Hotărâre nr. 5793 din 27.06.2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A-II-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####/2023

Şedinţa publică din data de 27 ##### 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ###### ######## ####

GREFIER #####-####### ########

## rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții ######### ######## ###### și ######### ######## și pe pârâtul ######, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20.06.2023 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integrantă din prezenta şi când instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, data de 27.06.2023 când, deliberând, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 29.12.2021, reclamanţii ######### ######## ###### şi ######### ######## au solicita, în contradictoriu cu pârâta ######### #########, ca prin hotărârea ce se va pronunţat să se constate că au dobândit prin uzucapiunea de lungă durată (30 ani) dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând teren situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1 în suprafaţă de 68 mp.

În motivare, reclamanţii au arătat în esenţă că în anul 1982 de către soţii ######### au dobândit locuinţa situată în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1, compusă din verandă, două camere, bucătărie, magazie şi wc, în timp ce terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 280 mp a trecut în patrimoniul statutului în baza dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Au arătat că pe numele soţilor ######### a fot reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 220 mp situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector, însă suprafaţă efectiv ocupată a fost de 288 mp.

Au adăugat că au avut posesia în mod neîntrerupt, continuu, netulburat, public şi sub nume de proprietar.

În drept, a invocat art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1846-1848, art. 482. art. 492 şi art. 1859 C. civ. 1864.

În probaţiunea, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, doi martori şi expertiză topo.

La data de 11.10.2022, reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a schimbat cadrul procesual pasiv cu pârâta Municipiul Bucureşti prin primar.

La data de 29.11.2022, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta a arătat, în esenţă, că suprafaţa de 68 de mp a rămas în proprietatea numitei ######### ######## şi nu a intrat sub incidenţa Legii nr. 58/1974, astfel că numai acesteia poate fi opusă acţiunea în revendicare. ## fond, a reiterat faptul că obiectul prezentului litigiu nu a intrat în proprietatea statului, reclamanţii nefăcând dovada faptului că terenul a aparţinut municipalităţii.

În drept, a invocat art. 205-208 C. proc. civ..

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:

În conformitate cu art. 36 C. proc. civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios (subl. ns.), astfel cum acesta este dedus judecăţii.”.

Instanţa reţine că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3466 din 05.04.1982 încheiat între ######### ######## căsătorită cu ######### ###, în calitate de cumpărătoare, şi ######### ########, în calitate de vânzătoare, a fost transferat dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1, compusă din verandă, două camere, bucătărie, magazie şi wc.

Calitatea de proprietar a vânzătoarei s-a întemeiat pe certificatul de moştenitor nr. 1398/1981, potrivit cu care din masa succesorală făcea parte imobilul situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1, compus în întregul său din teren în suprafaţă de 280 mp şi locuinţă formată din 2 camere verandă, magazie, bucătătărie.

Conform autorizaţiei de înstrăinare nr. 4230 din 02.04.1982 terenul aferent în suprafaţă de 280 mp a urmat prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, aşadar, a intrat în proprietatea statului (lato sensu).

#### evident că menţionarea în cuprinsul contractului de vânzare a unei suprafeţe de 220 mp de teren aferent este doar o eroare materială, care, de bună seamă, s-a perpetuat ulterior prin emiterea titlului de proprietate pentru o suprafaţă de 220 mp, care a trecut, în indiviziune, în coproprietatea reclamantei ######### ######## şi a soţului acesteia ######### ###.

####, aşadar, lipsită de relevanţă împrejurarea că în contractul de vânzare s-a stipulat o suprafaţă de teren de 220 mp aferentă imobilului construcţie, în condiţiile în care potrivit Legii nr. 58/1974 întreaga suprafaţă de teren intra automat (ope legis) în patrimoniului statului (lato sensu), atestată în autorizaţia de înstrăinare ca fiind de 280 mp, nefiind posibilă, conform aceleiaşi legi, o dezmembrare juridică a terenului în funcţie de voinţa părţilor, în condiţiile în care la acea epocă înstrăinarea inter vivos a terenurilor era interzisă.

## cale jurisprudenţială s-a stabilit că, în cazul acţiunilor având drept obiect uzucapiune în cadrul cărora nu se identifică o persoană fizică care ar fi avut proprietatea asupra imobilului şi moştenitorii acesteia sau în evidenţele autorităţilor publice figurează înregistrat statul ca posesor, calitatea procesuală pasivă aparţine unităţilor administrativ teritoriale.

