Hotărâre nr. 11696 din 08.12.2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. #####/299/2021

SENTINȚA CIVILĂ NR. ##########

Şedinţa publică din data de 08.12.2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: #### ####

GREFIER: ######### ##### ########

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta ####### ####### și pe pârâții ##### #########-##### și ##### #######-#####, având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 23.11.2022 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 08.12.2022, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.08.2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. #####/299/2021, reclamanta ####### #######, în contradictoriu cu pârâții ##### ######### și ##### ####### #####, au solicitat instanței următoarele: obligarea pârâților să îi lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5 mp (15 cm lățime pe toată lungimea terenului – 30 m lungime), situat în București, #### ##### ### ### și ##### 147A, sector 1, între linia de graniță și zidul imobilelor reclamantei, care se află în prezent în folosința pârâților, și intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra acestuia în favoarea reclamantei; stabilirea liniei de hotar dintre terenurile intravilane categoria de folosință curți și construcții aparținând reclamantei și pârâților prin amplasarea gardului pe un aliniament situat la o distanță de 15 cm față de calcanul imobilelor reclamantei pe toată lungimea terenului, din zid cu fundație de 0,90 m și înălțime de 3m; obligarea pârâților la desființarea tuturor plantațiilor, spalierelor, gardurilor, panourilor de gard etc care nu respectă prevederile art. 612 C.civ., iar în caz de neconformare, autorizarea reclamantei să aducă la îndeplinire această obligație pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu costul reparațiilor necesare imobilului construcție proprietatea reclamantei, și anume la plata sumei de 50.000 lei; obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale; obligarea pârâților să permită accesul reclamantei pe terenul proprietatea acestora pentru efectuarea reparațiilor de conservare a imobilului construcție deținut de reclamantă.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, este proprietara imobilului compus din teren și construcție, situat în București, #### ##### ### ### și nr. 147A, sector 1.

Astfel, prin certificatul de moștenitor nr. 7/12.02.2016 emis de S.P.N.

Consilium, reclamanta a dobândit, în calitate de fiică, întreaga masă succesorală de pe urma defunctei ####### ######, și anume: imobilul situat în București, #### ##### ### ###, compus din teren în suprafață de 150 mp (149 mp conform măsurătorilor cadastrale).

De asemenea, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 72/05.11.2008 emis de BN ####### și #########, ca urmare a decesului numitului ####### #####, reclamanta, în calitate de fiică, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, #### ##### ### #### (fost Mitropolit ######## nr. 125A), sector 1, compus din teren în suprafață de 150 mp (din măsurători cadastrale 145,56 mp).

Imobilele transmise prin moștenire au fost dobândite de către părinții reclamantei, ####### ##### și ####### ######, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătorii ######## #########, ####### ######### ##### ######### și ######### ######### #########, act transcris sub nr. 698/1956.

Din acest contract rezultă că părinții reclamantei au cumpărat un teren viran în suprafață de 300 mp, situat în București, #### ########## ######## ### ####, tarlaua 154, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la răsărit pe 30 ml cu proprietatea ###### ###### și ###########; la apus pe 30 ml cu proprietatea #### #####; la m.noapte pe 10 ml cu str.

Mitropolit ######## și la m.zi pe 10 ml cu tarlaua 153.

Reclamanta a susținut că din suprafața cumpărată de autorii săi, de 300 mp, aceasta stăpânește în fapt doar 295 mp, restul de 5 mp fiind ocupat de către pârâți.

Conform extraselor de Carte Funciară, suprafața de teren situată în București, #### ##### ### ###, sector 1 este de 150 mp din acte și de 149 mp din măsurători, iar suprafața de teren situată în București, #### ##### ### ####, sector 1 este de 150 mp din acte și de 145,56 mp din măsurători.

Reclamanta a susținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1628/30.08.2007 emis de BNP ######## ####### ########, pârâții ##### #########-##### și ####### ##### au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, #### ##### ### ###, sector 1, intabulat în CF nr. 60301, compus din teren intravilan în suprafață de 305 mp și construcția edificată pe acesta.

Potrivit afirmațiilor reclamantei, este de notorietate că loturile reclamantei și ale pârâților au avut suprafețe egale, având în vedere atât actele de proprietate, cât și parcelarea #########.

În anul 1898 se înființează în nord-vestul Bucureștiului, pe moșia Măicănești-Grefoaicele a prof. ####### ######### și din inițiativa lui, o nouă așezare numită Bucureștii Noi. ## momentul achiziției, moșia Măicănești-Grefoaicele măsura 295 ha, din care 155 ha au fost vândute, restul fiind donate de către proprietar domeniului public pentru amenajarea de străzi, piețe, parcuri și lăcașuri de cult.

Domeniul donat a fost parcelat, apărând astfel locuințe modeste, fiecare teren având 300 mp.

În ceea ce privește acțiunea în revendicare, reclamanta a invocat art. 563 și art. 555 C.civ. și a susținut că aceasta este un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane urmărește să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv și redobândirea stăpânirii acestuia.

Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

În ceea ce privește grănițuirea, reclamanta a invocat art. 560 C.civ. și a susținut că aceasta reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune ce se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze linia de hotar.

O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.

Conform alegațiilor reclamantei, cele două parcele au avut suprafețe egale, iar limita dintre ele se impune a fi o linie dreaptă pornind din punctul care asigura dimensiunea frontului la strada ##### pentru fiecare parcelă până la frontul din spate al parcelelor.

În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că pârâții sunt de rea-credință și vor să îi distrugă imobilul care a fost construit pe hotar în anul 1960, știind că dacă îl ruinează, reclamanta nu va mai obține autorizare de construire pe același amplasament și nici bani să construiască altă casă nu are.

Astfel, se încalcă art. 612 C.civ..

În ceea ce privește capetele 4 și 5 ale acțiunii, reclamanta a solicitat să fie angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților.

