Hotărâre nr. 7553 din 03.10.2023

Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2023:009.######

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. #####/299/2022

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####/2023

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 03.10.2023

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: #########-##### #######

GREFIER: #########-####### #####

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta ##. ##### ##### şi pârâtul ##### #########-######, având ca obiect uzucapiune.

Încheierile de şedinţă publică din datele de 05.09.2023 şi 19.09.2023 facc parte integrantă din prezenta, când instanţa, amânând pronunţarea pentru astăzi, a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. #####/299/2022 în data de 09.09.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta ##. ##### ##### a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii ##### ######## şi ##### ########, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 120 m.p. situat în #### ########### ### ##, sector 1, ########## ######### ## ##### ## ############ ## ## ## ### ## ######### ## ##### ############# ## ########.

În motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că legea substanţială aplicabilă este vechiul Cod civil conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (4) din Codul civil.

În anul 1945 numiţii ####### ######### şi ####### ########## au cumpărat imobilul situat în ########## #########, sector 8, #### ####### ### ## format din teren în suprafaţă de 120 m.p. şi construcţie, conform contractului de vânzare – cumpărare nr. ##########.

În 21.03.1977 numitul ####### ######### a moştenit cota de ½ din imobil de pe urma soţiei sale, conform Certificatului de moştenitor nr. 220/1977, restul cotei indivize de ½ trecând în proprietatea statului conform art. 50 din Legea nr. 58/1974.

Potrivit Certificatului de moştenitor nr. 588/1979 numita Furir ####### a dobândit, în calitate de legatar cu titlu universal, dreptul de uzufruct asupra construcţiei situate pe teren, iar numitul ####### ####### (nepot de soră), în calitate de legatar cu titlu universal, a dobândit nuda proprietate asupra construcţiei, cota de ½ din terenul de 120 m.p. trecând în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

În data de 01.11.1981 numitul ####### ####### a decedat, iar conform Certificatului de moştenitor nr. 28/1982 de pe urma sa au rămas următorii moştenitori: ####### ######## (soţie supravieţuitoare), ####### ##### ######## (fiică) şi ####### ### ####### (fiică), care au moştenit nuda proprietate asupra construcţiei.

În data de 28.02.1990, moştenitoarele anterior menţionate au vândut soţilor ##### ######## şi ##### ######## locuinţa din #### ########### ### ## conform Contractului de vânzare – cumpărare nr. 2221/1990. #### indiviză din terenul de 100 m.p. s-a transmis de drept cumpărătorilor.

Reclamanta arată că, în realitate terenul avea 120 m.p.

Ca urmare a cererii nr. ######### din 18.09.1991 formulată de ##### ######## şi ##### ########, în data de 27.05.1992, în baza art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, Consiliul Local al Municipiului Bucureşti a emis Dispoziţia nr. 189 prin care s-a dispus restituirea suprafeţei de 120 m.p.

Prin Contractul de vânzare – cumpărare nr. ########## din data de 31.08.1992 numiţii ##### ######## şi ##### ######## ai vândut reclamantei proprietatea anterior amintită (construcţie).

La momentul vânzării s-a transmis şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 100 m.p. aferent construcţiei, deoarece cumpărătoarea este cetăţean german, iar la acel moment nu putea să cumpere terenuri în #######, dispoziţiile fiindu-i favorabile abia din 2005 când, prin Legea nr. 312/2005, s-a permis şi cetăţenilor străini să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor.

În realitate vânzătorii aveau în proprietate 120 m.p. însă nu au prezentat la notariat şi Dispoziţia nr. 189 din data de 27.05.1992

În anul 1998 reclamanta a supraetajat şi consolidat construcţia conform Autorizaţiei de construire nr. 211T din data de 22.07.1998. Imobilul a fost în mod permanent împrejmuit, suprafaţa de 120 m.p. fiind bine delimitată.

Trimite la dispoziţiile art. 1.837, art. 1.890 şi art. 1.847 din vehicul Cod civil şi arată că prima condiţie pentru uzucapiune, posesia bunului timp de 30 de ani, este îndeplinită, termenul începând să curgă din 31.08.1992, dată la care reclamanta a cumpărat prin act autentic construcţia, iar terenul i-a fost dat în folosinţă, termenul împlinindu-se în 31.08.2022.

