Hotărâre nr. 12158 din 19.12.2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. #####/299/2021

SENTINȚA CIVILĂ NR. ##########

Şedinţa publică din data de 19.12.2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: #### ####

GREFIER: ######## ##### #######

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții #### ##### ######, ###### ########, #### ######, ########## ###### ##### și #### ######## ######## și pe pârâtul Municipiul Bucuresti prin ###### #######, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 02.11.2022 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17.11.2022, 05.12.2022, respectiv la data de 19.12.2022, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.10.2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. #####/299/2021, reclamanții #### ##### ######, ###### ########, #### ######, ########## ###### ##### și #### ######## ########, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin ###### #######, au solicitat instanței că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 538 mp, situat în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1.

În motivare, reclamanții au susținut că imobilul a fost deținut de familia lor de foarte mult timp, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 308/15.05.1979 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1, emis de pe urma defunctului lor bunic, ##### ########.

Potrivit certificatului de moștenitor, ########## ########## este unica moștenitoare legală a lui ##### ########, în calitate de fiică, renunțători fiind soția supraviețuitoare, ##### #####, și cealaltă fiică, ######## #####.

Aceasta a avut domiciliul în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1.

Conform Sentinței civile nr. #### pronunțată la data de 06.09.1979 de Judecătoria Sectorului 1 București, ########## ########## a divorțat de numitul ########## ######, iar aceasta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv #####.

La rândul său, ##### ########## a stăpânit cu bună-credință terenul situat în București, Bd. Apicultorilor nr. 30, sector 1 până când a decedat, în 14.07.2001.

Asupra acestui teren au fost edificate construcții în suprafață de 97 mp.

Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 42/12.08.2020 emis de S.P.N. ######## ##### și ######## ####, rectificat prin încheierea nr. ##/10.11.2020, reclamanții ###### ########, #### ##### ###### și defunctul lor frate, ###### ######, sunt moștenitorii legali ai defunctei ##### ##########.

Numitul #### ###### a decedat la data de 27.09.2006, conform certificatului de deces nr. 227632/28.09.2006, moștenitorii acestuia fiind reclamanții #### ######, soția supraviețuitoare, #### ######## ########, în calitate de fiu, și ########## ###### #####, în calitate de fiică.

În acest context, reclamanții au invocat art. 1890 C.civ. din 1864 și au susținut că, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, trebuie îndeplinite două condiții, și anume să existe o posesie de 30 de ani și aceasta să fie utilă, adică neviciată.

Posesia este puterea materială pe care o exercită o persoană asupra lucrului, este exercițiul unei puteri de fapt, care dă posibilitatea posesorului de a se comporta ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului asupra lucrului.

Pentru a fi dobândită posesia, trebuie întrunite cele două elemente ale sale, și anume elementul material, care presupune acte materiale de folosire asupra lucrului, și elementul intențional, care constă în exercitarea actelor materiale cu intenția de a le face pentru sine, adică așa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul altui drept real.

Odată dovedit elementul material, elementul intențional este prezumat de art. 1854 C.civ., care precizează că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început să posede pentru altul.

De asemenea, au apreciat că posesia lor este utilă, conform art. 1890 C.civ. din 1864, nefiind afectată de niciunul dintre viciile prevăzute de art. 1847 C.civ. din 1864.

Reclamanții au susținut că exercită o posesie utilă, netulburată și neviciată timp de mai bine de 30 de ani.

Imobilul nu a fost numerotat cadastral și nu este înscris în evidențele de cadastru și carte funciar, nu a fost inventariat și cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului București și nu există niciun proces înregistrat pe rolul instanțelor de judecată cu privire la acest imobil.

Totodată, nu au fost identificate până în prezent cereri înregistrate în baza legilor fondului funciar și, în consecință, nu a fost eliberat titlu de proprietate pentru imobil.

În drept, reclamanții au invocat art. 1837, art. 1847, art. 1853, art. 1859, art. 1860 și art. 1890 C.civ. din 1864.

În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale constând în audierea martorilor ###### ########## și ##### ###########, precum și a probei cu expertiza în specialitatea topografie și cadastru.

Aceștia au depus un set de înscrisuri (f. 8-52 vol.

I).

Prin încheierea pronunțată la data de 23.12.2021, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 14.091,25 lei, astfel cum rezultă din chitanța atașată la dosar (f. 114 vol. I).