Prin conduita ilicită a pârâților – ocuparea terenului reclamantei, deteriorarea casei în care locuiește aceasta și a anexei, cauzarea unui stres în permanență, reclamantei i s-au produs prejudicii după cum urmează: lipsirea dreptului de proprietate asupra terenului, producerea de stricăciuni construcțiilor sale, stres, obezitate, hipertensiune arterială, diabet tip 2.

Reclamanta a menționat că acțiunea de distrugere a imobilelor reclamantei a început cu plantarea unor arbori la mai puțin de 2 m de calcan, fapt care a produs crăpături în calcan.

Acești arbori au fost tăiați, fiind păstrat unul în dreptul colțului calcanului de la ultima cameră a reclamantei.

De asemenea, a fost instalat un sistem de irigare subteran, instalat la 10 cm de calcanul imobilelor sale, sistem care folosește și un furtun de udat grădina.

În acest sens, reclamanta a invocat art. 1349 alin. 1 și 2 și art. 1357 C.civ..

Reclamanții a susținut că pârâții au săvârșit o faptă ilicită prin ocuparea suprafeței de teren de 5 mp, cu toate că aceștia erau obligați să respecte dreptul său de proprietate.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, reclamanta a învederat că legislația nu prevede criterii concrete de determinare, astfel că instanța urmează a analiza în echitate.

Din actele medicale depuse rezultă existența unor suferințe fizice îndelungate, apte de a atrage compensarea lor prin echivalent bănesc.

În drept, reclamanta a invocat art. 6 alin. 6, art. 555, art. 563, art. 560, art. 612, art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1386 C.civ..

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea mijloacelor materiale de probă constând în planșe fotografice, precum și a expertizei tehnice pentru constatarea stării construcțiilor din zidărie proprietatea reclamantei, menționând că nu înțelege să solicite proba testimonială, martorii săi temându-se de răzbunarea pârâților.

Aceasta a depus un set de înscrisuri și de planșe fotografice (f. 7-47 vol.

I).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2.513,05 lei, astfel cum rezultă din chitanța atașată la dosar (f. 57 vol. I).

## data de 29.09.2021, reclamanta a depus precizări (f. 58-60 vol.

I), prin care a învederat că, la capătul 4 al cererii, nu este vorba de reparații ale crăpăturilor apărute.

Aceasta a solicitat ca instanța să examineze cu atenție toate crăpăturile și deteriorările care se văd în planșele fotografice.

Reclamanta a evidențiat pașii făcute de pârâți pentru distrugerea locuinței sale: au plantat un arțar, un măr și 2 mesteceni de-a lungul imobilului său, la mai puțin de 2 metri față de hotar – acești arbori nu au fost plantați întâmplător, ci ca rădăcinile lor să spargă fundația.

Au tăiat acești arbori în anul 2018, lăsând totuși mărul pe care l-au toaletat sub nivelul gardului din zid, măr care este plantat la colțul ultimei camere, pentru a nu fi observată distrugerea locuinței; au montat instalația de irigare subterană programabilă la aproximativ 10 cm de calcanul reclamantei și, probabil, au mai făcut ceva deoarece nu se explică cantitatea de apă care a ieșit în interiorul pereților, căzând tencuială la interior; au udat calcanul de a ieșit apa în casă prin perete și de abia s-a uscat într-o vară; au găurit calcanul ca să monteze niște spaliere mari (fără acordul reclamantei); au găurit calcanul în mai multe locuri și la înălțimi diferite pentru a sprijini vița de vie; au montat panouri de gard din sârmă la 10 cm de calcanul său, înfigând și stâlpi pentru a-i sprijini.

Ultimul panou de gard este placat ca să nu respire zidul reclamantei.

De asemenea, a învederat că pârâții plantează flori, arbuști lipiți de calcanul reclamantei, lipind și spaliere din lemn, care udate țin în permanență umezeala.

În aceste condiții, reclamanta a apreciat că sunt necesare următoarele reparații la imobilul în discuție: repararea acoperișului care este din tablă; înlăturarea tencuielii și constatarea dacă cărămida este distrusă, înlocuire zid dacă este cazul și tencuială din nou; consolidarea fundației calcanului care are aproximativ 55 ml și adâncime fundație 0,90 m; consolidarea calcanului care este afectat de apă, dat jos tencuiala; consolidarea fundației la pereții despărțitori (care sunt afectați unde a căzut tencuiala), presupunând săpături în interiorul camerei, refacerea zidului, zugrăvit.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea rezistență în construcții. Aceasta a depus înscrisuri și planșe fotografice (f. 61-64 vol. I).

## data de 13.12.2021, pârâții au depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție (f. 85-86 vol.

I), prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, iar în măsura admiterii primelor două capete de cerere, obligarea chemaților în garanție #### ######## și #### ######## la dezdăunarea reclamanților la valoarea cheltuielilor la care vor fi obligați.

Pârâții au solicitat repunerea în termenul de depunere a întâmpinării, în temeiul art. 186 C.pr.civ., învederând faptul că din august 2019 nu mai locuiesc în #######, ci în Houston, #####.

În continuare, pârâții au solicitat respingerea primelor două capete de cerere, susținând că nu ocupă suprafața de 5 mp indicată de reclamantă.

Pârâții sunt titularii dreptului de proprietate înscris în Cartea Funciară nr. 218786 asupra terenului în suprafață de 305 mp și ocupă în fapt exclusiv această suprafață.

În opinia pârâților, netemeinicia cererii de chemare în judecată rezultă chiar din înscrisurile depuse de reclamantă, și anume din adresa nr. 26253/29.11.2019 emisă de O.C.P.I., conform căreia există o suprapunere între terenul reclamantei și terenul situat în București, #### ########## ####### ### ###, înscris în Cartea Funciară nr. 226902.

În ceea ce privește capătul trei de cerere, pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat față de existența dosarului nr. ####/299/2017.

