Hotărâre nr. 2267 din 09.03.2023

Dosar nr. ###/299/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. ####/2023

Şedinţa publică de la 09 martie 2023

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ##### ######

GREFIER: ######## ####### ######

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant ##### #### ###### ########## #### şi pe pârât CABINETUL INDIVIDUAL AVOCAT "##### ###### ######", având ca obiect pretenţii 1000 euro.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 22.02.2023, fiind consemnate în Încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 05.01.2022, sub număr de dosar ###/299/2022, reclamantul ##### #### ###### a chemat în judecată pe pârâtul Cabinetul Individual Avocat ”##### ###### ######”, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îl oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 1.000 euro, la care se adaugă dobânda legală de la data de 02.11.2019 până în data plăţii integrale a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, acesta a arătat, în esență, că la data de 19.07.2017 a formulat, alături de soția sa, o plângere penală pentru culpa medicală împotriva mai multor medici care îl operaseră/trataseră pe copilul său, minorul ##### ###### ######.

În urma plângerii s-a constituit dosarul de urmărire penală nr. ####/P/2017 în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.

După doi ani de inactivitate a organelor de cercetare penală, după ce făcuse mai multe cereri de urgentare a actelor de cercetare penală, de transfer la o unitate specializată a MAI, etc, a apelat la serviciile unui avocat din Baroul București, dl. ##### ###### ######.

Astfel, în urma unei discuții telefonice anterioare, în data de 11.07.2019 s-a întâlnit cu acesta din urmă într-un birou situat pe bd.

Unirii unde i-a expus detaliile cazului, iar dânsul s-a angajat să facă toate demersurile necesare pentru a obține o soluție favorabilă cât mai curând.

A menţionat că a încheiat contractul de asistență juridică nr. ##########.07.2019 prin care pârâtul se angaja să îl asiste și reprezinte atât în dosarul de urmărire penală nr. ####/P/2017 cât și în fața instanțelor de judecată (fond, apel, recurs) atât pe latură civilă cât și penală.

Pentru toate aceste faze ale urmăririi și procesului penal, s-a agreat un onorariu în cuantum de 3.000 euro și 15% din daunele obținute.

La data semnării contractului i-a predat acestuia fotocopiile înscrisurilor din dosarul de urmărire penală și i-a înmânat suma de 1.000 euro, acesta dându-i o factură și o chitanță pentru suma de 4.730 lei.

În continuare, a învederat că după 1-2 luni, l-a contactat telefonic pe dl. avocat pentru a-i relata ce demersuri a făcut în baza mandatului primit; acesta a fost foarte deranjat de faptul că a fost sunat de reclamant de două-trei ori într-o zi, zicându-i că are o atitudine ostilă şi că ziua următoare va rezilia contractul de asistență juridică și închizându-i telefonul.

La mijlocul lunii octombrie 2019, reclamantul a precizat că l-a contactat din nou pe dl. #####, solicitându-i o întrevedere.

Acesta a amânat de 3 ori întâlnirea, susținând totodată că din nou dorește rezilierea contractului de asistență, fără a-i spune și motivul.

Sâmbătă, 02.11.2019, în jurul orelor 17, părţile s-au întâlnit pentru rezilierea contractului, asa cum si-a dorit pârâtul; acesta i-a solicitat să semneze denunțarea unilaterală a contractului cu el, iar reclamantul s-a conformat deoarece era evident că nu mai putea fi vorba de o colaborare.

Cu această ocazie, reclamantul i-a solicitat restituirea sumei de bani achitate, dar acesta a refuzat categoric.

Totodată, dl. avocat ##### i-a mai înmânat încă o factură și o chitanță cu aceeași sumă arătată mai sus, spunând că reprezintă contravaloarea onorariului parțial.

Mai departe, a menţionat reclamantul că la data de 18.11.2019 a înregistrat la Baroul București o cerere de restituire a onorariului avocațial; cererea a fost soluționată prin Decizia nr. ## din 29.10.2020 a Decanului Baroului București, dispunându-se restituirea către subsemnatul a sumei de 750 euro.

Decizia nu a fost atacată la Consiliul Baroului București, rămânând definitivă.

