Hotărâre nr. 9924 din 21.11.2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 21.11.2022

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: ###### #####

GREFIER: ######## #######

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul ###### #### ####### şi pe pârâtele ######## Naţională de Administrare a ############### ####### S.A. și Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, în ordinea listei, nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 16.11.2022, pârâta a depus precizări și un set de înscrisuri, după care,

Instanța dispune rectificarea în sistemul informatic ECRIS a denumirii pârâtei, urmând a figura ######## Naţională de Administrare a ############### ####### S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, fiind vorba de o singură pârâtă.

Instanța, deliberând, respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, având în vedere că, în cauză, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, iar aspectele referitoare la calitatea de autor a presupusei fapte ilicite și la persoana răspunzătoare de pretinsul prejudiciu invocat țin de fondul cauzei, urmând a fi analizate odată cu cercetarea condițiilor răspunderii civile delictuale.

Instanţa, în temeiul art. 255 şi art. 258 C.pr.civ., încuviinţează, pentru reclamant, proba cu înscrisuri și mijlocul material de probă constând în înregistrarea video depusă pe suport optic la dosar, iar, pentru pârâtă, proba cu înscrisuri, considerându-le admisibile şi de natură să ducă la soluţionarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de soluţionat sau probe de administrat, instanţa dispune închiderea cercetării judecătoreşti şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 15.02.2022, sub nr. ####/280/2022, reclamantul ###### #### ####### a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ######## Naţională de Administrare a ############### ####### S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 26.030,36 lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobânda bancară și prima de asigurare credit conform contractului de credit și garanție ING Personal nr. ###########.12.2021, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 21.11.2021, ora 18:40:15, în timp ce se deplasa cu o viteză de aproximativ 90-100 km/h pe autostrada A1 în direcţia Piteşti – Bucureşti, la km 43, cu autoturismul proprietate personală, marca Seat, cu număr de înmatriculare #########, a lovit un câine de talie mare, care se deplasa pe partea carosabilă, din partea stânga spre partea dreapta.

Reclamantul a menționat că, după producerea evenimentului, a trebuit să staționeze pe banda de urgență a autostrăzii, autoturismul fiind grav avariat, cu pierderi considerabile de lichide și cu plăcuța de înmatriculare față pierdută.

În benzinăria OMV de la km 50, pe sensul București – Ploiești, unde a ajuns cu ajutorul unei autoutilitare de tractare, s-a prezentat un echipaj de poliție, care a constatat cele întâmplate, sens în care a fost întocmită autorizația de reparații ##### ## ### #######.

De asemenea, la o simplă vizionare a imaginilor video și a fotografiilor depuse la dosar, se poate observa gravitatea evenimentului rutier, astfel că a procedat la notificarea pârâtei pentru a rezolva amiabil acest litigiu, însă aceasta nu a dat niciun răspuns.

Reclamantul a menționat că, la data de 03.12.2021, a primit de la operatorul economic S.C. #### ##### ##### S.R.L., reprezentanța Seat din Pitești, devizul de reparații care se ridică la suma de 27.180,23 lei, iar, în urma unor negocieri, costul reparației a scăzut la suma de 23.700,05 lei.

Întrucât nu-și permitea să reparare în integralitate autoturismul în reprezentanța Seat, costurile fiind foarte mari, a apelat și la un service multi marcă ####### S.R.L., pentru restul reparațiilor necesare.

Reclamantul a menționat că suma de 26.030,36 lei rezultă din factura fiscală nr. ##########.01.2022, factura fiscală nr. 0082928, factura fiscală nr. 0082979, factura fiscală nr. 003799/21.11.2021 și chitanța nr. 99301.

De asemenea, reclamantul a fost nevoit să apeleze la un credit de nevoi personale oferit de ING pe o perioadă de 5 ani, în valoare totală de 23.800 lei, la care se adaugă dobânda bancară și prima de asigurare credit – contract nr. ###########.12.2021.