Reclamanta a solicitat desființarea tuturor plantațiilor și a spalierelor, gardurilor, panourilor de gard care nu respectă art. 612 C.pr.civ., fără a indica cu exactitate ce obiecte/plantații apreciază că au fost plasate/plantate cu încălcarea dispozițiilor legale, adică în același mod cum a procedat și în cererea formulată în 2017.

Pârâții au susținut că și-au respectat obligațiile stabilite în mod definitiv în sarcina lor, le-au pus în executare de bunăvoie.

Faptul că reclamanta revine cu aceleași cereri, fără a face dovada susținerilor sale, reprezintă o acțiune ce ar trebui sancționată conform art. 187 alin. 1 lit. 1 C.pr.civ..

Reclamanta este cea care nu a respectat dispozițiile definitive ale instanțelor de judecată și nu a închis fereastra de vedere deschisă în zidul amplasat pe linia de hotar, inclusiv prin umplerea golului rămas.

Totodată, pârâții au solicitat respingerea capetelor 4 și 5 de cerere, afirmând că, dacă există vreo degradare a casei reclamantei, culpa îi aparține în totalitate.

Cel puțin din anul 2007, de când pârâții au cumpărat imobilul din #### ##### ### ###, reclamanta nu a efectuat nicio lucrare, cel puțin de întreținere, asupra casei sale.

În ceea ce privește capătul 6 de cerere, pârâții au susținut că reclamanta nu le-a solicitat vreodată să îi permită accesul pe proprietatea lor în vederea efectuării de lucrări la imobilul său.

Pe de altă parte, solicitarea reclamantei nu este clară și punctuală, în sensul că, de principiu, ar putea permite accesul acesteia în vederea executării de lucrări, însă s-ar impune o explicitare exactă a acestora, un proiect, o autorizație și un program detaliat privind efectuarea acestor lucrări.

În drept, pârâții au invocat art. 72 și următoarele, art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, pârâții au depus un set de înscrisuri (f. 87-109 vol. I).

Cererile de repunere în termenul de depunere a întâmpinării au fost legal timbrate cu câte 20 lei, astfel cum rezultă din chitanțele atașate la dosar (f. 118-119 vol. I).

## data de 17.12.2021, pârâții au depus precizări referitoare la obiectul și valoarea obiectului cererii de chemare în garanție (f. 121 vol. I).

Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu suma de 118,05 lei, astfel cum rezultă din chitanța atașată la dosar (f. 157 vol. I).

## data de 07.01.2022, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 133-137 vol.

I), prin care a invocat decăderea pârâților din dreptul de a depune întâmpinare, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat înlăturarea apărărilor pârâților și admiterea cererii de chemare în judecată formulate.

Aceasta a depus un set de înscrisuri (f. 138-144 vol. I).

## data de 26.01.2022, chemata în garanție #### ######## a depus întâmpinare (f. 158-159 vol.

I), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție în ceea ce o privește, învederând totodată că #### ######## a decedat anterior promovării acțiunii introductive.

În motivare, chemata în garanție a precizat că, în măsura în care se solicită angajarea răspunderii sale pentru viciile bunului vândut pârâtului, înțelege să invoce prescripția dreptului material la acțiune în condițiile art. 2530 C.civ..

## termenul din data de 26.01.2022, instanța a respins cererea de repunere în termenul de depunere a întâmpinării formulată de pârâți, ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității formulării întâmpinării depuse de pârâți, a constatat că aceștia sunt decăzuți din dreptul de a depune întâmpinare și a calificat întâmpinarea depusă ca fiind note scrise.

De asemenea, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție a numiților #### ######## și #### ########.

## același termen, instanța a unit excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, cu fondul cauzei, a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de toate părțile, iar pentru reclamantă, și mijloacele materiale de probă constând în planșe fotografice și proba cu expertiza în specialitatea construcții civile.

De asemenea, instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie și cadastru.

## data 31.01.2022, reclamanta a depus dovada achitării onorariilor provizorii de experți, în cuantum de 1.400 lei fiecare (f. 178-180 vol. I).

## termenul din data de 09.03.2022, instanța a dispus înlocuirea doamnei expert în specialitatea construcții civile ########## ######## ####### cu domnul expert ######## ###, precum și a domnului expert în specialitatea topografie și cadastru ###### ##### ##### cu domnul expert ####### ######## ######.

## data de 08.04.2022, domnul expert ######## ### a depus raportul de expertiză în specialitatea construcții civile (f. 36-66 vol. II).

## termenul din data de 20.04.2022, instanța a încuviințat obiecțiunile părților la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile și a respins solicitarea reclamantei privind efectuarea unei expertize în specialitatea rezistență în construcții de către un expert atestat MLPAT.

## data de 09.05.2022, domnul expert ######## ### a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (f. 93-98 vol. II).

## data de 30.05.2022, respectiv la data de 31.05.2022, domnul expert ####### ######## ###### a depus raportul de expertiză în specialitatea topografie și cadastru (f. 115-126, 130-147 vol. II).

## termenul din data de 21.09.2022, instanța a încuviințat obiecțiunile reclamantei la raportul de expertiză în specialitatea topografie și cadastru.

## data de 14.10.2022, respectiv 19.10.2022, domnul expert ####### ######## ###### a depus răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în specialitatea topografie și cadastru (f. 70-76 vol. III).

## termenul din data de 23.11.2022, instanța a calificat cererea reclamantei de anulare a raportului în specialitatea topografie și cadastru ca fiind obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni pe care le-a respins.

De asemenea, instanța a respins cererea reclamantei de refacere a raportului în specialitatea topografie.

## data de 06.12.2022, pârâții au depus concluzii scrise.

## data de 07.12.2022, reclamanta a depus concluzii scrise.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, invocată de pârâți, instanța reține următoarele:

Așa cum prevăd dispozițiile art. 431 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar conform art. 432 C.pr.civ., excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.

