Hotărâre nr. 5978 din 04.07.2023

Dosar nr. #####/299/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Sentinţa Civilă Nr. ####/2023

Şedinţa publică de la 04.07.2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: #### ######## #########

GREFIER: #### #####

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul ###### - #### ######### şi pe pârâtul ING #### N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREŞTI, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală – 9.914 lei + 3.000 lei.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la data de 06.06.2023, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20.06.2023 şi la data de 04.07.2023, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 07.11.2022, reclamantul ######-#### ######### a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ING #### N.V.

Amsterdam Sucursala Bucureşti, obligarea acestuia la plata sumei de 9.914 lei, reprezentând contravaloarea a 2.000 euro şi a daunelor interese în cuantum de 3.000 lei.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, la data de 22 august 2021, ora 14:13, a primit din partea ING Homebank, pe adresa de mesagerie electronică #######################, mesajul ,,Subject:Alertă de securitate – #/22/2021 11:13:59 am”.

A menţionat reclamantul că, întrucât era utilizator al serviciilor oferite de instituţia de credit şi avea economii în conturile acestei bănci, a fost indusă în eroare de această alertă de securitate şi a accesat legătura aflată în corpul mesajului şi a introdus elementele cerute.

Mai departe, a precizat reclamantul că, ulterior acestei aparente actualizări, a fost informată printr-un e-mail primit la ora 17:45, de la adresa ING Info că a folosit recent cardul în RON cu numărul 6310 pentru a autoriza tranzacţia în valoare de 1.000 euro.

Mai departe, a menţionat că, fără a prefigura realitatea din spatele acestui mesaj rău intenţionat, respectiv că se afla în faţa unei pagini de internet clonate, mesaj având ca scop principal inducerea în eroare, i s-a furat suma de 2.000 euro, printr-o conversie făcută automat, din contul curent în lei, prin două operaţiuni de 1.000 euro fiecare.

A menţionat că sumele au fost luate ilicit şi fraudulos din contul de economii, trecute în contul curent şi transferate către autorii paginii clonate la cursul de 4,9344 lei/euro.

În continuare, reclamantul a învederat că a informat ING ####, telefonic la ora 17:59 şi prin intermediul adresei de poştă electronică, în sensul că a redirecţionat mesajul primit.

A precizat reclamantul că a informat şi locul de muncă, deoarece mesajul primit a fost transmis pe adresa de e-mail aparţinând acestuia.

Reclamantul a arătat că, în scopul efectuării plăţilor online, ING #### îşi informează publicul asupra modalităţilor de efectuare a plăţilor, în mediul online, printr-un #### pentru efectuarea plăţilor iar, în cauză, nu au fost respectate anumite elemente, stabilite de art. 3.2 şi art. 4.26, respectiv lipsa primirii unui mesaj text pe telefon, permiterea logării/autentificării unui dispozitiv nedeclarat a fi de încredere, logarea/autentificarea terminalului străin a fost permisă fără transmiterea unui mesaj text pe telefon, prin care să fi fost comunicat un cod ori parola temporară de acces.

A mai precizat reclamantul că a depus şi o plângere la Secţia 17 de Poliţie, înregistrată sub nr. ##########.08.2021.

## privire la situaţia de fapt, reclamantul a arătat că, la ora 17:59 a aceleiaşi zile, a reclamat situaţia la #### center-ul băncii şi a arătat că nu a autorizat tranzacţiile asupra conturilor sale şi a solicitat blocarea oricăror plăţi cu scopul evident al evitării debitării conturilor, blocarea cardului asociat contului debitat, precum şi prin orice alt mijloc tehnic, economic şi juridic cunoscut de către profesioniştii bancari.

A menţionat că tranzacţia s-a aflat în aşteptare două zile, perioadă în care a apreciat că se putea da curs solicitării sale şi sa fie evitată debitarea frauduloasă a contului bancar.

A arătat reclamantul că tranzacţia a fost efectuată fără consimţământul său şi rezultată din comiterea unei infracţiuni, iar banca nu a stopat prin nicio modalitate derularea acesteia, în pofida cererilor insistente şi a opoziţiei ferme exprimate, solicitări ce au vizat refuzul plăţilor ordonate fraudulos.

A menţionat reclamantul că instituţia bancară a blocat posibilitatea de utilizare a cardului, însă această acţiune nu a fost suficientă şi nici proporţională cu pericolul indus prin comiterea faptelor de furt şi înşelăciune şi a fost, de asemenea, inutilă, având în vedere că a fost debitat contul.

A reiterat reclamantul că instituţia bancară putea opri efectuarea tranzacţiei, deoarece a fost avertizată cu privire la fraudă, la mai puţi de 30 de minute de la primirea mesajului prin care reclamantul fusese informat despre efectuarea tranzacţiei, iar debitarea efectivă a avut loc după două zile, respectiv la data de 24.08.2021.

A mai precizat că a revenit cu apel telefonic la data de 23 august 2021, în jurul orei 09:00 şi a insistat să fie oprite plăţile sesizate deja la data de 22 august ca fiind fraude.

În continuare, reclamantul a arătat că, în activitatea curentă, funcţionarii bancari, ca profesionişti ai serviciilor de plată bancare, au cunoştinţă despre existenţa şi specificul unor fenomene infracţionale de o asemenea periculozitate, aspect care, întrucât a fost semnalat, ar fi trebui să conducă la măsuri proporţionale, oprirea plăţii constituind, în opinia reclamantului, o măsură proporţională, legală şi oportună.

A mai apreciat reclamantul că nu poate fi invocată de către instituţia de credit calitatea de simplu operator sau executant al plăţii ordonate, câtă vreme este vorba despre pericolul social al unei infracţiuni concrete şi cunoscute de aceasta, semnalată din timp băncii ca fiind o infracţiune produsă, fără a fi consumată.

A precizat reclamantul că, numai printr-o verificare simplă, de către personalul bancar, a informaţiilor publicate de către infractori prin pagina lor de fishing ar fi putut conduce la concluzia că informaţiile semnalate sunt întemeiate şi dovedite.

În continuare, reclamantul a învederat că banca a făcut identificarea acestuia, ca fiind titular al contului care urma să fie debitat în mod fraudulos şi în legătură cu care a făcut sesizarea şi a apreciat reclamantul că nu există nici un temei juridic care să poată fi adus ca argument relevant al ignorării apelului de oprire a cursului tranzacţiei.

A mai învederat că, deşi nu se pune în discuţie infracţiunea de înşelăciune, care a fost sesizată la organele competente, fapta prin care i s-au furat sume de bani din conturi îmbracă o formă agravată a infracţiunii de înşelăciune, respectiv prin inducerea în eroare prin atribuirea de nume, calităţi mincinoase, schimbarea aspectului paginii de internet etc., acestea conducând la crearea unei reprezentări eronate, false, a realităţii.

Mai mult, a precizat reclamantul că, având în vedere calitatea sa de prezumtiv iniţiator al tranzacţiei pe care a reclamant-o ca fiind frauduloasă, are o serie de drepturi clar consfinţite prin acte normative cu caracter protectiv, edictate în materia drepturilor consumatorilor şi a comunicaţiilor electronice.

