Hotărâre nr. 6997 din 21.07.2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. ####/2023

Şedinţa publică de la 21 ##### 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ###### ######## #####

Grefier ####### ####

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant ######### ######### şi pe pârât, pârât #####, pârât #### ######, pârât ##### ############, pârât (########### ## #### ###### ###### ########## ## S.A., pârât, având ca obiect acţiune în constatare

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa de la 06.06.2023, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21.06.2023, 05.07.202, 19.07.2023 si 21.07.2023.

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., constată următoarele:

I.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. de mai sus, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele a formulat acţiune în constatare prin care a solicitat constatarea strămutării măsurii asigurătorii şi dispunerea radierii notării din CF a sechestrului asigurător instituit de organele penale.

II.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență, că a dobândit bunul ce face obiectul măsurii asigurătorii ca urmare a vânzării la licitaţie publică desfăşurată în dosarul execuţional nr. ######### al #### ###### #### şi ###### ######, conform Act de adjudecare nr. 2346/29.07.2013

S-a mai arătat că, anterior formulării prezentei acţiuni, a procedat la epuizarea căilor în realizare atât la instanţa penală (relativ la ridicarea/încetarea măsurii asigurătorii) cât şi la instanţa civilă (relativ la radierea din CF a înscrierii având ca obiect măsura asigurătorie instituită în cadrul procesului penal).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 31, 33 Legea 7/1996 rep. și art. 35 C.pr.civ.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei (fila 86, vol.1).

Pe parcursul procesului, reclamantul a procedat la modificarea cadrului procesual sub aspectul părţilor, astfel cum instanţa a reţinut prin Încheierea din 25.04.2023 (f.117), pârâtele iniţiale fiind scoase din proces şi modificat citativul conform cadrului procesual trasat de reclamant, cu aplicarea art. 9 alin. (2) C.pr.civ.

III. Pârâta #### a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri pentru părţi.

IV. ##### în vedere modificarea cererii de chemare în judecată şi schimbarea cadrului procesual sub aspectul părţilor, instanţa nu va mai proceda la analizarea excepţiilor invocate de părţile iniţiale, scoase din proces, judecata având loc doar între părţile indicate de reclamant cu ocazia modificării cererii de chemare în judecată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine că acţiunea este neîntemeiată.

1. Reclamantul a dobândit imobilele apartament identificat cu număr cadastral 202699-C1-U98 şi boxă+spaţiu de parcare identificat cu număr cadastral 202699-C1-U17.

Bunurile au fost dobândite ca urmare a vânzării la licitaţie publică desfăşurată în cadrul dosarului execuţional nr. ######### al #### ###### #### şi ###### ######, conform Act de adjudecare nr. 2346/29.07.2013 (f.35).

Aceste imobile, totodată, fac obiectul unei măsuri asigurătorii instituite într-un proces penal, măsură ce a fost contestată de reclamant la instanţa penală, acesta menţinând măsura.

2.

Analizând petitul acţiunii prin prisma motivării acesteia, instanţa reţine că, în realitate, reclamantul nu a formulat o veritabilă acţiune în constatare, ci o acţiune în realizare, nefiind nici îndeplinite, dar nici urmărite, condiţiile impuse de art. 35 C.pr.civ.

Astfel, în prezenta cauză, instanţa constată că folosul practic urmărit de reclamant este identic cu cel urmărit printr-o acţiune anterioară având ca obiect plângere de carte funciară, ce a făcut obiectul dosarului nr. #####/299/2019 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, respinsă definitiv, ca neîntemeiată (f.44-60), respectiv prin contestaţiile în materie penală ce au vizat chiar ridicarea măsurii asigurătorii, şi acestea fiind respinse.

Ca atare, în realitate, primul capăt principal de cerere nici nu are o existenţă de sine stătătoare, raţiunea acestuia fiind aceea de a fundamenta temeinicia celui de-al doilea capăt de cerere, prin care se urmăreşte adevăratul interes al reclamantului, în speţă radierea menţiunilor din cartea funciară a măsurii asigurătorii instituită de organele penale.

De asemenea, instanţa reţine că jurisprudenţa obligatorie invocată de reclamant (Decizia ICCJ-RIL 2/2018), şi citată din Decizia civilă nr. ###A/15.02.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosar nr. #####/299/2019 (f.50-60) nu vizează problema de drept antamată în prezenta cauză.