Astfel, instanţa reţine că excepţia autorităţii de lucru judecat este o excepţie procesuală de fond, absolută, de ordine publică şi peremptorie, reglementată prin dispoziţii cu caracter imperativ şi menită să asigure securitatea raporturilor juridice.

Fiind o excepţie peremptorie, aceasta tinde la respingerea cererii în care se constată că a operat, astfel încât reexaminarea de către o altă instanţă a aspectelor care au format obiectul unei judecăţi anterioare este inadmisibilă.

Pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, prin care reclamanta a solicitat „obligarea pârâților la desființarea tuturor plantațiilor, spalierelor, gardurilor, panourilor de gard, care nu respectă prevederile art. 612 C.civ., iar în cazul în care pârâții nu se vor conforma, să fie autorizată reclamanta să ducă la îndeplinire această obligație pe cheltuiala pârâților”, față de dosarul nr. ####/299/2017.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. ####/299/2017, reclamanta ####### #######, în contradictoriu cu pârâtul ##### ######### #####, a solicitat instanței următoarele: 1. obligarea pârâtului la tăierea arborilor aflați la mai puțin de 2 metri de linia de hotar; 2. obligarea la amplasarea cișmelei la distanța legală; 3. obligarea la îndepărtarea obiectelor sprijinite pe zidul casei reclamantei, inclusiv a celor două spaliere; 4. mutarea coșului de baschet astfel încât mingea să nu mai lovească zidul aparținând acesteia; 5. montarea instalației de irigat la distanța prevăzută de lege; 6. fixarea camerelor de supraveghere astfel încât pârâtul să nu aibă posibilitatea de a supravegherea intrarea și ieșirea din curte, iar în caz de neconformare, autorizarea părții să aducă la îndeplinire aceste măsuri, pe cheltuiala pârâtului.

Așa cum s-a menționat în cuprinsul Sentinței civile nr. ######### pronunțate la data de 02.03.2018 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. ####/299/2017 (f. 90-92 vol.

I), reclamanta a renunțat la judecata capetelor de cerere 3 (obligarea la îndepărtarea obiectelor sprijinite pe zidul casei reclamantei) și 5 (montarea instalației de irigat la distanța prevăzută de lege).

Prin hotărârea anterior menționată, instanța de fond a admis doar în parte cererea de chemare în judecată principală și a obligat pârâtul-reclamant să taie cei doi mesteceni situați pe proprietatea sa, liliacul și hortensia, iar în caz de neconformare, a autorizat reclamanta-pârâtă să aducă la îndeplinire aceste măsuri, pe cheltuiala pârâtului-reclamant.

Prin Decizia civilă nr. #### A pronunțată la data de 31.10.2018 de Tribunalul București în dosarul nr. ####/299/2017 (f. 96-100 vol.

I), instanța a admis apelul principal formulat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile menționate anterior, a schimbat în parte sentința civilă apelată, a înlăturat obligația pârâtului-reclamant de a tăia liliacul și hortensia aflați pe proprietatea sa și a obligat pârâtul-reclamant să taie și cei doi arbori – mărul și arțarul, situați pe proprietatea sa, iar în caz de neconformare, a autorizat reclamanta-pârâtă să aducă la îndeplinire aceste măsuri pe cheltuiala pârâtului-reclamant.

În acest context, instanța apreciază că solicitarea formulată de reclamantă prin capătul trei de cerere în prezentul dosar nu se suprapune, din punct de vedere al obiectului și al cauzei, cu petitele cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. ####/299/2017.

În acest sens, instanța are în vedere că reclamanta a renunțat la capetele 3 și 5 din acel dosar, astfel încât în privința acestora nu se pune problema existenței autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, în ceea ce privește capetele 2 și 4, instanța a reținut următoarele: „prin prisma prevederilor legale invocate, instanța le va respinge ca neîntemeiate deoarece rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat respectarea distanței prevăzute de art. 612 C.civ..”, iar în prezentul dosar reclamanta a invocat în mod generic nerespectarea dispozițiilor art. 612 C.civ., fără a face nicio referire explicită la vreunul dintre elementele concrete ce au făcut obiectul analizei instanței în dosarul nr. ####/299/2017.

#### de considerentele expuse, nefiind evidențiată o triplă identitate de părți, obiect și cauză, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părinții reclamantei, ####### ##### și ####### ######, au dobândit în timpul căsătoriei un teren viran, fără construcții, în suprafață de 300 mp, situat în București, #### ############ ######## ### ####, în tarlaua 154, cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: la răsărit pe 30 ml cu proprietatea ###### și ###########, la apus pe 30 ml cu proprietatea #### #####, la m.noapte pe 10 ml cu str.

Mitropolitul ######## și la m.zi pe 10 ml cu tarlaua 15, de la numiții ######## #########, ####### ######### ##### ######### și ######### ######### #########, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare din data de 16.11.1956, transcris sub nr. 698/1956 la Notariatul de Stat București (f. 11 vol.

I).

Ulterior, prin Sentința civilă nr. ##### pronunțată la data de 08.10.1998 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. ##########, instanța a luat act și a consfințit tranzacția părților ####### #####, ####### ###### și ####### #######, prin care aceștia au înțeles să iasă din indiviziune în ceea ce privește imobilul și terenul în suprafață de 300 mp, situat în București, #### ###### ### ###, sector 1 (f. 10 vol.

I).

Reclamanta ####### ####### a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, #### ##### ### #### (fost Mitropolit ######## nr. 125), sector 1, compus din teren în suprafață de 150 mp, precum și dreptul de proprietate asupra unei camere, hol, baie, bucătărie, magazie, wc, coteț, toate poziționate în partea din spate a terenului proprietatea lui ####### #####, ca urmare a decesului tatălui acesteia, ####### #####, în calitate de unică moștenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 72/05.11.2008 emis de Biroul Notarial ####### și #########, conform căruia defunctul a dobândit imobilul prin cumpărare cu fosta soție ####### ###### și i-a revenit în exclusivitate în baza Sentinței de partaj nr. 15676/08.10.1998 emise în dosarul nr. ########## al Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă (f. 9 vol.