În acest context, a precizat reclamantul că, pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, există instrumente juridice speciale şi eficiente, spre exemplu O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 21/1992.

Reclamantul a menţionat că, pornind de la aspectele de natură tehnică necesare derulării operaţiunilor de plată, acestea au fost verificate, fiind conforme normativelor prevăzute de condiţiile generale carduri aplicabile.

A învederat reclamantul că, în speţă, Condiţiile generale pentru carduri, îi au ca destinatari atât pe posesorii de card, cât şi pe acceptanţii tranzacţiilor derulate prin mijlocirea acestor instrumente bancare şi a apreciat că acceptaţii tranzacţiilor semnalate ca frauduloase nu au dat curs obligaţiei generale de interes public de verificare a titularului de card prin una din modalitățile prevăzute de pct. 3.9. din C.G.C.

A mai apreciat reclamantul că, fiind sesizată în legătură cu o fraudă de către titularul contului asociat cardului, instituţia bancară ar fi putu prelungi perioada de blocare a sumelor ordonate fraudulos la plată, cel puţin până la finalizarea cercetării aspectelor reclamate ca fraudare de fonduri, aspect necesar cu atât mai mult cu cât printr-o asemenea măsură ar fi fost ocrotite în mod direct drepturile şi interesele legitime ale reclamantului, în calitate de persoană de are drept de dispoziţie asupra sumelor existente în cont.

Reclamantul a menţionat că sesizarea sa a respectat toate termenele stabilite de art. 3.12. din C.G.C. şi că şi-a îndeplinit obligaţia de a anunţa ING #### despre utilizarea fără drept a cardului/tokenului, aşa cum este prevăzută de art. 5 din C.G.C.

Mai departe, reclamantul a precizat că, la data de 24.08.2021, contul bancar i-a fost debitat de două ori cu câte o sumă de 4.959,2 lei.

A mai învederat că soluţionarea cererilor sale repetate a avut loc la data de 25 august şi a precizat că instituţia bancară i-a adus la cunoştinţă că plăţile au fost făcute în mediul 3D ######, au fost validate prin utilizarea serviciului Home ####, comerciantul la care a fost efectuată tranzacţia are ca domeniu de activitate investiţia în monede virtuale, precum şi faptul că, introducând userul şi parola aferente serviciului Home #### pe link-ul primit, a fost oferit accesul unei alte persoane la toate detaliile produselor ING.

A apreciat reclamantul că afirmaţia pârâtului privitoare la faptul că a introdus datele de autentificare şi a oferit astfel acces la contul bancar unor terţe persoane nu poate fi primită deoarece întreaga responsabilitate cade în sarcina reclamantului, excluzând orice obligaţie a prestatorului de serviciu de plată, în derularea căruia s-a consumat infracţiunea semnalată imediat.

Astfel, a arătat reclamantul că pârâtul, acţionând cu vinovăţie, i-a cauzat un prejudiciu în valoare de 2.000 euro şi a menţionat că sunt întrunite astfel condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, respectiv existenţa unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, constând în neluarea unei măsuri pentru remedierea situaţiei, legătura de cauzalitate şi vinovăţia, respectiv reaua credinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin ignorarea mesajelor transmise cu privire la nedebitarea contului.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1530 şi urm. C. proc. civ.

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

## data de 03.02.2023, pârâtul ING #### N.V.

Amsterdam Sucursala Bucureşti a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Pe cale de excepţie, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în răspundere civilă delictuală, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă. ## privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea în fapt a întâmpinării formulate, pârâtul a arătat că, la data de 14.05.2015, reclamantul a iniţiat relaţia de afaceri cu ING #### semnând cererea pentru deschiderea relaţiei contractuale pentru persoane fizice şi a indicat adresa de e-mail în vederea corespondenţei cu ING ####, respectiv ######################## şi numărul de telefon ##########.

A precizat pârâtul că reclamantul nu a solicitat şi nu a beneficiat de serviciul alerte, iar e-mailul primit din partea băncii la data de 22.08.2021, ora 17:45, a fost transmis din raţiuni care ţin de informarea cu privire la costurile totale de conversie aferente tranzacţiei, în temeiul Regulamentului ######## nr. 518/2019.

Pârâtul a menţionat că, dată fiind extinderea fenomenului de fraudă bancară, denumit ,,pishing”, clienţii ING #### sunt informaţi în mod constant că nu trebuie să acceseze link-uri primite prin e-mail, SMS sau pe alte canale electronice, nici să divulge codul PIN al cardului bancar sau codul CVV de pe spatele cardului, reclamantul primind astfel de mesaje de informare.

În ceea ce priveşte tranzacţiile din data de 22.08.2021, pârâtul a arătat că, reclamantul a contactat ING #### (telefonic şi prin e-mail) în vederea semnalării a două tranzacții (echivalentul a 1.000 euro fiecare) autorizate cu cardul #### nr.

XXXX XXXX XXXX 6310 prin aplicația sa de Home ####, la scurt timp după ce acesta a accesat un link transmis de utilizatorul Romaniazone#############@server.pravalie.store către adresa de e-mail de la locul de muncă al reclamantului: #######################.

A menţionat că, potrivit celor relatate telefonic Departamentului Relații Clienți al ING #### (şi confirmate de susţinerile din cererea de chemare în judecată), reclamantul a accesat link-ul transmis de utilizatorul Romaniazone#############@server.pravalie.store şi a introdus datele sale confidențiale de logare în platforma de internet banking ING Home ####.

În continuare, pârâtul a menţionat că, la scurt timp după acest incident, cu cardul #### al reclamantului au fost autorizate două tranzacţii în valoare de 1.000 euro/fiecare către comerciantul ,,BANXA BANXA C" în vederea achiziției de cryptomonede.

A menţionat că, urmare a sesizării reclamantului, ING #### a blocat definitiv cardul #### cu terminația *6310 (utilizat în vederea autorizării celor două tranzacţii) şi a iniţiat demersurile în vederea efectuării unor solicitări de refuz la plată către comerciantul BANXA BANXA C, însă demersul privind obținerea unui refuz la plată a fost respins de comerciantul BANXA BANXA C, întrucât fondurile au fost deja utilizate pentru achiziționarea de cryptomende, iar produsul fusese livrat.

Totodată, a precizat că, în data de 25.08.2021, reclamantului ######-#### ######### i-au fost furnizate prin intermediul poştei electronice, informații cu privire la realizarea tranzacțiilor şi regulile de iniţiere a disputelor bancare: în concret, din moment ce tranzacțiile în discuție au fost autorizate prin aplicarea protocolului de securitate 3D ###### nu pot fi inițiate dispute bancare pe motiv de fraudă, întrucât aceste tranzacţii au fost realizate în urma exprimării consimţământului prin confirmarea în mediul de securitate 3D ######, fiind deci autorizate prin aplicarea acestui protocol şi având caracter irevocabil.

