Hotărâre nr. 191 din 28.02.2023

ECLI:RO:JDPUC:2023:001.######

DOSAR NR.####/283/2020

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ######## – JUDEŢUL #########

SENTINŢA CIVILĂ NR.###

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 28.02.2023

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: ######## ##### #####

GREFIER: ###### ##### #####

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „revendicare imobiliară”, acțiune formulată de reclamanții-pârâți ###### ####### şi ###### #####, ambii domiciliați în #######, #### ############### ####-2, oraş Neusiedl am See, cu domiciliul ales la ##### #####, #### ########### ###### A, ###### #######, ##### #########, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ########## #####-######, domiciliată în ###### ########, str.

Principală, nr.203, ##### #########, cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de Avocat ####### ######, cu sediul în Bucureşti, B-dul ###### ####, nr.41, ######, ####, ####, sector 3.

Dezbaterile lucrărilor şi prezența părţilor au fost consemnate în încheierea de şedință din data de 14.02.2023, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă civilă, când instanţa în temeiul art. 396 alin. 1 C.P.C., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.02.2023, când a rămas în deliberare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2020 sub nr. ####/283/2020 reclamanții ###### ####### şi ###### #####, au chemat în judecată pe pârâta ########## #####-######, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul de cca. 40 m.p. pe care l-a ocupat în mod abuziv; stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile lor; obligarea pârâtei să desființeze gardul din lemn şi beton pe care l-a edificat fără acordul lor, fără a respecta linia de hotar şi să reconstruiască gardul din plăci de beton cu fundație din beton pe vechiul hotar pe cheltuiala sa, în caz contrar să fie autorizați reclamanții să desființeze partea de gard edificată de pârâtă şi să construiască gardul din plăci de beton, pe cheltuiala acesteia; obligarea pârâtei la tăierea de la bază a brazilor plantați pe proprietatea sa la o distanţă mai mică decât distanţa legală de 2 m faţă de linia de hotar, pe cheltuiala sa; cu cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamanții au arătat că, sunt proprietarii terenului în suprafață de 2.182 m.p., situat în ###### ########, Str.

Principală, nr. 205, ##### #########, înscris în cartea funciară a localității Moțăieni nr. 466, având număr cadastral 132, avându-i ca vecini pe pârâta ########## #####-###### căsătorită cu ########## ######- #######, pârâta fiind fiica defunctului #### ######## (vecin pe latura de sud, imobilul pârâtei având număr cadastral 648 şi numărul Cărtii Funciare 70346, conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ######### sub nr. 46390/16.06.2015).

Au mai arătat că, domiciliul lor este în #######, iar la proprietatea din ###### ########, compusă din teren și casă, nu locuiește nicio persoană.

Acesta, dar și restricționarea circulației cauzată de pandemia de coronavirus reprezintă motivele din cauza cărora nu au putut afla din timp, că pârâta şi soțul acesteia, pe ascuns, le-au distrus la sfârșitul primăverii sau în vara acestui an (în perioada declarată stare de urgență și /sau de alertă) o parte din gardul de beton, edificat de părinții săi și pe care și l-au și însușit.

Precizează că nu s-au găsit plăcile de beton demolate, nici până în ziua de astăzi, iar în luna august, la venirea sa reclamant ###### ####### și a fiului său în #######, a contactat-o pe mama pârâtei, d-na #### pentru a-i cere explicații, însă aceasta a refuzat să dea o explicație.

Pârâta si soțul său i-au pus într-o situație delicată întrucât nu le-au cerut acordul cu privire la demolarea gardului lor din plăci de beton pe care și l-au însușit pe nedrept, nu le-a cerut acordul la construirea gardului din lemn și beton și, în plus, l-au edificat fără să respecte limita de hotar, intrând pe terenul, proprietatea lor.

Spre deosebire de gardul lor, cel construit de pârâtă are două părți (fețe), deși în mod normal un gard care desparte două proprietăți ar trebui să fie identic pe ambele părți, iar stâlpii din fier sunt poziționați pe spatele gardului, spre proprietata lor.

Alt aspect care îi mai deranjează este faptul că fața gardului edificat de pârâtă este orientată spre proprietatea pârâtului, în timp ce spatele gardului, nefinisata, strâmb, cu stâlpii din fier și cu partea din beton care ocupă din terenul lor, este orientat spre proprietatea lor.

