Hotărâre nr. 2294 din 10.03.2023

Dosar nr. #####/3/2020

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. ####/2023

Şedinţa publică de la 10 ###### 2023

Instanță constituită din:

Preşedinte ### ####### #####

Grefier ##### ##### ######

Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamantul ###### ###### ######## în contradictoriu cu pârâta ###### ####### ############## S.A., având ca obiect anulare act contract SO_18615386/27.01.2016.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 24.02.2023, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integrantă din prezenta şi când instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi 10.03.2023:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 14.10.2020, sub nr. #####/3/2020, reclamantul ###### ###### ######## în contradictoriu cu pârâta ####### ####### ############## SA (actuală ###### ####### ############## SA) a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului pentru furnizarea pachetului de servicii și/ sau a echipamentelor SO ######### ##.01.2016, obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului material în cuantum de 2.711,79 lei, la acoperirea prejudiciului moral în cuantum de 1.500.000 lei, obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor pricinuite de publicarea în trei numere consecutive ale Ziarului Financiar a sentinței de admitere, chiar în parte, prezentei cereri de chemare în judecată, în temeiul art. 253 alin. (3) lit. a) Cod Civil.

În motivarea acțiunii, în fapt, reclamanta a arătat că se găsește în situația de a fi executat silit de către creditorul #### ########## ###### SRL în cadrul dosarului de executare silită ######### pe rolul ### Themis din București pentru un pretins debit de 2.711,79 lei; că debitul ar reprezenta costul unor servicii de telecomunicații rezultând din Contract.

A menționat reclamantul că contractul nu este semnat de acesta; că nu a locuit niciodată la adresa menționată în contract, respectiv Ștefăneștii de Jos, #### ######## ### #, ### ## #, ### #, apt. 002 și nu a solicitat prestarea de servicii de telecomunicații la respectiva adresă pentru acesta sau vreo terță persoană; că singurul element de identificare menționat în contract care corespunde realității este CNP-ul; că numele său, în calitate de pretins client al Telekom, este menționat incomplet, iar numărul de telefon mobil menționat ca dată de contract nul corespunde realității.

A considerat că încheierea contractului s-a realizat ca urmare a faptului că persoane necunoscute au utilizat în mod fraudulos CNP-ul acestuia, iar reprezentanții TELEKOM nu au întreprins minime diligențe pentru verificarea conformității datelor de identificare ale viitorului client; că este chemat în judecată în dosarul #####/302/2020 al Judecătoriei Sector 5 București, având ca obiect cerere de validare poprire.

A mai arătat reclamantul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale; că prin fapta săvârșită de către pârâta Telekom — concretizată într-o omisiune de o gravitate semnificativă — au fost încălcate, printre altele, normele privind ocrotirea dreptului la onoare și reputație ale acestuia

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile la care a făcut referire în cerere.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză.

Cererea este legal timbrată cu 485,61 lei

Legal citat, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării, inadmisibilității, autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că o eventuală admitere a acestei inițiative litigioase nefondate este de natură să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. ######### pronunțată în dosarul nr. ####/94/2019 — în cadrul căreia o instanță judecătorească a stabilit cu titlu definitiv că reclamantul datorează societății #### ########## ###### SRL suma reprezentând datoria cesionată de pârâtă Telekom acestui terț la data de 29 mai 2018; că a cesionat toate drepturile și obligațiile decurgând din contractului pentru furnizarea pachetului de servicii și echipamente nr.

SO############.01.2016 către această societate terță, astfel că orice eventual demers litigios în legătură cu datoriile cesionate va putea fi îndreptat doar împotriva acestei persoane juridice.

Pârâta a învederat că nu a avut cunoștință de poziția ori de pretențiile reclamantului la momentul cesionarii creanței către terțul Debt Collection Agency, reclamantul fiind un client rău-platnici favoarea s-au prestat cu bună-credință servicii de telecomunicații; că suma de aprox. 300.000 #### solicitată de reclamant cu titlul de daune morale este vădit disproporționată fata de circumstanțele speței, cuantumul sau considerabil și intenția de a se sustrage de la plata taxei de timbru demonstrând o încercare de îmbogățire fără just temei; că nu a fost probată, nefiind dovedită nici existenta unei fapte ilicite, nici pretinsa vinovăție a Telekom, cu atât mai puțin intenția pârâtei în a cauza vreun prejudiciu, de orice fel, reclamantului și cu atât mai puțin o legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu moral de 1.500.000 de lei și fapta ilicită alegată.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile arătate în cuprinsul întâmpinării.