Astfel, în luna decembrie 2021 și în luna ianuarie 2022, a achitat o rată lunară de 482,01 lei (424,20 lei principal + 57,81 lei dobândă).

În continuare, reclamantul a invocat prevederile art. 1357 C.civ., apreciind că, în cauză, sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C.civ.

Astfel, fapta ilicită imputată se referă la nerespectarea obligației de montare a gardului de protecție pentru a împiedica accesul animalelor pe carosabilul autostrăzii, sens în care a invocat prevederile art. 4 alin 1 din O.G. nr. 84/2003 și Normativul privind proiectarea autostrăzilor aprobat prin Ordinul nr. 622/23.10.2003.

Reclamantul a susținut că locul exact unde câinele a pătruns pe autostradă nu prezintă relevanță, atâta timp cât acel câine nu trebuia să se afle pe autostradă, neprezentând relevanță nici modul cum a ajuns acolo, în condițiile în care, potrivit art. 191 din O.G. nr. 43/1997, pârâta avea obligația de a desfășura ansamblul activităților curente de întreținere, reparare, exploatare a autostrăzilor, precum și a altor elemente de infrastructură rutieră, în scopul desfășurării traficului rutier în condițiile de siguranță a circulației.

Or, prezența unui câine pe autostradă denotă că pârâta nu a luat toate măsurile pentru ca traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță, știut fiind că viteza maximă admisă este de 130 km/h.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 84/2003, administratorul drumului răspunde de terți pentru lipsa asigurării condițiilor de siguranță a circulației pe autostrăzi, câtă vreme acestea au fost deschise circulației publice.

Referitor la prejudiciu, reclamantul a învederat că acesta constă în avariile cauzate autoturismului cu număr de înmatriculare ######### și rezultă din devizul de reparații coroborat cu facturile și chitanța anterior menționate.

Între faptă și prejudiciu există raport de cauzalitate deoarece, în lipsa omisiunii pârâtei de a lua toate măsurile de protecție pe autostradă, câinele nu ar fi pătruns pe carosabil, iar evenimentul rutier nu s-ar fi produs.

Referitor la vinovăția persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, se poate observa că, în materie delictuală, autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară.

Astfel, conform art. 16 alin. 3 teza I C.civ., vinovăția pârâtei îmbracă forma culpei cu prevedere.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 411 alin. 2, art. 453 C.pr.civ., art. 1349, art. 1357 și următoarele, ale O.U.G. nr. 195/2002.

În susţinerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a mijlocului material de probă constând în planșe fotografice și înregistrarea video, sens în care a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: confirmare de primire (fila 11), notificare (filele 12-13), factura nr. ##########.01.2022 (filele 14-17), extras de cont (filele 18-19, 50-53), factura fiscală nr. 82928/13.01.2022 (fila 20), bon fiscal nr. 9/13.01.2022 (fila 21), factura fiscală nr. 82979/20.01.2022 (fila 22), bon fiscal nr. 1/20.01.2022 (fila 23), factura fiscală nr. 3799/21.11.2021 (fila 24), bon fiscal nr. 1/21.11.2022 (fila 25), certificat de înmatriculare (filele 26-27), certificat de înmatriculare (fila 28), bon nefiscal (fila 29), carte de identitate (fila 30), permis de conducere (filele 31-32), chitanță nr. 99301A/20.12.2021 (fila 33), contract de credit și garanție ING Personal nr. ###########.12.2021 (filele 34-49), calcul reparație (filele 54-63), planșe fotografice (filele 64-69) și, pe suport optic, înregistrare video (fila 69).

Cererea a fost legal timbrată conform ordinului de plată depus la dosar (fila 74).

La data de 12.05.2022 și 18.05.2022, prin serviciul registratură, pârâta ######## Naţională de Administrare a ############### ####### S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția netimbrării conform art. 1 și art. 3 alin din O.U.G. nr. 80/2013, art. 148, art. 194-197, art. 200 și art. 201 C.pr.civ. și excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca nefiind întemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta a susţinut că, în raport de evenimentul reclamant, a solicitat un punct de vedere cu pricire la situația de fapt de la persoanele răspunzătoare cu asigurarea stării de viabilitate a drumului pentru sectorul de drum pe care se susține că a avut loc evenimentul.