Ulterior, i-a solicitat pârâtului, prin două notificări/somații din vara anului 2021 respectarea deciziei decanului și achitarea sumei la care fusese obligat în contul R029RNCB024############# deschis la ###. Nu a primit niciun răspuns.

În aceste coordonate, reclamantul a apreciat că pârâtul nu și-a respectat obligația de asistare și reprezentare juridică; în decurs de 4 luni a făcut doar o cerere către ####### (trimisă prin email) și 2-3 fotocopii la Secția 6 Poliţie şi nici nu a respectat dispozițiile Statutului Profesiei de Avocat, titularul Cabinetului de Avocat nefiind nici pe departe profesionistul care pretindea că este, omul de încredere căruia să-i poți încredința apărarea intereselor familiei sale.

În fine, față de neexecutarea obligației contractate, a considerat că pârâtul datorează dobânda legală din momentul rezilierii contractului, 02.11.2019, și până în momentul achitării integrale a sumei încasate nejustificat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110-113, 133-136, 140, 141, 145 din Statutul Profesiei de Avocat, art. 1516, 1518, 1531, 1535, 1547, 1548 din C.Civ., art. 1 alin. (3), art. 2 și 10 din O.G. nr. 13/2009.

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.7-15).

Cererea a fost legal timbrată (f.19).

Legal citat, la data de 20.04.2022, pârâtul a depus întâmpinare (f.33-39) solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu preliminar, a învederat că reclamantul, anterior formulării acţiunii pendinte, s-a adresat Decanului Baroului Bucureşti, pe calea Contestatiei privind onorariile, reglementată de art.32 din Legea nr. 51/1995, solicitând restituirea avansului plătit din onorariul avocaţial negociat de părţi prin Contractul de asistenţă juridică nr. ##########.07.2019.

Prin Hotărârea nr. 6198/25.01.2022 a Consiliului Baroului Bucureşti, contrar susţinerilor reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, s-a admis contestaţia pârâtului formulată împotriva Deciziei nr. ##/29.10.2020 a Decanului Baroului Bucureşti şi pe cale de consecinţă, în cadrul procedurii prealabile reglementată de dispoziţiile Legii nr. 51/1995, contestaţia a fost respinsă definitiv.

Pe fond, şi-a susţinut poziţia procesuală arătând că la data de 11.07.2019, între părţi, s-a încheiat Contractul de asistență juridică ##### # ### #######, având ca obiect ''asistență și reprezentare în dosar nr. ####/P/2017, în procedura urmăririi penale, a fondului și a apelului, formulare și depunere cereri necesare cauzei atât pentru soluționarea laturii penale, cât și pentru soluționarea laturii civile".

Onorariul negociat de părți a fost în sumă de 3.000 euro, cu titlu de onorariu forfetar, ce urma a fi plătit în două franșe, prima, în sumă de 1.000 euro, la data semnării contractului, iar cea de-a doua până la data de 12.07.2020, precum și un procent de 15% din contravaloarea daunelor materiale şi/sau morale obținute ca urmare a soluționării laturii civile a procesului penal, cu titlu de onorariu de succes.

La stabilirea onorariului a avut în vedere solicitarea reclamantului de a i se stabili un onorariu forfetar redus față de activitatea avocațială solicitată a fi prestată, în considerarea, eventual, a obținerii unui succes în soluționarea laturii civile.

A explicat că prima întâlnire cu reclamantul a avut loc la data de 09.07.2019, dată la care i-a fost prezentată cauza pentru care clientul solicita serviciile avocațiale, cererile formulate de acesta până la momentul respectiv şi stadiul dosarului.

Cu această ocazie clientul a primit în concret consultanță juridică referitoare la procedura dispunerii și a efectuării Expertizei Medico — Legale la I.N.M.L., contestarea Raportului nefavorabil.

A doua întâlnire a avut loc la data de 11.07.2019, dată la care a fost semnat Contractul de asistență juridică și au continuat discuțiile cu privire la speță, eventualele apărări şi activitățile pe care urmează să le presteze în perioada următoare, respectiv studierea dosarului, fotocopierea unor înscrisuri relevante (e.g. actele întocmite de organul de cercetare penală în procedura de dispunere a expertizei, respectarea drepturilor persoanei vătămate) discuţii preliminare cu procurorul de caz referitoare la urgentarea procedurii de efectuare a Expertizei Medico — Legale.