Pârâta se află de drept în întârziere deoarece a săvârșit o faptă ilicită de natură extra contractuală.

A dobândit proprietatea compusă din casă și teren în anul 1996 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P. #### ###### sub nr. 887/24.06.1996 de la tatăl său, ###### I.P. ###, iar acesta l-a dobândit de la părinții săi, în urmă cu peste 40 de ani față de data încheierii contractului (a se vedea și din cuprinsul contractului), iar limitele de hotar nu au fost modificate în timp, dovadă fiind și procesul-verbal de vecinătate încheiat cu ocazia actualizării planului cadastral la data de 07.04.2015 pe care l-au semnat vecinii, inclusiv domnul #### ########, tatăl pârâtei.

În timpul vieții vecinului #### ######## și până la această situație, relațiile de vecinătate au decurs bine.

Pârâta, proprietara actuală al terenului vecin a plantat mai mulți brazi, bineînțeles fără acordul lor, de-a lungul și lângă linia de hotar, fără a respecta distanța de 2 (doi) metri față de linia de hotar prevăzută de dispozițiile art. 613 Cod civil, potrivit cărora: "Distanța minimă pentru arbori: In lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.

In caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.

Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său ”, iar potrivit art. 603 din același act normativ: „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”.

În concluzie, față de cele învederate, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

In drept, au fost invocate prevederile art. 555,560,563,603, 613, 1528, 1523 Cod civil.

Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 420 lei (chitanţă fila 157 vol. I).

In dovedirea cererii s-au depus la dosar, în copie înscrisuri.

La data de 16.10.2020 pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvențională.

Prin întâmpinare a solicitat completarea taxei de timbru, a invocat excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive a primului capăt de cerere privind revendicarea şi celui de-al treilea vizând obligația de a face; excepția lipsei de interes pentru al doilea capăt de cerere vizând grănițuirea şi pentru al treilea capăt de cerere vizând obligația de a face; respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale reconvențională a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 10.000 lei reprezentând 1/2 din contravaloarea despărțiturii comune reprezentând gardul comun ce desparte proprietățile lor.

In motivare a arătat că, ea proprietara terenului în suprafață de 7.155 m.p., situat în ###### ########, sat Moțăieni, #### ########## ### ###, ####### ######### (conform actului de proprietate), înscris în cartea funciară a localității Moțăieni nr. 415, cu număr cadastral nr. 648 (conform încheierii OCPI ######### - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgoviște nr. 30348/10.07.2009), avându-i ca vecini pe latura de nord pe numiții ###### ####### și ###### #####, cumpărători de la defunctul ###### I.P. ### (imobilul vecinilor având număr cadastral 132 şi numărul Cărții Funciare 466).

Terenul său se regăsește în Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ######### sub nr. 21857/27.05.2009.

Acest plan de amplasament a fost însușit prin semnătură și de către autorul reclamantului (tatăl acestuia ###### #######), defunctul ###### I.P.###, cel care a vândut terenul reclamanților din acest dosar.

Din anul 2009, când a dobândit imobilul prin act de donație de la bunica sa și până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, între ea și reclamanți nu a existat niciun fel de conflict.

A mai arătat că, trebuie precizat că, așa cum arată chiar și aceștia în preambulul cererii de chemare în judecată, reclamanții-pârâți nu locuiesc la imobilul cu care se învecinează; la acel imobil au locuit părinții reclamantului ###### #######, respectiv ###### ### (până când a decedat în anul 2015) și ###### ###### (până în toamna anului 2019), când a fost dusă de către reclamanți la un centru de îngrijire bătrâni (unde a și decedat în luna septembrie a acestui an, 2020).