Pe cale de consecinţă, a precizat pârâtul că, de îndată ce ING #### a fost notificată de reclamant cu privire la tranzacțiile autorizate în data de 22.08.2021 prin intermediul cardului #### cu terminația *6310, au fost luate următoarele măsuri specifice: blocarea definitivă a cardului #### utilizat pentru efectuarea celor două tranzacții, resetarea parolei şi a dispozitivelor înregistrate de reclamant în sistemul ING ####; demersuri în vederea obţinerii unor solicitări de refuz la plată din partea comerciantului BANXA BANXA C, precum şi dispute bancare.

În considerarea particularităților situației expuse (reclamantul a accesat un link transmis Romaniazone#############@server.pravalie.store şi a introdus datele sale confidențiale de logare în platforma de internet banking ING Home ####, iar cele două tranzacții au fost autorizate ca urmare a introducerii datelor cardului bancar #### şi validarea plății în aplicația Home ####), a precizat pârâtul că reclamantul a fost îndrumat să se adreseze organelor competente ale poliţiei.

În ceea ce priveşte modalitatea de autorizare a tranzacţiilor, a arătat pârâtul că, adresa de e-mail de pe care a fost transmis acest e-mail reiese cu puterea evidenţei că nu este a băncii - partea de început a adresei de e-mail Romaniazone#############@, dar şi terminația emailului server.pravalie.store; e-mailul este trimis pe adresa de serviciu a reclamantului - ####################### şi nu pe adresa de e-mail ######################## pe care reclamantul a comunicat-o băncii, pentru a fi utilizată de aceasta pentru trimiterea corespondenţei; conținutul e-mailul este unul neclar şi obscur, caracterizat de un limbaj precar şi chiar cu vădite erori gramaticale; semnătura aplicată este evident una care nu identifică banca, lipsind totodată şi footer-ul specific al băncii.

În continuare, a arătat că reclamantul a accesat link-ul corupt (cal troian) indicat în mesajul e-mail primit de la adresa Romaniazone#############@server.pravalie.store și a introdus datele sale confidenţiale de logare/autentificare în aparenta platformă de internet banking ING Home ####, respectiv: user-ul şi parola, iar aceste date au fost preluate şi introduse în timp real în pagina adevărată de internet banking a ING Home ####.

A menţionat pârâtul că sistemul ING a detectat ca are loc o logare în sistem de pe un dispozitiv nou, motiv pentru care, ca măsură de securitate, a transmis pe numărul de telefon mobil al reclamantului un cod de autentificare suplimentar (OTP - one time pasword), atenţionând, de asemenea, să contacteze banca, în caz de suspiciune.

Astfel, a precizat pârâtul că reclamantul a primit pe numărul său de telefon #### ### ### (cel indicat de acesta prin Cererea de deschidere relație) un SMS cu următorul text: ,,#########, pentru autentificarea în Homebank poți folosi codul 954029. #### nu ai solicitat tu, suna la ING ####"), însă reclamantul a introdus şi acest OTP în pagina falsă de Home ####, cod care a fost preluat de terțul fraudator şi introdus în pagina reală de Home ####.

A învederat pârâtul că, urmare a introducerii a tuturor acestor date confidențiale (user, parola, OTP), la data de 22.08.2021, ora 17:41, dispozitivul utilizat pentru logarea în aplicația Home #### a reclamantului a fost înregistrat ca fiind de încredere dispozitivul mobil ISO 14.7.1 Phone 1 89.36.224.252 (acest număr reprezentând IP de pe care s-a realizat logarea) şi s-a realizat autentificarea în Home #### care permitea accesarea întregii pagini de Home ####, inclusiv vizualizarea datelor cardului.

Aşadar, a precizat pârâtul că efectuarea celor două tranzacții a fost posibilă urmare a introduceri datelor de logare în aplicația Home #### aparţinând titularului, respectiv reclamantului ######-#### ######### (elementele de securitate, cu caracter confidențial), user, parola și OTP, după ce acesta le-a dezvăluit utilizatorului terţ şi a autorizării tranzacțiilor cu toatele elementele de securitate necesare mai sus menționate.

Din punct de vedere tehnico-bancar, pârâtul a precizat că tranzacțiile au fost efectuate cu succes nefiind înregistrată vreo eroare, tranzacțiile au fost finalizate imediat după validarea 3D ######, fiind înregistrate în sistemul de carduri ING ####, în sistemul #### International și în sistemul băncii acceptante a comerciantului BANXA BANXA C ca plăţi autorizate 3D ######.

## privire la solicitarea reclamantului ######-#### ######### privind blocarea tranzacțiilor din 22.08.2021, a precizat pârâtul că nu putea fi soluționată de către ING, pe de o parte, din considerente de ordin legal si contractual - Ghidul pentru efectuarea plăților-persoane Fizice (GEP) varianta G-53/2021.08.16, în vigoare la data autorizării tranzacțiilor, iar pe de altă parte, din considerente de ordin tehnic (Regulamentul ####), tranzacțiile autorizate prin sistemul 3D-###### fiind irevocabile.

A precizat pârâtul că sunt incidente prevederile art. 190 alin. (1) din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, care consacră caracterul irevocabil al acestora.

Conform dispozițiilor citate, utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4) şi la art. 186 alin. (5) şi cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită.

A menţionat pârâtul că excepția de la art. 190 alin. (4) din Legea ######## are în vedere exclusiv situația debitării directe a contului de către comerciant şi în orice caz numai cu acordul beneficiarului plății, iar cea menționată la art. 186 alin. (5) din Legea nr. 209/2019 se referă în esență la situaţia amânării ordinului de plată, ipoteze care nu sunt incidente in cauza.

Din punct de vedere contractual, a menţionat că, în speţă este incidentă clauza 3.20. din cadrul G.E.P. care prevede expres caracterul irevocabil al plății, din momentul autorizării acestora: 3.20.

Consimţământ - Consimţământul Clientului pentru efectuarea unei operațiuni poate fi dat într-una (sau mai multe) din următoarele modalităţi:...; e) prin furnizarea numărului de card şi oricăror date suplimentare solicitate, cum ar fi Valoarea de Verificare a Cardului (CVV2) şi data expirării, în cazul operațiunilor fără card prezent; f) prin autorizarea respectivei operațiuni prin intermediul serviciul Home #### cu elementele de securitate specifice acestuia, pentru plățile efectuate pe site-urile comercianților.

În cazul în care Clientul îşi dă consimţământul în oricare dintre modalitățile prezentate mai sus şi, după caz, codul de aprobare (autorizare) este primit de la ING #### (conform procedurii din Capitolul 4 - Subcapitolul Tranzactii cu cardul), ordinul de plată este considerat irevocabil şi nu poate fi retras.

Or, a arătat pârâtul că tranzacțiile din 22.08.2021 au fost efectuate cu respectarea protocolului de securitate valabil la data respectivă, context în care acestea au devenit irevocabile de la momentul autorizării.