În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. ###/2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. ####/2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. ###F/2021, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 18.03.2020, reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat suma de 3062,41 lei cu titlu de daune materiale,

Prin încheierea din data de 18.03.2022, instanța a respins excepția netimbrării ca neîntemeiată.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și cu expertiza grafoscopică.

Analizând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și autorității de lucru judecat invocate de către pârâtă, instanţa constată şi reţine următoarele:

Conform art. 248 alin. 1,2 C.proc.civ., „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.”

Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție absolută, peremptorie, de ordine publică ce constă în lipsa identității dintre subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și pârâtul în cauză.

Excepția inadmisibilității constă în faptul că nu sunt respectate condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în cadrul unei anumite proceduri, când există o procedură care trebuie realizată în prealabil sau când este interzis realizarea unui demers în cadrul unei proceduri.

Excepția lipsei autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și de ordine publică ce are un efect negativ constând în faptul că nu se mai poate formula o cerere având aceleași părți, obiect și cauză, cerere asupra căreia s-a statuat definitiv asupra fondului, precum și un efect pozitiv, întrucât se poate invoca în cauză un aspect ce a fost tranșat definitiv în alt litigiu și are un rol important în soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza în care a fost invocat.

În funcție de efectele pe care le produc, instanța va stabili următoarea ordine de soluționare: excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității și excepția autorității de lucru judecat.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Pârâta arată că Debt Collection Agency are calitate procesuală pasivă, întrucât această societate a inițiat procedura de executare silită.

Prin cauza dedusă judecății, reclamantul solicită nulitatea contractului de prestări servicii încheiat cu pârâta Telekom (actuală ######), acordarea de daune materiale constând în suma reținută prin poprire, acordarea de daune morale, cu titlu de prejudiciu ca urmare a faptei ilicite ce constă în încheierea frauduloasă a contractului.

Așadar, calitatea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din identitatea acesteia cu cea de parte în contractul a cărui anulare se solicită și care este capătul principal de cerere.

Cât privește capătul cerere referitor la prejudiciu, aceasta presupune o analiză pe fond a întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei

Așadar, instanța apreciază că pârâta are calitate procesuală pasivă, instanța urmând a respinge această excepție ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția inadmisibilității și a autorității de lucru judecat, pârâta se raportează la sentința civilă nr. ######### pronunțată de către Judecătoria ######, în dosarul nr. ####/94/2019 care este definitivă.

Potrivit art.431 alin.(1) Cod proc.civ. „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. ”

Art.430 alin.(1) Cod proc.civ. prevede: „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”, iar în temeiul alin.(2) al aceluiaşi articol „Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”.

De asemenea, potrivit art.432 teza I Cod proc.civ., „Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs.”, iar art.248 alin.(1) Cod proc.civ. dispune: „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. ”.

Instanța constată că nu sunt îndeplinite condiția triplei identități: părți, obiect, cauză, întrucât obiectul sentinței civile antemenționate a fost cerere de valoare redusă, părțile fiind reclamantul și Debt Collection Agency, iar cauza a fost întemeiată pe răspunderea contractuală, iar în prezenta speță, părțile sunt reclamantul și pârâta ###### ####### ############## SRL obiectul este constatarea nulității absolute a contractului și pretenții întemeiate pe instituția răspunderii civile delictuale.

Mai mult, prin prezenta cerere nu se urmărește modificarea sentinței civile, rămase definitive, deci nu reprezintă un apel deghizat, astfel că acțiunea este admisibilă.

Nu are nicio relevanță faptul că reclamantul nu a declarat apel împotriva sentinței civile prin care, la solicitarea cesionarei, a fost obligat la despăgubiri, având în vedere că nu s-a formulat în acel dosar o acțiune în nulitate în contradictoriu cu pârâta ###### și nu i se poate imputa reclamantului de față vreo lipsă de diligență, fiind admisibilă formularea cererii în nulitate de sine stătătoare.

Pe cale de consecință, instanța va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și autorității de lucru judecat invocate de către pârâtă ca neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, conform contractului SO_18615386/27.01.2016, pârâta ####### ####### ############## SA (actuală ###### ####### ############# SRL), în calitate de prestator, furniza servicii de telecomunicații constând în abonamente internet, TV și telefonie mobilă în schimbul plății contravalorii acestor servicii de către reclamantul ######## ######, în calitate de beneficiar.

Ulterior, Telekom a cesionat creanța deținută împotriva reclamantului către #### ########## ###### SRL.

