ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI · .

Hotărâre nr. 12502 din 23.12.2022

Instanță
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
Dosar
.
Obiect
Plata nedatorată. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune
Soluție
Sursa
portal.just.ro

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. ##########

Şedinţa publică de la 23 Decembrie 2022

Instanţa constituita din:

PREŞEDINTE ######### Caceamac

Grefier ####### ####

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamant #### ## ######### ## ######## A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi pe pârât ######### ######## SRL, având ca obiect pretenţii dosar electronic

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 17.10.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 01.11.2022, 16.11.2022, 29.11.2022, 14.12.2022 si 23.12.2022.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, la data de 03.10.2017, sub nr.

CCA 927/29.12.2017, reclamanta #### ## ######### ## ######## A MUNCIPIULUI BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâta S.C ######### ######## S.R.L., a solicitat obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 40.956,05 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiţionale de suplimentare, şi 9705,23 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi ale serviciilor paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiţionale de suplimentare, pentru perioada ianuarie 2013 – 2015.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că între părţi au fost încheiate contractele de furnizare servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice P0254/2013, P0254/2014, în baza cărora una din obligaţiile reclamantei era să deconteze furnizorilor de servicii medicale, la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoţită de documente justificative, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate conform prevederilor legale în vigoare, în limita valorii din contract.

A adăugat că în anul 2015, Direcţia Generală Monitorizare, Control şi Antifraudă din cadrul C.N.A.S. a efectuat la C.A.S.M.B. un control având ca tematică verificarea activităţii desfăşurate de structurile funcţionale, respectiv a Direcţiei Relaţii Contractuale din cadrul CASMB.

Mai departe, a indicat că, în urma efectuării controlului, Direcţia Generală Monitorizare, Control şi Antifraudă din cadrul C.N.A.S. a întocmit Raportul de Control nr. 856/23.10.2015, iar una din măsurile de implementat a fost stabilirea, pentru toţi furnizorii de servicii medicale paraclinice, a contravalorii serviciilor medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actului adiţional de suplimentare şi recuperarea acesteia, inclusiv a sumelor accesorii calculate în condiţiile legii.

Potrivit reclamantei, constatările echipei de control au fost: nu se respectă prevederile legale cu privire la utilizarea fondurilor suplimentare acordate furnizorilor de servicii medicale paraclinice, constatând că au fost decontate servicii medicale paraclinice din fonduri suplimentare, înainte de data semnării actului adiţional de suplimentare de către C.A.S.M.B, fiind încalcat art. 2 alin. 3 anexa 18 din Ordinul MS/CNAS nr. ###/360/2014.

De asemenea, a învederat instanţei că s-a dispus măsura de a se stabili, pentru toţi furnizorii de servicii medicale paraclinice, a contravalorii serviciilor medicale paraclinice, raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actului adiţional de suplimentare şi recuperarea acestora, inclusiv a sumelor accesorii calculate în condiţiile legii.

În continuare, a precizat că prin Notificarea nr. 11932 din 20.02.2017, reclamanta a pus în aplicare măsura dispusă prin raportul menţionat supra, notificând pârâta cu privire la faptul că s-a dispus recuperarea serviciilor prestate, raportate şi decontate anterior semnării unor acte adiţionale de suplimentare, servicii plătite cu încălcarea normelor legale aplicate.

A menţionat că acest calcul al contravalorii serviciilor medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actului adiţional de suplimentare, s-a făcut de către Direcţia Relaţii Contractuale, în conformitate cu anexele raportului de control.

În final, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile plăţii lucrului nedatorat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Ordinului nr. 2366/C din 21.07.2015, Legea 134 din 01.07.2010 privind C. proc. civ., Legea ######## privind C. civ., Legea 95/2006.

În probaţiune, reclamanta a ataşat cererii formulate o serie de înscrisuri.

La data de 31.10.2018, pârâtul a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 1.663,96, aferentă lunii mai 2013, deoarece dreptul material la acţiune s-a născut la data efectuării plăţii nedatorate, şi nu la data întocmirii raportului.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, învederând că pretenţiile reclamantei au la bază un raport de control care nu a fost comunicat niciodată reclamantei şi care nu îi este opozabil, fiind obligatorie comunicarea acestuia în baza H.G. nr. 117/2013 şi H.G. nr. 400/2014, deoarece măsura dispusă este de natură să producă efecte juridice şi faţă de aceasta.