Astfel, prin adresa nr. ###########.04.2022 emisă de Serviciul de ######### Circulației și ITS din cadrul său, a fost indicat faptul că DRDP București are în administrare sectorul de drum, că la poziția kilometrică indicată există montat gard de protecție pe ambele căi de rulare, că la km 36+100 sunt montate indicatoare rutiere „Animale”, cu 6,9 km înaintea zonei unde s-a produs accidentul, că starea de viabilitate a părții carosabile era bună, că nu a fost anexat procesul-verbal întocmit de Biroul de Poliție A1 pentru a confirma producerea evenimentului și nicio fotografie, respectiv că, între km 42+800 m și km 43+000 m, este amplasată stația de carburant Lukoil, iar, la km 44+000 m este nodul rutier Vânătorii #### – ###### lui ###### ce reprezintă un factor favorizant pentru existența câinilor și abandonarea lor, fiind vorba de o practică ce nu poate fi stopată de pârâtă.

Aceasta a învederat că nu se face vinovată de evenimentul rutier în care a fost implicat reclamantul, întrucât și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în calitate de administrator al rețelei naționale de drumuri în ####### conform O.G. nr. 43/1997.

În acest caz, este răspunzătoare persoana care este obligată să asigure paza juridică a animalelor, care trebuia asigurată de proprietarul animalului sau de către cel care se servește de el, sens în care a invocat prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 55/2002

Prin urmare, pentru prejudiciile cauzate de animale, va răspunde paznicul juridic conform art. 1375 coroborat cu art. 1377 C.civ.

Pe fondul cauzei, pârâta a menţionat că, în cazul răspunderii civile delictuale, reclamantul trebuie să facă dovada elementelor necesare antrenării răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 şi următoarele C.civ., iar pentru angajarea răspunderii administratorului de drum, este necesar ca petentul să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul, cu probe care să fie opozabile instituţiei sale.

În situația de față, nu s-a făcut nicio probă cu privire la împrejurările producerii accidentului gradul de uzură al autovehiculului, măsurile realizate de conducătorul auto, viteza cu care circula pe sectorul de drum, iar, în consecință, nu se poate stabili culpa sa.

Fapta ilicită invocată nu există, întrucât este vorba de fapta proprie a victimei, ca și cauză exoneratoare de răspundere, conform art. 1352 C.civ.

Pârâta a arătat că, în temeiul O.G. nr. 43/1997, are calitatea de administrator de drum și asigură starea de viabilitate conform proiectelor tehnice ale drumurilor.

Mai mult decât atât, în ipoteza în care un autoturism, circulând regulamentar, acroșează un animal aflat pe partea carosabilă, este antrenată, pentru avarierea autoturismului și rănirea animalului, răspunderea proprietarului animalului, care l-a lăsat nesupravegheat.

De asemenea, reclamantul nu dovedește cu niciun act (poze de la fața locului, autorizație de reparație etc.) sau alte probe că accidentul a avut loc din vina pârâtei, acesta putând avea loc din orice motiv.

Nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate, accidentul având loc din cauza modului de conducere a autoturismului reclamantului și neadaptării, nerespectării regulilor de circulație de către conducătorul auto.

Cu privire la culpa autorului faptei ilicite, pârâta a menţionat că, având în vedere că s-a circulat pe timp de noapte, ora 18:40, iar vizibilitatea era redusă, se poate reține culpa conducătorului auto, în măsura în care acesta nu s-a adaptat condițiilor de trafic și carosabil existent ori nu a respectat anumite obligații conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 21.11.2021, starea de viabilitate a părții carosabile era corespunzătoare, traficul se desfășura normal, iar la poziția kilometrică indicată drumul era semnalizat cu indicatoare de avertizare „Atenție animale”, gardul fiind montat corespunzător.