Astfel, aptitudinea bunului (obiect al unei măsuri asigurătorii în procesul penal) de a face obiectul unei urmăriri silite sau vânzări la licitaţie publică este un aspect diferit de existenţa şi înscrierea în cartea funciară, relativ la acest bun, a unei măsuri asiguratorii.

Această decizie invocată de reclamant ar fi avut relevanţă în condiţiile în care obiectul prezentei cereri ar fi fost o contestaţie contra unei decizii care, sub motivul existenţei măsurii asigurătorii dispuse în procesul penal, ar fi împiedicat vânzarea/adjudecarea bunului ca urmare a existenţei acestui sechestru asigur instituit de organele penale (par.68, Decizia ICCJ-RIL 2/2018).

Or, din datele speţei, reiese că această măsură asiguratorie nu a împiedicat vânzarea acestuia, bunul fiind valorificat prin procedura vânzării la licitaţie publică în cadrul procedurii de executare silită, fiind adjudecat (dobândit) de reclamant.

Ca atare, contextul juridic al prezentei cauze respectă întocmai cele statuate în jurisprudenţa invocată de reclamant, aceasta analizând, în esenţă, aptitudinea bunului de a fi valorificat pe calea executării silite, iar nu a subzistenţei măsurii asigurătorii în urma acestei valorificări.

3. Totodată, fiind antamată de către reclamant instituţia efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instanţa o găseşte ca fiind întru-totul corectă, însă nu în sensul sugerat de acesta.

Mai exact, instanţa reţine că, sub aspectul pretenţiei concrete care face obiectul celui de-al doilea capăt de cere (radierea din cartea funciară a înscrierii măsurii asigurătorii instituită de organele penale), există deja o hotărâre prin care a fost tranşată definitiv problema legată de înscrierea/radierea în/din CF a măsurii asigurătorii, şi prin care s-a statuat că aceasta nu poate fi radiată, neavând relevanţă faptul că instanţa de apel a modificat, în parte, considerentele primei instanţe, atâta timp cât acestea converg spre aceeaşi soluţie, opusă celei dorite (urmărite) de reclamant în prezenta cauză, raţionamentul instanţei de apel orbitând în jurul ideii de tranşare a problemei legată de existenţa/menţinerea măsurii asigurătorii.

4.

Instanţa reţine că măsura asigurătorie a fost dispusă ca urmare a faptului că proprietarul anterior al imobilelor (dobândite de reclamant) a fost condamnat penal definitiv, fiind instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării prejudiciilor produse prin infracţiune.

Ca urmare a deciziei de condamnare s-a deschis procedura de executare silită, procedându-se la vânzarea prin licitaţie publică a imobil apartament identificat cu număr cadastral 202699-C1-U98, şi boxă+spaţiu de parcare identificat cu număr cadastral 202699-C1-U17, achiziţionat de către reclamantul din prezenta cauză, conform Act de adjudecare nr. 2346/29.07.2013 (f.35).

5.

În acest context reclamantul arată că la momentul adjudecării bunului acesta se dobândeşte liber de orice sarcini şi orice alt impediment care l-ar grefa, conform art. 518 alin. (3) C.pr.civ.1865, motiv pentru care menţiunea măsurii asigurătorii în cartea funciară nu mai este justificată.

6. Această optică comportă câteva probleme, fapt pentru care nu poate fi primită.

În primul rând, dispoziţiile legale invocate, respectiv jurisprudenţa ÎCCJ, nu atestă soluţia conform căreia dobândirea de către reclamant a bunului prin vânzare la licitaţie publică, ar atrage, de iure, încetarea sechestrului asigurător instituit de organele penale (în speţă, menţinut de instanţa penală).

În al doilea rând, legiuitorul nu întâmplător a evitat inserarea măsurii încetării de drept a măsurilor asigurătorii instituite în procesul penal, întrucât aceasta constă în acordarea unei protecţii sporite persoanelor vătămate prin infracţiuni, astfel că, deşi bunul este achiziţionat prin vânzare la licitaţie publică în cadrul procedurii silite, măsura asigurătorie dispusă în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse nu încetează de drept.

Astfel, scopul urmărit de legiuitor este acela de a împiedica contopirea persoanelor vătămate îndrituite la despăgubiri cu restul creditorilor persoanei condamnate, de aceea, în practica judiciară, această măsură asigurătorie a sechestrului asigurător dispus în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse a fost asimilat unei inscripţii ipotecare.

Prin aceasta s-a vizat evitarea epuizării activului patrimonial, prin satisfacerea creanţelor de către alţi creditori, înainte ca persoanele vătămate prin infracţiune să nu mai poată beneficia de repararea prejudiciului (adică de înlăturare a consecinţelor infracţiunii).