Aceasta deoarece proprietatea publică ori privată a statului este stabilită expres prin lege respectiv hotărâri de guvern, astfel că terenurile menţionate vor apărea ca fiind în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale, potrivit Legii nr. 18/1991.

Raportându-se la dispoziţiile legale anterior enunţate, instanţa constată că singura entitate juridică, care ar putea invoca un drept asupra imobilului, pe care să-l opună reclamanţilor, iniţiatorii prezentului demers juridic, ce are ca finalitate obţinerea unui titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, întemeiat pe faptul juridic al uzucapiunii, este statul (în sens generic), fără a se impune şi constatarea respectivei situaţii printr-un act emis de o autoritate în acest sens.

În aceste condiţii, dreptul de proprietate privată asupra acestor bunuri poate aparţine, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale.

În lipsa altui criteriu de delimitare a domeniului privat al statului (lato sensu) de cel al unităţilor administrativ teritoriale, se impune aplicarea prin analogie a criteriului de delimitare a domeniului public al statului de cel al unitarilor administrativ teritoriale, şi anume interesul, naţional sau local, al acestor bunuri, conform art. 3 din acelaşi act normativ.

##### în vedere că sunt în curs de finalizare procedurile de inventariere a bunurilor din domeniul public al statului la care fac referire art. 19-20 din Legea nr. 213/1998 şi, cu atât mai mult, a bunurilor din domeniul privat al statului, instanţa reţine, pe baza unei aprecieri empirice, pornind de la natura bunului în litigiu şi de la destinaţia sa actuală, că nu poate fi identificat un interes major în legătură cu imobilul, obiect al prezentei cauze, de natură a pleda pentru includerea sa în domeniul privat al statului.

Mai departe instanţa constată, în unele cauze deduse judecății sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut existența unui drept protejat de Convenție din situații de fapt, cu mare persistență în timp. ##### a se pronunța cu privire la existența dreptului de proprietate asupra unor terenuri, instanța europeană a arătat că „acordă o deosebită importanță dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, datorită absenței (…) unor planuri cadastrale și imposibilității înscrierii proprietății în registrele de publicitate imobiliară” (v, spre exemplu, Sfintele Manastiri v.

Greciei, 9 decembrie 1994).

Prin urmare, respingerea acțiunii pe temeiul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate privată al statului (lato sensu) ar fi echivalentă cu refuzul protejării unei situații de fapt persistente în timp, de care legea internă a legat producerea unor efecte juridice, iar, singurul care ar putea să mai conteste drepturile posesorului este unitatea administrativ teritorială în raza căreia s-a aflat terenul pretins a fi prescris achizitiv, respectiv pârâtul prin ###### #######.

Aşadar, un astfel de bun nu poate fi integrat decât în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, ceea ce atrage legitimitatea procesuală pasivă a pârâtei, cu consecinţa firească a respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată.

În drept, cu titlu preliminar, se notează că potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „Dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia.

Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.

Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.”.

##### în vedere aceste dispoziții, precum și faptul că pentru imobilul ce face obiectul prezentului litigiu nu a fost deschisă carte funciară, astfel cum s-a reţinut în cadrul situaţiei de fapt, instanța va analiza instituțiile de drept material prin prisma vechii reglementări, și anume Codul civil din 1864.

Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a drepturilor reale principale prin posesia bunurilor care formează obiectul lor în toată perioada prevăzută de lege şi prin exercitarea pozitivă a dreptului de opţiune cu privire la uzucapiune, ca drept potestativ. ### această perspectivă, uzucapiunea desemnează atât efectul achizitiv al posesiei îndelungate, ca stare de fapt, cât şi faptul juridic în sens restrâns, constând în însăşi această posesie, care trebuie să fie utilă, să aibă o anumită durată şi, în cazul uzucapiunii scurte, să îndeplinească şi alte condiţii speciale.

Totodată, uzucapiunea este instituită de lege şi ca o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului sau titularului altui drept real asupra bunului care s-a dezinteresat de soarta acestuia, lăsându-l în mâinile posesorului. ##### în vedere că uzucapiunea are o dublă natură juridică, fiind atât un beneficiu acordat posesorului care a stăpânit bunul, cât și o sancțiune împotriva proprietarului, rezultă că acțiunea pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.

