Hotărâre nr. 3202 din 31.03.2023

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Sentința civilă Nr. ####/2023

Şedinţa publică de la 31 ###### 2023

Instanța constituită din:

PREŞEDINTE ######### ####### ########

Grefier ###### ##########

Pe rol judecarea cauzei privind pe petent ###### ######## ####### şi pe intimat DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI - ####### POLIŢIEI RUTIERE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie ##### ### ### ######/18.06.2022.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa de la 16.02.2023, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunţarea pentru data de 02.03.2023,16.03.2023 și respectiv 31.03.2023 când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.06.2022, sub nr. de dosar #####/299/2022, petentul ###### ########-####### a solicitat, în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – ####### RUTIERĂ, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ##### ### ### ######/18.06.2022.

În motivarea în fapt a plângerii, a arătat că a fost sancționată pentru faptul că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea părții carosabile la trecerea de pietoni, la culoarea verde a semaforului.

A indicat că i-a fost solicitat permisul de conducere pe care nu îl avea asupra sa.

A învederat că, în realitate, persoana pe care acesta a avut-o în vedere s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni la momentul la care aceasta se afla deja pe trecere și a observat angajarea sa în traversarea părții carosabile prin geamul lateral dreapta a autovehiculului, situație care a determinat imposibilitatea de a opri brusc.

În aprecierea petentei, pietonul nu s-a angajat regulamentar în traversarea părții carosabile, întrucât nu s-a asigurat în mod corespunzător că poate proceda astfel în condiții de siguranță.

A mai indicat faptul că, în aprecierea sa, sunt incidente dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind cazul fortuit, la momentul la care a direcționat și condus autovehiculul pe aliniamentul trecerii de pietoni neavând posibilitatea de a anticipa faptul că o persoană va decide să se angajeze în traversarea părții carosabile la momentul la care începuse deja traversarea marcajului existent cu partea din față a autovehiculului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, art. 192-194 C.proc.civ.

În dovedirea celor susţinute, petenta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică auto

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru calculată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 13).

La data de 09.08.2022, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării, în ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a precizat că acesta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute conform dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

A mai indicat faptul că abaterea a fost constatată în mod direct şi personal de poliţistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din OUG ######## privind circulaţia pe drumurile publice, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare, fapta nefiind înregistrată pe suport magnetic.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, intimata a precizat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancţionator astfel încât să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

A mai menţionat că simpla negare a petentului în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii nu îl exonerează de răspundere şi nu înseamnă că nu a săvârşit contravenţia, subliniind totodată că nu au fost formulate obiecţiuni la momentul încheierii procesului-verbal.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, republicat.

Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 24.11.2022, în lipsa părţilor legal citate, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, pentru petentă proba testimonială, fiind respinsă proba cu expertiza tehnică auto.

Analizând probele administrate în soluţionarea plângerii contravenţionale, reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ##### ### ### ######/18.06.2022, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 870 de lei și cu avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 135 lit. h) și alte art. 147 pct. 1 din H.G. nr. ######### pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

De asemenea, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 60 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, petentei fiindu-i astfel reținut permisul de conducere.

Din cuprinsul actului sancţionator rezultă că, la data de 18.06.2022, ora 18:55, petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare ########, pe str. ####### ####, din direcţia str.

Schitu ######### către ##### #########, iar la intersecția cu str. ### ##########, a efectuat viraj la dreapta pe culoarea verde intermitent și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea str. ####### #### la culoarea verde a semaforului care funcționa normal.

Totodată, s-a reținut că petenta nu a avut asupra sa permisul de conducere.

În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, şi cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității sale, procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, actul contestat conține data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate al persoanei sancționate, o descriere suficientă a faptei, respectiv cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârșită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Actul atacat a fost semnat de polițistul rutier şi de persoana sancționată contravențional, petenta formulând obiecţiuni.

De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că, în materie contravențională, trebuie analizat în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din ####.

Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, şi anume: (1) calificarea faptei în dreptul național ca fiind o faptă de natură penală; (2) natura faptei; (3) natura şi gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, nerespectarea regulilor privind acordarea de prioritate de trecere pentru pietoni reprezintă o faptă contravențională, iar nu penală, conform legii naționale.

Cu toate acestea, în cauză, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 870 lei şi prin suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile care, cumulate, constituie o sancțiune severă.

De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte este reprezentată de protejarea siguranței pe drumurile publice, având în vedere că fapta poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța circulației, cât şi consecințe deosebit de grave (urmările pot consta, spre exemplu, în producerea unui accident rutier cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).

Astfel, prin raportare la gradul de severitate a sancțiunii şi la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului constituie o “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din ####.

##### în vedere calificarea faptei drept “acuzație în materie penală”, instanța reține că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.

În schimb, niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele în care funcționează prezumția de nevinovăție şi conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În acest context, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare şi sancționare a contravențiilor, din analiza textului art. 34 din acest act normativ rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, fiind astfel prezumat, până la proba contrară, că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității.

De asemenea, art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție rutieră, impunând obligativitatea constatării contravenției cu un mijloc tehnic omologat numai în cazul contravențiilor care sancționează conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice şi depășirea vitezei maxime admise.