Din punct de vedere tehnic, a arătat că, potrivit reglementărilor #### în vigoare, desfăşurarea unei tranzacții prin intermediul cardului presupune următoarele operațiuni automate (care exclud posibilitatea unor intervenţii umane), în concret, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a unei tranzacţii cu cardul, aceasta are loc, ca regulă, în doi pași: autorizarea tranzacției şi decontarea tranzacției: Primul pas - Autorizarea: > Request message (solicitarea) - beneficiarul (care va accepta plata efectuată prin intermediul cardului ####) trimite un mesaj de solicitare către banca emitentă (în speţă, ING ####) pentru a aproba tranzacția; Response message (răspunsul) - banca emitentă (ING ####) verifică dacă respectivul card implicat în tranzacție este valid în vederea utilizării (ex.: nu este blocat, nu sunt restricții pe cont, are sold disponibil), iar dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, trimite răspuns de aprobare pentru tranzacţia respectivă către beneficiar (acceptantul plății efectuate prin intermediul cardului ####); din acel moment, tranzacția este ireversibilă şi se setează o indisponibilizare (PH - Permanent ####) prin care se blochează suma tranzacţiei în vederea decontării.

A arătat pârâtul că, cele două acţiuni menționate anterior sunt efectuate de toți membrii #### într-un termen de maxim 5 secunde, iar dacă acest termen este depăşit, #### va răspunde automat la cererea de autorizarea în numele băncii (în speţă, ING), cu respectarea limitelor financiare setate; Al doilea pas - Decontarea: Ulterior autorizării, beneficiarul (acceptantul plății efectuate prin intermediul cardului ####) trimite tranzacţia în vederea decontării în termenele precizate de ####; În acest context, a arătat că, din perspectiva ING ####, odată recepționat fişierul de decontare din partea ####, se deblochează indisponibilizarea (Permanent ####) setată la momentul autorizării, urmând ca tranzacţia respectivă să figureze ca executată în contul clientului.

Aşadar, a susţinut că, într-un interval de 5 secunde de la momentul la care cele două tranzacții din 22.08.2021 au fost autorizate, acestea au devenit ireversibile, iar fluxul de plată nu poate fi întrerupt/suspendat ca urmare a intervenţiei umane.

Prin urmare, a arătat că, în procesul de decontare a plăților efectuate online cu cardul pentru achiziție de bunuri (în speţă, cryptomoneda), ING #### nu avea nicio posibilitate de a interveni, în considerarea argumentelor anterior expuse, dispoziții legale, contractuale şi reguli tehnice fundamentate tocmai pe specificitatea acestor operațiuni de achiziție de bunuri cu cardul online.

Pe cale de consecință, a reiterat faptul că, prin divulgarea informațiilor bancare confidenţiale, reclamantul a permis autorizarea în sistemul 3D-###### a celor 2 plăți efectuate cu cardul, sumele fiind ulterior folosite pentru achiziționarea unor monede electronice, astfel încât procesul decontării sumelor achitate nu a mai putut să fie oprit, motiv pentru care răspunderea pentru această situație, revine în exclusivitate reclamantului.

## privire la inadmisibilitatea acţiunii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, pârâtul a arătat că, prin acţiunea introductivă înregistrată sub nr. #####/299/2022, reclamantul solicită atragerea răspunderii civile delictuale a ING #### pentru pretinsa faptă ilicită constând în neluarea niciunei măsuri pentru remedierea situaţiei, însă faţă de împrejurarea că între ING #### şi reclamant se desfăşoară raporturi contractuale (acesta fiind titulară de cont bancar și parte la mai multe contracte încheiate cu banca), a apreciat pârâtul că formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii civile delictuale este inadmisibilă şi a făcut trimitere la jurisprudența Înaltei ##### de Casaţie şi Justiție

În ceea ce priveşte neîndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a ING ####, a precizat pârâtul că, de îndată ce ING #### a fost notificată de reclamant cu privire la tranzacțiile autorizate în data de 22.08.2021 prin intermediul cardului său ####, au fost luate următoarele măsuri specifice: blocarea definitivă a cardului #### utilizat pentru efectuarea celor 2 tranzacții, resetarea parolei şi a dispozitivelor înregistrate de reclamant în sistemul ING ####, demersuri în vederea obținerii unor solicitări de refuz la plată din partea comerciantului BANXA BANXA C, precum şi dispute bancare.

Prin urmare, a precizat că, nu doar că ING #### a acţionat de îndată, dar a efectuat şi demersuri suplimentare în sensul obţinerii unor solicitări de refuz la plată din partea comerciantului BANXA BANXA C.

Referitor la împrejurarea că ING nu a blocat cele două tranzacții din 22.08.2021, a reiterat că solicitarea reclamantului nu putea fi soluționată în sensul vizat de către acesta, pe de o parte, din considerente de ordin tehnic (Regulamentul ####), iar pe de altă parte, din considerente de ordin legal si contractual, tranzacțiile autorizate fiind irevocabile conform prevederilor legale anterior citate din Legea nr. 209/2019, cât şi potrivit dispozițiilor contractuale din Ghidul pentru efectuarea plăților - Persoane Fizice.

În legătură cu mecanismul plăților online cu cardul, pârâtul a menţionat că, pentru a ilustra rațiunea pentru care acestea nu mai pot fi blocate/revocate ulterior autorizării, se impun a fi precizate următoarele: autorizarea tranzacției efectuate cu cardul echivalează cu confirmarea transmisă de către bancă plătitorului, la cererea comerciantului, prin intermediul organizației cardurilor şi băncilor corespondente/beneficiare, că inițiatorul plăţii are în cont sumele necesare achiziţionării bunului sau serviciului comandat de la comerciant; în baza acestei autorizări, comerciantul livrează, de cele mai multe ori, instantaneu bunul/serviciul (de ex: achiziție moneda virtuala, ca în cazul de faţă); ulterior, tranzacția este trimisă în etapa de decontare, cu alte cuvinte, comerciantul, prin intermediul organizației cardurilor şi băncilor corespondente/beneficiare, solicită de la banca plătitorului (în speţă, ING ####) suma care i-a fost confirmată anterior că există (prețul serviciului/produsului livrat) banca plătitorului este debitată automat cu suma respectivă.

A precizat că acest mecanism este menit să securizeze procesul comercial de achiziție de bunuri şi servicii cu plata cardului şi de a preveni scenariile în care clienții ar achiziționa online bunuri/servicii, după care ar revoca respectiva operațiune de plată susţinând, spre exemplu, ca nu ar fi fost autorizată de ei.

În fine, a precizat că reclamantul nu a indicat nicio dispoziţie legală în temeiul căreia să poată obțină blocarea/revocarea celor două tranzacții din 22.08.2021, ulterior autorizării acestora prin intermediul cardului său #### şi cu aplicarea protocolului de securitate în vigoare la data respectivă.

Mai departe, pârâtul a arătat că cererea introductivă se impune a fi respinsă ca urmare a aplicării principiului nemo auditur propriam turpitudniem allegans, deoarece reclamantul îşi invocă propria culpă, constând în divulgarea datelor sale bancare confidenţiale către un terț neautorizat, elementul care a generat autorizarea celor două tranzacții contestate din 22.08.2021 este reprezentat de fapta culpabilă a reclamantului de a accesa un link trimis de utilizatorul Romaniazone#############@server.pravalie.store și de a-şi înregistra datele bancare confidențiale în pagina respectivă.

