Hotărâre nr. 614/2021 din 29.06.2021

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDSEB:2021:001.######

Dosar nr. ####/298/2019

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA #####

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ###/2021

Şedinţa publică de la 29 ##### 2021

Instanța constituită din:

PREŞEDINTE - ######### ######### #######

Grefier - ##### ##### #####

Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamant ### ######-###### şi pe pârât ###### #####-#####, având ca obiect partaj judiciar.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 15.06.2021, dată la care instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea cauzei la data de 29.06.2021, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data 18.12.2019, sub dosar nr.####/298/2019, reclamantul ### ###### ###### a solicitat în contradictoriu cu pârâta ###### #####-#####, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. să se constate că prețul în suma de 94.114,00 lei al apartamentului situat administrativ în ########## #####, str. ###### ############, ### ###, etaj 2, ### ##, jud. ####, înscris în C.F. 71063Cl-U6-##### (C.F. vechi 21960 #####) de sub Al, nr.top.433/2/2/X- apartamentul nr. 10 compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol, 1 debara, 1 cămară, 1 balcon - cu suprafaţa de 51.00 mp, având cota de 5% părţi din bunurile indivize comune (conform descrierii din Anexa nr.l la partea 1) şi cota de 17/324 părţi teren atribuit încris în C.F. 71063 - cota de teren în proprietatea Statului ##### de sub ### # şi ## ##, dobândit cu titlu cumpărare, a fost achitat cu contribuţia sa exclusivă;

2.să fie obligată pârâta la plata în favoarea sa a sumei de 47.057 lei, reprezentând 1/2 din preţul apartamentului mai sus identificat, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective;

3.să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului în litigiu prin atribuirea acestuia în cota de 1/1 părti în favoarea sa, urmând a fi obligat la plata în favoarea pârâtei a unei sulte potrivit cotei de 1/2 părţi din valoarea de piaţă a imobilului;

4.să se dispună compensarea sumei datorate pârâtei cu suma datorată de pârâtă reclamantului, până la concurenţa sumei celei mai mici.

5.să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului, în cota de 1/1 părți cu titlu sistare indiviziune, în baza sentinței civile ce se va pronunța după rămânerea ei definitivă

6. cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul şi pârâta au convieţuit în perioada 2002- sfârşitul lui august 2018, timp în care au achiziţionat împreună în cota de 1/2 parte fiecare, apartamentul situat administrativ in ########## #####, str. ###### ############, ### ###, etaj 2, ### ##, jud. ####, înscris în C.F. 71063Cl-U6-##### (C.F. vechi 21960 #####) de sub Al, nr.top.433/2/2/X, preţul total de vânzare al apartamentului a fost în sumă de 90.114 lei care au fost achitați la data semnării contractului, după cum urmează: suma de 70.000 lei s-a achitat prin virament bancar în contul vânzătorului deschis la ##### ############ și suma de 24.114 lei s-a achitat în numerar.

Cu privire la suma 70.000 lei, s-a arătat faptul că aceasta a provenit din vânzarea unui imobil-apartament compus din 2 camere situat în oraşul #####, #### ############# ### #, ### #, etaj 1, ####, jud.

Mures, pe care reclamantul l-a dobândit cu titlu moştenire, potrivit certificatului de moştenitor nr. 122/31.10.2007 emis de NP ####### ###-#######, aşa după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1044/02.07.201, iar suma de 24.000 lei a provenit dintr-un credit pe care l-a contractat reclamantul la începutul lunii martie 2014 pe o perioada de 5 ani, ratele fiind plătite exclusiv din banii reclamantului, pârâta neavând nicio contribuție bănească.

Astfel, în urma achitării de către reclamant pentru pârâtă a sumei de 47.057 lei reprezentând 1/2 părți din prețul apartamentului, în favoarea acestuia se naște un drept de creanță reprezentând jumătate din prețul plătit din banii săi proprii, sumă care urmează a fi actualizata cu indicele de inflație la data plăţii efective.