##### în vedere aceste aspecte, este pe deplin justificată menţinerea sechestrului asigurător dispus în procesul penal chiar şi după vânzarea lui prin licitaţie publică în cadrul procedurii executării silite, neputându-se limita exclusiv la sumele obţinute în urma vânzării, acest aspect conducând în mod vădit la prejudicierea creditorilor beneficiari ai măsurii asigurătorii, în condiţiile în care adjudecarea are loc la un preţ sub cel mediu practicat în piaţă.

7.

În al treilea rând, când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia, ceea ce atestă faptul că pentru a se dispune rectificarea (în forma sa concretă din prezenta cauză, constând în radiere) este necesară existenţa unei situaţii premise şi anume aceea că situaţia juridică a imobilului nu mai corespunde cu situaţia înscrisă în cartea funciară.

Cu alte cuvinte, pentru a se dispune radierea din cartea funciară a sechestrului asigurător instituit de organele penale, este necesară situaţia premisă ca acesta să nu mai existe.

8.

Or, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada obţinerii soluţiei în vederea ridicării măsurii asigurătorii, în contradictoriu cu persoanele beneficiare a măsurii asigurătorii şi obţinerii unui act jurisdicţional de încetare a măsurii, în prezenta cauză nu se poate dispune rectificarea cărţii funciare în sensul solicitat de reclamant.

În acest sens, având calitatea de adjudecatar/proprietar, reclamantul avea şi calitatea de persoană interesată în raport de beneficiarii sechestrului asigurător, motiv pentru care, în contradictoriu cu aceştia, reclamantul trebuia să obţină, în prealabil, ridicarea măsurii asigurătorii.

9.

În consecinţă, având în vedere că sechestrul asigurător este în fiinţă (acesta neîncetând de drept prin adjudecarea bunului asupra căruia poartă), la acest moment, prin raportare la actuala situaţie juridică, cererea reclamantului de radiere din cartea funciară a înscrierii acestei măsuri asigurătorii este neîntemeiată, situaţia înscrisă în cartea funciară corespunzând, încă, cu situaţia juridică, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a opera radierea din cartea funciară.

10. În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită constatarea strămutării sechestrului asigurător de la bunurile imobile adjudecate asupra sumelor obţinute din vânzarea acestora, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat.

În primul rând, aşa cum s-a arătat şi în paragrafele ce preced, art. 518 alin. (3) C.pr.civ.1865 nu are ca obiect dinamica măsurii asigurătorii (încetare de drept ori strămutare).

Dispoziţia legală amintită prevede că de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. #### preţul de adjudecare se plăteşte în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.

Astfel, alin. (3) al art. 518 C.pr.civ.1865 nu echivalează cu o strămutare de drept a măsurii asigurătorii instituită în procesul penal, întrucât aceasta ar echivala, în fapt, cu o modificare a obiectului măsurii sechestrului asigurător, sau, mai exact, ar echivala cu o veritabilă stingere a măsurii asigurătorii asupra imobilelor cu privire la care a fost instituită.

În al doilea rând, concluziile instanţei supreme (Decizia ICCJ-RIL 2/2018, cu precădere, par.94-98) nu pot fi interpretate decât în lumina contextului juridic în care au fost pronunţate, astfel aceasta a statuat că dispoziţiile art. 518 alin. (3) C.pr.civ.1865 sunt pe deplin aplicabile în vederea demarării, efectuării executării silite şi posibilităţii vânzării bunului, aceste concluzii statuând că măsura asigurătorie dispusă în procesul penal nu afectează cursul procedurii de executare silită civilă, iar nu că această măsură asigurătorie încetează de drept ori că operează o modificare a obiectului acesteia (producându-se, ope legis o schimbare a obiectului măsurii asigurătorii).

11.

Într-o altă ordine de idei, instanţa subliniază faptul că o constatare de către instanţa civilă a operării strămutării sechestrului asigurător dispus de instanţele penale este o măsură care, la o analiză atentă a efectelor efectiv produse, încalcă, totodată, şi competenţa instanţelor de judecată.

Astfel, această măsură, după cum s-a precizat şi în paragrafele anterioare, echivalează cu o modificare a obiectului măsurii asigurătorii, ceea ce atrage o intervenţie asupra dinamicii măsurii sechestrului, care este de competenţa exclusivă a instanţei care a dispus măsura.