I).

Dreptul de proprietate asupra terenului din București, #### ##### ### ####, sector 1, în suprafață de 150 mp (145,56 din măsurători), este intabulat în Cartea Funciară nr. 243913 București, Sector 1 pe numele reclamantei (f. 14 vol. I).

De asemenea, aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, #### ##### ### ###, sector 1, având număr cadastral 244415 (nr. cadastral vechi 28488), înscris în cartea funciară nr. 244415 (nr.

CF vechi 114967) OCPI Sector 1, compus din teren în suprafață de 150 mp (149 mp conform măsurătorilor cadastrale) și camera poziționată a treia dinspre stradă, bucătărie, ca urmare a decesului mamei sale, ####### ######, în calitate de unică moștenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 7/12.02.2016 emis de S.P.N.

Consilium, conform căruia imobilul menționat i-a revenit în proprietate deplină și exclusivă defunctei în baza Sentinței civile nr. ##### pronunțate la data de 08.10.1998 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. ##########, definitivă prin neapelare și irevocabilă (f. 7-8 vol.

I).

Dreptul de proprietate asupra terenului din București, #### ##### ### ###, sector 1, în suprafață de 150 mp (149 din măsurători), este intabulat în Cartea Funciară nr. 244415 București, Sector 1 pe numele reclamantei (f. 12 vol. I).

Pe de altă parte, pârâții ##### ######### ##### și ##### ####### ##### au cumpărat de la numiții #### ######## și #### ######## imobilul situat în București, #### ##### ### ###, sector 1, cu numărul cadastral 21382, intabulat în Cartea Funciară nr. 60301 a localității București, sector 1, compus din teren intravilan în suprafață de 305 mp și construcția edificată pe acesta, compusă din P+1E+M (din măsurătorile cadastrale rezultând o suprafață construită la sol de 110 mp și o suprafață desfășurată de 330 mp), astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1628/30.08.2007 de BNP ######## ####### ######## (f. 18-19 vol.

I).

Dreptul de proprietate asupra terenului din București, #### ##### ### ###, sector 1, în suprafață de 305 mp, este intabulat în Cartea Funciară nr. 218786 București, Sector 1 pe numele pârâților ##### ######### ##### și ##### ####### ##### (f. 20 vol.

I).

În drept, în ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța reține că, potrivit art. 563 alin. 1 C.civ., „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.

El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.

Acțiunea în revendicare este o acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia (stăpânirea materială), solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.

În speță, reclamanta a pretins că suprafața de teren de 5 mp, situată între linia de graniță și zidul imobilelor sale și care se află în proprietatea sa, este folosită în prezent de către pârâți.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea topografie și cadastru întocmit de domnul expert ####### ########-###### (f. 131-135 vol.

II), în urma măsurătorilor fizice, terenul situat în București, #### ##### ### ###-147A, sector 1, aparținând reclamantei, are o suprafață de 305 mp și are următoarele dimensiuni și vecinătăți: la #### se învecinează cu strada ##### între punctele 13-19 pe o latură de 10,45 m; la Sud se învecinează cu corpul de proprietate din strada Mitropolit ###### având IE – identificator electronic 217554 între punctele 3-36 pe o latură de 10,47 m; la Est se învecinează cu corpul de proprietate din ###### ########## ####### ### ### având IE 226902 între punctele ###########; la Vest se învecinează cu corpul de proprietate din ###### ##### ### ### având IE – identificator electronic 218786 între punctele ##############-3.

Pe de altă parte, terenul situat în București, #### ##### ### ###, sector 1, aparținând pârâților, are o suprafață de 305 mp, având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la #### se învecinează cu strada ##### între punctele 13-17 pe o latură de 9,96 m, la Sud se învecinează cu corpul de proprietate din strada Mitropolit ###### având IE – identificator electronic 210625 între punctele 1-11 pe o latură de 9,83 m; la Est se învecinează cu corpul de proprietate din ###### ##### ### ###-147A având IE 244415 între punctele ##############; la Vest se învecinează cu corpul de proprietate din ###### ##### ### ### având IE – identificator electronic 235084 între punctele #########.

Fiindu-i solicitat expertului în specialitatea topografie și cadastru, la obiectivele nr. 2 și 3, să identifice linia de graniță dintre cele trei terenuri conform folosinței faptice, cu redarea grafică a situației, respectiv să stabilească linia de graniță dintre cele trei terenuri conform actelor de proprietate, respectiv conform documentației de înscriere în Cartea Funciară, cu redarea grafică a situației, acesta a oferit un singur răspuns valabil pentru cele două obiective, și anume că linia de hotar dintre cele trei terenuri se află între punctele ##############11, hotarul fiind stabilit în teren și nemodificat.

##### în vedere că răspunsurile la obiectivele 2 și 3 coincid, în sensul că atât reclamanta, cât și pârâții folosesc exact terenul deținut în proprietate conform actelor (linia de graniță conform folosinței faptice corespunde cu linia de graniță conform actelor de proprietate), expertul ####### ########-###### a concluzionat, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 4, că nu există diferențe ale liniei de hotar de la punctele 2 și 3, ceea ce înseamnă că pârâții nu stăpânesc suprafața de 5 mp aflată în proprietatea reclamantei pe care aceasta o revendică în prezenta cauză.

Astfel, întrucât pârâții nu stăpânesc nicio porțiune din terenul reclamantei, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 563 alin. 1 C.civ. pentru admiterea primului capăt de cerere având ca obiect revendicarea imobiliară.

Totodată, lipsită de fundament juridic este și solicitarea reclamantei de a fi intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 mp, câtă vreme fiecare dintre proprietarii terenurilor învecinate are înscris în cartea funciară dreptul rezultat din actele de proprietate.