De asemenea, s-a menţionat faptul ca după achiziționarea imobilului în litigiu părţile au locuit împreună în acesta până la separarea în fapt, care a avut loc la sfârșitul lunii august 2018, când pârâta a plecat sa locuiască în alta parte și, pe cale de consecință, dreptul la acțiune al reclamantului a început să curgă de la data separării în fapt, respectiv din data de 25.08.2018.

S-a mai arătat că, potrivit principiului de drept în conformitate cu care ”nimeni nu este obligat a rămâne in indiviziune” se impune sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului in cota de 1/1 părți in favoarea reclamantului, avându-se în vedere faptul că de la data separării în fapt acesta a rămas să locuiască în continuare în imobilul in litigiu, urmând ca acesta să îi achite pârâtei o sultă corespunzătoare cotei de 1/2 parte din imobil, la valoarea actuală de piață a acestuia.

De asemenea, s-a arătat că părţile îşi datorează reciproc câte o sumă de bani, astfel că potrivit dispozițiilor art. 1616 NCC, se impune compensarea acestora până la concurenţa sumei celei mai mici.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1616, art. 1617, art.634, art. 669, art.670, art.453 CPC, art. ######### și art. 1639, 1640 C.civil..

Cererea a fost legal timbrată (f.28).

În probaţiune reclamantul a depus în scrisuri (f.10-24).

La data de 14.02.2020, pârâta ###### #####-#####, a depus întâmpinare (f.42-46), prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii deduse judecății, respectiv cu petitele 3 și 5 ale acțiunii, urmând a fi respinse petitele l, 2 și 4 și compensate cheltuielile de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în fapt, părțile s-au împrietenit în anul 1993, iar în anul 2002 cei 2 s-au mutat împreună în orașul #####, stabilind o relație de concubinaj care a durat până în vara anului 2018.

În toată această perioadă cei doi s-au comportat asemenea soților, gospodărindu-se împreună, toate veniturile pe care le obțineau le puneau la comun, iar din acestea se achita chiria, cheltuielile cu întreținerea și coșul zilnic, și ratele pentru bunurile pe care aceștia le-au achiziționat de-a lungul celor 16 ani de conviețuire.

Pe toată perioada concubinajului pârâta a realizat venituri de natură salarială, dar și venituri din activități extra profesionale - de ex. a câștigat o sumă mare de bani la TeleEurobingo din care au achiziționat un autoturism aproape nou marca ##### pe care l-a folosit reclamantul, iar în anul 2010 când cei doi l-au vândut, din banii obținuți s-a achitat avansul pentru autoturismul Skoda înmatriculat pe numele reclamantului, ratele aferente creditului luat pentru cumpărarea mașinii fiind achitate împreună.

De asemenea, s-a arătat că atunci când mama reclamantului a fost diagnosticată cu scleroză în plăci (boala în care nervii sistemului nervos central, adică ai creierului și măduvei spinării, nu mai funcționează cum trebuie, îmbolnăvindu-se treptat), între reclamant și frații acestuia a existat o înțelegere conform căreia averea mamei să revină aceluia care o va îngriji.

În acest sens, în anul 2005 când mama reclamantului a căzut la pat, reclamantul și pârâta au decis să o aducă din ##### în ##### și să o îngrijească.

Această sarcină a revenit în cea mai mare parte pârâtei care timp de 9 luni, până la decesul mamei reclamantului, s-a ocupat și îngrijit de aceasta din urmă, i-a gătit mâncare de regim, i-a administrat insulină pentru că suferea de diabet, a îmbrăcat-o, a spălat-o, și i-a schimbat pampersul ori de câte ori a fost nevoie.

Drept urmare, la momentul dezbaterii succesiunii frații reclamantului au respectat înțelegerea, renunțând la bunul succesoral - apartamentul situat în #####, str.

Policlinicii, ### #, ap.4 - în favoarea reclamantului.