După întâlnirea din data de 11.07.2019, în aceeaşi zi, a expediat prin e-mail către Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 2, ”Cerere de studiere, copiere şi asistare la actele de urmărire penală în dosarul ####/P/2017.

În cursul săptămânii 22 — 26 iulie 2019, a fost contactat de către procurorul de caz, care i-a comunicat ca solicitările sale au fost încuviinţate, fiind îndrumat spre poliţistul de caz pentru studierea dosarului.

În perioada următoare (1-9 august) a susţinut pârâtul că s-a deplasat la Secţia 6 Poliţie, unde am studiat dosarul (3 volume, aproximativ 700 de pagini) şi a fotocopiat de la dosar înscrisurile necesare apărării în procedura de administrare a probatorului.

După studierea dosarului, i-a adus telefonic la cunostință reclamantului aspectele identificate în dosar și i-a comunicat că din actele dosarului rezultă că Raportul de ######### a fost efectuat, urmând a fi ataşat la dosar după plata solicitata de I.N.M.L., după care vor fi convocaţi pentru comunicarea acestuia, sens în care i-a recomandat să aştepte contactarea de organele de urmărire penală pentru comunicarea Raportului de ######### ori pentru efectarea altui act de urmărire.

După aproximativ 1 săptămână de la ultima discuţie, a fost apelat de patru ori consecutiv de către client, în jurul orei 10:00, oră la care se afla în exercitarea altor activități avocațiale.

După finalizarea acestora, a revenit cu telefon către client, aflând că apelurile nu aveau legătură cu cauza pentru care a fost contractat, ci pentru că reclamantul dorea să ştie dacă ”are vreo relaţie medic neurolog” având nevoie pentru copilul său bolnav.

Cu acea ocazie i-a reiterat reclamantului că trebuie să aştepte să fie contactat de organele de urmărire penală, însă după alte 3 zile reclamantul a revenit, în aceeaşi manieră, cu alte 3 apeluri telefonice consecutive, cu solicitarea de a-l îndruma spre obţinerea unui formular (probabil E112) pentru tratament medical de specialitate în străinătate. ##### în vedere că obiectul contractului de asistenţă juridică nu viza această procedură, pârâtul i-a dat câteva sfaturi şi i-a solicitat să nu îi mai solicite sprijin pentru chestiuni personale, care nu privesc cauza pentru care a fost contractat.

După aproximativ 2 săptămâni (aprox. sfârşitul lunii septembrie) de la ultima discuţie, reclamantul i-a solicitat telefonic să stabilească o întâlnire, reproşându-i că nu se ocupă de dosar şi că este dezamăgit.

În cadrul acelei discuții telefonice, pârâtul i-a comunicat că vor stabili întâlnirea după comunicarea raportului de expertiză, deoarece nu au intervenit aspecte noi de discutat.

După alte 15 zile, reclamantul l-a sunat vizibil nervos şi i-a reproşat faptul că încă nu fuseseră convocaţi pentru comunicarea Raportului de #########, moment în care i-a explicat iarăşi procedura, însă fără rezultat.

Ca atare, la data de 02.11.2019, clientului i-a fost comunicată Notificarea de denuntare unilaterală a contractului de asistență juridică nr. ##########.07.2019, în cuprinsul căreia s-a făcut mențiunea, în conformitate cu art. 145 din Statutul profesiei, că la data încetării contractului nu sunt încasate avansuri de onorariu și/sau cheltuieli avocatiale pentru activități neprestate, activitățile avocațiale fiind prestate până la data încetării contractului în limitele onorariului avocațial încasat.

Notificarea a fost semnată și de reclamant, acesta având cunoștință și fiind de acord cu încetarea contractului, serviciile deja prestate fiind remunerate doar cu suma de 1.000 euro, sumă asupra căreia acesta nu a avut niciun fel de pretenții la acea dată.