Prin accesarea unui link de origine incertă trimis de un utilizator terț (nu de către ING ####), urmată de fapta de divulgare a datelor bancare confidenţiale, a apreciat pârâtul că reclamantul a acţionat cu neglijenţă gravă, săvârşind o faptă ilicită contractuală ce a generat prejudicierea sa.

Astfel, a învederat că regula contractuală agreată de părţi şi incidentă în cauză este cea conform căreia banca nu este responsabilă pentru pagubele care decurg din utilizarea neautorizată (fără drept) a serviciului Home #### în ipoteza în care clientul nu şi-a respectat obligațiile contractuale referitoare la păstrarea Elementelor de Securitate: 7.1 ##### nu este responsabilă pentru niciun fel de pagube decurgând din utilizarea neautorizată a serviciului Home #### (fie că Elementele de Securitate primite de către client au fost pierdute, furate sau utilizate fără drept) în cazul în care clientul a acționat în mod fraudulos sau nu şi-a respectat obligațiile contractuale referitoare la utilizarea serviciului Home #### şi păstrarea Elementelor de Securitate, cu intenție sau din neglijenţă gravă. 7.2 Clientul îşi asumă responsabilitatea cu privire la păstrarea şi utilizarea elementelor de securitate şi la securitatea dispozitivelor de pe care accesează serviciul Home #### şi va suporta toate pierderile şi riscurile decurgând din divulgarea elementelor de securitate sau utilizarea de către terțe persoane a serviciului Home ####, în condițiile prevăzute în art. 7.1 de mai sus.

De altfel, a subliniat că acordul de voinţe existent între bancă şi reclamant cuprinde obligațiile clare în sarcina clienților, clauze de răspundere şi atenționări explicite cu privire la păstrarea în siguranță a elementelor de securitate, obligația de a nu accesa diverse link-uri pe care le-ar putea primi/de a nu introduce datele confidențiale în paginile afişate de link-urile respective.

În continuare, pârâtul a invocat aplicabilitatea şi a redat conţinutul art. 2.28, art. 2.30, art. 2.47 lit. a) teza a II-a, art. 2 din Condiţiile Generale de Afaceri ale Băncii, varianta G### # #### ## #5, în vigoare la data efectuării operaţiunilor şi a concluzionat că, din analiza prevederilor contractuale menționate, reiese cu certitudine faptul că obligația asigurării confidenţialității datelor şi informațiilor de acces în aplicația Home ####, revenea în exclusivitate reclamantului ######-#### #########, acesta încălcând măsurile pentru prevenirea utilizării neautorizate a acestora, prin divulgarea elementelor de securitate către terțe persoane.

În consecință, a apreciat că nu se pune problema nerespectării vreunei obligații de către bancă (aceasta executând o tranzacţie înregistrată în sistemele sale ca fiind autorizată cu toate elementele de securitate necesare), întrucât reclamantul este cel care poartă întreaga responsabilitate pentru furnizarea datelor confidenţiale de logare în sistemul Home #### de către terţa persoană fraudatoare.

În final, cu privire la netemeinicia cererii de acordare a daunelor-interese în cuantum de 3.000 lei a precizat că, în speţă nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a ING ####, motiv pentru care pretenţia principală a reclamantului se impune a fi respinsă ca fiind neîntemeiată şi, prin urmare, valorificând principiul accesorium sequitur principale, pretenția accesorie privind acordarea daunelor-interese se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, a menționat că pretenția accesorie se impune a fi respinsă ca neîntemeiată şi din perspectiva caracterului nedovedit, întrucât reclamantul nu a indicat natura juridică a daunelor-interese (compensatorii şi moratorii) și nici temeiul de drept invocat în susţinerea acestei pretenţii, nu a indicat care este prejudiciul suferit şi care urmează a fi acoperit prin daunele-interese de 3.000 lei, nu a demonstrat întrunirea condițiilor răspunderii civile a ING #### în vederea obținerii de daune interese în cuantum de 3.000 lei.

În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270 C. civ., art. 205 din C. proc. civ.

În dovedire, pârâtul a solicitat încuviinţarea şi administrarea probelor cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului.

## termenul de judecată din data de 03.04.2023, reclamantul a formulat cerere modificatoare şi a arătat că înţelege să înlocuiască şi să completeze cererea introductivă de instanţă, după cum urmează: obligarea pârâtului la plata sumei de 9.914 lei, în temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea pârâtului la plata prejudiciilor generate de cheltuielile efectuate pentru pregătirea dovezilor anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, repararea prejudiciului nepatrimonial pe care l-a suferit în calitate de consumator, cauzat de activitatea infracţională derulată asupra economiilor din conturile sale, în cuantum de 3.000 lei, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

A mai menţionat că, dacă instanţa apreciază că există un raport contractual cu instituţia de credit, în subsidiar, reiterează solicitările de despăgubire, întemeiate pe dispoziţiile ce guvernează răspunderea civilă contractuală.

Suplimentar motivelor invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a menţionat că, anterior înregistrării acesteia, a efectuat cheltuieli pentru traduceri legalizate, fotocopii etc., iar dovada acestora o va face cu ordine de plată.

## privire la prejudiciul nepatrimonial, a menţionat că cererea referitoare la repararea acestuia porneşte de la premisa reprezentată de faptele ilicite ale persoanelor care au utilizat serviciile de plată ale instituţiilor de credit ING şi ale băncii străine, care i-au produs un stres deosebit, o stare puternică emoţionată, de persoană vulnerabilă şi vătămată, printr-o acţiune îndreptată împotriva patrimoniului şi a dreptului său la viaţă (la asigurarea nevoilor de hrană, întreţinere etc.).

A reiterat faptul că simpla existenţă a unui contract nu poate înlătura răspunderea civilă delictuală, pentru motivul că în convenţie nu sunt incluse clauze aplicabile situaţiei semnalate.

În drept, cererea modificatoare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., art. 219 – art. 224 C. civ., art. 1349, art. 1357 – art. 1371 C. civ., art. 1381 – art. 1395 C. civ.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu vizând faptele persoanei prin care au fost cauzate prejudiciile.

## data de 20.04.2023, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată.

A arătat pârâtul, referitor la schimbarea cauzei juridice a acţiunii introductive că, prin invocarea subsidiară a instituției răspunderii civile contractuale, reclamantul arată de o manieră contradictorie, pe de o parte, faptul că a optat pentru atragerea răspunderii civile delictuale a băncii întrucât în convenție nu sunt incluse clauze aplicabile situației semnalate, iar pe de altă parte, că s-ar impune atragerea răspunderii civile contractuale a băncii întrucât existenţa in abstracto a contractului justifică și existența in concreto a unor clauze incidente cauze.

Pe cale de excepţie, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a daunelor morale şi a menţionat că, prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată la termenul din 03.04.2023, reclamantul a solicitat obligarea băncii la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune-interese reprezentând prejudiciu nepatrimonial produs prin fapta ilicită a utilizatorului Romaniazone#############@server pravalie store, persoana care a comunicat reclamantului link-ul accesat de acesta şi prin care i-a acordat acces asupra contului său.

