Hotărâre nr. 7914 din 18.10.2023

Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2023:009.######

Dosar nr. ####/299/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. ####/2023

Şedinţa publică de la 18 ######### 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ###### ######## #####

Grefier ####### ####

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant ######### #### ######### ######### ## ######### ######### şi pe pârât ###### ######, având ca obiect anulare act ANULARE TESTAMENT NR. 1061/18.08.2021

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa de la 06.06.2023, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21.06.2023, 05.07.2023, 19.07.2023, 21.07.2023, 04.08.2023, 18.08.2023, 01.09.2023, 20.09.2023, 04.10.2023 şi 18.10.2023.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. de mai sus, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, constatarea nulității absolute a Testamentului autentificat sub nr. 1061/18.08.2021 autentificat de BNP ######## ###### ######, pentru cauză ilicită şi imorală.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că nu au fost respectate dispoziţiile legale imperative la momentul întocmirii actului contestat, pârâta fiind incompatibilă de a moşteni prin testament pe defunct, respectiv notarul public nu ar fi respectat procedura administrativă de întocmire a testamentului autentic.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C.civ.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.

Pârâta a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere că reclamatul nu a aduc nicio probă care să ateste cauzele de nulitate invocate, respectiv dispoziţiile legale de incompatibilitate invocate de reclamantă nu îi sunt aplicabile.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C.civ.

În susţinerea apărării, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul reciproc al părţilor şi martori.

Analizând prezenta cauză prin prisma probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

ÎN FAPT

La data de 18.08.2021, ora 17:30 s-a testat în favoarea pârâtei, aceasta urmând a dobândi calitatea de legatar universal, fiind încheiat Testamentul autentificat sub nr. 1061/18.08.2021 autentificat de BNP ######## ###### ###### (f.15).

Testatorul a decedat la data de 31.08.2021 (f.16).

Analizând criticile formulate de reclamantă relativ la Testamentul autentificat sub nr. 1061/18.08.2021 autentificat de BNP ######## ###### ######, instanța constată că acestea sunt vădit neîntemeiate.

Examinând probele existente la dosar, precum şi din economia susţinerilor părţilor, respectiv ale martorilor audiaţi, instanţa reţine că, în realitate, reclamanta a formulat prezenta acţiune cu un scop pur speculativ, neaducând la dosarul cauzei nicio probă reală, concludentă şi pertinentă care să ateste cauzele de nulitate a actelor contestate, apelând la o multitudine de instituţii de drept substanţial, fără a proba incidenţa acestora în prezenta cauză.

Astfel, reclamanta invocă incompatibilitatea pârâtei impusă prin art. 990 C.civ. conform căruia (1) Sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):

a) liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;

b) liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor sau a altor persoane care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului.

(4) #### dispunătorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de existenţa liberalităţii.

(5) În cazul în care dispunătorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar acţiunea în anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la care dispunătorul s-a restabilit.

Din situaţia de fapt constatată în prezenta cauză instanţa deduce că pârâta nu se circumscrie articolului invocat de reclamantă.

În primul rând, reclamanta nu a făcut dovada că defunctul-testator ar fi decedat de boala de care îl îngrijea pârâta.

În urma analizei actelor medicale de la dosar şi a declaraţiilor martorilor instanţa reţine că defunctul-testator era o persoană în vârstă (92 de ani) care avea afecţiuni specifice vârstei şi decesul nu a survenit ca urmare a unei boli, ci ca urmare a unor insuficiențe generate de vârsta înaintată (anterior suferind un atac vascular cerebral).

În al doilea rând, pârâta l-a îngrijit în regim privat pe testatorul-defunct nu de o anumită boală, ci ca urmare a imposibilităţii acestuia de a se îngriji singur, neputându-se deplasa, ocupându-se de menaj, hrană şi efectuarea plăţilor curente pentru şi în numele testatorului-defunct.

Prin urmare, situaţia premisă impusă de art. 990 C.civ., în speţă ca testatorul să moară din cauza unei boli, iar legatarul să-l fi îngrijit de boala de care acesta a murit, nu este îndeplinită în prezenta cauză.

În rest, celelalte critici expuse de reclamantă relative la conivenţa pârâtei şi profitarea acesteia de vârsta înaintată a defunctului-testator, instanţa le reţine ca având un caracter pur subiectiv şi tendenţios, care nu se reflectă în situaţia de fapt concretă din speţă.