Reclamanții obișnuiesc să vină la imobilul cu care se învecinează de câteva ori pe an (în vacanța de vară, cu ocazia sărbătorilor de ##### și ####### etc.), când, de altfel, și-au dat acordul şi chiar au apreciat construcția gardurilor ce despart proprietățile lor pe o distanță de 181,2 m., garduri edificate în ultimii ani exclusiv pe cheltuiala sa (și ce formează obiectul cererii reconvenționale). #### vecinătate, de care a observat că face referire şi reclamanții în cererea lor de judecată s-a concretizat în edificarea, numai pe banii ei, contrar dispozițiilor 560 Cod civil, a următoarelor garduri ce delimitau proprietățile lor: un gard construit din plasă de sârmă susținută de 48 stâlpi de țeavă și beton introduși în pământ, pe o lungime de 122,5 metri liniari; acest |gard l-a edificat, din cauza faptului că cele două proprietăți învecinate (a sa și a reclamanților) nu erau delimitate pe latura nordică, de niciun fel de gard despărțitor. #### i-a solicitat, reclamantul nu a binevoit să contribuie la realizarea gardului cu nicio sumă de bani și nici cu materiale de construcție.

A fost, în schimb, mulțumit că ea a realizat construcția gardului, necontestând limitele de hotar; un gard construit din ulucă din lemn de brad susținută de 17 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 35,5 metri liniari.

La fel ca și în cazul precedentului gard, la edificarea acestei construcții, reclamanții nu au contribuit cu nicio sumă de bani și nici cu materiale de construcții; reclamantul, ###### #######, mulțumit de construcția gardului (mai ales, pentru că fusese edificat, în mare parte, pe terenul proprietatea sa) a întrebat, la venirea în țară, cât a costat.

După ce i s-au comunicat costurile, reclamantul-pârât ###### ####### i-a declarat soțului său: „nu te-a costat mult".

In legătură cu construcția acestui gard, trebuie precizat și faptul că s-a construit strict în aceeași modalitate ca și gardul realizat în primăvara acestui an, 2020, construcție ce a generat conflictul din prezentul dosar; un gard de 8,2 metri liniari din plasă de sârmă galvanizată susținută de 3 stâlpi din țeavă introduși în fundație de beton și un gard de 15 metri liniari susținută de 5 stâlpi din țeavă introduși în fundație de beton.

Și aceste construcții au fost realizate cu acceptul reclamanților și strict pe cheltuiala sa.

Necesitatea edificării |construcțiilor menționate a fost determinată de starea deteriorată a fostelor garduri ce le delimitau proprietățile.

Mai exact, acele garduri erau în pericol de prăbușire.

Cum reclamanții nu locuiau la acest imobil, ci doar părinții dumnealor, această stare de lucru nu i-a deranjat în niciun fel; un gard (gardul care a generat formularea cererii de chemare în judecată), realizat în aceeași modalitate (necontestata niciodată de reclamanți) ca și gardul precizat la pct. 2, construit în primăvara anului 2020, cu acordul reclamantului ###### #######, din ulucă din lemn de brad susținută de 11 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 18 metri liniari, tot exclusiv pe cheltuiala sa.

Prin edificarea acestui gard (la fel ca și pe precedentele garduri, strict pe cheltuiala sa) pe o lungime de 18 metri liniari, reclamanții susțin că ar fi ocupat „ în mod abuziv un teren în suprafața de cca. 40 m.p”.

În realitate, așa cum va reieși din probele ce vor fi administrate în cauză, acest nou gard a fost construit respectându-se cu strictețe linia de hotar a vechiului gard din plăci de beton - edificat de către autorii săi (bunicii săi ####### ###### și ####### ########) în anii #########, ce se afla în pericol de prăbușire și la care de asemenea autorii reclamanților nu au participat niciodată.

Se poate observa din fotografiile anexate cum gardul din plăci de beton care se deteriorase substanțial în cei peste 55 de ani, aplecându- se și putând oricând a se prăbuși.

În procesul de prăbușire, acest gard deteriorat antrenase și poarta de acces la locuința sa, care, la rândul ei se aplecase , îngreunând mult accesul în gospodărie.

Necesitatea, dar mai ales urgenţa construirii noului gard a fost determinată și de faptul că, dacă fostul gard din plăci de beton care despărțea proprietățile lor s-ar fi prăbușit, animalele pe care le deține (între care și câinii pe care îi deține dintre care unul de talie mare, Husky Siberian) ar fi fugit din curtea sa.

Mai mult, exista și riscul săi fi intrat în incinta proprietății reclamanților și ar fi provocat daune atât printre bunurile acestora, cât și printre bunurile și animalele vecinilor (dat fiind că reclamanții nu au întreaga proprietate delimitată cu garduri).