La data de 15.03.2022, pârâtul a depus întâmpinare (f. 99-101 vol.

I), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției inadmisibilității, pârâtul a arătat că, potrivit adresei Serviciului ########, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001 nr. 43619/28.02.2022, pentru adresa din București, Bd.

Apicultorilor FN, sector 1 figurează înregistrat dosarul administrativ nr. 88165, constituit în baza cererii înregistrate la Primăria Sectorului 1 sub nr. ##########, transmisă la Primăria Municipiului București sub nr. ############, nesoluționată până în prezent.

##### în vedere că cererea menționată a fost formulată în baza unei legi speciale, pârâtul a considerat că formularea prezentei acțiuni pe calea dreptului comun este inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a susținut că reclamanții nu au făcut dovada că imobilul în litigiu se află în proprietatea Municipiului București.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și persoana obligată prin raport juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic.

Uzucapiunea reprezintă modul originar de dobândire a proprietății ca urmare a posesiei exercitate asupra bunului în termenul și condițiile prevăzute de lege, de la proprietarul nediligent și care s-a desistat de posesia bunului proprietatea sa pe toată durată invocată pentru constatarea intervenirii uzucapiunii.

Prin urmare, calitate procesuală pasivă are ultimul proprietar care a deținut în patrimoniul său, cu acte de proprietate valabile, dreptul de proprietate, având în vedere și principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite un drept pe care nu îl are în patrimoniu și pe care nu îl poate pierde prin efectul prescripției achizitive.

În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, în cazul uzucapiunii, calitatea procesuală pasivă nu poate reveni decât adevăratului proprietar al imobilului, căruia reclamanții doresc să îi opună prescripția achizitivă, iar nu unității administrativ-teritoriale, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că aceasta a abandonat terenului asupra căruia reclamanții, împreună cu autorii lor, au exercitat timp de 30 de ani o posesie utilă, continuă, publică și sub nume de proprietar.

Conform susținerilor pârâtului, lipsa unor acte care să ateste ultimul proprietar asupra imobilului nu poate fi în niciun caz asimilată lipsei acestuia.

Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că bunul este fără stăpân, bunul nu poate fi socotit ca fiind intrat în patrimoniul Municipiului București, Acesta poate avea calitate procesuală pasivă doar dacă dreptul său de proprietate este constatat prealabil printr-un titlu reprezentat de un certificat de vacanță succesorală (potrivit art. 2 alin. 5 din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 128/1998 și art. 85 din Legea nr. 36/1995) sau printr-o hotărâre judecătorească.

În lipsa dovezii că a fost parcursă procedura de declarare a bunului ca fiind moștenire vacantă, Înalta ##### de Casație și Justiție a reținut, în Decizia RIL nr. 2/2011, că nu se poate reține calitatea procesuală pasivă a statului.

În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a susținut că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complet constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul și condițiile prevăzute de lege.

Ea urmărește sancționarea proprietarului ca se manifestă pasiv față de bunul său, care se află în posesia altei persoane, și pe proprietarul care se află în posesia bunului.

Prin urmare, nu există pasivitate când posesia este exercitată de proprietar.

Uzucapiunea poate fi opusă doar ultimului proprietar care a deținut în patrimoniul său, cu acte de proprietate valabile, dreptul de proprietate asupra imobilului.

Or, în cauza de față nu s-a făcut dovada că imobilul din București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1 a aparținut municipalității.

Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

Pe lângă celelalte condiții, posesia trebuie să mai îndeplinească și condiția de a fi neechivocă.

Or, această condiție nu este întrunită.

În speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru a uzucapa, iar un uzurpator nu poate fi considerat un bun proprietar.

Pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun să poate fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar să fie îndeplinite două condiții cumulative: să se fi exercitat o posesie utilă asupra respectivului bun și imobilul să fi fost posedat cel puțin 30 de ani, posesorul posterior având facultatea reglementată de art. 1860 C.civ. de a invoca joncțiunea posesiilor, adică de a-și uni posesia sa actuală cu cea a autorului său pentru a putea opune prescripția achizitivă.

Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existența unei posesii care, pentru a conduce la dobândirea proprietății, trebuie să fi fost exercitată în mod util, potrivit art. 1847 C.civ., adică fără să fi fost afectată de vreun viciu – discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul – și fără ca respectiva posesie să fi încetat prin întrerupere sau precaritate.

În opinia pârâtului, lipsa achitării impozitelor de către autorii reclamanților și, ulterior, de către aceștia constituie o cauză de viciere a posesiei de lungă durată sub aspectul caracterului său public, sub aspectul exercitării posesiei sub nume de proprietar sau din perspectiva precarității, respectiv a lipsei elementului intențional, psihologic.

Posesia reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.

Elementul psihologic există atât în situația în care conduita își are izvorul în convingerea sinceră a posesorului că este titularul dreptului real, cât și atunci când știe sau trebuie să știe că nu are această calitate, de aici rezultând distincția între posesorul de bună-credință și cel de rea-credință.

Omisiunea înregistrării în evidențele fiscale ale unității administrativ-teritoriale afectează calitatea posesiei, ea devenind precară și nepublică în raport cu Municipiul București.

#### adevărat că, potrivit reglementărilor fiscale, obligația de plată a impozitului pe teren revenea proprietarului imobilului, însă la fel de adevărat și notoriu este faptul că în perioada posesiei invocate în cauză au fost acceptate spre plată pe baza unor simple declarații impozite pe terenuri aflate doar în posesia titularilor de rol, regimul achitării impozitelor pe proprietate devenind mai riguroase după adoptarea actualului cod fiscal.

În drept, pârâtul a invocat art. 205-208 C.pr.civ..

În probațiune, pârâtul a depus un set de înscrisuri (f. 102-104 vol. I).

La termenul din data de 20.04.2022, instanța a calificat excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârât, ca fiind o apărare de fond și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive.

La același termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de toate părțile, iar pentru reclamanți, și proba testimonială constând în audierea martorilor ###### ########## și ##### ###########, precum și proba cu expertiza în specialitatea topografie.

La data de 29.04.2022, reclamanții au depus dovada achitării onorariului provizoriu de expert, în cuantum de 1.200 lei (f. 124 vol. I).

Primăria Municipiului București, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu, Serviciul ########, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001 au depus precizările și înscrisurile solicitate (f. 130-164 vol.

I).

La termenul din data de 31.05.2022, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale, declarațiile martorilor ###### ##### și ##### ########### fiind consemnate și atașate la dosar (f. 2-3 vol. II).

La data de 19.09.2022, doamna expert ###### ####### a depus raportul de expertiză în specialitatea topografie și cadastru (f. 6-11 vol. II).

La data de 19.12.2022, pârâtul a depus precizări (f. 23 vol. II).

La data de 15.11.2022, reclamanții au depus practică judiciară.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 03.02.1979, a decedat numitul ##### ########, iar de pe urma acestuia a rămas, în calitate de unic moștenitor, fiica sa, ########## ##########, soția supraviețuitoare ##### ##### și fiica ######## ##### renunțând la succesiune, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 308/979 din data de 15.05.1979 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 (f. 8-9 vol.

I).

În cuprinsul certificatului de moștenitor anterior menționat s-a specificat că în masa succesorală a defunctului se regăsește un imobil situat în București, #### ############# ### ##, sector 1, compus din teren, situat în afara perimetrului construibil și construcție ce se află pe acest teren (în suprafață de 500 mp).

De asemenea, s-a menționat că defunctul a moștenit acest imobil de la părinții săi, decedați de peste 30 de ani, fără a poseda acte de proprietate (patrimoniu de fapt).

Prin Sentința civilă nr. ####/79 pronunțată la data de 06.09.1979 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 2110/1979, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ########## ###### și ########## ##########, aceasta revenind la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, și anume ##### (f. 126 vol.

I).

La data de 14.07.2001 a decedat și numita ##### ##########, iar de pe urma acesteia au rămas drept moștenitori reclamantul #### ##### ######, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3, reclamanta ###### ########, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/3 și numitul #### ######, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3, postdecedat la data de 27.09.2006, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 42/12.08.2020 emis de S.P.N. ######## ##### și ######## ####, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 18/10.11.2020 (f. 12-14 vol.

I).