12.

Practic, ca urmare a constatării de către instanţa civilă a strămutării sechestrului asigurător instituit de organele penale, de la bunul avut în vedere de acestea la suma de bani obţinută prin vânzarea bunului, se naşte situaţia în care organele penale nu mai dispun de o măsura asigurătorie asupra bunului, nemaiputând proceda la urmărirea lui, iar în condiţiile în care măsura asigurătorie este rămasă fără obiect, raportat la bunurile asupra cărora a fost institutită, acest lucru echivalează cu desfiinţarea acesteia.

13. Ca atare, în prezenta cauză, a constata strămutarea echivalează, în realitate, cu a constata stingerea măsurii asigurătorii asupra imobilelor, măsură care, însă, nu poate fi dispusă decât de către instanţa penală.

Or, dacă instanţa penală este competentă să se pronunţe asupra legalităţii (existenţei/încetării) măsurii asigurătorii, tot aceasta are legitimarea legală de a se pronunţa şi cu privire la strămutarea acesteia, iar nu instanţa civilă, măsura asigurătorie penală şi executarea silită civilă în care îşi produce efecte această măsură fiind instituţii diferite, autonome, neproducându-se o confuziune de competenţă între instanţa penală (care a dispus măsura) şi instanţa civilă (competentă să soluţioneze incidentele relative la executarea silită în care îşi produc efectele măsurile asigurătorii), acesta fiind şi motiv pentru care şi instanţa supremă a reţinut, printre altele, că pentru demararea/efectuarea executării silite (civile) nu este necesară o sesizare, prealabilă, a instanţei penale cu privire la măsurile asigurătorii instituite în procesul penal.

14.

Sub acest aspect se impune şi precizarea că latura civilă în procesul penal nu echivalează cu un proces civil în procesul penal, ci doar că această componentă (civilă) a procesului penal urmează regulile prevăzute de legea civilă.

Pe cale de consecinţă acest lucru nu înseamnă că măsurile asigurătorii luate în procesul penal, conform codului de procedură penală (cum este şi în cazul de faţă), se transformă în măsuri asigurătorii reglementate de codul de procedură civilă.

Cu alte cuvinte, sechestrul asigurător ca măsură asigurătorie instituită în procesul penal nu se transformă (din perspectiva laturii civile a procesului penal) într-o măsură asigurătorie luată în procesul civil, păstrându-şi regimul juridic reglementat de materia (legea) care o reglementează , în speţă legea penală.

De aceea, pe fondul acestor considerente de măsura asigurătorie instituită în procesul penal este strâns legat şi scopul specific al acestei măsuri, respectiv ocrotirea persoanelor prejudiciate prin infracţiune.

Or, în aceste condiţii, a se admite că măsura asigurătorie instituită în procesul penal se stinge ope legis, prin simplul act de adjudecare a bunului ce face obiectul acesteia, fără însă a se fi atins scopul care a justificat luarea şi menţinerea acesteia, contravine însăşi raţiunii pentru care a fost edictată norma legală penală (având ca obiect măsura asigurătorie).

Astfel, legiuitorul nu a vizat ca prin dispoziţiile art. 518 alin. (3) C.pr.civ. să lipsească de efecte juridice măsurile asigurătorii luate în procesul penal, iar norma juridică nu poate fi interpretată în sensul suprimării efectelor altei norme, cu excepţia situaţie în care raportul dintre acestea este circumscris regulii specialia generalibus derogant.

Pe cale de consecinţă, măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal păstrează regimul juridic impus de legea penală, inclusiv sub aspectul laturii civile a procesului penal, şi nu pot fi tratate ca măsuri asigurătorii reglementate de legea civilă, de aceea o instanţă civilă nu poate soluţiona probleme legate de dinamica unei măsuri asigurătorii dispuse în procesul penal.

Pentru toate aceste motive, raportat la calea procesuală aleasă de reclamant, conţinutul cererii de chemare în judecată şi temeiurile de drept invocate, ţinând seama de exigenţele art. 9 alin. (2) C.pr.civ., instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ######### ######### cu domiciliul ales în ### #, în contradictoriu cu pârâţii, #### ####### ### #-3, #### ###### cu domiciliul în Bucureşti, sector 1, Şos.

Nordului, nr. 110-112, ### #### #, ### #, (########### ## #### ###### ###### ########## ## S.A. ####### nr.25-29, #######, #### (nivel 8), cu sediul în Bucureşti, sector 5, #### ######### ### ##, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.07.2023.