Subliniază că intenţia reală a părţilor a fost să se înstrăineze şi terenul, dar din cauza interdicţiei de cumpărare existentă la acea dată nu s-a putut realiza această operaţiune.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1.837, art. 1.847, art. 1.890 din vechiul Cod civil, Decizia pronunţată de Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii nr. 4/2006.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori şi expertiza tehnică judiciară pentru identificarea imobilului.

Cererea de chemare în judecată a fost în mod legal timbrată cu suma de 8.181 de lei conform art. 3 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum rezultă din chitanţa seria ##### ########022 nr. 104120 (20) din data de 08.09.2022 (fila 1) şi seria ##### ########022 nr. 108466 (2) din data de 29.09.2022 (fila 44).

În data de 01.11.2022 reclamanta a formulat o cerere modificatoare prin care a arăta că solicită modificarea cadrului procesual în sensul că înţelege să se judece cu pârâtul ##### ######### – ######, în calitate de moştenitor al pârâţilor iniţial chemaţi în judecată, în prezent decedaţi.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare deşi cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu martorul ######## ######## şi proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie.

Analizând actele şi probele administrate în cauză, prin raportare la susţinerile şi poziţia procesuală a părţilor, reţine următoarele:

##### în vedere admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă prin încheierea din data de 28.02.2023, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii ##### ######## şi ##### ########, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosinţă

În fapt, prin Contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. ########## numiţii ####### ########## şi ####### #########, au dobândit imobilul situat în ########## #########, sector 8, #### ####### ### ##, compus din teren în suprafaţă de 120 m.p. şi construcţia aflată pe acest teren.

Prin Certificatul de moştenitor nr. 220/1977 din data de 21.03.1977 s-a reţinut că numitul ####### #########, în calitate de soţ supravieţuitor, a dobândit cota de ½ din acest imobil, restul cotei de ½ aparţinându-i în calitate de coproprietar devălmaş.

S-a specificat, de asemenea, că terenul construit şi neconstruit în cotă indiviză de ½/ din 120 m.p., respectiv 60 m.p., trece în proprietatea statului conform art. 50 din Legea nr. 58/1974 (fila 25 - 26).

În data de 15.11.1979 a decedat numitul ####### #########, iar masa sa succesorală s-a împărţit astfel: uzufructul asupra construcţiei situate în ########## #########, sector 8, #### ####### ### ##, precum şi asupra cotei indivize de ½ din terenul de 120 m.p. a fost dobândit de numita Furir #######, în calitate de legatar cu titlu universal, iar nuda proprietate asupra aceluiaşi imobil de către numitul ####### #######, în calitate de legatar cu titlu universal, conform Certificatului de moştenitor nr. 588/1979 din data de 24.07.1979 (fila 23 - 24).

S-a specificat că terenul aferent cotei de ½, adică 60 m.p., trece în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Potrivit Certificatului de moştenitor nr. 28/1982 din data de 22.01.1982, ca urmare a decesului numitului ####### #######, nuda proprietate asupra imobilului în cauză, a fost dobândită de către moştenitorii ####### ########, în calitate de soţie supravieţuitoare, ####### ##### ########, în calitate de fiică, ####### ### – #######, în calitate de fiică (fila 21 - 22).

În data de 28.02.1990 s-a autentificat Contractul de vânzare – cumpărare nr. 2221 prin care ####### ########, ####### ##### ########, ####### ### – #######, în calitate de vânzătoare, au înstrăinat către numiţii ##### ######## şi ##### ########, în calitate de cumpărători, imobilul locuinţă din ########## #########, sector 1, #### ####### ### ## împreună cu cota indiviză de 100 m.p. din teren, atribuit prin Decizia nr. ###/1977 a Consiliului popular sector 1 (fila 15 - 16).

Reclamanta, în calitate de cumpărătoare, a dobândit de vânzătorii ##### ######## şi ##### ########, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie situat în ########## #########, sector 1, #### ####### ### ##.

Odată cu acest drept s-a transmis şi dreptul de folosinţă, în condiţiile legii, asupra terenului în suprafaţă de 100 m.p. aferent construcţiei, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare – cumpărare nr. 22396 din data de 31.08.1992 (fila 9 - 10).

Reclamanta a procedat la înscrierea în Cartea funciară nr. 233781 a municipiului Bucureşti Sector 1 a dreptului de proprietate asupra construcţiei (fila 102).