Împrejurarea că în cuprinsul cărților funciare ale imobilelor deținute de reclamantă sunt menționate suprafețe mai mici decât cele indicate în actele de proprietate (149 mp în loc de 150 mp, respectiv 145,56 mp în loc de 150 mp) nu este de natură să conducă la o concluzie contrară în ceea ce privește revendicarea imobiliară, în condițiile în care, așa cum a evidențiat și expertul în specialitatea topografie și cadastru în răspunsul la obiecțiuni (f. 71 vol.

III), „nu există suprapuneri reale, la această concluzie ajungând din studierea bazei de date a Oficiului de Cadastru București, ci numai suprapuneri virtuale care pot fi eliminate printr-o documentație de actualizare de număr cadastral”.

De altfel, această concluzie este confirmată și de adresa nr. 26253/29.11.2019 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (f. 47 vol.

I), depusă chiar de reclamantă, potrivit căreia din evidențele cadastrale nu rezultă suprapunerea imobilelor deținute de reclamantă cu imobilul din #### ##### ### ###, „dar din analiza ortofotoplanului de lucru se constată anumite neconcordanțe între limitele cadastrale și realitatea din teren”.

În continuare, instituția a arătat că „imobilul situat pe #### ##### ### ####, identificat cu număr cadastral 28276 (...) se suprapune cu imobilul situat pe #### ########## ####### ### ###”, evidențiind și calea de urmat pentru rezolvarea neconcordanțelor, și anume: „situația semnalată privind neconcordanțele între descrierea imobilului prezentat în documentația cadastrală și situația actuală din teren poate fi remediată doar prin înregistrarea unor documentații cadastrale, întocmite la solicitarea și cu acordul proprietarilor tabulari sau în urma emiterii unei hotărâri judecătorești definitive, potrivit art. 907-910 C.civ. (rectificarea înscrierilor de carte funciară)”.

#### de considerentele expuse, instanța va respinge primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că, potrivit art. 560 C.pr.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, imobiliară, prin care o parte urmărește să obțină, pe cale judiciară, determinarea hotarului dintre proprietatea sa și cea învecinată și delimitarea acestuia prin semne exterioare.

Întrucât scopul grănițuirii este stabilirea hotarului între proprietăţile aparţinând unor persoane diferite, este cert că admisibilitatea acţiunii în grăniţuire este condiţionată de caracterul limitrof al proprietăţilor.

Totodată, de menționat este și faptul că, în acest context, instanţa nu analizează întinderea dreptului de proprietate, ci doar forma acestuia.

Acțiunea în grănițuire este admisibilă atât în situaţia în care între proprietari nu au existat semne exterioare de hotar, cât şi în situaţia în care aceastea există, dar, nefiind stabilite prin convenţii sau printr-o hotărâre judecătorească, sunt controversate.

Așa cum a reieșit din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de domnul expert ####### ########-######, atât din punct de vedere faptic, cât și din punct de vedere al actelor de proprietate, linia de hotar dintre terenurile reclamantei și terenul pârâților se află între punctele ##############11, iar hotarul se află în teren și nu a fost modificat.

De asemenea, așa cum a precizat domnul expert în raportul de expertiză, „împrejmuirea gardurilor este din plasă de sârmă pe limita de Est a corpului de proprietate din #### ##### ### ###-147A, garduri metalice și de beton pe limita de #### la str. #####, respectiv calcan și beton pe latura de vest a corpului de proprietate din #### ##### ### ###”.

Astfel, întrucât linia de hotar dintre proprietățile părților este corect stabilită conform actelor de proprietate și este evidențiată prin semne exterioare care nu au fost modificate, instanța constată că nu există niciun temei legal pentru a se stabili linia de hotar prin amplasarea gardului pe un aliniament situat la o distanță de 15 cm față de calcanul imobilelor reclamantei pe toată lungimea terenului, așa cum a solicitat reclamanta.

Nu se poate dispune grăniţuirea după alte criterii şi considerente decât cele strict legate de vecinătăţile atestate de titlurile de proprietate ale părţilor pentru a înlătura eventuale alte inconveniente ce decurg din raporturile de vecinătate.

Pe cale de consecință, instanța va respinge și cel de-al doilea capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, instanța reține că, potrivit art. 612 C.civ., „orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.”

Referitor la acest capăt de cerere, instanța constată, în primul rând, că reclamanta nu a arătat în cererea de chemare în judecată, în mod punctual și limitativ, lucrările/plantele plasate/plantate cu nerespectarea art. 612 C.civ., aceasta făcând trimitere, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în precizările depuse (f. 3, 59 vol.

I) la planșele fotografice anexate.

Ulterior, aceasta a susținut că pârâții plantează flori, arbuști lipiți de calcanul său, însă din planșele fotografice anexate raportului de expertiză întocmit de expertul ####### ######## ###### (138-147 vol.

II) nu reiese elemente lipite de calcan.

În al doilea rând, instanța remarcă faptul că nemulțumirea reclamantei constă în faptul că, prin acțiunile lor, pârâții i-ar distruge locuința (conform susținerilor reclamantei, pârâții au montat instalația de irigare subterană programabilă la aproximativ 10 cm de calcanul reclamantei, au udat calcanul, au găurit calcanul ca să monteze niște spaliere mari, au găurit calcanul în mai multe locuri pentru a sprijini vița de vie, au montat panouri de gard din sârmă la 10 cm de calcanul său – f. 53 vol.

I).

Or, niciunul dintre aceste elemente nu a fost confirmat prin răspunsul expertului ####### ######## ###### la obiectivul nr. 6, acesta evidențiind doar că „în spatele locuinței C2 ce aparține reclamantei, pe terenul pârâtului se află plante și arbuști și viță de vie, precum și un padoc de câine cu o înălțime mai mică de 1 metru, care nu afectează structura de rezistență a locuinței reclamantei”.