Astfel, conducătorul auto avea obligația de a respecta cu strictețe regulile de circulație care impun adaptarea vitezei la condițiile de trafic, cu atât mai mult cu cât s-a circulat în condiții de vizibilitate redusă, sens în care a invocat prevederile art. 13 pct. 1 din Convenția internațională asupra circulației rutiere, art. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin urmare, obligațiile legale ale administratorului drumului au fost îndeplinite în cauză, acesta neputând fi socotit vinovat pentru orice eveniment produs pe partea carosabilă sau în zona drumului, întrucât și participanții la trafic au obligații proprii, conform legii.

În ceea ce privește prejudiciul, pârâta a arătat că nu are cunoștință de o constatare a pagubei oficială și opozabilă unității.

A invocat prevederile art. 51 din ##### ASF nr. 23/2014, susținând că reclamantul trebuia să se adreseze asigurătorului de răspundere civilă obligatorie, iar, în cazul în care nu a avut o asigurare CASCO valabilă, se putea adresa Fondului de protecție a victimelor străzii.

Pârâta a înțeles să conteste întreaga sumă solicitată cu titlu de despăgubire, având în vedere că nu au fost dovedite împrejurările care au condus la producerea avariilor, iar, în consecință, nu se poate stabili culpa pentru producerea avariilor reparate pe cheltuiala sa, cu atât mai mult cu cât și participanții la trafic trebuie să aibă un comportament adecvat care să le permită să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum.

Prin urmare, a susținut că actele propuse de reclamant nu fac dovada elementelor răspunderii civile delictuale, sens în care a invocat prevederile art. 272 și art. 249 C.pr.civ. a mai arătat că, din autorizația de reparații, nu reiese culpa sa și, în plus, declarația conducătorului este lacunară, nefiind prezentate circumstanțele în care s-a produs avarierea autoturismului.

Referitor la legătura de cauzalitate, nu se poate reține culpa sa pentru motivele arătate anterior, iar raportul de cauzalitate nu poate fi stabilit decât printr-o expertiză.

A mai susținut că producerea evenimentului rutier a fost determinată de fapta ilicită a șoferului implicat, care nu s-a adaptat la condițiile de drum.

#### de aceste considerente, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ., ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 43/1999, ale O.G. nr. 83/2004, ale O.U.G. nr. 55/2002.

În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie, adresa nr. ###########.04.2022 (fila 119), adresa nr. ############.04.2022 (fila 120).

Prin sentința civilă nr. ####/21.06.2022 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. ####/280/2022, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde cauza a fost înregistrată la data de 12.07.2022, sub același număr.

La data de 06.10.2022, prin serviciul registratură, reclamantul a depus precizări prin care a învederat că suma totală solicitată în cauză este de 32.058,27 lei, reprezentând valoarea reparațiilor de 26.030,36 lei, dobânda bancară de 4.998,71 lei și prima de asigurare în valoare de 1.029,2 lei.

La aceeași dată, prin serviciul registratură, reclamantul a depus note de ședință.

La data de 16.11.2022, prin serviciul registratură, pârâta a depus precizări, la care a atașat, în copie: adresa nr. ############.11.2022 (fila 28), planșe fotografice (filele 29-33), adresa nr. ############.11.2022 (fila 35).

Prin încheierea din 10.10.2022, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția netimbrării, invocată prin întâmpinare, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (fila 17).

La termenul din data de astăzi, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

În cauză, au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri şi mijlocul material de probă constând în înregistrarea video depusă pe suport optic la dosar (fila 69 dosar declinat).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.11.2021, ora 18:40, autoturismul marca Seat, cu număr de înmatriculare #########, număr de identificare VSSZZZ5FZH65445188 (certificat de înmatriculare – fila 27 dosar declinat), condus de reclamantul ###### #### #######, a intrat în coliziune cu un câine pe autostrada A1 km 43, fiind produse avarii la următoarele repere/elemente ale autovehiculului: bară față, grilă față, radiator etc. (autorizaţie de reparaţii seria CR nr. ####### # fila 28 dosar declinat).

