui articol se desprinde în mod indubitabil că, dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori se adresează raporturilor juridice în care una dintre părți este o persoană fizică sau un grup de persoane fizice constituite în asociații.

Scopul urmărit de către legiuitor prin promovarea acestei legi este de a proteja persoanele fizice, care acționează în scopuri din afara activității comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, așa cum este prevăzut și de Directiva Comunității Europene nr. 93/13.

Prin urmare, în sfera persoanelor cărora legea li se adresează, în calitate de „consumatori”, nu sunt incluse și persoanele juridice.

Potrivit Directivei 2011/83/UE a Parlamentului ######## si a Consiliului privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului si a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului ######## și a Consiliului privind drepturile consumatorilor, definiția consumatorului cuprinde persoanele fizice care acționează în afara activității lor comerciale, a afacerii, a meseriei sau a profesiei lor.

Profesioniștii care încheie contracte în cadrul domeniului lor de activitate, nu se găsesc în aceeași situație de vulnerabilitate ca și persoanele care nu încheie astfel de contracte comerciale în mod obișnuit, astfel încât nu pot invoca caracterul discriminatoriu al art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Prin deciziile Curții Constituționale nr. 360/24.09.2013 si nr. 1129/16.10.2008, au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 2 din Legea nr. 193/2000, reiterându-se astfel interpretarea potrivit căreia în categoria consumatorilor nu sunt incluse persoanele juridice.

Astfel, susținerile reclamantei în legătură cu incidența dispozițiilor Legii nr. 193/2000 sunt neîntemeiate, având în vedere că nu este persoană fizică, precum și faptul că a recunoscut că numărul de telefon este folosit în relația cu clienții firmei.

În ceea ce privește Legea nr. 296/2004, instanța reține că potrivit art. 1: Prezenta lege, denumită în continuare Codul, are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între operatorii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informării lor complete şi corecte despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

În cuprinsul legii nu este dată o altă definiție noțiunii de consumator, motiv pentru care conform celor indicate mai sus, calitatea de consumator poate reveni doar unei persoane fizice, astfel că și susținerile referitoare la incidența prezentei legi sunt neîntemeiate.

Aceleași concluzii de netemeinicie, pentru aceleași motive, instanța le reține și cu privire la incidența dispozițiilor cuprinse în OG nr. 21/1992.

Regulamentul UE nr. 531/2012 privește roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii Europene, iar reclamanta a folosit serviciul roaming în Turcia, stat ce nu era membru UE în 11.09.2021 și nici nu este membru al Uniunii Europene în prezent.

Regulamentul UE nr. ######### privește stabilirea unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii.

Conform preambulului: ,,Prezentul regulament vizează stabilirea unor norme comune privind garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al traficului la furnizarea de servicii de acces la internet și în ce privește drepturile conexe ale utilizatorilor finali.

Regulamentul vizează să protejeze utilizatorii finali și, în același timp, să garanteze funcționarea continuă a ecosistemului de internet ca motor al inovării.

Reformele din domeniul serviciilor de roaming ar trebui să ofere utilizatorilor finali încredere să rămână conectați atunci când călătoresc în cadrul Uniunii și ar trebui să conducă, în timp, la convergența tarifelor și a altor condiții în cadrul Uniunii”.

Pentru aceleași motive ca mai sus, având în vedere că reclamanta nu a călătorit în interiorul Uniunii Europene, aceste dispoziții legale nu sunt incidente.

Aceleași considerente sunt valabile și pentru Regulamentul de aplicare nr. ######### al Comisiei(UE) și pentru Directiva 93/13/CE, nici aceste două acte normative nefiind incidente în prezenta cauză.

În continuare, instanța reține că reclamanta avea încheiat cu pârâta un abonament tip Business ###### Superior, fiind ales serviciului de Acces Roaming SEE si Roaming in restul lumii.

În ceea ce privește angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, instanța, cu titlu general reține următoarele considerente.

Referitor la legea materială aplicabilă, prezentul litigiu se circumscrie dispoziţiilor Noului Cod civil, faţă de prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cărora contractul este supus dispoziţiilor în vigoare la data când a fost încheiat în tot ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa şi faţă de faptul că părţile din prezentul litigiu au încheiat contractele ulterior intrării în vigoare a C.civ..

Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C.civ., părţile sunt libere să încheie orice fel de contract şi să determine conţinutul acestuia, însă în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi bunele moravuri, iar conform prevederilor art. 1270 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, fiind astfel consacrat principiul forţei obligatorii a contractelor.

Conform art. 1350 alin. (1) C.civ., orice persoană trebuie sa-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege stipulează că atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1516 alin. (1) C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar alin. (2) al aceluiaşi act normativ prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiilor.

În fine, în conformitate cu prevederile art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutorii, iar din prevederile art. 1499 şi urm.

C.civ. rezultă că dovada plăţii cade în sarcina debitorului obligaţiei.

Din analiza prevederilor legale sus menționate rezultă că, pentru a exista răspundere contractuală este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond: existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu patrimonial; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenta culpei sau vinovăţiei debitorului.