Prin sentința civilă nr. ####/2019, pronunțată în dosarul nr. ####/94/2019 de către Judecătoria ######, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1756,55 lei către #### ########## ###### SRL.

Sentința civilă a fost pusă în executare, fiind poprită suma de 3062,41 lei.

Prin prezenta cerere reclamantul solicită nulitatea contractului SO_18615386/27.01.2016, pentru lipsa consimțământului, întrucât semnătura de pe contract nu-i aparține.

Conform raportului de expertiză grafoscopică nr. 430/2022 (f. 79-90) reiese că semnătura de pe contract și procesul-verbal de recepție nu a fost efectuată de către reclamant.

În drept, potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

În această ordine de idei, constatând că părţile au încheiat contractele la data de 27.01.2016, prevederile care guvernează efectele acestui contract sunt cele prevăzute de Codul Civil.

Conform art. 1246 alin. 1 C.civ., „Orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune.”

Art. 1247 alin. 1 C.civ. prevede că „#### nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.”, iar, potrivit art. 1248 alin. 1 C.civ., „Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.”

Art. 1251 C.civ. statuează că „ Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.”

Din interpretarea acestor norme legale reiese că nulitatea este o cauză de nevalabilitate a contractului ce este incidentă atunci când un act sau un contract este încheiat cu nerespectarea condițiile legale pentru încheierea valabilă a acestuia.

Nulitatea este de două feluri: absolută, atunci când este nesocotită o normă legală ce ocrotește un interes general și absolută, atunci când este nesocotită o normă legală ce ocrotește un interes particular.

Din interpretarea per a contrario al art. 1251 C.civ., reiese că lipsa totală a consimțământului la încheierea unui contract se sancționează cu nulitatea absolută.

##### în vedere că, potrivit raportului de expertiză grafoscopică nr. 430/2022 (f. 79-90) reiese că semnătura de pe contract și procesul-verbal de recepție nu a fost efectuată de către reclamant, instanța constată că reclamantul ######## ###### ###### nu și-a dat consimțământul la încheierea contractului de prestări servicii de telecomunicații.

Așadar, contractul nu a fost valabil încheiat, motiv pentru care instanța, în temeiul art. 1247 alin. 1 C.civ., va constata nulitatea absolută a contractului pentru furnizarea pachetului de servicii şi/sau a echipamentelor SO_18615386/27.01.2016 încheiat cu pârâta.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea daunelor-interese materiale și morale, instanța constată că reclamantul solicită aceste despăgubiri în baza răspunderii civile delictuale și ca urmare a nulității absolute a contractului.

Art. 103 Legea 71/2011 prevede că ,,Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.” În cauză, sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil.

Conform art. 1349 (1)(2) C.civ., ,,Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.” Potrivit art. 1357(1) C.civ., ,, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

Răspunderea civilă delictuală este o formă de răspundere ce are ca izvor un fapt juridic ilicit, cauzator de prejudicii.

Poate fi înțeleasă ca un izvor distinct de obligații civile, concretizat în fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, care transformă victima prejudiciului în creditor al reparației datorate de făptaș sau de persoana desemnată legal responsabilă.

Aceasta presupune cumularea a patru elemente: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

Referitor la fapta ilicită, aceasta este latura comportamentală a răspunderii delictuale, o acțiune sau o inacțiune contrară legii sau cutumelor.

În speță, fapta ilicită constă în încheierea unui contract de prestări servicii de telecomunicații de către un reprezentant/angajat al pârâtei în care figurează ca parte reclamantul, fără a realiza o verificare prealabilă a identității persoanei beneficiare a serviciilor.

Astfel, chiar în contextul relației de prepușenie dintre pârâtă și angajații/reprezentanții care au încheiat în numele ei contractul de telecomunicații, potrivit art. 1373 alin. 1 C.civ., „Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.”, iar pârâta nu face dovada unei cauze care să împiedice o acțiune directă împotriva ei.

De altfel, la solicitarea instanței de a indica dacă contractul are atașat copia cărții de identitate a reclamantului, pârâta a arătat că nu o mai deține.

Așadar, în contextul în care semnătura nu aparține reclamantului și lipsește o copie a actului de identitate care să însoțească contractul de prestări servicii, instanța apreciază că fapta ilicită există.

În ceea ce privește prejudiciul, daunele materiale constau în suma de bani poprită în urma executării silite, respectiv suma de 3602,41 lei.

În privința raportului de cauzalitate, acesta reprezintă legătura de determinare ce poate să existe între faptul ilicit și daunele atașate acestuia.