În fine, a considerat pârâtul că a prestat activități avocațiale specifice profesiei, iar până la data denunțării contractului au fost prestate un număr de peste 25 de ore de activitate; că acesta nu s-a aflat în culpă contractuală, cauzele denunțării contractului fiind în culpa exclusivă a reclamantului, care nu a respectat limitele mandatului încredințat şi a solicitat în mod nepermis prestarea unor activități ce excedează atribuţiilor profesionale și totodată a limitelor obiectului contractului de asistență juridică.

De vreme ce denunțarea s-a produs din culpa reclamantului, care prin acțiunile sale repetate a făcut imposibilă continuarea mandatului avocațial, acesta nu poate solicita restituirea propriei sale prestații, având în vedere că rezilierea produce efecte doar pentru viitor, iar prestația sa a fost anterioară denunțării contractului.

În drept, s-a prevalat de dispoziţiile art. 1270, art. 1549, art. 1550 C.Civ.

În dovedire, s-au depus înscrisuri (f.40-45).

Prin răspunsul la întâmpinare/precizare depus de reclamant la data de 18.05.2022 (f.55-61), acesta a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Baroului București nr. 6198/25.01.2022.

A precizat că la momentul formulării cererii introductive, nu avea cunoștință nici de existența hotărârii și nici de existența unei contestații la Decizia nr. ##/29.10.2020 a Decanului Baroului București, acestuia nefiindu-i comunicată contestația pârâtului și nefiind invitat/citat la sedința Consiliului Baroului București, nu a putut prezenta poziția mea față de susținerile pârâtului și nu a avut acces la înscrisurile prezentate de către acesta din urmă.

Privitor la excepția de nelegalitate invocată, a susţinut că din actul administrativ contestat lipsește descrierea faptelor dar și argumentul pentru care desființează decizia decanului, lipsesc contraargumentele la argumentele decanului, acesta constituind un act nemotivat, lipsit de conținut și care nu poate produce efecte juridice.

Pe fond, a reiterat cele susţinute prin acţiunea introductivă, contestând că pârâtul i-ar fi acordat asistenţă juridică pentru 25 de ore, astfel cum au fost cuantfificate.

În drept, a invocat art. 1322, 1323, 1554 alin (1), 1635 alin. (2), #### # #### din C.Civ., art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 5-23, 231-233, 425 din C.pr.civ.

În probaţiune, a depus înscrisuri şi înregistrări pe suport audio (f.53).

La termenul de judecată din data de 15.12.2022 instanţa, în temeiul art. 78 (2) C.pr.civ. a dispus introducerea în cauză a BAROUL BUCUREŞTI - CONSILIUL BAROULUI BUCUREŞTI ca emitent al actului contestat pe excepţia de nelegalitate.

Prin notele scrise depuse de acesta la data de 01.02.2023 (f.79-81), acesta a susţinut inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, apreciind ca nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 4 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, anume ca de actul administrativ cu caracter individual să depindă soluţionarea litigiului pe fond.

În subsidiar, a susţinut netemeinicia excepţiei, faţă de faptul că Hotărârea Consiliului Baroului București nr. 6198/25.01.2022 este motivată şi a fost comunicată reclamantului, aceasta nefiind contestată ulterior în contencios administrativ.

În drept, a invocat art. 79 C.pr.civ., art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri (f.82-90).

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 255 alin. (1) rap. la art. 258 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind admisibilă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul ##### #### ######, în calitate de client, a contractat serviciile juridice ale pârâtului Cabinet Individual Avocat ”##### ###### ######”, fiind în acest sens încheiat contractul de asistență juridică nr. ##########.07.2019 (f.9) prin care pârâtul se angaja să îl asiste și reprezinte atât în dosarul de urmărire penală nr. ####/P/2017 cât și în fața instanțelor de judecată (fond, apel, recurs) atât pe latură civilă cât și penală.

Pentru toate aceste faze ale urmăririi și procesului penal, s-a agreat un onorariu în cuantum de 3.000 euro și 15% din daunele obținute.

La semnarea contractului, reclamantul a achitat apărătorului său ales un onorariu-avans în cuantum de 1.000 euro, conform chitanţei depuse la f.10.