De altfel, reclamanta nici nu a solicitat încuviințarea expertizei în specialitatea topografie și cadastru pentru a demonstra nerespectarea art. 612 C.civ., această probă fiind efectuată din oficiu de către instanță.

Prin urmare, întrucât reclamanta a invocat generic încălcarea art. 612 C.civ. de către pârâți, iar aceasta nu a fost confirmată de probatoriul administrat, instanța va respinge și acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește capetele 4 și 5 de cerere, instanța reține că, potrivit art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, conform art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

În ceea ce priveşte vinovăţia, dispozițiile art. 1357 alin. 2 C.pr.civ. prevăd că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

În speță, reclamanta nu a dovedit săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârâți, respectiv ocuparea terenului reclamantei fără drept (așa cum s-a reținut în analiza primului capăt de cerere) ori deteriorarea locuinței în care aceasta locuiește.

Referitor la deteriorarea locuinței reclamantei, instanța reține din cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit de domnul expert ######## ### (f. 38-46 vol.

II), că aceasta este cauzată exclusiv de vechimea construcției și de lipsa de întreținere a acesteia, și nu de vreo faptă ilicită săvârșită de pârâți.

Astfel, domnul expert a arătat că „s-a verificat calcanul imobilului reclamantei de pe proprietatea pârâților din #### ##### ### ###, s-au făcut sondaje în zonele fisurate (la aproximativ 2,40 m de la cota terenului) și s-a constatat că fisurile sunt doar în stratul de tencuială, tencuiala având o clasă de mortar cu o compoziție slabă, fiind sfărâmicioasă, o tencuială alterată de vechime (casa fiind edificată în anul 1960, conform înscrisurilor din dosar”. (...) „După aspectul exterior s-a constatat că peretele de calcan nu prezintă tasări diferențiate și zone umede. (...) Se observă pete de apă în câteva puncte (uscate la data efectuării expertizei) pe stratul de tencuială (la partea de jos a peretelui de calcan) care pot fi de la precipitații (stropi de apă în timpul ploii prin cădere pe teren pot sări pe peretele de calcan) sau de la sistemul de stropire”.

În același sens, în cuprinsul raportului de expertiză s-au evidențiat următoarele: „s-a verificat anexa, în realitate un wc din zidărie de cărămidă, atât la interior cât și la exterior și au fost constatate degradări ale învelitorii din tablă și a tencuielilor interioare.

Tencuielile interioare prezintă zone cu igrasie la partea de jos, fisuri/crăpături la pereți și pete de apă la tavan.

Prin învelitoarea din tablă se produc infiltrații datorită vechimii acestea (fiind ruginită) și a defecțiunilor de etanșare.

După starea în care se află este posibil ca această construcție să aibă o vechime de peste 20-25 ani”.

În ceea ce privește cauzele degradărilor constatate la construcțiile reclamantei, domnul expert ######## ### le-a evidențiat după cum urmează: „neefectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și reparații (...) Sunt cauze tehnice normale, datorită perioadei mari de exploatare (construcția este edificată în anul 1960), durata de existență (viață) a tencuielilor exterioare fiind de 20 de ani.

În acest mod, s-a ajuns la o scădere majoră a calității lucrării de tencuiala exterioară, cauzată de uzura normală în timp a materialelor, favorizată de ciclurile multiple de umiditate, însorire, încălzire, precipitații, prin expunerea în timp la acțiunea factorilor de mediu; utilizarea unor mortare pentru tencuială având o compoziție slabă; lipsa armăturii cu plasă de construcții (fapt care se explică prin vechimea construcției edificate în jurul anului 1960) și posibil ca tencuielile să fie executate tot în aceeași perioadă; lipsa confinării peretelui de calcan; lipsa trotuarului de protecție și a soclului care ar fi protejat tencuiala de pe calcan; lipsa/degradarea stratului de hidroizolație peste talpa de fundație, permițând apei, prin ascensiune capilară, să ajungă la peretele din cărămidă și tencuială din mortar care are o compoziție slabă; fisura verticală de la intersecția gardului din BCA cu peretele locuinței reclamantei are drept cauză o execuție incorectă a rostului”.

Prin urmare, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că afectarea construcției reclamantei este o consecință a unor acțiuni ilicite a pârâților, instanța reține că reclamanta, în calitate de proprietar, este ținută să efectueze toate reparațiile pentru conservarea imobilului său și să suporte toate cheltuielile ocazionate de acestea, nefiind îndreptățită la repararea de către pârâți nici a prejudiciului material, nici a celui moral pretins suferit ca urmare a raporturilor de vecinătate.

Pe cale de consecință, instanța va respinge capetele 4 și 5 de cerere, ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cel de-al șaselea capăt de cerere, instanța reține că, potrivit art. 622 C.civ., „De asemenea, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.

Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare”.

#### din raportul de expertiză întocmit de domnul expert ######## ### a reieșit că lucrările la peretele de calcan al locuinței reclamantei, situat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, pot fi executate doar de pe terenul situat în București, #### ##### ### ###, adică de pe terenul pârâților, această împrejurare nu este suficientă pentru admiterea acestui capăt.

În acest sens, instanța are în vedere că reclamanta nu a susținut și nu a făcut dovada că ar fi început lucrările de reparații la imobilul său, că ar fi cerut pârâților accesul pe proprietatea lor și că aceștia ar fi refuzat.

Din contră, pârâții au susținut că ar fi de acord în principiu să permită reclamantei accesul pe proprietatea lor, în vederea executării unor lucrări de reparații punctuale și în baza unui program, pentru a evita comiterea unui abuz de drept.