Mai departe, a indicat că reclamanta a procedat la decontarea respectivelor servicii medicale numai după analizarea facturilor şi a documentelor justificative ce le-au însoţit, iar pârâta s-a asigurat că furnizarea serviciilor medicale paraclinice în ambulatoriu şi facturile aferente acestora au fost efectuate şi emise cu respectarea legii şi a contractului.

A adăugat că, întrucât controlul nu a vizat furnizorul de servicii, ci activitatea reclamantei, nu există o culpă dovedită a pârâtei care să atragă obligaţia de restituire a sumelor de bani pe care aceasta le pretinde.

Potrivit pârâtei, din toate documentele depuse de reclamantă nu rezultă care sunt în concret operaţiunile şi actele ce stau la baza solicitării acesteia şi care sunt serviciile care au fost plătite cu încălcarea legii.

A mai precizat că sumele cu care a fost suplimentată valoarea contractuală prin actele adiţionale încheiate în intervalul ######### sunt calculate de către reclamantă, iar pârâta a prestat efectiv în beneficiul asiguraţilor serviciile medicale decontate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Art 5 ale Ordinului nr. 2366/C din 21.07.2015, art. 205 şi urm. C. proc. civ.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În şedinţa din data de 10.10.2019, ####### Centrală de Arbitraj a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acesteia, admiţând-o şi dispunând înaintarea prezentei cauze spre soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a Civilă sub nr. ####/3/2021 la data de 20.01.2021.

Prin Sentinţa civilă nr.###/15.04.2021, a fost admisă excepția de necompetență a Tribunalului București şi s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 21.05.2011, sub număr de dosar ####/3/2021.

Prin Sentinţa civilă nr.####/22.10.2021, Judecătoria sector 1 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu și declinată cauza spre soluționare către ####### Centrală de Arbitraj a Colegiului Medicilor din #######.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, sens în care a fost înaintată cauza la Tribunalul Bucureşti.

Prin Sentinţa Civilă nr. ####/17.06.2022 în dosarul nr. #####/3/2022, Tribunalul Bucureşti a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta #### de Asigurări de ######## a Municipiului Bucureşti și pe pârâta Medicover ######## S.R.L, în favoarea Judecătoriei Sector 1.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. ####/3/2021 la data de 11.08.2022.

La termenul din data de 17.10.2022, instanţa a dispus unirea excepţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă în întâmpinare cu fondul cauzei.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, conform art. 248 C.pr.civ., instanţa reţine următoarele considerente:

Conform art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Astfel, cu respectarea dispoziţiilor art. 245 – 248 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de către pârâtă prin întâmpinare, excepţie de fond, absolută, peremptorie, care, în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a prezentei cauze.

Prescripţia extinctivă este acea sancţiune de drept civil îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil care constă în stingerea dreptului respectiv ori a „dreptului la acţiune” neexercitat în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 2500 alin. 1 C.civ., dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Aşa cum rezultă din art. 2501 alin. 1 C.civ., drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

Astfel, având în vedere că prezenta cerere are ca obiect un drept patrimonial, instanţa constată că aceasta este supusă prescripţiei extinctive în condiţiile Codului civil.

Instanţa reţine că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art.1341 alin.1 C.civ. privind plata nedatorată, suma pretinsă, în cuantum de 40.956,05 lei reprezentand contravaloarea serviciilor medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiţionale de suplimentare şi 9.705,23 lei cu titlu de dobanzi şi penalităţi aferente pentru perioada ianuarie 2013 – 2015.

Potrivit art. 2517 C.civ., termenul prescripţiei este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen. Prin urmare, pentru dreptul dedus judecăţii în prezenta cerere, instanţa apreciază că se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani.

Referitor la momentul la care începe să curgă termenul de prescripţie, instanţa reţine că, în cadrul acţiunilor în restituire întemeiate atât pe îmbogaţirea fara justa cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri, cât şi în cazul acţiunilor în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care raspunde de ea ( art. 2528 C.civ.).

Astfel cum este stabilit în Decizia nr. ##/2019 a Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei începe de la data la care solvensul a luat sau trebuia să ia cunoştinţă de efectuarea unei plăţi nedatorate, și nu de la data actului de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite.