În urma unor neînţelegeri între client şi avocat în ceea ce priveşte prestaţia acestuia (care va fi analizată infra), activitatea de asistenţă juridică a încetat prin notificarea de denunţare unilaterală din data de 02.11.2019 (f.43-45).

Ulterior, faţă de refuzul pârâtului de a restitui reclamantului suma percepută cu titlu de avans onorariu, în cuantum de 1.000 euro, acesta din urmă s-a adresat Decanului Baroului București cu o cerere de restuire, care a fost iniţial admisă prin Decizia nr. ##/29.10.2020 (f.41-42), avocatul ##### ###### ###### fiind obligat să restituie clientului suma de 750 euro din cei 1.000 euro încasaţi.

Împotriva acesteia a formulat contestaţie pârâtul, contestaţie care a fost la rândul ei admisă prin Hotărârea nr. 6198/25.01.2022 (f.40), anulând implicit Decizia Decanului nr. 74/29.10.2020.

Analizând cu prioritate excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Baroului București nr. 6198/25.01.2022, invocată de reclamant, instanţa o va respinge ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, “(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate. (2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.

În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul”.

Totodată, potrivit art. 32 din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii hotărârii atacate), „Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului.

Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.”

De asemenea, potrivit art. 132 din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, „(1) La cererea oricăreia dintre părţi, contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părţilor. (2) Soluţionarea contestaţiilor şi reclamaţiilor se face prin aplicarea principiului medierii şi prin încercarea de conciliere a părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a reclamaţiei. (3) Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului de partea interesată. (4) Consiliul baroului hotărăşte cu privire la legalitatea şi temeinicia deciziei decanului fără participarea la vot a acestuia.

Părţile interesate pot fi invitate pentru a da lămuriri şi explicaţii. (5) Consiliul baroului se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi comunicată în cel mult 15 zile de la data pronunţării.”

Potrivit art.6 din Legea nr. 554/2004, „(1) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.”

Legea nr. 554/2004 operează o distincţie între cele tipuri de acte, art. 2 alin. (1) lit. c) din acest act normativ, definind actul administrativ drept „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice” iar lit. d) stabilind că actul administrativ-jurisdicţional, pe de altă parte, este „actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială”.

În speţă, este adevărat că art. 32 din Legea nr. 51/1995 reglementează o procedură administrativ-jurisdicţională facultativă, hotărârea consiliului baroului fiind definitivă doar în sistemul căilor administrative de atac.

####, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 sunt neechivoce în sensul că obiect al exepţiei de nelegalitate poate constitui doar un act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, nu şi un act administrativ jurisdicţional, acest motiv fiind suficient pentru a se respinge excepţia de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă.

Totodată, art. 2 alin. (1) lit. b) defineşte autoritatea publică ca fiind „orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.

Astfel, hotărârea consiliului baroului prin care a fost anulată practic decizia decanului baroului (favorabilă pentru reclamant), nu poate fi atacată în materie de contencios administrativ, nefiind un act emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nedând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Organismele profesionale precum Baroul Bucureşti, persoană juridică de interes public constituită din toţi avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor, cu patrimoniu propriu şi organizare de sine stătătoare (art. 63 din Statutul profesiei de avocat) nu conferă deciziei atacate natura de act administrativ pe care i-o atribuie reclamantul.

În fine, instanţa punctează şi lipsa legăturii esenţiale cu soluţionarea litigiului pe fond, astfel cum în mod just a remarcat intervenientul Consiliului Baroului București, acţiunea reclamantului nedepinzând în vreun fel de soluţia pe care Consiliul Baroului Bucureşti a pronunţat-o asupra cererii sale de restituire, instanţa nefiind în vreun fel ţinută de considerentele sau dispozitivul acesteia.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Baroului București nr. 6198/25.01.2022, invocată de reclamant, instanţa o va respinge ca inadmisibilă.

În drept, pe fond, instanţa identifică următoarele dispoziţii relevante din Statutul profesiei de avocat:

Art. 110: “Avocatul trebuie să depună toată diligenţa pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului”.