Acestea au fost principalele motive care au determinat urgenţa, „repetă”, strict pe cheltuiala sa, construirea gardului care a generat prezentul dosar de judecată, deși chiar reclamantul-pârât își dăduse acordul.

De altfel, necesitatea construirii gardului, în locul celui care stătea să se prăbușească, a fost sugerată și de către reclamantul ###### #######, care a discutat despre acest lucru cu soțul său, ########## ###### #######, în luna decembrie a anului 2019.

Chiar reclamantul i-a dat și câteva sfaturi despre cum ar trebui construit, dată fiind diferența de nivel a terenului dintre cele două proprietăți (proprietatea reclamantului fiind cu aproximativ 40-50 de centimetri mai jos de nivelul proprietății sale; diferența de nivel a fost cauzată de alunecări de teren, aspect care a determinat și plantarea brazilor a căror tăiere se solicită prin capătul 4 al cererii de chemare în judecată).

Reclamantul i-a comunicat atunci soțului său că „ar ajuta și el la construcția gardului, însă, fiind plecat cu munca în #######, nu poate contribui decât cu bani".

Așadar, a existat acordul reclamanților pentru construirea gardului în discuție, acord care acum însă este negat cu rea-credință.

A mai arătat că, în afara gardurilor prezentate, imobilele lor mai sunt delimitate de un gard din plăci de beton în lungime de 36 m. l. (susținut de 18 stâlpi din beton) și un gard din plăci de beton în lungime de 8,5 m.l. (susținut de 5 stâlpi din beton).

Gardul de 8,5 metri liniari venea în prelungirea gardului deteriorat din placi de beton pe care l-a demolat și în locul căruia a construit gardul de 18 m.l., precizat la pct. 4), alături de cei 181,2 metri liniari de garduri la care a făcut referire la pct. 1-3 pe care le-a construit exclusiv pe cheltuiala sa.

Aceste garduri din plăci de beton au fost construite în anii ######### de către bunicii săi ####### N. ######## și ####### ###### (exact gardul pe care l-a dărâmat, aflat pe latura vestică a proprietății reclamanților) și de către părinții reclamantului ###### #######, respectiv ###### ### și ###### ###### (gardul de plăci de beton aflat pe latura sudică a proprietății reclamanților; acest gard nu este dărâmat, separă în continuare proprietățile lor, fiind încă într-o stare bună; una din plăcile de beton ale acestui gard este indicată în planșa foto anaxată de reclamanți cererii de chemare în judecată).

Nu lipsit de relevanță este și faptul că proprietățile lor au fost delimitate de-a lungul timpului (2009-până în prezent) conform următoarelor înscrisuri: Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ######### sub nr. 21857/27.05.2009).

Acest plan de amplasament a fost însușit prin semnătură și de către tatăl reclamantului ###### #######, defunctul ###### I.P.###, anteriorul proprietar al terenului; Un plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000 întocmit de ####### #####, în care este prezentat terenul reclamanților din dosarul de judecată nr. ####/283/2020, teren ce are în acel plan de amplasament suprafața de 2146 m.p.; Un plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###-ex SRL, în care este prezentat terenul reclamanților, teren ce are în acel plan de amplasament suprafața de 2182 m.p.

La descrierea imobilului reclamanților se precizează că, pe latura sudică, linia hotarului cu terenul proprietatea sa se întinde pe lungimea de 236,28 metri liniari; Un proces-verbal de vecinătate încheiat la data de 07.04.2015 ce a stat la baza întocmirii planului de amplasament întocmit| de ## ###-ex SRL.

În acest proces-verbal de vecinătate se precizează că lungimea hotarului pe latura sudică se întinde pe 242,32 metri liniari.

Această lungime de hotar, pe care, ea (moștenitoarea tatălui său, #### ########, decedat în anul 2015) a confirmat-o prin semnarea procesului-verbal este aproximativ aceeași cu cea consemnată în Planul de amplasament și delimitare a corpului său de proprietate.

Așa cum a precizat, până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, între ea și reclamanți nu a existat niciun fel de conflict.

În luna mai 2020, după finalizarea construirii gardului, într-o zi de duminică, după orele 22.30, reclamantul ###### ####### l-a sunat pe soțul său și i-a spus că i-ar fi comunicat un vecin faptul că ar fi fost dărâmat gardul dintre ei.