De asemenea, aşa cum rezultă din înregistrarea video depusă pe suport optic la dosar (fila 69 dosar declinat), în timp ce se deplasa pe autostradă, autoturismul reclamantului a intrat în coliziune cu un câine.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă că persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului este pârâta ######## Naţională de Administrare a ############### ####### S.A., fiind întrunite în persoana sa condiţiile pentru angajarea răspunderii delictuale.

Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

Cu titlu prealabil, instanţa va înlătura susţinerile pârâtei referitoare la faptul că, în speţă, răspunderea civilă aparţine paznicului juridic al animalului, în condiţiile în care reclamantul a înţeles să o cheme pe aceasta în judecată în calitate de administrator al drumului, întemeindu-și acţiunea pe răspunderea civilă pentru faptă proprie (art. 1349 alin. 1 şi art. 1357 alin. 1 C.civ.), şi nu pe răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1375 C.civ.).

Astfel, având în vedere că instanţa nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, urmează să analizeze în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile pentru faptă proprie în persoana pârâtei.

Potrivit art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, „C.N.A.I.R. este administratorul autostrăzilor şi drumurilor naţionale concesionate, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (3), având drepturile, obligaţiile şi răspunderile ce îi revin în această calitate, potrivit reglementarilor interne şi actelor juridice internaţionale la care ####### este parte.”

Conform art. 4 alin. lit. a din acelaşi act normativ, la data de 21.11.2021, pârâta avea ca obiect principal de activitate: proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, întreţinerea şi exploatarea autostrăzilor şi drumurilor naţionale în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei.

De asemenea, art. 5 din O.U.G. nr. 84/2003 prevede că, potrivit obiectului său de activitate, C.N.A.I.R. asigură condiţii de siguranţă a circulaţiei pe autostrăzi şi drumuri naţionale deschise circulaţiei publice, exercitând atribuţiile care îi revin conform legii.

Conform art. 40 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, „drumurile trebuie să fie semnalizate şi menţinute în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă de către administratorul drumului.”

Instanţa reţine că, prin Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 622/23.10.2003, a fost aprobat Normativul privind proiectarea autostrăzilor extraurbane, care, la art. 6 lit. b prevede că autostrăzile trebuie să aibă montate garduri pentru a opri accesul oamenilor, vehiculelor şi animalelor pe autostradă, în mod necontrolat.

De asemenea, conform art. 102 din Normativul privind proiectarea autostrăzilor extraurbane „pentru a împiedica apariţia circulaţiei necontrolate de animale sau de oameni, trebuie luate măsuri de construirea de împrejmuiri (garduri înalte de 1,5 – 2,6 m) paralele cu autostrada la limita zonei de siguranţă/întreţinere.”

Totodată, prin Decizia Directorului ####### al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din ####### S.A. nr. 62/26.01.2007, a fost aprobat Normativul pentru întreţinerea pe criterii de performanţă a autostrăzilor, care stabileşte că siguranţa circulaţiei va fi asigurată prin montarea de parapete, împrejmuiri şi panouri antiorbire (art. 12), respectiv că periodicitate lucrărilor de întreţinere a gardurilor de protecţie (demontare, remontare, completare cu elemente necesare) este permanentă, pe măsura necesităţii, cu încadrarea în tipul de revizii de supraveghere zilnică (pct. 101.2.3 din Anexa 5 coroborat cu pct. 1 din Anexa 15).

Prin urmare, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa constată că orice omisiune sau acţiune cauzatoare de prejudicii a pârâtei cu privire la autostrăzile şi drumurile naţionale aflate în administrarea sa, deci inclusiv în ceea ce priveşte autostrada A1, atrage răspunderea delictuală a acesteia.