Potrivit art. 1890 C.civ. din 1864, toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

De asemenea, potrivit art. 1846 C.civ. din 1864, orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, posesiunea fiind deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru, iar conform art. 1847 C. civ. din 1864, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Prin urmare, instanţa urmează a analiza întrunirea în prezenta cauză a condiţiilor uzucapiunii de 30 de ani, respectiv dacă posesorul a posedat bunul în tot timpul prevăzut de lege (30 de ani) şi dacă posesia sa a fost utilă, adică neafectată de vreun viciu, cu precizarea că regularitatea posesiei, adică faptul că aceasta este utilă, se prezumă.

Pentru realizarea acestei analize, este necesar ca bunul care face obiectul prezentei cauze, respectiv imobilul teren, să fie individualizat sub aspectul situării sale şi sub aspectul suprafeţei.

Referitor la identificarea terenului în discuţie, instanţa reţine din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar ####### N. ##### (f. 35-45, vol.

II) şi avizat de O.C.P.I. (f. 52-53, vol.

II), terenul ce face obiectul prezentei cauze, situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1 are o suprafaţă totală de 284 mp, suprafaţă rezultată în urma măsurătorilor, având următoarele vecinătăţi: N: #### Vaile, proprietar din #### ####### ### ## (IE 241686), pe o lungime de 40,30 m; S: ######## #####, proprietar din #### ####### ### ##, pe o lungime de 40,30 m; E: strada #######, pe o lungime de 7,24 mp; V: proprietar din #### ##### ### ##, pe o lungime de 7,27 m, terenul fiind delimitat de punctele ##############8-9-10-11-12-13-14-15-1.

Potrivit raportului de expertiză nu a putut fi identificată în concret suprafaţa de 64 mp pentru care reclamanţii nu deţin drept de proprietate, întrucât titlul de proprietate nr. #####/1/2000 eliberat la data de 17.04.2000 nu are o schiţă anexă.

În consecinţă, instanţa apreciază că suprafaţă de 64 mp, determinată ca rezultat dintre suprafaţa integrală a terenului situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1 şi suprafaţa pentru care reclamanţii au evocat acte de proprietate, are o natură indiviză, respectiv este neidentificabilă prin coordonate şi puncte de contur pe planul de situaţie a imobilului, întocmai precum suprafaţa pentru care reclamanţii au evocat titlul de proprietate

Cu toate acestea, intenţia părţilor exhibată prin cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente este aceea de înscriere în cartea funciară a întregii suprafeţe de teren de 284 mp (a se vedea în acest sens referatul întocmit de O.C.P.I. din 09.03.2021, f. 10, vol.

I).

Prin urmare, nimic nu se opune ca, fiind dovedită posesia asupra întregului teren în materialitatea sa, precum şi celelalte condiţii impuse de lege, să se conchidă asupra dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra cotei indivize reprezentând rest (fără acte).

În ceea ce priveşte prima condiţie necesară pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani, anume posesia bunului tot timpul prevăzut de lege, instanţa apreciază că, în raport de probele dosarului, aceasta este îndeplinită.

Astfel, din înscrisurile administrate în cauză, proba testimonială şi aprecierile factuale ale expertului judiciar desemnat în cauză, imobilul teren ce situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1 cu suprafaţă totală de 284 mp, identificat şi descris mai sus nu a suferit modificări în perioada ##############, reclamanţii ocupându-l în fapt încă de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra locuinţei respectiv anul 1982.

În raport de prevederile art. 1847 C.civ. din 1864, instanţa urmează a analiza dacă este întrunită şi cea de-a doua condiţie necesară pentru a opera dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, anume existenţa unei posesii utile, adică neviciate.

Sub imperiul vechii reglementări, viciile posesiei erau în număr de patru, respectiv discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea şi echivocul.

Sub aspectul continuităţii posesiei, instanţa reţine că potrivit art. 1848 C.civ din 1864, posesia este continuă dacă este exercitată în mod regulat, fără intermitenţe anormale.

De asemenea, se observă că potrivit art. 1850 C.civ. din 1864 continuitatea şi neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripţia, în acest sens că, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrară.

În speţă, posesia exercitată de către reclamanţi a fost continuă, bunul făcând obiectul relaţiilor de familie exercitate de către familia #########, respectiv soţii ######### ######## şi ######### ######## ###### şi fiul acestora ######### ######## ######.