Potrivit Dispoziţiei nr. 189 din data de 27.05.1992 pe numele ##### ######## şi ##### ######## s-a stabilit, în temeiul art. 35 alin. (2) – (5) din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 120 m.p. teren situat în ########## #########, sector 1, #### ####### ### ## (fila 17 - 19).

Un ultim aspect esenţial în cauză este acela că reclamanta era la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare (1992), a fost şi este şi în prezent exclusiv cetăţean german, conform paşaportului nr.

C6ZZF7MP8 (fila 8).

De asemenea, se reţine că până în prezent ######### ######## ####### nu permite dubla cetăţenie.

Cu titlu preliminar, sub aspectul legii aplicabile acţiunii de faţă, promovată la data de 09.09.2022, ulterioară intrării în vigoare a Codului Civil în vigoare, instanţa apreciază că sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864, având în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar, pe de altă parte, prevederile art. 82 din aceeaşi lege, conform cărora dispoziţiile art. ### # ### din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia, pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei, iar în cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

Astfel, instanța constată incidența prevederilor vechiului Cod civil față de cele învederate instanței în sensul că se solicită prescripţia achizitivă de 30 de ani cu dată de început în 31.08.1992.

Pe fondul cauzei, instanța are în vedere faptul că acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune poate fi intentată de posesorul imobilului împotriva proprietarului nediligent.

Conform art. 1.890 din vechiul Cod civil, care reglementa uzucapiunea de lungă durată, stabilea o singură condiție pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul acesteia, şi anume exercitarea unei posesii utile şi neîntrerupte asupra imobilului, în termenul prevăzut de lege de 30 de ani.

Potrivit art.1.847 din vechiul Cod civil, pentru a fi considerată utilă, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Astfel, pentru a dobândi un drept real prin uzucapiune începută sub imperiul Codului Civil din 1864, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: imobilul să fie susceptibil de dobândire prin uzucapiune, imobilul să fie evidențiat topografic şi cadastral (pentru a putea fi înscris la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară), să se fi împlinit termenul de prescripție cerut de lege pentru a putea uzucapa, elementele corpus şi animus să se regăsească în persoana posesorului şi, după caz, a autorului acestuia, posesorul să exercite o posesie utilă.

O posesie nu este utilă dacă este afectată de unui dintre viciile posesiei reglementate de art. 1.848 şi următoarele din vechiul Cod de procedură civilă.

Articolul 1.853 din vechiul Cod civil prevedea că, „actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.

Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduinţă a proprietarului său.”

„Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”, potrivit art. 1.854 din vechiul Cod civil.

Conform art. 1.855 din vechiul Cod civil, „când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie.”

##### în vedere dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 3 din Legea nr. 312/2005, instanţa apreciază că cel puţin pentru perioada 31.08.1992 – 31.12.2006 (Legea nr. 312/2005 intrând în vigoare la 01.01.2007), reclamanta nu a exercitat o posesie utilă, sub nume de proprietar, aceasta fiind afectată de viciul precarităţii, deoarece a dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare un drept de folosinţă asupra terenului (detenţie precară) având cunoştinţă deplină asupra imposibilităţii sale de a fi proprietar asupra terenului la acel moment.

Or, în condiţiile în care reclamantei îi era cunoscut că nu poate să fie proprietar asupra terenului nu se poate aprecia că aceasta ar fi exercitat posesia sub nume de proprietar, aceasta exercitând o detenţie precară.

O eventuală intervertire a detenţiei în posesie ulterior datei de 31.12.2006 nu este suficientă, având în vedere că în această situaţie nu mai este îndeplinit termenul de 30 de ani pentru intervenţia prescripţiei achizitive.

##### în vedere aceste considerente instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamanta ##. ##### ##### în contradictoriu cu pârâtul ##### ######### – ######.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii ##### ######## şi ##### ########, ambii cu ultimul domiciliu în sector 1, Bucureşti, B-dul 1 Mai (actualmente B-dul ### #########), nr. 233, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamanta ##. ##### ##### având CNP:#############, cu domiciliul procesual ales în #### #########, sectorul 6, ##### ##### nr. 5, ### ####, ### #, ### #, ap. 67 în contradictoriu cu pârâtul ##### ######### – ######, având C.N.P. #############, cu domiciliul în #### #########, sectorul 1, #### ########## ### ## şi în Otopeni, #### ########## ### ###, #### #####.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 03.10.2023.