Instanța nu poate reține susținerile pârâtei în sensul că și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în calitate de administrator al rețelei naționale de drumuri în ####### conform O.G. nr. 43/1997, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

În primul rând, instanța constată că, din însăși adresa nr. ############.11.2022 (fila 28), depusă de pârâtă, rezultă că, la km 43, există gard de protecție al autostrăzii, însă, pe anumite porțiuni, acesta prezintă degradări ca urmare a evenimentelor rutiere, furtuni și dezvoltare excesivă a vegetației, respectiv că lucrările de întreținere și reparație se efectuează în limita resurselor umane și materiale disponibile.

Or, în condițiile în care evenimentul rutier a avut loc la km 43, împrejurare ce rezultă și din autorizația de reparații emisă de ####### Rutieră, apărările pârâtei sunt contrazise de conținutul adresei depuse, fiind, așadar, evident că aceasta nu a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa în calitate de a administrator al drumului, în sensul de a asigura întreținerea și reparația gardurilor de protecție în mod permanent.

În al doilea rând, instanța reține că, deși pârâta a înțeles să depună planșe fotografice în dovedirea susținerilor referitoare la existența gardurilor de protecție (filele 29-33), pe de o parte, acestea sunt total ilizibile, neputându-se stabili gradul de degradare a gardurilor, iar, pe de altă parte, din cuprinsul acestora nu rezultă dacă au fost efectuate în perioada în care a avut loc accidentul rutier.

De asemenea, instanța va înlătura susținerile pârâtei în sensul că prezența câinelui pe autostradă se datorează stației de benzinărie aflate în zonă, nefiind administrată nicio probă cu privire la această chestiune, deși, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi incumbă.

Instanța nu poate reține nici afirmațiile potrivit cărora simpla existență a unor indicatoare de avertizare „Atenție animale” este de natură să conducă la inexistența faptei ilicite, în condițiile în care, astfel cum a fost reținut anterior, pârâta avea obligația de a asigura întreținerea și reparația permanentă a gardurilor de protecție, independent de atenționarea conducătorilor auto cu privire la posibilitatea pătrunderii animalelor pe carosabil.

Or, întrucât, în cauză, se reclamă neexecutarea obligației de a întreține și repara gardurile de protecție, este mai mult decât evident că susținerile pârâtei se impun a fi înlăturate.

Pe cale de consecință, coroborând probele administrate în cauză, instanţa reţine că fapta ilicită constă în aceea că pârâta nu a luat toate măsurile necesare în vederea întreținerii și reparării gardurilor/parapetelor pentru a opri accesul oamenilor, vehiculelor şi animalelor pe autostradă, în mod necontrolat, astfel că, urmare a pătrunderii unui câine pe carosabil a fost produs accidentul rutier din data de 21.11.2021.

În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Conform art. 1352 C.civ., fapta victimei înseși și fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forței majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenției părților, cazul fortuit este exonerator de răspundere.

Instanța reține că pârâta a invocat fapta victimei înseși, ca o cauză exoneratoare de răspundere, prin raportare la faptul că reclamantul nu s-ar fi adaptat la condițiile de drum și la semnalizarea existentă.

Or, pârâta s-a limitat să invoce aceste chestiuni fără să facă un minim de probă în acest sens și fără să indice, în concret, motivele pentru care a concluzionat că accidentul a fost produs ca urmare a neadaptării conducătorului auto la condițiile de drum.

În acest sens, instanța apreciază că simpla împrejurare că se circula pe timp de noapte, așa cum rezultă și din înregistrarea video depusă la dosar, nu este de natură să conducă automat la concluzia că reclamantul avea posibilitatea evitării accidentului, cu atât mai mult cu cât organele de poliție, care s-au prezentat la fața locului, nu au procedat la sancționarea contravențională a sa.

De altfel, din înregistrarea video depusă, rezultă cu putere de evidență că reclamantul circula regulamentar, acesta fiind în imposibilitate obiectivă să evite câinele care a pătruns pe carosabil.

Astfel, dacă pârâta aprecia că reclamantul putea să evite evenimentul rutier, atunci aceasta ar fi trebuit să facă dovada în acest sens, prin propunerea administrării unei probe cu expertiză tehnică în specialitatea autovehicule și circulație rutieră, lucru pe care, însă, nu l-a făcut.