Instanţa, în evaluarea cauzei de nulitate pentru care se cere anularea testamentului autentic, pleacă de la situaţia de fapt reală, concretă, obiectivată în aceea că: a) defunctul-testator a fost o persoană în vârstă cu probleme multiple de sănătate specifice etăţii acestuia, fără însoţitor, neavând în apropierea sa nicio rudă (în sensul art. 405 C.civ.), reclamanta trăind în străinătate;

b) reclamanta nu a făcut dovada preocupării constante de viaţa defunctului-testator (unchiul său), fapt pentru care lipsa informării acesteia despre starea de sănătate (şi implicit despre decesul acestuia) nu este imputabilă pârâtei (cum în mod nefondat critică reclamanta) ci a reclamantei, întrucât, în ipoteza preocupării reale şi constate de viaţa şi starea de sănătate din partea reclamantei faţă de defunctul-testator, acesta (poate) nu ar mai fi ajuns să fie îngrijit de pârâtă;

c) pârâta nu a avut iniţiativa raportului material de îngrijire faţă de defunctul-testator, ci acesta din urmă a optat pentru această variantă, fiind mulţumit de tratarea primită în timpul internării, apreciind că ar putea uzita în continuare serviciile de îngrijire prestate de pârâtă.

d) defunctul-testator nu a decedat din boala pentru care l-a tratat/îngrijit pârâta, aceasta desfăşurând o activitate de îngrijire remunerată (un contract) stabilită cu cel îngrijit în cunoştinţă de cauză (a acestuia), plecând nu de la o boală, ci de la imposibilitatea acestuia de a-şi purta singur de grijă, având dificultăţi de deplasare, fiind vorba, aşadar, de un raport juridic de întreţinere.

Instanţa subliniază că dispoziţiile art. 990 C.civ. instituind o interdicţie reprezintă o normă juridică cu caracter special ceea ce impune că este de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi aplicată prin analogie.

e) atât în raportul juridic de îngrijire, cât şi în raportul juridic de testare de către defunctul-testator acesta întrunea toate condiţiile de capacitate de folosinţă şi de exerciţiu pentru a încheia singur în mod valabil actele juridice, fapt pentru care nu poate fi nesocotită manifestarea de voinţă a acestuia, chiar dacă ea contravine intereselor pecuniare ale reclamantei

Aşadar, instanţa constată că defunctul-testator a dorit să fie îngrijit (cu caracter privat) şi însoţit de pârâtă şi că acesta a dorit să testeze în favoarea pârâtei, neavând nicio relevanţă mobilul şi/sau scopul acestuia, fiind un act de voinţă potestativ al defunctului.

Totodată, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, nu doar că nu reiese lipsa discernământului testatorului în perioada anterioară decesului său şi cu atât mai puţin la momentul întocmirii testamentului, în prezenţa notarului public.

## asemenea, actele medicale depuse la dosarul cauzei nu conţin referiri care să ateste din punct de vedere medical afecţiuni ale testatorului care să abolească discernământul acestuia.

Astfel, nu exista niciun impediment pentru care, la momentul întocmirii testamentului, dacă defunctul ar fi dorit, să amintească notarului că ar mai avea o nepoată în străinătate şi că doreşte ca şi acesteia să revină ceva din averea sa mobilă şi/sau imobilă la momentul decesului acestuia.

Pentru toate aceste motive instanţa constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 990 C.civ. şi nu există nicio cauză reală, concretă şi dovedită de nulitate a Testamentul autentificat sub nr. 1061/18.08.2021 autentificat de BNP ######## ###### ######, iar aspectele de natură extrajuridică (socială, morală, relaţională) dintre reclamantă şi pârâtă nu pot fundamenta anularea actului contestat în prezenta cauză.

Relativ la nerespectarea procedurii administrative de întocmire a testamentului la locul situării testatorului nedeplasabil, observând încheierea de autentificare (f.15/verso) instanţa constată că notarul public i-a comunicat în mod expres dreptul testatorului de a fi însoţit de doi martori, acesta refuzând expres, motiv pentru care nu poate fi primită nici această critică.

Sub aspectul componentei morale a cauzei, instanţa subliniază că este înţeleasă frustrarea reclamantei, dată fiind legătura de sânge avută cu testatorul-defunct, însă se impune precizarea că procedura judiciară este fondată pe reguli stricte care impun o rigoare în procesul de stabilire a adevărului judiciar, acesta fiind derivat exclusiv din probe, iar conform art. 249 C.pr.civ. cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Or, în condiţiile în care reclamanta nu a adus dovezi pertinente şi concludente care să ateste susţinerile acesteia, instanţa nu poate pronunţa o soluţie dincolo de limitele dosarului, a ansamblului probatoriu administrat în cauză.

Pentru toate aceste motive se va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Relativ la cheltuielile de judecată, instanța ia act că pârâta le-a solicitat pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ######### #### ######### ######### ## ######### ######### cu domiciliul ales în sector 3, Bucureşti, Bd. ##### #########, nr. 16-20, ### #, ### # ## ############## ## ###### ###### ###### cu domiciliul în Bucureşti, sector 3, #### ########## ### #, ca neîntemeiată.

Ia act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 18.10.2023.