Art. 111: “Avocatul este dator să îşi sfătuiască clientul cu promptitudine, în mod conştiincios, corect şi cu diligenţă. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat”.

Art. 112: “Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilităţii avocatului şi profesiei”.

Art. 135 alin. (1): “(1) În activitatea de consiliere avocatul va acţiona cu tact şi răbdare pentru a înfăţişa şi a explica clientului toate aspectele cazului în care îl asistă şi/sau îl reprezintă.

Avocatul va căuta să folosească cel mai potrivit limbaj în raport cu starea şi experienţa clientului, pentru ca acesta să aibă o reprezentare corectă şi completă asupra situaţiei sale juridice”.

Art. 136 alin. (1): “(1) Consilierea şi reprezentarea unui client îl obligă pe avocat să privească speţa respectivă dintr-o perspectivă proprie şi să acorde clientului sfaturi dezinteresate.

Sfătuirea clientului nu se rezumă la expunerea unor prevederi legale, ci va avea în vedere şi consecinţele de ordin moral, economic, social şi politic care ar putea avea relevanţă în situaţia respectivă.”

Art. 127: “(1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său. (2) Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului. (3) Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:

a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client;

b) natura, noutatea şi dificultatea cazului;

c) importanţa intereselor în cauză;

d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare;

e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului;

f) conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului;

g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;

h) situaţia financiară a clientului;

i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante”.

Art. 147: “(1) În afara cazurilor prevăzute de lege sau de părţi, contractul de asistenţă juridică încetează prin renunţarea unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului. (2) Încetarea contractului prin renunţarea unilaterală a clientului sau a avocatului nu îl exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său”.

În acest sens, instanţa reţine că niciuna dintre părţi nu contestă faptul că actul de asistenţă juridică încheiat a încetat prin notificarea de denunţare unilaterală din data de 02.11.2019 (f.43-45), încetarea fiind cauzată în principal de nemulţumirile clientului faţă de calitatea asistenţei acordate de pârât.

Analizând deci aceste nemulţumiri ale reclamantului-client, având în vedere şi apărările expuse de pârât prin întâmpinare şi oral în faţa instanţei, instanţa reţine că acestea sunt parţial întemeiate.

Conform susţinerilor ambelor părţi, în data de 11.07.2019 reclamantul a contractat serviciile de asistenţă juridică ale pârâtului avocat ##### ###### ###### pentru un caz de malpraxis medical în care victima (persoana vătămată) era chiar copilul său, obiect al dosarului penal nr. ####/P/2017, aflat în faza urmăririi penale.

În privinţa actelor de asistenţă juridică efectiv realizate de apărător, instanţa constată că acestea s-au concretizat, conform relatărilor pârâtului din întâmpinare:

-într-o întrevedere odată cu semnarea contractului de asistenţă juridică (11.07.2019) în care au avut loc discuții cu privire la speță, eventualele apărări şi activitățile pe care urmează să le presteze în perioada următoare, respectiv studierea dosarului, fotocopierea unor înscrisuri relevante.

-expediere prin e-mail către Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 2, a unei cereri de studiere, copiere şi asistare la actele de urmărire penală în dosarul ####/P/2017.

-deplasare în perioada 1-9 august la Secţia 6 Poliţie, pentru studiul dosarului (3 volume, aproximativ 700 de pagini) şi fotocopiere de la dosar a înscrisurilor necesare apărării în procedura de administrare a probatorului.

-o discuţie telefonică cu clientul în urma studierii dosarului de urmărire penală.

-după o săptămână, contactarea avocatului de client pentru îndrumări la un medic neurolog pentru copilul său, victimă a pretinsei infracţiuni din dosarul penal

-contactarea din nou a avocatului de către client pentru informaţii privind obţinerea unui formular pentru tratament medical de specialitate în străinătate pentru copilul bolnav.

Cu privire la aceste din urmă solicitări, pârâtul a reiterat prin întâmpinare că l-a informat pe client să nu îi mai solicite sprijin pentru chestiuni personale, care nu privesc cauza pentru care a fost contractat.