Prin urmare, simplele afirmații ale pârâtei nu sunt suficiente pentru a o exonera de răspundere conform art. 1352 C.civ.

Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Referitor la prejudiciul material în cuantum de 26.030,36 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor, a serviciului de tractare și a contravalorii plăcuței de înmatriculare, instanţa apreciază că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă caracterul cert al acestuia, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

Astfel, prejudiciul constă în avariile aduse autoturismului cu nr. #########, costurile tractării autovehiculului avariat și a aducerii acestuia la starea tehnică şi estetică dinaintea accidentului fiind în cuantum total de 26.030,36 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar și necontestate de pârâtă - deviz de reparații (filele 54-63 dosar declinat), factură fiscală nr. ##########.01.2022 (filele 15-17 dosar declinat), factura fiscală nr. 82928/13.01.202 (fila 20 dosar declinat), factura fiscală nr. 82979/20.01.2022 (fila 22 dosar declinat)și factura fiscală nr. 3799/21.11.2021 (fila 24 dosar declinat).

În acest sens, instanţa reţine că, deşi pârâta a contestat prejudiciul suferit de către reclamant, susţinând că înscrisurile sub semnătură privată depuse de către acesta nu pot fi luate în considerare, aceasta nu a indicat, în concret, motivul pentru care consideră că suma de 26.030,36 lei nu poate reprezentanta despăgubirea datorată pentru avariile autoturismului.

Astfel, instanţa apreciază că pârâta avea posibilitatea, fie să conteste punctual preţurile reperelor avariate, astfel cum acestea au fost menţionate în deviz, fie să solicite încuviinţarea unei probe cu expertiză în specialitatea auto care să stabilească valoarea reparaţiilor.

Or, aceasta s-a mulţumit să susţină că înscrisurile depuse de către reclamant nu pot dovedi prejudiciul suferit de către acesta, fără a efectua o minimă motivare în acest sens.

Instanţa constată că reclamantul a înţeles să facă dovada prejudiciului suferit prin depunerea devizului emis de unitatea reparatoare #### ##### ##### S.R.L. și a unor facturi fiscale emise de terțe societăți comerciale.

Astfel, în condiţiile în care înscrisurile depuse nu emană în mod unilateral de la reclamant, ci de la o unitate reparatoare și alte societăți comerciale, iar pârâta nu a indicat motivele pentru care nu este de acord cu despăgubirea stabilită, instanţa apreciază că, astfel cum a fost reţinut, costurile tractării autovehiculului avariat și a aducerii acestuia la starea tehnică şi estetică dinaintea accidentului fiind în cuantum total de 26.030,36 lei.

De asemenea, analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că reclamantul a procedat la achitarea sumei de 26.030,36 lei (extrase de cont - filele 18-19 dosar declinat; bon fiscal nr. 9/13.01.2022 - fila 21 dosar declinat; bon fiscal nr. 1/20.01.2022 - fila 23 dosar declinat; bon fiscal nr. 1/21.11.2021 - fila 25 dosar declinat și chitanța nr. 99301A/20.12.2021 (fila 33 dosar declinat), astfel încât este îndreptăţit să solicite această sumă cu titlu de prejudiciu material.

Instanța va înlătura ca vădit neîntemeiate susținerile pârâtei referitoare la faptul că reclamantul trebuia să se adreseze asigurătorului de răspundere civilă delictuală conform Normei ASF nr. 23/2014, în condițiile în care, pe de o parte, acest act normativ nu era în vigoare la data producerii evenimentului rutier, iar, pe de altă parte, accidentul rutier nu a fost produs din culpa unui alt conducător auto, asigurat RCA, condiție esențială pentru aplicabilitatea Legii nr. 132/2017 și a Normei ASF nr. 20/2017.

De asemenea, contrar susținerilor pârâtei, reclamantul nu avea posibilitatea nici să se îndreptate cu o cerere de despăgubire către Biroul Asigurătorilor din ####### (care a preluat atribuțiile Fondului de Protecție a Victimelor Străzii), având în vedere că acest organism răspunde în cazul în care șoferul vinovat nu deține poliță RCA valabilă la data producerii accidentului ori dacă autovehiculul rămâne neidentificat.