Or, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că ar fi solicitat în prealabil pârâților să permită accesul și că aceștia ar fi refuzat în mod nejustificat, instanța apreciază că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

#### de toate considerentele expuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ####### ####### în contradictoriu cu pârâții ##### #########-##### și ##### #######-#####, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâții ##### #########-##### și ##### #######-##### în contradictoriu cu chemații în garanție #### ######## și #### ########, instanța o va respinge ca tardiv formulată, având în vedere că la termenul din data de 26.01.2022 a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

Referitor la cererea pârâților de amendare a reclamantei, instanța reține că, potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., „instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei – introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice”.

Instanța subliniază, în acest context, că buna-credință este prezumată, așa cum prevede art. 14 alin. 2 C.pr.civ., iar în cauză nu au fost administrate probe din care să reiasă că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă cu alt scop decât acela de a-și proteja drepturile, drepturi care nu au fost în niciun fel încălcate de către pârâți, așa cum a reieșit în urma ansamblului materialului probator administrat.

Pe cale de consecință, nefiind formulată cu rea-credință o cerere de chemare în judecată vădit neîntemeiată, instanța va respinge cererea de amendare a reclamantei formulată de pârâți, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluționarea prezentului litigiu, cerere care, față de lipsa unei culpe procesuale a pârâților, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, pârâții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și au făcut dovada acestora după cum urmează: 9.500 lei (factura nr. 070/10.12.2021 și extras de cont aferent – f. 104, 122 vol.

I), 2.400 lei (factura nr. 012/02.05.2022 și extrasul de cont aferent – f. 151-152 vol.

II), respectiv 1.200 lei (factura nr. 066/01.11.2022 și extrasul de cont aferent) reprezentând onorariu de avocat, 20 lei reprezentând contravaloarea taxei OCPI (extras de cont – f. 103 vol.

I), 3.000 lei reprezentând onorariul expertului parte ##### ###### (factura nr. 663/31.03.2022 și extrasul de cont aferent – f. 149-150 vol.

II) și 2.500 lei reprezentând onorariul expertului parte ##### ###### #### (factura nr. 384/07.03.2022 și extrasul de cont aferent – f. 153-154 vol.

II).

În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, de 13.100 lei (9.500 lei, onorariu fix, la care se adaugă câte 600 lei pentru reprezentarea la fiecare termen de judecată), instanța reține că, potrivit art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Aşa cum prevede art. 127 alin. 3 din Statut, stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client; b) natura, noutatea şi dificultatea cazului; c) importanţa intereselor în cauză; d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului; g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; h) situaţia financiară a clientului; i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.

În acest context, instanţa, ținând cont de durata de timp necesară soluționării dosarului (6 termene de judecată, pe parcursul unui 1 an și aproximativ 3 luni) și de activitatea efectiv prestată de reprezentantul convențional al pârâților (a redactat întâmpinarea cu depășirea termenului legal, a depus concluzii scrise și s-a prezentat la cele 6 termene de judecată acordate în cauză, în care nu au fost administrate alte probe în afară de înscrisuri, planșe fotografice și 2 expertize, la efectuarea cărora nu a participat), apreciază că este vădit disproporționată suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat, de 13.100 lei, doar pentru etapa fondului.

În plus, instanța are în vedere că onorariul de avocat a fost solicitat global pentru prezenta cauză, ## ###### # ######## ## ########## ####### ## ####### ## ########, cerere care a fost respinsă ca tardivă.

Pe de altă parte, având în vedere complexitatea ridicată a cauzei (atât prin prisma numărului capetelor de cerere formulate, cât și din perspectiva obiectelor acestora – revendicare imobiliară, grănițuire, obligație de a face, pretenții întemeiate pe răspundere civilă delictuală), respectiv criteriile prevăzute de art. 127 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, instanța apreciază că nu se impune reducerea considerabilă a onorariului de avocat, așa cum a solicitat reclamanta.

Astfel, luând în considerare toate aceste împrejurări, instanța reține că se impune micșorarea cuantumului onorariului de avocat de la 13.100 lei la 10.000 lei, apreciind că această sumă se încadrează într-o limită rezonabilă pentru munca efectiv depusă de către apărător.

Referitor la onorariile experților consilieri ai pârâților, în cuantum total de 5.500 lei, instanța consideră că acestea nu pot fi puse în sarcina reclamantei, în condițiile în care, pe de-o parte, dispozițiile art. 451 alin. 1 C.pr.civ. au în vedere onorariile experților desemnați de instanță și, pe de altă parte, acestea nu pot fi considerate o cheltuială necesară pentru buna desfășurare a procesului, în sensul tezei finale a aceluiași articol, fiind strict opțiunea părții de a angaja un expert consilier, al cărui onorariu trebuie să îl suporte.

În ceea ce privește contravaloarea taxei OCPI, instanța reține că aceasta a fost necesară, extrasul de carte funciară obținut ca urmare a achitării acestei taxe fiind depus la dosar (f. 105 vol. I).

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către pârâți a sumei de 10.020 lei, reprezentând onorariu de avocat (10.000 lei) și contravaloare taxă OCPI (20 lei), cu titlu de cheltuieli de judecată și va respinge, în rest, cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ####### #######, CNP #############, cu domiciliul în București, #### ##### ### ###, sector 1, în contradictoriu cu pârâții ##### #########-#####, CNP #############, și ##### #######-#####, CNP #############, ambii cu domiciliul în București, #### ##### ### ###, sector 1 și cu domiciliul procesual ales la #####. ##### și #########, în București, #### ##### ##### ### #, ### # #, ### #, ### #, ### ##, sector 1, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții ##### #########-##### și ##### #######-##### în contradictoriu cu chemații în garanție #### ########, CNP #############, cu ultimul domiciliu în București, #### ######### ### ###, sector 1, și #### ########, cu domiciliul în București, #### ######### ### ###, sector 1, ca tardiv formulată.

Respinge cererea de amendare a reclamantei formulată de pârâți, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâți a sumei de 10.020 lei, reprezentând onorariu de avocat și contravaloare taxă OCPI, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge, în rest, cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 08.12.2022.