Ori cauza originară a producerii prejudiciului material în patrimoniul reclamantului este chiar încheierea frauduloasă a contractului pe numele reclamantului.

În cauză, nu are relevanță că suma a fost încasată printr-o executare silită de către cesionara Debt Collection Agency, întrucât prejudiciul este consecința faptei ilicite săvârșite prin intermediul prepușilor pârâtei, astfel că reclamantul nu este împiedicat să solicită repararea prejudiciului de la pârâtă.

O altă condiție o reprezintă vinovăția care presupune atitudinea psihologică a autorului față de rezultatul produs.

În speță, pârâta este vinovată pentru producerea prejudiciului material, întrucât angajatul pârâtei a încheiat contractul fără o verificare prealabilă a identității beneficiarului.

Referitor la raportul de prepușenie, acesta este îndeplinit în cauză, întrucât contractul a fost încheiat de un angajat/reprezentant al pârâtei.

În privința daunelor morale, prejudiciul reprezintă cuantificarea patrimonială a unor atingeri ce țin de persoana reclamantului.

Daunele morale propriu-zise sau pure sunt consecinţa atingerii directe a unor valori care nu au nici un corespondent patrimonial.

Legea nu prevede criterii de determinare a cuantumului prejudiciului moral, însă, în jurisprudență, la stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere, intensitatea și trenarea în timp a atingerii aduse consumatorului sau a disconfortului creat de urmările faptei ilicite, vătămarea adusă onoarei, imaginii și reputației persoanei, suferințele psihice, impactul moral, social pe care fapta ilicită l-a avut asupra victimei.

În cauză, instanța apreciază că prin folosirea frauduloasă a identității reclamantului pentru a încheia un contract de prestări servicii s-a creat un disconfort psihic legat de litigiile în care a fost antrenat reclamantul și, în urma cărora a suferit și un prejudiciu material imputabil pârâtei.

Astfel, instanța apreciază că se impune acordarea daunelor morale, cuantificând-o la suma de 5.000 de lei, apreciată ca echitabilă, raportat la consecințele pe care le-a produs reclamantului existența contractului constatat nul și la intensitatea vătămării morale.

Pe cale de consecință, instanța va admite în parte capătul de cerere privind daunele morale și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.000 de lei cu titlu de daune morale.

Referitor la capătul de cerere privind publicarea sentinței în ziar, conform art. 253 alin. 1 lit. c C.civ. prevede că „######## fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei: constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.”, iar art. 253 alin. 3 lit. a C.civ. prevede că „Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;”

În speță, instanța a constatat caracterul ilicit al faptei și apreciază că și, în contextul în care i-au fost acordate despăgubiri morale și materiale, acesta a beneficiat de o reparare rezonabilă, atât din punct de vedere material, cât și moral și atingerile aduse drepturilor nepatrimoniale nu sunt de o asemenea amplitudine care să justifice publicarea sentinței într-un ziar de largă răspândire.

Pe cale de consecință, va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În privinţa cheltuielilor de judecată, art. 453 alin. 1, 2 C.proc.civ. prevede că „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. #### este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”, iar art. 452 C.civ. dispune că „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”

În speţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4405,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată: 485,61 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, 1540 reprezentând onorariu expert şi 2380 lei reprezentând onorariu avocat.

Astfel, instanţa, luând în considerare culpa pârâtei în declanşarea prezentului litigiu, prin raportare la prevederile art. 451-453 C.proc.civ, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 4405,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată: 485,61 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, 1540 reprezentând onorariu expert şi 2380 lei reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat invocate de către pârâtă ca neîntemeiate.

Admite în parte cererea formulată de reclamantul ###### ###### ######## domiciliat în Bucureşti, #### ####### ### ##, sector 5, cu domiciliul ales la SCA ####### ###### > BD. ######## ###### ,NR.6-8, ET.3, ##### 327, în contradictoriu cu pârât ###### ####### ############## S.A., cu sediul în sector 1, Bucureşti, PIATA PRESEI LIBERE , ####.

CITY GATE , TURN ####, nr. 3-5, ### #### ## ## ###### #### ###### #, #### ####### #### ###### ### #.

######## nulitatea absolută a contractului pentru furnizarea pachetului de servicii şi/sau a echipamentelor SO_18615386/27.01.2016 încheiat cu pârâta.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3602,41 de lei cu titlu de daune materiale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.000 de lei cu titlu de daune morale.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 4405,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată: 485,61 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, 1540 reprezentând onorariu expert şi 2380 lei reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 10.03.2023.