De pe urma defunctului #### ######, au rămas următorii moștenitori: reclamanta #### ######, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8, reclamanta ########## ######-#####, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8, și reclamantul #### ########-########, în calitate de fiu, cu o cotă de 3/8, așa cum reiese din certificatul de calitate de moștenitor nr. 29/07.07.2020 emis de S.P.N. ######## ##### și ######## #### (f. 16 vol.

II).

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, ###### ##### și ##### ###########, terenul din Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1 fost deținut de ##### ######## și ##### ##### încă din anul 1960, ulterior de ########## și soțul acesteia, ca mai apoi să fie folosit de reclamanții din prezenta cauză până în prezent (f. 2-3 vol.

II).

Conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului anexat raportului de expertiză întocmit de doamna expert ###### #######, avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 prin procesul-verbal de recepție nr. 1465/05.09.2022 (f. 8, 11 vol.

II), terenul anterior menționat a fost identificat ca având suprafața de 538 mp, cu următoarele vecinătăți: nord – proprietatea Bd.

Apicultorilor nr. 30 A, IE 200052, prin punctele 28-20; sud – proprietatea din Bd.

Apicultorilor nr. 28C, IE 266630, prin punctele ##############23; est – proprietatea din Șos.

Gh. ####### ####### nr. 14A, IE 258593, prin punctele 23-22-20; vest – Bd.

Apicultorilor, prin punctele 1-2.

Potrivit certificatului nr. 66906/17.06.2021 emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, imobilul situat în București, Bd. Apicultorilor nr. 30, sector 1 nu a fost numerotat cadastral (f. 17 vol. I).

Așa cum reiese din adresa nr. 19883/19.05.2021 emisă de Direcția Cadastru, Fond Funciar, Patrimoniu și Registru Agricol, nu a fost identificată nicio cerere având ca obiect constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 asupra imobilului situat în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30 sector 1, nu a fost identificat niciun titlu de proprietate privind imobilul menționat, iar acesta nu figurează inventariat și cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului București (f. 19-22 vol.

I).

Pe de altă parte, în evidența fiscală a Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, la imobilul situat în București, #### ############# ### ##, sector 1, figurează autoarea reclamanților ##### ##########, cu clădire în suprafață de 97 mp și teren intravilan în suprafață de 500 mp (f. 131 vol.

I).

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București prin ###### #######, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, însă existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța este ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamanții sunt datori să justifice și calitatea procesuală a persoanei chemate în judecată.

În prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul #######, să constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 538 mp, situat în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1.

Instanța reține că uzucapiunea este acel mod originar de dobândire a proprietății prin exercitarea neîntreruptă a posesiei asupra unui bun, transformând o aparență îndelungată de proprietate într-un raport de proprietate cert.

Așadar, uzucapiunea constituie un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, reprezentând totodată și o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de pasivitate, a lăsat o perioadă îndelungată bunul său în posesia altei persoane.

Astfel, în acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, reclamant este cel care posedă bunul și invocă prescripția achizitivă, iar pârât este cel în patrimoniul căruia s-a stins dreptul de proprietate din cauza pasivității sale pe o perioadă lungă de timp.

Așadar, întrucât pentru a se constitui ca un mod valabil de dobândire a dreptului de proprietate, uzucapiunea trebuie să fie opusă adevăratului proprietar, calitatea procesuală pasivă revine proprietarului bunului, dovada acestei calități fiind necesar a fi făcută cu acte de proprietate. ## toate acestea, instanța admite că există situații excepționale în care, chiar în lipsa unui titlu de proprietate, unitatea administrativ-teritorială justifică legitimitate procesuală, însă acestea sunt condiționate, în baza art. 477 și art. 646 C.civ. din 1864, de faptul că nu poate fi identificată nicio altă persoană care să pretindă un drept de proprietate asupra bunului în privința căruia se invocă uzucapiunea.

În această direcție este orientată, de altfel, și practica judiciară majoritară, așa cum a fost ea evidențiată în Decizia nr. ## pronunțată la data de 03.04.2017 de Înalta ##### de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1845 coroborat cu art. 1847 din Codul civil din 1864 și art. 36 C.pr.civ, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul ######## - Secția civilă, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1845 coroborat cu art. 1847 din Codul civil de la 1864 și art. 36 din Codul de procedură civilă, în cazul uzucapiunii pentru un imobil situat în intravilan, neînscris în cartea funciară, când posesia a început anterior intrării în vigoare a Codului civil, calitatea procesuală pasivă aparține unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află situat imobilul.“

În cuprinsul deciziei anterior menționate, Înalta ##### de Casație și Justiție a reținut următoarele: „86.