În ce priveşte susținerile reclamantului conform cărora prețul apartamentului a fost achitat integral de către, s-a arătat că acestea nu pot fi primite, atât față de cele mai sus arătate, cât şi față de cele stipulate în contractul de vânzare cumpărare încheiat de notarul public ####### ######## și autentificat prin încheierea nr. ####/21.03.2014 unde, la ”art.

II Obiectul contractului ” se prevede în mod explicit că s-a vândut imobilul apartament în cotă de 1/2 părți cumpărătoarei #### #####-##### ca bun propriu" și cota de 1/2 părți cumpărătorului ### ######-######, ca bun propriu, iar de la art.

III ”Prețul Contractului” părțile contractante au prevăzut expres că ”prețul total de vânzare este în sumă de 94.114 lei pe care subsemnații vânzători declarăm că l-am primit în întregime de la cumpărători, astfel că solicitarea reclamantului din petitul 1 prin care încearcă să se constate o altă stare decât cea consemnată în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare de către notarul public potrivit declarațiilor părților este inadmisibilă, raportat la dispozițiile legale aplicabile speței.

De asemenea, s-a arătat că nici susținerea reclamantului conform căreia diferența de preț în sumă de 24,000 lei a fost achitată tot din banii săi personali nu corespunde adevărului, întrucât în vederea achiziționării apartamentului și pârâta a împrumutat de la Raiffeisen #### la data de 11.03.2014 suma de 14.619 lei — fapt dovedit cu graficul de rambursare anexat — sumă care în integralitatea ei a fost folosită pentru plata prețului apartamentului dobândit în coproprietate ###### ## ##### #####.

Într-o altă ordine de idei, s-a arătat că și în ipoteza în care s-ar admite că prețul sau parte din acesta a fost achitat doar de către reclamant, acest fapt îi conferă acestuia din urmă un drept de creanță împotriva pârâtei, supus prescripției extinctive, reclamantul putând solicita obligarea pârâtei la restituirea sumei respective în termenul general de prescripție care este, conform disp. art. 2517 din codul civil.

Așadar, având în vedere că de la data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a imobilului în litigiu- 21.03.2014 și până la data înregistrării la judecătoria ##### a acțiunii civile ce face obiectul prezentului dosar - 18.12.2019 au trecut 5 ani și 9 luni, înțelegem să invocăm excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe care rugăm a o admite și, în consecință, să respingeți petitul 2 al acțiunii, iar susținerea reclamantului conform căreia dreptul la acțiune al reclamantului a început să curgă de la data separării în fapt, respectiv din data de 25.08.2018 nu poate fi primită, întrucât nu se poate susține și reține că în spetă a operat o suspendare a cursului prescripției deoarece părțile au avut calitatea de concubini, și concubinajul nu este asimilat căsătoriei.

Cazul de suspendare se aplică doar în situația soților, art. 2532 pct. 1 din Codul civil statuând faptul că ”Prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă (1) între soți, cât timp durează căsătoria și nu sunt separați în fapt ”

Referitor la petitul 3, s-a arătat că pârâta este de acord cu admiterea acestuia, mai precis cu sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat administrativ în #####, str.

M.############, ### ###, ####, ap.10 înscris în CF. nr. 71063-C1-U6-##### nr.top.433/2/2/X — apartament compus din 2 camere, o bucătărie, o baie, un hol, o debara , o cămară și un balcon în suprafață de totală de 51 mp., prin atribuirea imobilului în cotă de 1/1 părți în favoarea reclamantului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei corespunzătoare cotei acesteia de proprietate, de 1/2 părți din valoarea apartamentului, așa cum aceasta va fi stabilită în urma evaluării imobilului printr-o expertiză , ale cărei costuri să fie suportate de ambele părți în mod egal.

În ceea ce priveşze petitul 4 al actiunii introductive de instanță, s-a apreciat că se impune a fi respins pentru considerentele expuse mai sus.