A menţionat pârâtul că, în motivarea pretențiilor privind daunele nepatrimoniale, reclamantul dezvoltă la pagina 2 a cererii modificatoare motivele pentru care se consideră prejudiciat de fapta Romaniazone#############@server.pravalie store. #### de modalitatea în care reclamantul a înţeles să formuleze și să motiveze pretenţia privind daunele solicitate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial, a apreciat pârâtul că nu are calitate procesual pasivă deoarece fapta ilicită despre care se susţine că a generat un prejudiciu nepatrimonial a fost săvârşită de utilizatorul Romaniazone#############@server. pravalie.store, iar nu de către ING ####.

A mai precizat pârâtul că este inadmisibil cumulul răspunderii civile delictuale cu cea contractuală, fiind incident principiul electa una via non datur recursus as alteram. ## privire la solicitarea reclamantului de administrare a probei cu interogatoriu, a precizat pârâtul că reclamantul de decăzut din acest drept şi, de asemenea, proba este inadmisibilă şi nu este utilă soluţionării cauzei.

## termenul de judecată din data de 06.06.2023, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi a unit cu fondul cauzei, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinarea la cererea modificatoare.

În temeiul art. 258 C. proc. civ., instanţa a încuviinţat şi a fost administrată, pentru părţi, proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă potrivit legii şi de natură să conducă la soluţionarea cauzei, conform art. 255 C. proc. civ. şi a respins solicitarea pârâtului de administrare a probei cu interogatoriu reclamantului, ca nefiind utilă soluţionării cauzei şi a constatat decăderea reclamantului din drept de a administra proba cu interogatoriul pârâtului, având în vedere că acesta nu a fost ataşat în scris cererii.

## data de 15.06.2023, pârâtul ING #### N.V. Amsterdam – Sucursala Bucureşti, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ING #### N.V.

Amsterdam Sucursala Bucureşti, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea acestuia la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale, invocată prin întâmpinare, reţine următoarele:

Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Pentru angajarea răspunderii, este necesar ca raportul juridic litigios dedus judecăţii să vizeze persoana îndreptăţită şi autorul omisiunii culpabile, care, în urma inacţiunii, culpabile, să fi determinat producerea prejudiciului suferit de reclamant.

În concret, în prezenta cauză, pârâtul ### #### S.A. nu este subiectul pasiv al raportului juridic, astfel cum rezultă din susţinerile reclamantului, având în vedere că acesta a indicat că prejudiciul nepatrimonial rezultă din activitatea infracţională derulată asupra contului bancar pe care îl deţine, iar faptele ilicite invocate aparţin persoanelor care au utilizat serviciile de plată ale instituţiilor de credit şi ale băncii străine (fila nr. 161 verso).

Astfel, reclamantul nu pretinde că pârâtul, prin omisiunea acestuia, respectiv neîndeplinirea obligaţiilor sale, a determinat producerea unor prejudicii, ci arată că prejudiciul nepatrimonial este imputat unei terţe persoane.

Pentru aceste motive, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ING #### N.V.

Amsterdam Sucursala Bucureşti, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea acestuia la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale şi, pe cale de consecinţă, va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului ING #### N.V.

Amsterdam Sucursala Bucureşti la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, reţine următoarele:

În fapt, la data de 14.05.2015, reclamantul #### ######### a formulat cererea pentru deschiderea relaţiei contractuale, achiziţionare ING card complet şi alte produse sau servicii bancare pentru persoane fizice.

Condiţiile Generale de Afaceri pentru persoane fizice şi Ghidul pentru efectuarea plăţilor fac parte integrantă din acest document şi guvernează relaţia contractuală a clientului cu banca ING #### N.V.

Amsterdam – Sucursala Bucureşti.

De asemenea, condiţiile speciale ale fiecărui produs sau serviciu oferit de bancă sunt menţionate în documentele aferente acestora. ##### a acordat codul de utilizator, în vederea utilizării serviciului Home ####, cererea privind furnizarea acestui serviciu fiind completată şi cu prevederile Condiţiilor generale privind furnizarea serviciului Home #### pentru persoane fizice (filele nr. 50-58).

În vederea derulării relaţiei contractuale, reclamantul a furnizat pârâtului datele persoane de identificare, inclusiv adresa de mesagerie electronică – ####################### (fila nr. 50).

## data de 22.08.2021, ora 14:13:59, reclamantul a primit pe adresa de poştă electronică ####################### de la utilizatorul romaniazone############# @server.pravalie.store un mesaj prin care i s-a solicitat să acceseze link-ul primit şi să urmeze instrucţiunile, într-o perioadă de maxim o zi (fila nr. 12).

În urma accesării acestui link, reclamantul a transmis toate datele sale confidenţiale de logare în platforma de internet banking ING Home #### iar, ulterior, cardul #### a fost utilizat pentru efectuarea a două tranzacţii.

Situaţia de fapt reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi din susţinerile concordante ale celor două părţi.

Astfel, instanța reține în cauză aspectul necontestat de către părți privind faptul că datele cardului atașat contului deschis la instituția beneficiară pârâtă, care au determinat inițierea tranzacțiilor on-line din data de 22.08.2021, au fost furnizate benevol de către reclamant.

Divergenţele părţilor nu vizează situaţia de fapt reţinută, ci existenţa obligaţiei în sarcina băncii de despăgubire, urmare a inacţiunii acesteia.

În drept, instanţa constată incidenţa Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, care reglementează condiţiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor de plată, supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată şi a furnizorilor specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi, regimul privind transparenţa pentru condiţii şi cerinţe de informare privind serviciile de plată, precum şi drepturile şi obligaţiile corespunzătoare ale utilizatorilor serviciilor de plată şi ale prestatorilor de servicii de plată în contextul prestării de servicii de plată cu titlu profesional.

În ceea ce priveşte invocarea, cu titlu de exemplu, de către reclamant a O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 21/1992, instanţa constată că reclamantul nu a indicat, concret, în fapt şi în drept, incidenţa acestor dispoziţii, iar raportat la specificul litigiului dedus judecăţii, instanţa reţine, astfel cum s-a menţionat, incidenţa Legii nr. 209/2019.

Instanța aminteşte că, indiferent de momentul în care tranzacţia a fost procesată, informațiile asociate contului reclamantului au fost furnizate benevol de către acesta prin intermediul unui link primit pe adresa de e-mail, eventuala conduită contractuală sau delictuală ilicită a terțului nefăcând însă obiectul analizei instanței de judecată.

În prezenta cauză, reclamantul a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu instituția bancară care gestionează serviciile asociate contului, cardului şi aplicaţiei Home #### ale căror date au fost furnizate de către reclamant în data de 22.08.2021 către un terţ, reclamantul invocând în acest sens răspunderea civilă delictuală a pârâtului, ca urmare a prejudicierii sale prin pretinsa omisiune de a anula/bloca/amâna tranzacția autorizată de reclamant la data de 22.08.2021 la solicitarea acestuia, solicitând, cu titlu de daune-interese compensatorii, valoarea tranzacției pretins autorizate eronat de către instituția bancară.