Din examenul jurisprudențial al hotărârilor selectate de curțile de apel rezultă că, în proporție considerabilă, opinia majoritară a instanțelor este în sensul că atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripția achizitivă, se consideră că nemișcătorul aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale, din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă. 87.

Ca atare, în majoritatea spețelor examinate s-a decis că în condițiile în care nu poate fi identificată vreo persoană care să justifice existența unui drept de proprietate asupra terenului, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al imobilului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul acestuia a decedat, fără moștenitori, iar succesiunea este vacantă. 88.

Au fost invocate, în acest sens, prevederile art. 26 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate, fără moștenitori, precum și cele ale art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 și art. 680 din Codul civil de la 1864, în virtutea cărora unitatea administrativ-teritorială este prezumată ca proprietară a tuturor bunurilor fără stăpân, care sunt de interes local, de pe raza sa teritorială.89.

S-a reținut că în această situație particulară a inexistenței unei persoane care să revendice drepturi asupra nemișcătorului, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, a respinge acțiunea în constatarea uzucapiunii pe considerentul că unitatea administrativ-teritorială este lipsită de capacitate procesuală pasivă ar echivala cu lipsirea reclamanților din astfel de cauze de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, în situația în care, se arată, chiar Curtea Europeană a reținut existența unui drept protejat de Convenție, din situații de fapt, cu mare persistență în timp, de care legea leagă producerea unor efecte juridice.”

Situația excepțională menționată anterior se regăsește și în prezenta cauză, întrucât, în urma demersurilor efectuate, nu a fost identificată nicio persoană fizică sau juridică care să dețină un titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 538 mp, situat în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1.

Or, în condițiile în care în care s-ar reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, reclamanții ar fi practic lipsiți de posibilitatea de a-și stabili dreptul de proprietate asupra imobilului stăpânit în fapt, ceea ce ar echivala cu o îngrădire a accesului liber la justiție prevăzut de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 477 C.civ. in 1865, care prevăd că bunurile abandonate sau fără stăpân revin statului, și că nu poate fi imputat reclamanților faptul că Municipiul București nu a făcut demersurile pentru ca această suprafață de teren să fie trecută în proprietatea sa, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cauzei deduse judecății, în drept, cu titlu preliminar, instanţa apreciază că se impune stabilirea legii aplicabile în privinţa instituţiei uzucapiunii.

Astfel, instanţa constată că sunt incidente prevederile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, potrivit cărora dispoziţiile art. 930-934 C.civ. privitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia, respectiv 01.10.2011.

Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei, iar cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din C.civ. din 1864.

#### de împrejurarea că posesia autorului reclamanților, și anume ##### ########, a început anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, cel mai devreme în anii 1960, conform declarației martorului ###### #####, instanţa apreciază că, în privinţa aplicării instituţiei uzucapiunii, situaţia de fapt, așa cum a fost prezentată anterior, este guvernată de prevederile Codului civil din 1864.

Astfel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1890 C.civ. din 1864, care prevăd că termenul de prescripţie este de 30 de ani, iar cel care se prevalează de aceasta nu este obligat să producă un titlu şi nici nu i se poate opune reaua-credinţă.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 1846 şi ale art. 1847 C.civ. din 1864, prescripţia are la bază faptul posesiei, iar aceasta trebuie să fie neafectată de vicii.

Din economia acestor prevederi rezultă că, pentru a putea dobândi proprietatea asupra unui imobil prin uzucapiunea de lungă durată, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii, şi anume: să posede bunul imobil în mod neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credință, şi posesia sa să fie utilă, adică o posesie propriu-zisă și neafectată de vicii precum discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea sau echivocul.

În acest context, în ceea ce privește prima condiție, se impune a se preciza că, în reglementarea ce guvernează prezenta situație de fapt, uzucapiunea se aplica numai bunurilor imobile, bunurile mobile dobândindu-se în baza art. 1909 C.civ. din 1864, prin însuși faptul posesiei lor cu bună credință, fără trecerea unui interval de timp.