În fapt, conform broșurii de Tarife si Serivii. #### alege o limită de consum lunară pentru internet în roaming, de: 50 €, 100 €, 200 €, 300 €, 400 € sau 500 €(valorile nu conțin TVA).

La atingerea limitei alese, serviciile de internet în roaming vor fi suspendate și vei primi un SMS de notificare.

În conformitate cu cerințele Uniunii Europene, serviciul Data Traffic Control este activat automat cu limita de consum de 50 €. #### au fost supendate, serviciile de internet în roaming vor fi reactivate automat începând cu luna de facturare următoare. #### dorești să le reactivezi mai repede sau dorești ca în luna curentă de facturare serviciile de internet în roaming să nu fie suspendate de către serviciul Data Traffic Control, trimite un SMS gratuit la 355, astfel: SMS cu textul da pentru reconectarea serviciilor de internet în roaming sau dezactivarea suspendării automate pentru luna curentă: SMS cu valoarea unei limite superioare (de exemplu “100” pentru o limită de 100 de €).

În cazul în care au fost suspendate, serviciile de internet în roaming vor fi reactivate și le vei putea utiliza până la atingerea noii limite.

În cazul în care limita de consum pentru internet în roaming este 50 €, ești notificat când consumul tău atinge 35 și 50 €.#### optezi pentru alte limite, vei primi notificarea prin SMS la atingerea limitei și în plus vei fi notificat după fiecare 50 €.

De ex. dacă ai optat pentru limita de 200 €, vei fi notificat la 50 €, 100 €, 150 € și 200 €. #### dorești să continui utilizarea serviciilor de internet în roaming și după atingerea limitei, vei primi în continuare notificări la fiecare 50 € astfel că vei fi mereu la curent cu consumul tău în roaming.

Instanța reține că reclamanta a transmis SMS cu textul DA, reactivând astfel serviciul de roaming, fără a stabili și o limită superioară de consum, primind, cu toate acestea SMS-uri de la pârâtă la fiecare 50 #### consumați( f. 93-119).

Potrivit SMS-ului trimis la 11.09.2021 ora 10.03 reclamanta a fost înștiințată despre faptul că limita de trafic de internet în roaming a fost dezactivată( f. 118), mesaj ce a fost ignorat de către reclamantă.

Astfel, instanța apreciază că persoana care utilizează serviciul roaming are două variante, fie să trimită un text cu mesajul DA, ridicând astfel limita impusă și să continue să folosească serviciul de roaming, fiind informată la fiecare 50 de #### consumați( astfel cum a procedat reclamanta), fie să trimită prin SMS o valoare superioară a limitei de consum în roaming.

Totodată, instanța mai subliniază și faptul că reclamanta avea posibilitatea să se informeze despre tarifele și ofertele de roaming apelând gratuit la *100#.

Astfel, instanța reține că interpretarea reclamantei, conform căreia, aceasta a fost de acord doar cu un nou cost de 50 ####, nu are suport în clauzele contractuale agreate de părți și nici în condițiile generale aplicabile.

Instanța mai subliniază și faptul că reclamanta nu a susținut sau probat faptul că telefonul sau dispozitivul utilizat în roaming ar fi fost sustras sau utilizat fraudulos de o altă persoană sau că acesta ar fi fost afectat de vreun virus sau orice altă ipoteză, iar conform clauzelor standard ###### ####### va colecta datele personale numai pentru scopuri specifice (dacă există acordul Clientului, dacă este necesar pentru executarea Contractului, dacă există o obligație legală – clauză 3.2.

Astfel, pârâta nu are cum să colecteze date despre paginile de internet accesate sau alte date legate de modul în care reclamanta a utilizat dispozitivul, fără ca aceasta din urmă să fi fost informată despre o asemenea colectare a datelor, nefiind probată de către reclamantă nici incidența vreun obligații legale a pârâtei, în acest sens.

Mai mult, susținerea reclamantei în sensul că aplicațiile telefonului și-ar fi făcut actualizări nu pot fi imputate pârâtei, utilizatorul telefonului, adică reclamanta, în funcție de dispozitivul deținut, poate dezactiva opțiunea de actualizare automată a aplicațiilor sau poate bifa opțiunea ce permite actualizarea acestora doar când există conexine Wifi, pentru a nu se consuma datele mobile, evitându-se astfel costuri nedorite.

Chiar dacă telefonul ar fi fost achiziționat de la societatea pârâtă( aspect ce nu este probat), aceasta din urmă nu este răspunzătoare pentru setările pe care utilizatorul le stabilește pe propriul dispozitiv.

Susținerea conform căreia ar fi existat un defect de soft al telefonului nu este probată, reclamanta neaducând în acest sens un minim probator, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 249 C.pr.civ., putând, de exemplu, să solicite expertizarea telefonului mobil sau să realizeze chiar o procedură de asigurare de dovezi pentru a se constata starea telefonului imediat după momentul revenirii în #######.