Acest aspect rezultă din declaraţia martorului care a perceput nemijlocit aspectele învederate, în sensul continuităţii acestei familii pe terenul litigios.

##### în vedere că nu s-a făcut proba contrară, precum şi prezumţia instituită de art. 1850 C.civ. din 1864, rezultă că reclamanţii au exercitat o posesie continuă asupra imobilului, obiect al prezentei cauze.

În ceea ce priveşte caracterul netulburat al posesiei, acesta constă în începerea şi conservarea în mod paşnic a posesiei, anume nu prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului, după cum se deduce din art. 1851 C.civ din 1864. ### actele dosarului nu reiese că reclamanţii ar fi fost deranjaţi în posesia lor, fapt ce conduce la concluzia că nimeni nu a pretins vreun drept asupra terenului, posesia reclamanţilor fiind astfel netulburată.

De altfel, martorul a precizat că nimeni altcineva nu a pretins vreodată un drept asupra acestui teren.

În ceea ce priveşte caracterul public al posesiei, acesta presupune, după cum rezultă din art. 1852 C.civ. din 1864, ca posesia să nu fie exercitată în ascuns de adversar, anume de adevăratul proprietar.

În speţă, caracterul public al posesiei reiese din însăşi natura de bun imobil a terenului în litigiu, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns.

De altfel, publicitatea posesiei rezultă din ansamblul probator administrat, în sensul că reclamanţii sunt cunoscuţi drept proprietari ai imobilului, calitate care nu a fost contestată de nicio persoană, nici de către pârâtă.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv aspectul că reclamanţii înşişi au intrat în stăpânirea imobilului teren cu intenţia de a se comporta în calitate de proprietari şi nu cu intenţia de a-l deţine pentru altul este susţinut de prezumţia relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 C.civ. din 1864, care se coroborează cu atitudinea acestora de a se impune în calitate de proprietari, plătind impozitele şi cheltuielile aferente acestuia.

#### de îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru a fi aplicabilă instituţia juridică a uzucapiunii de 30 de ani, având în vedere că suprafaţa-rest este de 64 mp, iar nu de 68 mp, astfel cum s-a pretins prin cerere, instanţa, admiţând, în parte, acţiunea, va constata că reclamanţii au dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă indiviză de 64 mp din terenul în suprafaţă totală de 284 mp situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1, astfel cum a fost identificat şi măsurat prin raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar ####### N. ##### cu punctele de delimitare ##############-9-10-11-12-13-14-15-1, având următoarele vecinătăţi: : #### Vaile, proprietar din #### ####### ### ## (IE 241686), pe o lungime de 40,30 m; S: ######## #####, proprietar din #### ####### ### ##, pe o lungime de 40,30 m; E: strada #######, pe o lungime de 7,24 mp; V: proprietar din #### ##### ### ##, pe o lungime de 7,27 m.

În ceea ce priveşte modalitatea coproprietăţii, observând că potrivit evidenţelor fiscale reclamanta ######### ######## are o cotă de 62,50% (f. 43, vol.

II), iar reclamantul ######### ###### ########, o cotă de 37,50% (f. 44, vol.

II), instanţa va stabili că dreptul de proprietate aferent suprafeţei indivize restante a fost dobândit sub forma coproprietăţii obişnuite în cotă de 5/8, respectiv de 3/8.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN ###### LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții ######### ######## ###### și ######### ########, ambii cu domiciliul ales la Cab.

Av. ##### ########-######, în Bucureşti, sector 6, #### ########## ### ##, ### ###, ### #, ap. 101 și pe pârâtul ######, cu sediul în Bucureşti, Bd. ###### ######### nr. 47, sector 5.

######## că reclamanţii ######### ########, în cotă de 5/8, şi ######### ###### ########, în cotă de 3/8, au dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă indiviză de 64 mp din terenul în suprafaţă totală de 284 mp situat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 1, astfel cum a fost identificat şi măsurat prin raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar ####### N. ##### cu punctele de delimitare ##############8-9-10-11-12-13-14-15-1, având următoarele vecinătăţi: N: #### Vaile, proprietar din #### ####### ### ## (IE 241686), pe o lungime de 40,39 m; S: ######## #####, proprietar din #### ####### ### ##, pe o lungime de 40,30 m; E: strada #######, pe o lungime de 7,24 mp; V: proprietar din #### ##### ### ##, pe o lungime de 7,27 m.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 27.06.2023.