În speță, reclamanții au solicitat să se constatate dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeței de teren de 538 mp din București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1, care este un bun imobil, prin natura lui, în sensul art. 463 C.civ. din 1864.

În continuare, de menţionat este faptul că momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de ani este cel al intrării în posesie a bunului, iar pentru a se da efect prescripţiei achizitive, este necesar să fie împlinit termenul la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Așa cum rezultă din declarațiile concordante ale martorilor audiați în cauză, terenul a fost folosit, încă din anii 1960, de ##### ######## și soția acestuia, ulterior de ##### ##########, ca mai apoi să fie folosit de copiii acesteia.

În acest sens, instanța are în vedere declarația martorului ###### #####, conform căreia „Cunosc terenul din Bd.

Apicultorilor nr. 30.

Terenul a fost inițial cumpărat de ##### ######## și ##### ##### în anii 60.

Din acel moment ei au folosit terenul.

Ulterior a fost folosit de copiii acestora, #### ########## și soțul acesteia (...).

Copiii au început să folosească terenul de când s-au născut, de mai bine de 40 de ani.

Au rămas trei copii acolo: #### ######, ###### ######## și #### ######, care în prezent e decedat și a rămas soția sa.

Cei trei copii îl folosesc și în prezent”, precum și a martorului ##### ###########, potrivit căreia „Cunosc terenul din Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1 de 50 de ani.

Acum 50 de ani terenul era folosit de #### #####, mama reclamanților și de mama acesteia (...).

Cele două au folosit terenul până au murit, cred ## după Revoluție.

După ce au murit cele două, terenul a fost folosit de către copii, de reclamanți.

În prezent terenul este folosit de cei 5 reclamanți”.

Pentru ca stăpânirea unui bun să poată fi calificată drept posesie, este necesar să existe atât elementul material, respectiv deţinerea efectivă a bunului, cât şi elementul subiectiv, respectiv intenţia celui care stăpâneşte de a se comporta cu privire la bun ca un proprietar.

În speță, ambele elemente ale posesiei au fost îndeplinite, atât cel material, cât și cel psihologic, întrucât autorii reclamanților ##### ########, respectiv ##### ########## și, ulterior, reclamanții au efectuat acte materiale de deținere și de folosire a terenului, având intenția de a exercita stăpânirea asupra lui întocmai ca un proprietar, așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori audiați în cauză.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 1854 C.civ. din 1864 stabilesc că elementul intențional al posesiei se prezumă, rezultând din cel material, iar o dovadă care să răstoarne această prezumție nu a fost făcută în cauză.

Ulterior deceselor autorilor lor, reclamanții au fost cei care au folosit terenul, motiv pentru care aceștia beneficiază de joncțiunea posesiei lor cu cea exercitată de numiții ##### ########, ##### ########## și #### ######, prin aplicarea art. 1860 C.civ. din 1864, certificatul de moștenitor nr. 308/979 din data de 15.05.1979 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1, certificatul de calitate de moștenitor nr. 42/12.08.2020 emis de S.P.N. ######## ##### și ######## ####, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 18/10.11.2020 și certificatul de calitate de moștenitor nr. 29/07.07.2020 emis de S.P.N. ######## ##### și ######## #### făcând dovada transmiterii posesiei de la aceștia către reclamanți.

#### de considerentele expuse, constatând împlinirea unui termen mai mare de 30 de ani (din 1960 până în prezent) în care autorii reclamanților și reclamanții au exercitat posesia sub nume de proprietar asupra terenului în litigiu, fără a fi incident vreunul dintre cazurile de întrerupere prevăzute de art. 1864 și art. 1865 C.civ. din 1864, instanța reține că prima condiție a uzucapiunii este îndeplinită.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție a uzucapiunii, instanța o consideră deopotrivă îndeplinită în cauză, întrucât posesiile exercitate de reclamanți și autorii lor au fost utile.

Astfel, posesiile au fost continue, întrucât numitul ##### ########, numita ##### ########## și reclamanții au stăpânit terenul fără intermitențe anormale, așa cum rezultă din declarația martorului ###### ##### („în acest interval de timp nu au existat perioade în care terenul să nu fi fost folosite de nimeni”).

De altfel, continuitatea posesiei este prezumată de art. 1850 C.civ. din 1864 care statuează că posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrară.