În speță, instanța constată că cerinţele reglementate în mod cumulativ de art. 2528 C. civ. sunt îndeplinite la data plăţii – acesta fiind momentul la care recurentul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că sumele pretinse de către reclamantă cu titlu de contravaloare servicii medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiţionale de suplimentare plus dobânzi şi penalităţi sunt aferente perioadei ianuarie ##### ####, iar debitul solicitat cu titlu de plată nedatorată pentru luna mai 2013 a fost plătit la data de 27.06.2013, dată de la care reclamanta a calculat dobânzi şi penalităţi (f. 16).

Or, cererea de arbitrare a fost înregistrată la #### Naţională de Asigurări de ########- Registratura Generală-, la data de 28.09.2017 şi la ####### Centrală de Arbitraj la 29.12.2017.

#### pârâta a fost notificată cu privire la suma solicitată, conform art. 2540 C. civ., reclamanta nu a introdus cerere de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere, pentru a opera întreruperea termenului de prescripţie.

Prin urmare, instanţa constată că prezenta cerere, prin raportare la sumele pretinse cu titlu de plată nedatorată aferente lunii mai 2013 era prescrisă, astfel că va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la sumele pretinse cu titlu de plată nedatorată aferente lunii mai 2013 invocată de pârâtă prin întâmpinare şi va respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor de bani aferente acestei perioade, ca fiind prescrisă.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Instanţa constată că, prin petitul introductiv, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de furnizor de servicii medicale, la restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de contravaloare servicii medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiţionale de suplimentare, susţinând, în esenţă, că aceste sume au fost decontate din eroare fără a fi existat o datorie, decontarea efectuându-se anterior semnării actului adiţional de suplimentare de sume şi raportate peste valoarea de contract, aspecte care au fost reţinute în Raportul de Control nr. 856/23.10.2015 întocmit de Direcţia Generală Monitorizare, Control şi Antifraudă din cadrul C.N.A.S.

Din înscrisurile depuse la f. 16-27, rezultă că reclamanta a înregistrat în contabilitatea sa o serie de plăţi efectuate către pârâtă, cu privire la care a calculat dobânzi şi penalităţi.

Prin Notificarea din 20.02.2017, comunicată pârâtei (f. 14), reclamanta i-a pus în vedere societăţii pârâte să restituie suma care face obiectul prezentei cererei, achitată în mod eronat şi dobânzi şi penalităţi calculate cu privire la aceasta.

Pârâta a ataşat răspunsul la notificare (f. 33).

În drept, potrivit art. 1341 alin. 1 C.civ., cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire, iar în temeiul art. 1344 C.civ., restituirea plății nedatorate se face potrivit dispozițiilor art. ######### C.civ.

Astfel, art. 1639 prevede că restituirea prestațiilor se face în natură.

De asemenea, alin. 3 al art. 1341 C. civ. prevede că se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.

Potrivit art. 1470 rap. la 1341 C.civ. orice plată presupune existența unei datorii, iar cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire.

De asemenea, conform art. 1635 alineat 1 C. civ. restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Așadar, plata nedatorată este un fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată, iar pentru nașterea obligației de restituire, plata nedatorată trebuie să îndeplinească anumite condiții cumulative, și anume: a) existența unei plăți în sens obiectiv, fie că este vorba de o prestație de a da sau o prestație de a face, făcută cu intenția fermă de a stinge o datorie, b) datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe în sensul că, între cel care a făcut plata și cel care a primit-o să nu fi luat naștere un raport juridic de obligații a cărui stingere să se urmărească, c) plata să fie făcută din eroare, adică în credința greșită că are o datorie față de creditorul său și să-și execute obligația în vederea stingerii acestei datorii.

Analizând dacă sunt îndeplinite condițiile sus-menționate în baza materialului probatoriu administrat în cauză și prin prisma susținerilor părților, instanța constată că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, din susţinerile părţilor, reiese că între acestea au fost încheiate, în temeiul art. 256 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, contractele de furnizare servicii medicală de specialitate în ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice nr.

P0254/2013 şi P0254/2014, aspecte necontestate de niciuna dintre plăţi. #### efectuarea plăţilor solicitate de către reclamantă către pârâtă nu este contestată de către acestea.

Cu privire la modalitatea de plată a serviciilor medicale efectuate către pârâtă, în calitate de furnizor a acestor servicii medicale, s-a arătat că aceasta trebuia să fie efectuată în conformitate cu actele normative în vigoare şi clauzele contractuale, făcând trimitere în acest sens la Raportul de Control nr. 856/23.10.2015 întocmit de Direcţia Generală Monitorizare, Control şi Antifraudă din cadrul C.N.A.S., fiind decontate plăţi facturate, anterior semnării actului adiţional de suplimentare.