Totodată, instanţa reţine că, în cauză, nu au fost administrate probe că prejudiciul produs ar fi fost reparat de către pârâtă.

Instanţa constată că şi condiţia existenţei raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acţiunea cauzatoare, în speţă fapta ilicită a pârâtei.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din probele administrate în cauză (înscrisurile depuse de reclamant şi înregistrarea video depusă la dosar), pârâta nefăcând dovada faptului că prejudiciul suferit de reclamant ar avea altă cauză şi nesolicitând probe în acest sens.

Referitor la suma de 6.027,91 lei reprezentând contravaloarea dobânzii bancare și a primei de asigurare, instanţa reţine următoarele:

Între reclamantul ###### #### #######, în calitate de împrumutat, şi ING #### N.V. prin ING #### N.V.

Amsterdam – Sucursala București a fost încheiat contractul de credit și garanție ING Personal nr. ###########.12.2021 (filele 34-49 dosar declinat), având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale în cuantum de 23.800 lei, pe o durată de 5 ani.

Astfel cum rezultă din planul de rambursare aferent contractului de credit (filele 46-48 dosar declinat), valoarea dobânzii și a primei de asigurare de achitat pe perioada de derulare a contractului (17.12.2021 – 17.11.2026) este în cuantum de 6.027,91 lei.

Reclamantul a susţinut că, întrucât nu dispunea de disponibilități bănești pentru reparația autoturismului, a solicitat acordarea unui împrumut bancar, sumă din care a fost a achitat contravaloarea reparaţiilor, considerând că pârâta trebuie să suporte costurile cu dobânda bancară și primele de asigurare.

Conform art. 1385 alin. 2 C.civ., „Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.”

De asemenea, alin 1 al aceluiaşi articol prevede că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cu privire la dobânda și primele de asigurare care vor deveni scadente, nu se poate aprecia că acestea ar reprezenta un prejudiciu viitor.

În acest sens, instanţa consideră că prejudiciul invocat este unul eventual, nefiind sigur sub aspectul existenţei şi, cu atât mai mult, al determinării întinderii sale, în condiţiile în care instituţia bancară poate proceda la acordarea de diverse reeşalonări sau restructurări ale creditului.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că nici sumele achitate până în prezent nu pot fi acordate, întrucât lipseşte raportul de cauzalitate dintre prejudiciul invocat şi fapta ilicită a pârâtei.

Astfel, opţiunea reclamantului de a încheia contractul de credit cu ING #### N.V. prin ING #### N.V.

Amsterdam – Sucursala București nu poate fi imputată pârâtei, aceasta fiind ţinută să răspundă exclusiv de prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor privind montarea şi întreţinerea gardurilor de protecţie, şi anume pentru avarierea autovehiculului cu număr de înmatriculare #########.

În raport de cele menţionate, rezultă că sunt îndeplinite cerinţele legale cuprinse în art. 1349 alin. 1 şi art. 1357 alin. 1 C.civ. pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei, astfel că reclamantul este îndreptăţită la obţinerea sumei de 26.030,36 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului cu număr de înmatriculare #########.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea şi o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 26.030,36 lei reprezentând daune materiale.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamant a sumei de 1.385,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă pretenţiilor admise (ordin de plată - fila 74 dosar declinat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul ###### #### #######, cu domiciliul în Pitești, #### #### #### ### ###, ### ####, ### #, ### #, ### ##, #### #####, CNP #############, în contradictoriu cu pârâta ######## Naţională de Administrare a ############### ####### S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în Bucureşti, Bd. ###### ####### nr. 38, sector 1 şi cu sediul ales în Bucureşti, Bd. ##### ##### nr. 401A, sector 6, J40/552/2004, ### ########.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 26.030,36 lei reprezentând daune materiale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.385,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 21.11.2022.