Prin raportare la cele expuse anterior, se reţine că fapta constând în neacordarea de prioritate de trecere a pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public, prin loc special amenajat şi semnalizat, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculul condus de petent, a fost constatată prin propriile simţuri de către agentul de poliţie, astfel că, în temeiul art. 249 C.proc.civ., aplicabil potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, sarcina de a răsturna prezumția de temeinicie a actului sancționator contestat, prin orice mijloace de probă admise de lege, revine petentului.

Această interpretare nu contravine exigențelor în materia dreptului la un proces echitabil, reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acestea au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța reține, astfel, că în cauzele ###### c.

României şi ######## ######## c.

României, Curtea Europeană a statuat că prezumțiile de fapt şi de drept nu sunt interzise de Convenție, dacă nu depășesc anumite limite rezonabile, astfel încât contravenientul să aibă posibilitatea reală de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, în cadrul unei proceduri contradictorii.

În această ordine de idei, se reţine că petenta nu a produs nicio probă care să contrazică situaţia de fapt reţinută în actul sancţionator, probele administrate în cauză nefiind de natură să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.

În formularea acestei concluzii, instanța arată că proba testimonială propusă de petentă, deși confirmă susținerile acesteia potrivit cărora, la momentul la care pietonul s-a angajat în traversare, aceasta se afla cu mașina pe trecerea de pietoni, nu poate conduce la concluzia că au fost respectate dispozițiile art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 care prevăd în sarcina conducătorului auto obligația de a acorda prioritate pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Astfel, prin propriile susțineri, petenta a menționat faptul că, deși a observat că pietonul se angajase în traversarea străzii prin geamul lateral al autovehiculului pe care îl conducea, nu a frânat, apreciind că autovehiculul s-ar fi putut opri fie la jumătatea trecerii de pietoni, fie după depășirea marcajului, în funcție de timpul său de reacție.

Instanța nu poate reține această apărare ca fiind temeinică și, pe cale de consecință, nici incidența dispozițiilor art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind cazul fortuit.

Mai mult, din declarația martorului audiat în cauză rezultă faptul că petenta, înainte de a efectua manevra de viraj la dreapta, a efectuat o manevră de depășire a autovehiculelor care nu s-au încadrat în mod corespunzător pe banda destinată circulației în direcția înainte (a semnalizat stânga pentru a ocoli mașinile care așteptau la semafor să meargă înainte, mașini care ocupau banda destinată efectuării virajului la dreapta), iar în momentul în care mașina sa a ajuns pe marcaj, un pieton a pus piciorul pe trecerea de pietoni.

Aceste aspecte se coroboreze cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal potrivit cărora petenta nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea str. ####### ####.

O astfel de conduită nu se circumscrie unei conduite preventive, aceasta putând fi și cauza care a condus la observarea cu întârziere a pietonului angajat în traversare pe sensul său de mers (obstrucționarea vizibilității).

Prin urmare, petenta nu aduce o explicaţie raţională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situaţii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

În consecinţă, instanţa reţine că fapta petentei, astfel cum a fost descrisă de către agentul constatator, întruneşte elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr.######### pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În ceea ce privește sancționarea petentei pentru fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. ######### pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, instanța arată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă de către agentul constatator a fost confirmată de către aceasta.

În acest sens, se reține că petenta a indicat că nu a putut prezenta permisul la solicitarea agentului constatator, neavându-l asupra sa.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor, se reţine că, potrivit art. 101 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție şi se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni ( 6-8 puncte amenda) şi cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, fapta conducătorului de autovehicul sau de tramvai, privind neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.

Totodată, potrivit art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție şi se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte amenda) nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

În cauză, se reține că petentei i-a fost aplicată în mod corect sancțiunea principală a amenzii prevăzute în clasa a III-a de sancțiuni, în cuantumul minim prevăzut lege, precum şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru fapta prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr.######### pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv gravitatea faptei şi pericolul social al acesteia, la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea aplicată petentei îndeplineşte cerința proporționalității.

Cu privire la sancţiunea complementară, se arată că, fiind învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, instanţa nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare, în conformitate cu Decizia nr. #/2021 a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie, aceasta putând fi înlăturată numai în cazul anulării actului sancţionator.

În ceea ce privește sancționarea petentei pentru fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. ######### pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, se reține faptul că acesteia i-a fost aplicată în mod legal sancțiunea avertismentului.

Pe cale de consecință, față de cele expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ##### ### ### ######/18.06.2022, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională privind pe petenta ###### ######## #######, CNP #############, cu domiciliul în București, ############## #####,####, ####,sector 4 și cu domiciliul ales în Bucureşti,SPLAIUL UNIRII NR. 4, ### ##, ### #, ET. 7, ##### 7.4., SECTOR 4 (CLĂDIREA SITRACO CENTER ##### NOUĂ) şi pe intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI - ####### POLIŢIEI RUTIERE, cu sediul în Bucureşti, sector 3, #### ####### ######## ### #-15, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel depunându-se la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 31.03.2023.