Dispozițiile art. 1616 NCC invocate de reclamant nu sunt incidente speței întrucât pârâta nu are nicio datorie față de reclamant, între cei doi neexistând un raport juridic obligațional născut din contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP ####### ######## sub nr. 1022/21.03.2014.

Cu privire la petitul 5 al acțiunii, s-a arătat că acesta este admisibil, fiind o consecință a admiterii petitului 3, însă solicită pârâta ca prin sentința ce se va pronunța, concomitent cu intabularea dreptului de proprietate al reclamantului să dispună notarea la foaia de sarcini a obligației corelative, de plată a sultei în favoarea pârâtei.

#### de cele mai sus arătate , s-a solicitat de către pârâtă a se face aplicabilitatea disp. art. 453 alin 2 CPC, urmând a dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f.64-68), prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la actiune invocată de parata, iar pe fondul cauzei să fie înlăturate apărările paratei ca fiind nefondate şi, pe cale de consecință, să-i fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecata.

A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei (f.160-162 vol.I) şi proba cu interogatoriul reclamantului (f.189-190 vol.I), răspunsurile la întrebări consemnându-se pe aceeaşi foaie cu întrebările şi fiind semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier şi părţi.

A fost întocmită şi depusă la dosarul cauzei de către expert ############## ##### ##### expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcţii - evaluări proprietăţi imobiliare (filele 169-188 vol.I).

Analizând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, cu privire la capătul de cerere 2, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul ### ###### ###### şi pârâta ###### (###) ##### ##### au întreţinut o relaţie de concubinaj ce a durat din anul 2002 până în anul 2018.

În tot acest timp părţile s-au gospodărit împreună, convieţuind în acelaşi apartament, punând în comun veniturile şi împărţind cheltuielile.

În anul 2014 cei doi au achiziţionat un apartament în #### #####, contractul de vânzare fiind încheiat pe numele ambilor în calitate de cumpărători în cota de ½ fiecare.

În aceeaşi perioadă ambii au contractat câte un credit (reclamantul de la ##### ############ în sumă de 24.000 lei, iar pârâta de la ##### Raiffeisen în sumă de 14.619 lei), bani pe care i-au folosit pentru plata apartamentului (având în vedere că ambele credite au fost contractate înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare) şi pentru acoperirea diferitelor datorii (un credit contractat anterior pentru achiziţionarea unei maşini).

Totodată, reclamantul a moştenit un apartament în localitatea #####, pe care în anul 2013 l-a vândut contra sumei de 75.000 lei.

Ambele părţi au fost angajate pe perioada concubinajului, aşa cum atestă înscrisurile de la filele 81-86 vol II, realizând venituri din salarii similare ca şi cuantum.

La data de 02.07.2020, reclamantul prin avocat şi-a precizat acţiunea în sensul că obligarea pârâtei la plata sumei de 47.057 lei se va face pe tărâmul imbogăţirii fără justă cauză (fila 104 vol I).

În drept, art. 245 C.proc.civ. defineşte excepţia procesuală ca fiind mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este o excepţie procesuală de fond, peremptorie, care, ca orice altă excepţie procesuală, în situaţia în care este întemeiată, împiedică analiza pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii.

Prin urmare, în prezenta cauză, indiferent de soluţia care urmează să fie dată cu privire la capetele de cerere privitoare la sistarea stării de indiviziune, se justifică analiza cu prioritate a incidenţei prescripţiei dreptului material la acţiune, astfel cum a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, raportat la pretenţiile reclamantului, astfel cum acestea au fost precizate.

În continuare, instanţa reţine că art. 6 alin. (4) C.civ. şi art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că prescripţiile extinctive începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Per a contrario, prescripţiile începute şi împlinite sub imperiul reglementării anterioare, respectiv Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, nu sunt supuse dispoziţiilor legii noi, respectiv C.civ., acestea reprezentând situaţii juridice trecute.

În continuare, instanţa va analiza legea aplicabilă, începutul prescripţiei extinctive, eventualele cauze de suspendare şi/sau întrerupere, precum şi împlinirea prescripţiei extinctive, cu privire la suma solicitată de către reclamant, prin capătul de cerere 2, conform precizărilor depuse la dosarul cauzei la fila 104 vol I.

Termenul de prescripţie este în toate cazurile cel general, de 3 ani, conform art. 2.517 C.civ.

În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, constând în obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 47.057 lei, reprezentând prezumptivul drept de creanţă al reclamantului generat de faptul juridic licit al îmbogăţirii fără justă cauză, suma de 47.057 lei este în întregime prescrisă, faţă de data la care reclamantul susţine că a fost achitată.

Termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C civ, a început să curgă, potrivit art. 2528 alin. 1 şi 2 C.civ, de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea, având în vedere temeiul de drept material pe care a fost fundamentată cererea.

În speţă, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1022 din 21.03.2014 de BNP „######## #######” (fl 16-18 vol. 1) figurează drept cumpărători ai apartamentului nr. 10 reclamantul şi pârâta în cote de ½ fiecare, menţionându-se că preţul de 94.114 lei a fost primit în întregime de vânzător de la cumpărători.

Prin urmare, data la care reclamantul a cunoscut atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea este reprezentată de data efectuării plăţilor, respectiv pentru suma de 70.000 lei data de 21.03.2014 (fila 19-20 vol I), iar pentru suma de 24.114 lei, data de 21.03.2014, fiind specificat în contractul de vânzare că această sumă s-a remis în numerar la momentul semnării contractului.

Susţinerile reclamantului, potrivit cărora termenul de prescripţie a început să curgă cel mai devreme în 25.08.2018, respectiv la data încetării relaţiei de concubinaj şi a separării în fapt a părţilor, nu sunt întemeiate.

Starea de concubinaj nu a reprezentat, nici sub imperiul Decretului nr. 167/1958 şi nu reprezintă nici în sistemul Codului civil actual o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie.

În ceea ce priveşte prescripţia, între reclamantul ### ###### ###### şi pârâta ### ##### ##### există aceleaşi raporturi juridice ca între orice alt creditor şi debitor, respectiv îmbogăţit şi însărăcit.

Astfel, dreptul la acţiune cu privire la suma de 94.114 lei, achitată la data de 21.03.2014 s-a prescris la data de 21.03.2017.

În cei trei ani ai termenului de prescripţie aplicabil cu privire la aceste sume (70.000 lei +24.114 lei), nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau de întrerupere.

Acţiunea a fost introdusă la data de 18.12.2019, cu mult peste împlinirea termenului de prescripţie.

Instanţa nu va putea reţine argumentele reclamantului privitoare la faptul că relaţia de concubinaj a produs efecte juridice specifice, întrucât acest lucru nu este reglementat de legislaţie, iar asemuirea concubinajului cu căsătoria din prisma efectelor juridice nu este susţinută de niciun text de lege.

Pe principiul enunţat de reclamant, nici dobândirea bunului nu ar fi trebuit stabilită pe cote de proprietate, având în vedere că unul dintre efectele traiului în comun, sub starea de căsătorie este dobândirea bunurilor în devălmăşie.

În niciun caz nu se poate pune semn de egalitate între concubinaj şi căsătorie, intenţia leguitorului nefiind ca cele două stări să aibă regim similar.

Ca atare, nici argumentul legat de o eventuală suspendare a curgerii termenului de prescripţie pe perioada fiinţării concubinajului nu poate fi validat de instanţă întrucât art. 2532 C civ. vorbeşte doar de situaţia soţilor între care nu curge prescripţia pe durata căsătoriei şi atât timp cât nu sunt separaţi în fapt.

Pe de altă parte, şi dacă s-ar trece peste argumentul legat de prescripţie, solicitarea reclamantului nu ar fi admisibilă şi nici întemeiată.

Astfel, în primul rând se impune a observa că acţiunea bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză are un caracter subsidiar, enunţat de art.1348 C. civ.

Subsidiaritatea acţiunii actio in rem verso semnifică faptul că aceasta nu poate fi promovată pentru a suplini o alta născută spre exemplu, dintr-un contract, un delict, o altă faptă licită sau din lege.

Reclamantul a avut posibilitatea la momentul dobândirii bunului imobil să facă menţiunea că dobândirea se realizează în cotă de 1/1 în favoarea sa, dacă aceasta era cu adevărat starea de fapt.

Îmbogătirea lui accipiens se face fara stirea lui, într-un mod spontan, ## ###### ## #### ### ##### ## ###### ##### #####.

Chiar daca la interogatoriu reclamantul arata ca nu îşi explica ce rol a avut suma de bani pe care a avansat-o in contul pârâtei pentru plata imobilului şi cu ce titlu i-a dat-o, instanta apreciază ca o asemenea atitudine dezinteresată şi lejera nu poate fi interpretată în sensul că de fapt reclamantul a dorit să o îmbogătească pe pârâta, cu insaracirea lui corelativă.

Şi daca este real ceea ce sustine reclamantul în sensul că mare parte din pretul imobilului l-a achitat el, aceasta conduită trebuia sa îmbrace forma unui act juridic (donatie-gratificare, împrumut) în prezenta căruia faptul juridic licit – imbogăţirea fara justa cauza- nu isi mai are locul.

Oricum, în opinia instanţei, reclamantul nu a reusit sa faca dovada celor afirmate de acesta şi solicitate la petiul 1.

A veni după 16 ani de convietuire (necontestată) şi a afirma că totul s-a făcut cu aportul său, iar pârâta nu are nicio contributie, este total neavenit şi neprobat.

Aparte ca pârâta si-a adus aportul în ceea ce priveste îngrijirea mamei reclamantului (necontestata de reclamant), aceasta a obţinut venituri în mod constant pe perioada concubinajului. #### tot se doreşte a se invoca de reclamant existenţa unor similarităţi între concubinaj şi căsătorie din prisma efectelor juridice specifice (deşi în precedent instanţa a demontat o astfel de variantă), probabil că s-ar fi impus ca si concluzie evidentă faptul că munca în gospodărie (care implica şi îngrijirea vârstnicilor, a casei, prepararea hranei, menajul) echivalează cu aport la dobândirea bunurilor comune, ca atare, toate susţinerile legate de faptul că doar reclamantul a fost cel care a făcut posibil ca apartamentul să fie cumpărat sunt nejustificate.

Instanta apreciaza ca fiind veridică situaţia înfaţişata de pârâtă la interogatoriu în care a arătat că se gospodăreau eficient în dorinţa de a nu pierde niciun ban astfel ca ratele de la creditul ei erau achitate de pe cardul lui.

Pe fondul cauzei, cu privire la petitele privind sistarea stării de indiviziune, instanţa observă că pârâta este de acord ca în urma sistării stării de indiviziune, imobilul să fie atribuit reclamantului (fila 45 vol I), însă cu obligarea acestuia la sultă conform cotei de proprietate deţinută de pârâtă.

In drept, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplica si partajului judiciar, atunci când cererea de chemare in judecata a fost introdusa după intrarea in vigoare a Codului civil.

Potrivit art. 984 Cod procedură civilă „ #### părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 983, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate ###### ## #### ############## ## ## #### #### ## #####. #### se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii ” iar art.2 al aceluiași articol revede că „instanța va face împărțeala în natură.

În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor.

În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.”

Prin urmare, din materialul probator administrat în cauză coroborat cu recunoașterile părților, rezulta ca, părțile au dobândit în anul 2014, un imobil-apartament situat în #####, str.

M. ############ ### ###, ### #, ### ##, înscris în CF 71063-C1-U6 ##### (CF vechi 21960 #####) de sub A1, în suprafaţă de 51 mp, în cote de ½ fiecare, descris şi evaluat în raportul de expertiză întocmit de expert ############## ##### #### la suma de 148.500 lei.

În ce privește modalitatea de sistare a stării de indiviziune, fata de cele arătate, văzând dispozițiile art. 988 C .proc.civ., instanța va dispune ieșirea părților din indiviziune în privința bunului aflat in masa partajabila.

Potrivit art.988 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Astfel, având în vedere dispozițiile legale care prevăd că partajul se efectuează în natură, cu luarea în considerare și a poziției părților, va dispune sistarea indiviziunii prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantului în cotă de 1/1. ##### în vedere cota de proprietate a pârâtei, îl va obliga pe reclamant la plata unei sulte reprezentând ½ din valoarea apartamentului, respectiv suma de 74.250 lei în favoarea pârâtei ### ##### #####.

#### evident că faţă de dezlegarea dată petitului 3 priviotr la existenţa unui drept de creanţă a reclamantului împotriva pârâtei, instanţa va respinge solicitarea de compensare a pretinsei sume cu sulta pe care reclamantul este dator să o achite.

Asupra cheltuielilor de judecata, având în vedere natura cauzei și modul de soluționare a acesteia, și cum partajul bunurilor comune profită ambelor părți, în temeiul art 453 C Proc Civ, instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate de reclamant şi de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la petitul nr. 2 din acţiunea introductivă (drept de creanţă pentru suma de 47.057 lei), invocată de pârâta ###### ##### #####, prin întâmpinare.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul ### ###### ######, domiciliat în ##### str. ###### ############ ### ### ##. 2, ### ##, jud. ####, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul mandatarei av. ##### #### din #####, #### ##### ### ##, în contradictoriu cu ###### (###) #####-#####, domiciliată în #####, #### ###### ###### ### ##, ### ##, ### #, ### #, ### #, jud. ####, cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarei av. ###### #######, din #####, #### ##### ######## ### ##, #### #### ## ## #### ## ##########:

######## că reclamantul şi pârâta au dobândit în cotă de ½ fiecare imobilul apartament situat în #### #####, str.

M. ############ ### ###, ### #, ap. 10 jud. ####, înscris în CF 71063-C1-U6-##### (Cf vechi 21960 #####), sub A 1, nr. top. 433/2/2/X, apartament compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol, 1 debara, 1 cămară, 1 balcon, în suprafaţă de 51 mp, având cota de 5% părţi din bunurile indivize comune şi cota de 17/324 părţi teren atribuit înscris în CF 71063, dobândit cu titlu de cumpărare bun propriu, în valoare de 148.500 lei.

Dispune sistarea străii de indiviziune şi atribuirea reclamantului ### ###### ###### in deplina proprietate si posesie imobilul apartament situat în #### #####, str.

M. ############ ### ###, ### #, ap. 10 jud. ####, înscris în CF 71063-C1-U6-##### (Cf vechi 21960 #####), sub A 1, nr. top. 433/2/2/X, apartament compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol, 1 debara, 1 cămară, 1 balcon, în suprafaţă de 51 mp, având cota de 5% părţi din bunurile indivize comune şi cota de 17/324 părţi teren atribuit înscris în CF 71063 în valoare de 148.500 lei.

Obligă reclamantul ### ###### ###### la plata unei sulte către pârâta ###### (###) #####-##### în cuantum de 74.250 lei.

Fixează termen pentru plata sultei - 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi dispune înscrierea sultei în cartea funciară.

Respinge ca prescris petitul nr. 2 din acţiunea introductivă (drept de creanţă pentru suma de 47.057 lei).

Respinge în rest acțiunea principală.

Dispune OCPI #### - Biroul de carte Funciară #####, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, intabularea dreptului de proprietate conform prezentei sentinţe.

Dispune întabularea sultei în Cartea Funciară a imobilului.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria #####.

Pronunţată azi, 29.06.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Grefier,

######### ######### ####### ##### #####-#####

Red. ###/tehnored. ###/4 ex

Data : 12.07.2021