#### reclamantul, în principal, şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 1349 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, în concret instanţa constată că din probele administrate în cauză, coroborate cu susținerile concordante ale părților, reiese cu claritate faptul că între reclamant, în calitate de plătitor și pârât, în calitate de prestator de servicii de plată, s-au derulat raporturi juridice contractuale rezultate din emiterea de către instituția bancară pârâtă a unui card atașat contului pe care a fost înregistrată tranzacția contestată din data de 22.08.2021 către comerciantul BANXA BANXA C.

Întrucât reclamantul invocă un prejudiciu rezultat din executarea unui contract, ca urmare a conduitei băncii de a transfera o sumă de bani din contul reclamantului în contul în care s-a făcut plata, în executarea contractului de cont curent, răspundere invocată nu ar putea fi decât una contractuală, care este o răspundere specială, derogatorie şi care o exclude pe cea delictuală, invocată de către reclamant ca temei de drept al acţiunii.

Instanţa constată că reclamantul a invocat în esență nerespectarea de către pârât a unei obligaţii, concretizată în omisiunea acestuia de a anula/bloca/amâna tranzacția autorizată de reclamant la data de 22.08.2021, la solicitarea reclamantului, susținând astfel că pârâtul a autorizat plata, cu ignorarea contestațiilor sale, formulate în calitate de client, privind neautorizarea tranzacției către comerciantul BANXA BANXA C.

În speţă, reclamantul a autorizat o plată pe un site înrolat în Serviciul de Comerţ Electronic 3-D ######, folosind atât datele cardului, cât şi parola 3D ###### pe care a primit-o pentru realizarea operaţiunii de plată.

Tranzacţiile au fost efectuate cu succes, fără a înregistra vreo eroare şi au fost finalizate după validarea 3D ######, fiind înregistrate în sistemul de carduri ING ####, în sistemul #### International și în sistemul băncii acceptante a comerciantului BANXA BANXA C ca plăţi autorizate 3D ######, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei la filele nr. 150-159.

Din probatoriul administrat în cauză reiese cu claritate faptul că autorizarea operațiunii de plată a fost efectuată de către reclamant benevol, prin furnizarea prealabilă a datelor cardului și a informațiilor asociate contului său.

Astfel, susținerile reclamantului privind neautorizarea sau neaprobarea tranzacției contestate urmează a fi înlăturate, potrivit propriilor afirmații din cuprinsul cererii de chemare în judecată, creând prezumția simplă, nerăsturnată în cauză de către reclamant potrivit căreia, prin furnizarea numărului de card și a celorlalte informații de pe card, acesta și-a exprimat consimțământul pentru executarea operațiunii de plată, tranzacția apărând ca fiind autorizată de reclamantul însuși, folosind atât datele cardului, cât şi parola 3D ###### pe care a primit-o pentru realizarea operaţiunii de plată.

Instanţa apreciază că nu se poate susține existența unei fapte ilicite a pârâtului constând în omisiunea de a anula/bloca/amâna tranzacția autorizată de reclamant la data de 22.08.2021, la solicitarea acestuia.

Reclamantul nu a indicat temeiul juridic din care să rezulte obligaţia pârâtului de a procedat astfel.

De altfel, analizând prevederile art. 7.1 din Condiţiile generale privind furnizarea serviciului Home #### pentru persoane fizice (filele nr. 70-72), pentru care reclamantul şi-a oferit acordul prin cererea pentru deschiderea relaţiei contractuale, instanţa reţine că banca nu este responsabilă pentru nici un fel de pagube decurgând din utilizarea neautorizată a serviciului Home ####, fie că elementele de securitate primite de către client au fost pierdute, furate sau utilizate fără drept, în cazul în care clientul a acţionat în mod fraudulos sau nu şi-a respectat obligaţiile contractuale referitoare la utilizarea serviciului Home #### şi păstrarea elementelor de securitate cu intenţie sau neglijenţă gravă.

Clientul suportă pierderile legate de operaţiunile de plată neautorizate, fără limită de sumă, dacă acestea rezultă în urma nerespectării intenţionate sau din neglijenţă gravă a obligaţiilor ce îi revin în temeiul contractului.

În ceea ce priveşte obligaţiile contractuale încălcate, în cauză, instanţa reţine că reclamantul nu a păstrat în siguranţă elementele de securitate, astfel cum impune în sarcina sa art. 5 din Condiţiile generale privind furnizarea serviciului Home #### pentru persoane fizice, conform căruia, pentru a preveni utilizarea neautorizată a serviciului Home ####, clientul va păstra în siguranţă elementele de securitate, scop în care va lua toate măsurile de precauţie necesare pentru păstrarea confidenţialităţii şi securităţii acestora.

În continuare, instanţa constată incidenţa dispoziţiilor art. 171 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, conform căruia, în cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operaţiune de plată executată sau susţine că operaţiunea de plată nu a fost corect executată: a) prestatorul de servicii de plată trebuie să demonstreze că operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi şi nu a fost afectată de nicio defecţiune tehnică ori de alte deficienţe ale serviciilor prestate de prestatorul de servicii de plată; b) în cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată prin intermediul unui prestator de servicii de iniţiere a plăţii, acestuia din urmă îi revine sarcina de a face dovada că, în limitele competenţei sale, operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect şi nu a fost afectată de nicio defecţiune tehnică sau de alte deficienţe legate de serviciile de plată de care este responsabil; c) folosirea în sine a unui instrument de plată care a fost înregistrat de prestatorul de servicii de plată, inclusiv, după caz, de prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii, nu este în mod necesar suficientă pentru a dovedi că operaţiunea de plată a fost autorizată de către plătitor sau că plătitorul a acţionat în mod fraudulos ori că nu a respectat, intenţionat sau din neglijenţă gravă, una ori mai multe dintre obligaţiile care îi revin în temeiul art. 166.

Conform art. 166 alin. (1) lit. a) menţionat, utilizatorul serviciilor de plată care foloseşte un instrument de plată are obligaţia să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu clauzele care reglementează emiterea şi utilizarea acestuia, iar conform alin. (2) În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a), de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primeşte un instrument de plată, acesta ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra în siguranţă elementele de securitate personalizate.

Art. 172 din acelaşi act normativ stabileşte că sarcina probei cu privire la frauda sau neglijenţa gravă din partea utilizatorului serviciilor de plată revine prestatorului de servicii de plată, inclusiv, după caz, prestatorului de servicii de iniţiere a plăţii.

În cauză, având în vedere prevederile legale menţionate şi situaţia de fapt dedusă judecăţii, instanţa reţine că pârâtul a făcut dovada că reclamantul a acţionat cu neglijenţă gravă şi prin încălcarea obligaţiilor contractuale.

Astfel, în acord cu susţinerile pârâtului, instanţa apreciază că reclamantul dispunea de suficiente elemente pentru a crea dubii cu privire la autenticitatea mesajului primit pe cale electronică.