După aproximativ 2 săptămâni (aprox. sfârşitul lunii septembrie) de la ultima discuţie, reclamantul i-a solicitat telefonic apărătorului să stabilească o întâlnire (care ar fi fost a doua de la încheierea contractului de asistenţă juridică), însă acesta a refuzat.

#### de acestea, instanţa constată că activitatea de asistenţă juridică mai sus expusă s-a desfăşurat pe o perioadă de aproximativ 4 luni (11.07.2019 – 02.11.2019).

Analzând prestaţia apărătorului ales al reclamantului, instanţa consideră că aceasta a fost insuficientă pentru onorariul în cuantum de 1.000 euro reţinut de acesta.

În acest context, instanţa nu contestă că raportat la momentul procesual în care se găsea dosarul de urmărire penală, urmând a se comunica părţilor (deci şi reclamantului) Raportul de ######### Medico — Legală efectuat de I.N.M.L., rolul avocatului era unul relativ redus.

Cu alte cuvinte, în mod nejustificat i-a reproşat reclamantul acestuia că nu îşi manifestă mai mult interesul pentru soluţionarea cauzei penale, din moment ce actele de studiere a dosarului penal erau singurele pe care apărătorul putea să le întreprindă.

De asemenea, se recunoaşte că pârâtul s-a deplasat la sediul secţiei de poliţie şi a procedat efectiv la studiul dosarului de urmărire penală.

####, aspectele decisive care au determinat adoptarea prezentei soluţii privesc următoarele:

În primul rând, prestaţia apărătorului ales nu justifică un onorariu de 1.000 euro, prin raportare la actele efectiv efectuate în decursul celor 4 luni, anume o întrevedere fizică cu clientul, o deplasare la poliţie pentru studiul unui dosar de urmărire penală, aceasta fiind deci disproporţionată raportat la munca efectiv prestată de apărător, având în vedere complexitatea şi durata actelor efectuate.

În ceea ce priveşte convorbirile telefonice cu clientul, acestea nu vor fi calificate ca fiind acte de asistenţă juridică, din moment ce chiar pârâtul a susţinut că acestea au excedat obiectului contractului de asistenţă juridică.

Totuşi, instanţa remarcă atitudinea profund nepotrivită şi lipsa totală de empatie a avocatului faţă de problemele clientului său, probleme conexe speţei penale pentru care a fost contractat.

Raportat la obiectul dosarului penal nr. ####/P/2017 şi la precizările reclamantului din cererea introductivă, instanţa observă că reclamantul era investit emoţional în cauză, dosarul având ca obiect plângerea penală pentru culpa medicală împotriva mai multor medici care îl operaseră/trataseră pe copilul său, minorul ##### ###### ######.

În acest context, se poate accepta că reclamantul era un client mai dificil, însă contextul antemenţionat impunea apărătorului ales al acestuia un comportament uman, sensibil şi per total, mai atent şi dedicat nevoilor clientului său, care era, până la urmă, un părinte dezamăgit de lipsa de celeritate a unei proceduri penale prin care urmărea să i se facă dreptate într-o speţă profund personală.

Într-o atare conjunctură, instanţa dezaprobă modul superficial şi pe alocuri lipsit de respect cu care pârâtul s-a raportat la situaţia clientului său.

Fiind contactat de două ori de client pentru un eventual sprijin cu privire la găsirea unui medic neurolog pentru copilul său bolnav şi indicarea procedurii privind obţinerea unui formular pentru tratament medical de specialitate în străinătate pentru acesta, pârâtul l-a informat pe client, vizibil deranjat, să nu îi mai solicite sprijin pentru chestiuni personale, care nu privesc cauza pentru care a fost contractat.

Or, o astfel de atitudine nu reflectă nicidecum obligaţia avocatului de a sfătui clientul cu tact şi răbdare, fiind empatic şi receptiv la o potenţială traumă prin care acesta trece.

##### în vedere toate aceste aspecte, instanţa reaminteşte pârâtului că profesia de avocat comportă îndatoriri umane suplimentare faţă de cele înscrise în Statut sau lege, avocatul fiind de multe ori singurul sprijin şi sfătuitor al unei persoane aflate într-o situaţie cel puţin dificilă.