În final, instanța mai reține că susținerea reclamantei conform căreia s-a văzut nevoită să se porteze la altă societate de telefonie, pentru a nu pierde numărul de telefon, este neîntemeiată, aceasta alegând să se porteze la o altă societate, eventual, pentru evitarea suportării costulului indicat pe factură, deși avea, de exemplu, posibilitatea să conteste factura sau să încerce soluționarea amiabilă a diferendului conform art. 1.14, neexistând vreo obligație legală sau contractuală, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 1.16 din Condițiile generale.

Înscrisurile depuse la filele 35-42 sunt anterioare datei de 11.09.2021, și reprezintă cererea de portare efectuată de la Vodafone la ###### de către reclamantă, astfel că înscrisurile nu au relevanță în soluționarea cauzei.

Conform art. 1.16 alin. (2) Clientul poate rezilia Contractul în cazul în care (i) ###### ####### nu respectă parametrii de calitate menționati la art. 1.6.1, alineat 7 din TCG, (ii) Clientul având calitatea de consumator (persoană fizică) experimentează diferențe importante, permanente sau care se repetă la intervale regulate între viteza maximă estimată/promovată și viteza măsurată și depune cel puțin o sesizare validă pe lună, în conformitate cu art. 2.2.1.4 din TCG, având ca obiect astfel de diferențe, în decursul a 3 luni consecutive (iii) în cazul în care Clientul având calitatea de consumator (persoană fizică) experimentează diferențe permanente sau care se repetă la intervale regulate între vitezele menționate în contract pentru Serviciul de acces la Internet fix și vitezele măsurate ale acestuia și depune cel puțin o sesizare validă pe lună, în conformitate cu art. 2.4.5 din TCG, având ca obiect astfel de diferențe, în decursul a 3 luni consecutive.

Solicitarea de reziliere se va realiza printr-o notificare scrisă transmisă către ###### ####### cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data rezilierii.

În situaţia în care Clientul consumator (persoană fizică) reziliază Contractul conform alin.2 pct.(ii) și (iii) și păstrează terminalul achiziţionat el se obligă să achite ###### ####### valoarea cea mai mică dintre: valoarea terminalului calculată pro-rata temporis față de prețul terminalului convenit la încheierea Contractului și Valoarea abonamentului până la încetarea Perioadei minime contractuale.

Punctul (ii) nu poate fi incident, față de calitatea reclamantei, iar aceasta din urmă nu a probat faptul că societatea pârâtă nu ar fi respectat parametrii de calitate, astfel că nici pct. (i) nu este incident.

Pentru aceste motive, instanța reține că pârâta poate percepe sume de bani cu titlu de despăgubire, conform Condițiilor Generale, față de calitatea reclamantei de profesionist, nefiind incidente dispozițiile din materia clauzelor abuzive.

În concluzie, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, aceasta nu a comis vreo faptă ilicită contractuală, motiv pentru care apare ca fiind de prisos analizarea celorlalte condiții.

Pentru toate aceste motive, reținând că nu sunt incidente dispozițiile din materia protecției dreptului consumatorului și nici condițiile necesare pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, astfel că instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, va respinge și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de intervenție principală, instanța reține faptul că intervenientul principal nu este parte în contractul încheiat între reclamantă și pârâtă, iar patrimoniul acestuia este distinct de cel al persoanei juridice în cadrul căreia are calitatea de administrator, motiv pentru care cererea de intervenție principală apare ca neîntemeiată.

În al doilea rând, instanța subliniază faptul că intervenientul deși a precizat că a folosit telefonul în interes personal, în timp ce se afla în concediu, nu a probat aceste aspecte, deși sarcina probei îi revenea conform art. 249 C.pr.civ., iar, reclamanta a precizat în cerere că numărul de telefon era folosit în relația cu clienții, aspect ce a determinat și portarea la o altă companie.

În al treilea rând, și în ipoteza în care s-ar trece peste aspectele de mai sus, instanța reține că nu sunt întrunite cerințele prescrise de lege pentru a se constata existența unei clauze abuzive.

În concret, instanța apreciază că în ceea ce privește clauza contestată, aceasta este inteligibil redactată, nefiind creat un dezechilibru în defavoarea consumatorului, iar pârâta nu a acționat cu rea credință( dovada bunei credințe reiese din mesajele constate transmise reclamantei, prin care era încunoștințată despre costul de roaming efectuat).

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge și cererea de intervenție principală, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamant #### ##### ### S.R.L., ### ##########, J23##########, cu sediul în #####, #### ############ ### ##, Jud. ##### şi cu sediul ales pentru comunicarea actelor în ########-#### ########-##### din Bd. ##### #####, nr. 36, ### ###, ### #, ### #, ### ##, pers. însărcinată cu primirea actelor av. ########-#### ##### şi pe pârât ###### ####### S.A., ### #######, J40###########, cu sediul în Bucureşti, sector 1, BD. ###### ########, nr. 47-53 intervenient ###### ######, cu domiciliul în Bucureşti, #### ###### #### ####### ######, ####, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție principală, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părților, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi 27.07.2023.