În primul rând, cele mai importante şi evidente aspecte sunt reprezentate de adresa de e-mail de pe care a fost transmis acest mesaj, din reiese cu puterea evidenţei că nu este a băncii - partea de început a adresei de e-mail romaniazone#############@, dar şi terminația emailului server.pravalie.store şi e-mailul pe care este trimis mesajul, respectiv pe adresa de serviciu a reclamantului - ####################### şi nu pe adresa de email ######################## pe care reclamantul a comunicat-o băncii, pentru a fi utilizată de aceasta pentru trimiterea corespondenţei (astfel că, în mod clar, ING #### nu deţinea această adresă pentru corespondenţă, de altfel, acesta făcând dovada că a transmis, în numeroase rânduri, mesaje electronice, către adresa personală indicată de către reclamant).

În continuarea, instanţa constată că textul e-mailul este unul neclar, caracterizat de un limbaj precar, astfel cum a susţinut şi pârâtul şi nu menţionează care este motivul pentru care reclamantul ar trebui să introducă datele sale confidenţiale pe pagina de internet transmisă (e-mailul se rezumă la a solicita ,,să actualizaţi într-o perioadă maximă de o zi”, fără a preciza ce este necesar a fi actualizat).

În final, instanţa reţine că semnătura aplicată nu identifică banca, astfel cum aceasta este existentă în toate celelalte e-mailuri transmise, astfel de exemple regăsindu-se la filele nr. 119 – 122 din dosar.

În plus, instanţa reţine că pârâtul a desfăşurat o campanie activă de informare cu privire la fraude bancare, sens în care a transmis numeroase mesaje la adresa de e-mail de aparţine reclamantului (filele nr. 95-122) şi a atenţionat, în mod expres, reclamantul să îşi protejeze datele personale prin utilizarea aplicaţiei Home #### numai din aplicaţia instalată pe mobil sau într-o nouă pagină web la adresa www.homebank.ro , iar nu prin utilizarea unui link primit prin SMS sau e-mail (fila nr. 104).

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa reţine că instituţia bancară pârâtă a făcut dovada cu privire la neglijenţa gravă din partea utilizatorului serviciilor de plată, astfel cum impun prevederile art. 172 din Legea nr. 209/2019 şi, având în vedere prevederile contractuale şi legale incidente, respectiv deoarece reclamantul nu şi-a respectat obligaţiile referitoare la utilizarea serviciului Home #### şi păstrarea elementelor de securitate din neglijenţă gravă, instanţa reţine că nu este incidentă răspunderea în sarcina pârâtului.

În ceea ce priveşte încălcarea de către instituţia bancară a obligaţiilor impuse de art. 3.9. din Ghidul pentru efectuarea plăţilor, astfel cum a indicat reclamantul, instanţa reţine că aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere că au fost indicate şi operate corespunzător toate informaţiile reglementate de acest articol din contract, fără a exista erori operaţionale, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosarul cauzei, referitoare la cele două plăţi efectuate.

Nu în ultimul rând, referitor la inacțiunea imputată pârâtului, respectiv lipsa blocării tranzacţiilor, instanţa reţine incidenţa art. 190 din Legea nr. 209/2019, conform căruia: (1) Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4) şi la art. 186 alin. (5) şi cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită; (2) În cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de un prestator de servicii de iniţiere a plăţii sau de către beneficiarul plăţii sau prin intermediul acestuia, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după acordarea consimţământului către prestatorul de servicii de iniţiere a plăţii pentru a iniţia operaţiunea de plată sau după acordarea consimţământului către beneficiarul plăţii pentru a executa operaţiunea de plată.; (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe, fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor; (4) După limitele de timp prevăzute la alin. (1) - (3), ordinul de plată poate fi revocat numai dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată relevant convin astfel.

În cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) este necesar şi acordul beneficiarului plăţii.

Conform art. 3.20. din Ghidul pentru efectuarea plăţilor (filele nr. 57-62), clientul nu-şi mai poate retrage consimţământul odată ce ordinul de plată de tip transfer credit este primit de către bancă, cu excepţia plăţilor programate.

Din coroborarea prevederilor menţionate, instanţa constată, în primul rând, că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de excepţie, nefiind în prezenţa unei plăţi programate sau a acordului beneficiarului plăţii pentru revocarea ordinului de plată, astfel că, din punct de vedere legal şi contractual, plăţile efectuate la data de 08.22.2021 şi autorizate de către reclamant, au devenit irevocabile.

Faptul că reclamantul a informat instituţia bancară că plata nu a fost autorizată de către acesta este irelevant în prezenta analiză deoarece plata a devenit irevocabilă, astfel cum s-a arătat anterior, iar instituţia bancară nu mai putea opera o modificare a acesteia.

De asemenea, sunt apreciate ca fiind neîntemeiate susţinerile reclamantului care a arătat că, în scopul efectuării plăţilor online, ING #### îşi informează publicul asupra modalităţilor de efectuare a plăţilor, în mediul online, printr-un #### pentru efectuarea plăţilor iar, în cauză, nu au fost respectate anumite elemente, stabilite de art. 3.2 şi art. 4.26, respectiv lipsa primirii unui mesaj text pe telefon, permiterea logării/autentificării unui dispozitiv nedeclarat a fi de încredere, logarea/autentificarea terminalului străin a fost permisă fără transmiterea unui mesaj text pe telefon, prin care să fi fost comunicat un cod ori parola temporară de acces, deoarece în sistemul informatic al băncii nu au fost identificate astfel de erori, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, iar reclamantul însuşi a precizat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, că a accesat legătura aflată în corpul mesajului şi a introdus benevol informaţiile cerute, fiind indus în eroare de către terţ (fila nr. 2 verso).

##### în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale constând în existența unei fapte ilicite contractuale săvârșite de pârât și a vinovăției acestuia, dar nici vreo faptă ilictă delictuală, în mod evident, nici condițiile existenței unei consecințe păgubitoare rezultate din pretinsele fapte ale pârâtului sau a unui raport de cauzalitate între pretinsa neexecutare și prejudiciul material suferit nu sunt îndeplinite.

În considerarea aspectelor mai sus menționate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata prejudiciilor generate de cheltuielile avansate pentru pregătirea dovezilor din cadrul prezentului litigiu, astfel cum a fost solicitat prin cererea modificatoare (fila nr. 161 verso), instanţa reţine că această solicitate este neîntemeiată deoarece nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, conform art. 249 C. proc. civ., deşi sarcina probei revenea reclamantului.

De altfel, fiind o veritabilă solicitare de recuperare a cheltuielilor de judecată avansate, instanţa reţine incidenţa prevederilor art. 452 şi art. 453 C. proc. civ., astfel că, nefiind reţinută culpa în sarcina părţii pârâte, solicitarea de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată şi va fi respinsă în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ING #### N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea acestuia la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale.

Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului ING #### N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul ###### - #### #########, CNP #############, cu domiciliul în Mun.

Bucureşti, #### #### ##### ### #, ### ###, ### ##, sector 6 şi cu domiciliul ales la avocat ##### ####### în Mun.

Bucureşti, #### ########## ### ##, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul ING #### N.V.

AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREŞTI, ### ########, J40###########, cu sediul în Mun.

Bucureşti, str.

Aviator ##########, Expo Business #### Bucureşti nr. 54A, clădirea 3, sector 1, ca neîntemeiată.

## drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 04.07.2023.