În asemenea momente, linia dintre profesional şi personal se estompează, clientul având nevoie, uneori, de un prieten sau sprijin moral în persoana avocatului şi mai puţin de un profesionist al dreptului, ## ####### # ########## ## ### ######## ###### ## ##### #######.

Totodată, asemenea altor profesii juridice, avocatura nu se rezumă la un program 8-16, profesionistul dreptului trebuind să accepte că uneori, o urgenţă a clientului sau nevoia acestuia de consiliere poate apărea în afara intervalului orar standard.

Pentru aceste motive, instanţa va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ##### #### ###### în contradictoriu cu pârâtul CABINETUL INDIVIDUAL AVOCAT "##### ###### ###### şi intervenient forţat BAROUL BUCUREŞTI- CONSILIUL BAROULUI BUCUREŞTI şi va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 750 euro (în echivalent lei la cursul BNR din data plăţii), reprezentând avans onorariu pentru servicii neprestate.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a dobânzii legale penalizatoare, instanţa reţine aplicabilitatea art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în considerarea raporturilor dintre părţi.

Acest text de lege prevede că rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul de referinţă al Băncii Naţionale a României plus 4 puncte procentuale.

Astfel cum corect a remarcat reclamantul, dreptul la reparație se naște de la data cauzării prejudiciului, conform art. 1381 alin. (2) C.civ., în speţă data de 02.11.2019, de cât reclamantul a fost efectiv lipsit de avansul achitat pentru serviciile juridice neprestate (data denunţării contractului de asistenţă juridică).

Pe cale de consecinţă, instanţa va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data de 02.11.2019 şi până la data plăţii integrale a debitului restant.

În final, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere că acţiunea urmează a fi admisă în parte, pârâtul fiind în culpă procesuală, instanţa îl va obliga pe acesta la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de de 2.263,4 lei, din care suma de 263,4 lei cu titlu de taxă de timbru (proporţional cu valoarea pretenţiilor admise) şi suma de 2.000 lei cu titlu de onorariu avocaţial (proporţional cu valoarea pretenţiilor admise), reținând că s-a făcut dovada achitării efective a acestora (f.19 şi f.92).

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte solicitarea intervenientului Consiliului Baroului Bucureşti de acordare a cheltuielilor de judecată, cererea urmează a fi admisă, iar reclamantul obligat la plata în favoarea intervenientului forţat a cheltuielilor de judecată în cuantum de de 800 lei cu titlu de onorariu avocaţial (f.76-77).

În acest context, deşi reclamantul a câştigat procesul, instanţa consideră că tot acesta trebuie să suporte cheltuielile de judecată pricinuite intervenientului, din moment ce acesta a fost atras în cauză strict în calitate de emitent al actului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant.

Or, din moment ce excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă şi apărările Consiliului Baroului Bucureşti au fost pertinente, se impune suportarea acestor cheltuieli de partea care le-a generat, anume reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Baroului Bucureşti nr. 6198/25.01.2022, invocată de reclamant, ca inadmisibilă.

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ##### #### ###### cu domciliul în Bucureşti, sector 5, #### ######### ### ##, ### # ##, ### #, ### #, ### ##, în contradictoriu cu pârâtul CABINETUL INDIVIDUAL AVOCAT "##### ###### ###### cu sediul în sector 1, Bucureşti, STR- G-### ####### C. ####, nr. 15, ### #### # ## ############ ###### ###### ########## ######### ######## ######### ## ###### ## #########, ###### ### ####### ######## ## #, sector 5 Bucuresti.

Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 750 euro (în echivalent lei la cursul BNR din data plăţii), reprezentând avans onorariu pentru servicii neprestate, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data de 02.11.2019 şi până la data plăţii integrale a debitului restant.

Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de de 2.263,4 lei, din care suma de 263,4 lei cu titlu de taxă de timbru (proporţional cu valoarea pretenţiilor admise) şi suma de 2.000 lei cu titlu de onorariu avocaţial (proporţional cu valoarea pretenţiilor admise).

Obligă reclamantul la plata în favoarea intervenientului forţat a cheltuielilor de judecată în cuantum de de 800 lei cu titlu de onorariu avocaţial.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 09.03.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.