Totodată, instanța reține că posesiile exercitate au fost pașnice și netulburate, având în vedere că martorii audiați în cauză au declarat că nu au cunoștință ca cineva să fi pretins vreun drept asupra imobilului sau să fi contestat dreptul de proprietate al reclamanților ori al autorilor lor.

Faptul că în evidența Primăriei Municipiului București figurează înregistrat dosarul administrativ nr. 88165 constituit în baza cererii înregistrate sub nr. ########## la Primăria Sectorului 1 București și ulterior sub nr. ############ la Primăria Municipiului București, nesoluționat până în prezent, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, în condițiile în care obiectul acelui dosar vizează terenul din Bd.

Apicultorilor FN, sector 1, nefiind făcută nicio dovadă de către pârât că acel teren este același cu terenul ce face obiectul prezentei cauze, din București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1.

Totodată, din actele depuse la dosar nu rezultă nicio legătură între ######### Ghe. ##### ########, titularul acelei cereri, și autorii reclamanților (f. 102-103 vol.

I).

De asemenea, posesia reclamanților și a autorilor lor au fost publice, martorii audiați în cauză declarând că i-au văzut pe aceștia stăpânind imobilul și i-au perceput ca fiind proprietari.

Așadar, față de terți, având în vedere și natura bunului, reclamanții și autorii lor s-au prezentat ca proprietari ai suprafeței de teren în litigiu.

Nu poate fi reținută apărarea pârâtului conform căreia lipsa achitării impozitelor viciază posesia sub aspectul caracterului său public.

În primul rând, faptul achitării impozitului nu este o condiţie singulară şi indispensabilă pentru a se constata intervenirea uzucapiunii, ci doar un fapt conex care va fi avut în vedere de către instanţă prin raportare la situaţia de fapt concretă şi la celelalte mijloace de probă administrate.

În al doilea rând, așa cum s-a reținut anterior, în evidențele fiscale figurează autoarea reclamanților, ##### ##########.

Mai mult decât atât, în adresa nr. 2673/07.03.2022 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu (f. 103-104 vol.

I), depusă chiar de către pârât, se menționează că „în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986 figurează înscris imobilul cu adresa Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1, cu teren în suprafață de 538 mp, din care construcții, corp A, cu 1 nivel, în suprafață de 97 mp, ca proprietate particulară, categoria folosință construcții și curți, cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor ##### ########. (...) Potrivit datelor transmise de Administrația Financiară sector 1, în anul 1992, titular de rol fiscal la adresa din Bd.

Apicultorilor nr. 30 figurează înscris ##### ########, cu suprafață de 500 mp teren în proprietate”.

Așadar, nu doar față de vecini posesia a fost publică, ci inclusiv față de autoritățile publice.

În egală măsură, posesiile au fost neechivoce, comportamentul numiților ##### ########, ##### ########## și #### ###### și, ulterior, cel al reclamanților, astfel cum au fost descrise anterior, nefiind susceptibile de a fi interpretate altfel decât ca o pretenție a dreptului de proprietate.

#### de argumentele expuse, constatând că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile cerute de lege, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va constata că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1, în suprafață de 538 mp, identificat prin punctele ##############3############ în raportul de expertiză întocmit de doamna expert ###### #######.

Totodată, instanța va lua act că reclamanții nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții #### ##### ######, CNP #############, cu domiciliul în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1, ###### ########, CNP #############, cu domiciliul în București, #### ########## ### ##, ### ##, ### #, ### #, ### ##, sector 6, #### ######, CNP #############, cu domiciliul în București, ##### Giulești nr. 109, ### #, ### #, ### #, ### ##, sector 1, ########## ###### #####, CNP #############, cu domiciliul în București, #### ####### ### #, ### ###, ### #, ### ##, sector 1, şi #### ######## ########, CNP #############, cu domiciliul în București, #### ####### ####### ### #, ### ###, ### #, ### #, ### ##, sector 6, toți cu domiciliul procesual ales în București, #### ##### ####### ### ###, ### #, ### #, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN ###### #######, cu sediul în București, Bd. ###### ######### nr. 47, sector 5.

######## că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, Bd.

Apicultorilor nr. 30, sector 1, în suprafață de 538 mp, identificat prin punctele ##############3############ în raportul de expertiză întocmit de doamna expert ###### #######.

Ia act că reclamanții nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

## drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 19.12.2022.