Aşadar, în speţă însă nu se invocă efectuarea unor decontări din eroare în cadrul procesului de analiză a documentelor justificative prezentate de către pârâtă, în calitate de furnizor de servicii medicale, (art.132 lit.b din contractul cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, aprobat prin HG nr. 400/2014) ci că aceste plăţi au fost efectuate cu nerespectarea unor dispoziţii legale, astfel cum au fost constatate prin Raportul de Control 856/23.10.2015.

Mai mult, astfel cum învederează şi pârâtă, instanţa constată că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei documente justificative pentru a explicita modul de calcul al sumelor solicitate şi pentru a permite instanţei să analizeze corectitudinea acestui calcul.

Totodată, reclamanta nu a ataşat cererii nici Raportul de Control 856/23.10.2015.

Or, aşa cum s-a reţinut în precedent, una din condiţiile plăţii nedatorate este şi aceea ca plata să fie făcută din eroare (de fapt) adică să existe credința greșită că are o datorie față de creditorul său și să-și execute obligația în vederea stingerii acestei datorii, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece plăţile au fost realizate în baza raporturilor contractuale existente între părţi, în baza documentelor justificative prezentate de către pârâtă.

Potrivit art. 76 alin. 1 lit. b din contractul cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii #########, aprobat prin HG nr.400/2014, #### de Asigurari de ######## are obligaţia „să deconteze furnizorilor de servicii medicale, la termenele prevăzute în contract, pe baza facturii însoţite de documente justificative prezentate atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic, în formatul solicitat de #### Naţională de Asigurări de ########, contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate şi validate conform normelor, în limita valorii de contract; pentru furnizorii care au semnătură electronică extinsă, raportarea în vederea decontării se face numai în format electronic”

Din lecturarea acestor dispoziţii legale citate, reiese că decontarea furnizorilor de servicii medicale, în cazul asistenţei medicale ambulatorie de specialitate pentru specialităţile paraclinice, cum este cazul în speţă, se efectuează cu îndeplinirea condiţiilor legale anterior evocate, legiuitorul impunând între altele şi condiţia limitării acestor decontări prin raportare la valoarea de contract.

În speţă, reclamanta nu a făcut dovada în acest sens, conform disp. art. 249 C.pr.civ., anume că valoarea de contract este inferioară sumelor decontate în baza facturilor şi a documentelor justificative aferente perioadei menţionate în cererea de chemare în judecată, nefiind depuse mijloace de proba în acest sens (contractele încheiate între părţi, raportul de control nr. 856/23.10.2015 la care face trimitere şi situaţia decontărilor pe perioada solicitată, astfel cum s-a menţionat anterior).

Pe de altă parte, se reţine că această obligaţie legală este impusă în sarcina reclamantei (în sensul de a refuza decontarea serviciilor ce depăşesc limita valorii de contract, chiar dacă acestea au fost prestate efectiv).

În consecinţă, faţă de toate aspectele invocate anterior, instanţa reţine caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată având ca obiect restituirea sumelor de bani pretinse cu titlu de plata nedatorată, urmând să o respingă, în rest, ca neîntemeiată.

Cu privire la solicitarea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere că acţiunea urmează a fi respinsă, în parte ca prescrisă şi în parte ca neîntemeiată, reclamanta fiind în culpă procesuală, şi că s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, anume 3.332 lei, reprezentând onorariu avocat dovedit cu factura ##### ## ### ####/12.04.2021 şi extras cont.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la sumele pretinse cu titlu de plată nedatorată, aferente lunii mai 2013, urmând să respingă cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea paratei la plata sumelor de bani aferente acestei perioade, ca fiind prescrisă.

Respinge, în rest, cererea formulată de reclamanta #### ## ######### ## ######## A MUNCIPIULUI BUCUREŞTI cu sediul în sector 1, Bucureşti, Şos Bucureşti-Ploieşti, nr. 7, în contradictoriu cu pârâta S.C ######### ######## S.R.L. cu sediul în sector 1, Bucureşti, ### ####### ### #, ca nefondată.

Obligă reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, respectiv 3.332 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 23.12.2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanţei.