Hotărâre nr. *** din 13.12.2024

DOSAR Nr.: 2917/283/2024/a1

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PUCIOASA - JUDEŢUL DÂMBOVIŢA

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA DATA DE 13.12.2024

Completul compus din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: U I. M.

GREFIER: D K. G.

Pe rol fiind constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 457/297/P/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa din data de 24.10.2024, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.

O., fiul lui T. şi Y., născut la data de ..... în .......... .........., judeţul ....., domiciliat în .......... .......... ........ ........ ....... ....... .... .... ........ ........, C.N.P. ...., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal (în modalitatea conducerii unui vehicul pe drumurile publice de către cel al cărui permis de conducere a fost anulat); ,,conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev.

De art. 335 alin. 2 Cod penal (în modalitatea conducerii unui vehicul pe drumurile publice de către cel al cărui permis de conducere a fost anulat); ,,refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, faptă prev.

De art. 337 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1) Cod penal, şi art. 41 alin. 1) Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa de la data de 11.12.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când judecătorul de cameră preliminară având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, în vederea deliberării a stabilit deliberarea şi pronunţarea la data de 13.12.2024, când a pronunţat următoarea încheiere.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin rechizitoriul nr. 457/P/2023 din 24.10.2024 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.

O., domiciliat în ..... ....., CNP ...., sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul de conducere fără permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1 Cod penal, reţinându-se ca situație de fapt că în data de 30.08.2020, în jurul orei 02.07, a condus autovehiculul marca S.

R. cu numitul de înmatriculare ........ ........, pe drumurile publice de pe raza orașului Pucioasa, judet Dimbovita, mai exact pe Strada Republicii ce străbate această localitate, având permisul de conducere anulat in virtutea condamnării definitive primite ca urmare a pronunțării de către Curtea de Apel Ploiești a deciziei finale nr. ##### din 19.06.2017, fiind surprins în flagrant delict de către organele de politie, iar ulterior depistării a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

La data de 04.12.2024, inculpatul P.

O. a invocat următoarele cereri şi excepţii referitoare la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, solicitând trimiterea cauzei la procuror pentru a remedia neregularităţile şi pentru a completa urmărirea penală;

În primul rând inculpatul susţine că actul de sesizare al instanţei este neregulamentar întocmit şi acest fapt este de natură să afecteze legalitatea sesizării instanţei, stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii deoarece au fost încălcate dispoziţiile art.100 Cod de proecdură penală, întrucât din referatul de terminare al urmăririi penale rezultă că la eveniment a fost prezent numitul X.

A. ce nu a fost audiat în calitate de martor şi care ar fi putut susţine apărarea inculpatului.

Arată inculpatul că exceptarea de la audierea acestui martor îi încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil în condiţiile în care o parte din martorii conceptaţi în rechizitoriu vizează o faptă din 18.07.2019 pentru care s-a dispus clasarea, singurele probe pe care se întemeiază acuzaţiile fiind declaraţiile a doi martori cu care are o stare conflictuală şi care sunt contradictorii.

În mod secund inculpatul invocă nelegalitatea înregistrărilor aflate la dosarul cauzei şi care au fost realizate de un agent de poliţie, fără a se preciza ce mijloc tehnic a fost folosit dacă aceste înregistrări sunt autentice şi dacă sunt certificate.

Susţine inculpatul că înregistrările audio sau video servesc ca mijloace de probă în procesul penal prin ele însele dacă nu sunt contestate sau confirmate de către expertiză tehnică, altfel nu vor putea fi reţinute ca mijloace de probă şi că nu sunt transcrise fiind realizate în afara unui cadru procesual, în atare situaţie invocând nulitatea absolută a acestor probe, nefiind obţinute în condiţiile legii, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin excluderea probei nelegal administrate.

Analizând cererile și excepțiile invocate de către inculpatul P. O., judecătorul de cameră preliminară, în limitele competenței sale funcționale, va realiza o exegeză punctuală și extensivă a acestora, în cele ce succed:

Potrivit art.342 Cod de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare il constituie verificarea, după trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.

În faza procesuală a camerei preliminare, judecătorul care exercită funcția specifică, procedează la verificarea regularității actului de sesizare al instanței, respectiv la efectuarea unui control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

Aprioric, pentru o delegare judicioasă a cererilor şi excepţiilor formulate, judecătorul care exercită funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată va realiza distincţia necesară cu privire la sancţiunile diferite ale nulităţii şi excluderii, care sunt aplicabile în faza camerei preliminare.

Astfel, sancţiunea excluderii este specifică mijloacelor de probă şi implică un control realizat de judecătorul de cameră preliminară cu privire la modul/condițiile de obținere și folosire/administrare a probei.

Aşadar, verificarea legalității probelor, realizată de judecătorul de cameră preliminară, privește conformarea activității de probațiune anterior efectuată de organele de cercetare penală (a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a procedeelor probatorii utilizate) cu principiile legalității probelor, respectiv al loialității administrării probelor, în condițiile în care ipotezele reglementate în art.101 din Codul de procedură penală constituie aspecte de nelegalitate a obținerii probelor.

Constatarea — în camera preliminară — încălcării prescripțiilor procedurale de administrare a probelor, respectiv constatarea obținerii probelor prin utilizarea unor metode nelegale — la cererea părților și a persoanei vătămate, respectiv din oficiu — atrage aplicarea, de către judecătorul de cameră preliminară, a sancțiunii excluderii acestora, în condițiile în care sancționarea acestor nelegalități procedurale protejează legalitatea procesului penal, consfințită, ca principiu, în art.2 din Codul de procedură penală.

Probele pot fi viciate atât prin încălcarea prescripțiilor procedurale de administrare a lor, cât și prin obținerea probelor prin metode nelegale.

Aşadar, observă judecătorul de cameră preliminară că legea procesual penală în vigoare interzice în mod absolut administrarea probelor prin practici neloiale, prin dispozițiile art.101 alin.(1)—(3), ca și folosirea procedeelor de obținere nelegală a probelor, legiuitorul excluzând în mod absolut astfel de practici/procedee din câmpul legalității.

Acest aspect reiese foarte clar din modul de formulare al textelor menționate.

Astfel, dacă, în mod obișnuit, nelegalitatea probelor este determinată de încălcarea unor reguli procedurale impuse de lege, în cazul principiului loialității administrării probelor legiuitorul folosește expresii prohibitive în mod absolut [„este oprit a se întrebuința (...)”, „nu pot fi folosite (...)”, „este interzis (...)”],

Pe de altă parte, sancţiunea nulităţii, așa cum este reglementată la art.280—282 din Codul de procedură penală, priveşte doar actele procedurale și procesuale prin care au fost încuviinţate/autorizate/administrate mijloacele de probă, și nicidecum probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt.

Prin urmare, este firească aplicarea regimului nulităților, conform art.102 alin.(3) din Codul de procedură penală, doar actelor prin care s-a dispus sau s-a autorizat proba sau actelor prin care s-a administrat aceasta.

Doar aceste acte pot fi lovite de nulitate absolută sau relativă, aceasta din urmă presupunând o încălcare a drepturilor unui participant la procesul penal.

Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art.102 Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară sesizează că efectul nulității actelor, respectiv a mijloacelor de probă și a procedeelor probatorii, determină imposibilitatea folosirii probelor în proces, reieşind astfel o relaţie de determinare cauzală între sancţiunea nulităţii actului de procedură şi sancţiunea excluderii mijlocului de probă administrat în baza unui act procesual/procedural nul.

Însă, deoarece conform art.102, alin.2 Cod de procedură penală, probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, rezultă că sancţiunea excluderii probelor poate interveni atât în interdepedenţă cu nulitatea actului procedural de dispunere sau de administrare a probei (cea mai frecventă situaţie în practica judiciară) cât şi în mod singular, în absenţa constatării nulităţii unei asemenea forme procedurale.

Analizând prima critică a inculpatului, referitoare la omisiunea de a fi audiat martorul F.

J., la caracterul contradictoriu al depoziţiilor martorilor E.

W. şi N.

Z.

C., precum şi la starea de duşmănie cu care inculpatul s-ar afla cu unul din martori. judecătorul de cameră preliminară notează că această critică excedează obiectului camerei preliminare.

Astfel, suficienţa sau insuficienţa probatoriului sau modul de interpretare a probelor de către Ministerul Public nu este o critică specifică fazei de cameră preliminară, lipsa probelor fiind o ipoteză care împiedică exercitarea acţiunii penale, conform art.16, alin.1, litera c din Codul de procedură penală.

Or,în filtrul camerei preliminare, nu este cercetată temeinicia acțiunii penale, ci doar îndeplinirea formalitățile procedurale prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală, o interpretare contrară presupunând o încălcare a separaţiei funcţiilor judiciare de către judecătorul de cameră preliminară, ce şi-ar aroga atribuţii specifice funcţiei de judecată, ipoteză prohibită de dispoziţiile art.3 Cod de procedură penală.

În mod consecutiv, această excepţie nu afectează regularitatea sesizării instanţei, deoarece sancţiunea neregularităţii priveşte aspectele de formă şi de fond intrinseci actului de investire, astfel că obiectul judecăţii şi limitele acesteia se configurează prin modul de indicare a acuzaţiei penale în raport cu situaţia de fapt reţinută.

În speţa pendinte, se observă că Ministerul Public reproşează inculpatului P.

O. că în data de 30.08.2020, în jurul orei 02.07, a condus autovehiculul marca S.

R. cu numitul de înmatriculare ........ ........, pe drumurile publice de pe raza orașului Pucioasa, judet Dimbovita, mai exact pe Strada Republicii ce străbate această localitate, având permisul de conducere anulat in virtutea condamnării definitive primite ca urmare a pronunțării de către Curtea de Apel Ploiești a deciziei finale nr. ##### din 19.06.2017, fiind surprins în flagrant delict de către organele de poliţie, iar ulterior depistării a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Aşa cum s-a arătat în precedent, în această fază procesuală nu se poate analiza corelaţia dintre interpretarea mijloacelor de probă administrate şi modul de susţinere probatoriu al acuzaţiei penale formulate, şi nici nu se pot analiza critic mijloacele de probă, respectiv funcţia probatorie a acestora şi măsura în care acestea susţin învinuirea formulată, această operaţiune procesuală fiind apanajul instanţei de fond.

În ceea ce priveşte nelegalitatea înregistrărilor audio-video efectuate de organele de poliţie, la dosarul de urmărire penală se află un suport optic pe care se află stocate trei înregistrări audio-video efectuate în sediul Poliţiei Oraşului Pucioasa cu ocazia interceptării în trafic a inculpatului, conducerii acestuia la sediul organelor de poliţie şi întocmirii procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, înregistrări ce au fost efectuate de agentul de poliţie N.

B.aşa cum rezultă din rechizitoriu.

Referitor la încălcarea principiului loialităţii probelor de către organele de urmărire penală, loialitatea procesuală trebuie înțeleasă ca o obligație a celor care participă la aflarea adevărului în orice mod, indiferent de poziția procesuală pe care o au, de a se comporta corect, fiindu-le interzis celor care administrează probe să utilizeze procedee incorecte, trucuri sau stratageme, aşa cum rezultă din conţinutul art.101 Cod de procedură penală.

Actuala codificare procesual-penală a configurat principiul loialității în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilind că există lipsă de loialitate dacă organul judiciar folosește procedee neconforme cu principiile fundamentale ale ordinii juridice în vederea obținerii de probe.

Lipsa de loialitate evocă înșelăciunea, artificiul, promisiunea, amenințarea, iar toate au ca efect reducerea sau suprimarea liberului arbitru, iar în final alterarea adevărului real pe care judecătorul trebuie să îl stabilească.

Cu privire la aceste înregistrări audio-video judecătorul de cameră preliminară constată că acestea constituie mijloace de probă, conform 97, alin.1, litera f Cod de procedură penală, deşi nu sunt prevăzute în mod expres de legea de procedură, însă nici nu sunt prohibite.

În actuala lege procesual penală mijloacele de probă nu sunt enumerate strict și limitativ, organele judiciare putând administra orice mijloace de probă care, deși nu sunt enumerate expres de dispozițiile art.97 alin.(2) lit.a)-e) din Codul de procedură penală, nu sunt interzise de lege, conform art.97 alin.(2) lit.f).

Noul Cod de procedură penală are în vedere evoluțiile tehnice continue care impun o abordare flexibilă și suplă în materia probațiunii, aptă să conducă în mod eficient la aflarea adevărului în cauzele penale.

Conform art.139, alin.3 Cod de procedură penală, înregistrările prevăzute în prezentul capitol (s.n.inclusiv supravegherea video), efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.

Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

Pe de altă parte, conform art.74, litera c Cod civil, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia.

Alineatul (3) al art.139 din Codul de procedură penală reglementează două teze referitoare la conferirea calității de mijloc de probă unor înregistrări, altele decât cele care sunt rezultatul punerii în executare a unor metode speciale de supraveghere sau cercetare, autorizate potrivit Codului de procedură penală.

Astfel, prima teză se referă la acele înregistrări prevăzute în capitolul IV al titlului IV din Codul de procedură penală, care sunt efectuate de părți sau de alte persoane.

Aceste înregistrări constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care cei ce le pun la dispoziția organului judiciar le-au purtat cu terții.

Cea de-a doua teză se referă la orice înregistrare, altele decât cele care intră în categoria metodelor speciale de supraveghere sau cercetare (potrivit Codului de procedură penală) sau cele efectuate de părți sau de alte persoane referitoare la propriile convorbiri sau comunicări.

Astfel, în categoria reglementată intră toate înregistrările care nu sunt interzise de lege, aceasta fiind una dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca acestea să obțină calitatea de mijloc de probă.

Pe de altă parte, se constată că în această categorie se pot identifica atât înregistrări care rezultă din activități care necesită autorizare din partea unui judecător, cât și din activități care nu necesită respectarea unei astfel de proceduri.

Rezultă aşadar din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale că sunt permise înregistrările în spaţii publice, aşa cum este şi sediul Poliţiei Oraşului Pucioasa, cu atât mai mult că cât acestea au fost efectuate de un poliţist care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei instituţii, existând prezumţia că are consimţământul reprezentantului legal al instituţiei pentru a filma.

Aşadar înregistrările au fost realizate de organele de poliţie cu telefonul mobil, au fost transcrise de organul judiciar şi depuse la dosarul de urmărire penală (procesul-verbal din data de 13.03.2023 aflat la fila 99 dup), existând în acelaşi timp şi suportul optic care poate fi pus la dispoziţia inculpatului, iar inculpatul nu a contestat că este unul dintre interlocutori.

Contrar apărărilor inculpatului, nicio dispoziţie legală nu condiţionează administrarea acestui mijloc de probă de confirmarea autenticităţii acestora printr-o expertiză tehnică, expertiză ce nu a fost solicitată de inculpat în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte faptul că ar fi fost realizate în afara cadrului procesual, aceste înregistrări sunt efectuate la momentul constatării infracţiunii flagrante şi susţin procesul-verbal întocmit de organele de constatare, care conform 61, alin.5 Cod de procedură penală şi art.198, alin.2 Cod de procedură penală, constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală, ci nu mijloc de probă, prin urmare nu era necesară, aprioric, începerea urmăririi penale/extinderea urmăririi penale pentru efectuate acestor înregistrări.

Pe de ală parte, analiza acestor înregistrări reliefează situaţia conflictuală dintre inculpat şi organele de poliţie, care, manifestând o lipsă de tact profesional şi de fermitate, poartă discuţii interminabile cu inculpatul, unele de natură pur privată, ,,negociază” măsurile ce urmau a fi luate, acceptă insultele inculpatului la adresa acestora cu tentă personală, rugându-l pe inculpat să-i însoţească la sediul organelor de poliţie şi să se supună măsurilor dispuse, cu toate că legea le pune la dispoziţie instrumente coercitive pentru a combate un astfel de comportament virulent îndreptat împotriva reprezentanţilor autorităţii statale.

Excluderea este o sanctiune procesuală specifică, aplicabila în materia probelor administrate cu încalcarea principiului legalitatii sau loialităţii.

Aceasta sanctiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, de sanctiunea nulitatii ce se aplica numai actelor procesuale sau procedurale.

Excluderea probelor se poate dispune în cazul în care se constata o încalcare substantiala si semnificativa a unei dispozitii legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurarile concrete ale cauzei, face ca mentinerea mijlocului de proba astfel administrat sa aduca atingere caracterului echitabil al procesului penal

Sancţionarea acestui viciu de procedură îşi găseşte suport şi în jurisprudenţa convenţională.

Astfel, art. 6 din CteDO garantează dreptul la un proces echitabil, însă nu reglementează totuşi admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră, în primul rând, sub incidenţa dreptului intern şi a instanţelor naţionale (H. împotriva Elveţiei, pct. 45-46; Heglas împotriva Republicii Cehe, pct. 84). l.

Este necesar să se examineze dacă procedura, inclusiv modul în care au fost obţinute probele, a fost echitabilă în ansamblu, ceea ce implică examinarea ilegalităţii respective şi, în cazul în care se constată în cauză încălcarea unui alt drept protejat de Convenţie, natura acestei încălcări (Q. împotriva Regatului Unit, pct. 34; P.G. şi J.H. împotriva Regatului Unit, pct. 76; V. împotriva Regatului Unit, pct. 42).

În ceea ce priveşte natura încălcării constatate a Convenţiei, clarificarea aspectului dacă utilizarea ca probe a unor informaţii obţinute prin încălcarea art. 8 a privat procesul în ansamblul său de caracterul echitabil prevăzut de art. 6 trebuie tranşată luând în considerare toate circumstanţele cauzei şi cercetând, în special, dacă drepturile de apărare au fost respectate şi care sunt calitatea şi importanţa elementelor respective [Gäfgen împotriva L. (MC), pct. 165].

Curtea acordă importanţă clarificării aspectului dacă elementul de probă respectiv a exercitat vreo influenţă decisivă asupra rezultatului procesului penal [Gäfgen împotriva L., (MC)]

Or, în cauză nu există vreo încălcare substanţială si semnificativa a unei dispoziţii legale privind administrarea probatoriului care să conducă la excluderea înregistrărilor video analizate în precedent.

În final, subliniază judecătorul de cameră preliminară că excluderea unui mijloc de probă nu trebuie confundată cu neregularitatea actului de sesizare, aceasta din urmă afectând stabilirea limitelor şi obiectului judecăţii.

Aşadar, în speţă rechizitoriul este regulamentar întocmit, cuprinde datele referitoare la faptă ce permit stabilirea obiectului şi a limitelor judecăţii, încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, mijloacele de probă avute în vedere, profilul moral al inculpatului, actele de urmărire penală efectuate, cheltuielile judiciare, dispoziţii privitoare la latura civilă, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată, conform art. 328 Cod procedură penală.

Rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de conf. art. 328 alin. 1 C.p.p, iar învinuirea adusă inculpatului este accesibilă, inteligibilă şi detaliată, astfel că rechizitoriul nu poate fi sancţionat cu neregularitatea acestuia.

În baza art. 35 alin. 1 Cod de procedură penală şi art. 41 Cod procedură penală rap. la art.54 Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va proceda la verificarea competenţei sale, stabilind că este competent teritorial, material şi personal să efectueze procedura de cameră preliminară şi subsecvent acesteia să judece prezenta cauză penală, infracţiunile de conducerea unui vehicul de conducere fără permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1 Cod penal, fiind de competenţa judecătoriei, conform art.35 Cod de procedură penală.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, ţinând cont şi de practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, judecătorul de cameră preliminară va respinge cererile și excepțiile invocate de către inculpatul P.

O., referitoare la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 457/P/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, ca nefondate, va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 457/P/2023 din 24.10.2024 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.

O., domiciliat în ..... ....., CNP ...., sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul de conducere fără permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1 Cod penal, legalitatea administrării probelor şi a efectuării tuturor actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul P.

O., sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul de conducere fără permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1 Cod penal.

În temeiul art.275, alin.2 şi 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 200 de lei vor fi suportate de inculpatul P. O., iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.345, alin.1-2 Cod de procedură penală:

Respinge cererile și excepțiile invocate de către inculpatul P.

O., referitoare la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 457/P/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, ca nefondate.

Constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 457/P/2023 din 24.10.2024 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.

O., domiciliat în ..... ....., CNP ...., sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul de conducere fără permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1 Cod penal.

Constată legalitatea administrării probelor şi a efectuării tuturor actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul P.

O., sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de conducerea unui vehicul de conducere fără permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art.337 Cod penal, cu aplicarea art.38, alin.1 Cod penal.

În temeiul art.275, alin.2 şi 3 Cod de procedură penală:

Cheltuielile judiciare în cuantum de 200 de lei vor fi suportate de inculpatul P. O., iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Prorogă stabilirea primului termen de judecată după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Prezenta încheiere se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu, azi, 13.12.2024.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

U. A. I. M. D. A. K. G.

Redactat.M.C.T./tehnored.M.D.R./4ex./17.12.2024