Soțul său i-a răspuns că nu a fost distrus niciun gard, ci, conform celor discutate a fost edificat un nou gard trainic pe același aliniament.

Pentru că reclamantul tot insista în susținerea unor fapte neadevărate, la acea oră ora înaintată, soțul său a întrerupt convorbirea telefonică, acesta fiind și primul moment conflictual cu reclamanții.

Acesta a fost, probabil, motivul care l-a determinat pe reclamant să formuleze cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar.

Venind în țară, la sfârșitul lunii august 2020, reclamantul ###### ####### a avut o discuție cu mama sa, #### ###### ####.

Raportat la susținerile reclamanților, conform cărora „ar fi contactat-o pe mama sa, d-na #### pentru a-i cere explicații, însă aceasta a refuzat să dea o explicație ", arată că acestea sunt total neadevărate.

Din contră, mama sa i-a explicat că a fost dărâmat un gard construit de părinții ei (autorii ei) și nu de către părinții reclamantului (cum cu rea-credință acesta a susținut prin cadrul cererii de chemare în judecată), că acest gard, vechi de mai bine de 55 de ani, a fost înlocuit pentru că se afla în pericol de prăbușire și că, pentru construcția noului gard, nu li se va cere nicio contribuție financiară sau materială reclamanților, la fel cum s-a procedat și cu celelalte garduri ce despart proprietățile lor și la care aceștia, de asemenea, nu au contribuit sub nicio formă.

In timpul discuții, reclamantul ###### ####### a proferat mai multe calomnii, mai multe jigniri ia adresa soțului său (ex. „nu are nimic în cap; o să-i arăt eu cu cine s-a pus” etc.) și i-a comunicat mamei sale că va formula mai multe plângeri (inclusiv de natură penală).

A prezentat în detaliu toate cele arătate, pentru ca instanța să își formeze convingerea cu privire la reala situație de fapt ce a generat obiectul dosarului de judecată.

Cu privire la capătul de cerere, privind obligarea reclamanților la completarea taxei judiciare de timbru în ceea ce privește capătul trei de cerere, iar în măsura necomplinirii timbralului excepția netimbrării a arătat că, prin intermediul acestui capăt din cererea de chemare în judecată, sub umbrela unor obligații de a face (demolare și construire gard) reclamanții formulează în realitate o cerere vizând repunerea în situația anterioară, ce însă se supune timbrajului la valoare.

Or, așa cum va proba prin intermediul cererii reconvenționale, valoarea gardului a cărui desființare se solicită este de cel puțin 5000 lei.

Prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. (1) din OUG 80/2013, acest capăt de cerere trebuia timbrat la valoarea de 355 lei.

Or, în prezenta cauză, reclamantul a timbrat acest capăt de cerere cu doar 50 lei, astfel cum reiese din nota de timbraj atașată cererii de chemare în judecată încercând în acest mod să se sustragă obligației de a achita o taxă de timbru corespunzătoare pretențiilor sale.

Pentru aceste motive, solicită obligarea reclamanților la completarea taxei judiciare de timbru în ceea ce privește capătul trei de cerere, iar în măsura necomplinirii timbralului excepția netimbrării.

Cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilităţii/lipsei calităţii procesuale pasive primului capăt de cerere vizând revendicarea şi celui de al treile capăt de cerere vizând obligaţia de a face arată că, cu privire la primul capăt de cerere: „obligarea sa să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de cca. 40 m.p. pe care l-a ocupat în mod abuziv, situat în ###### ########, ##### #########, str.

Principală, nr. 205, ce face parte integrantă din terenul în suprafață de 2.182 m.p, înscris în cartea funciară a localității Moțăieni nr. 466, având număr cadastral 132, proprietatea sa" solicită, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 563 alin. (1) Cod civil, acțiunea în revendicare este acțiunea pe care o exercită proprietarul-neposesor împotriva posesorului-neproprietar pentru redobândirea bunului.

Astfel că, pentru exercitarea acțiunii în revendicare, legiuitorul a instituit îndeplinirea cumulativă a următoarelor obligații: reclamantul să aibă calitatea de proprietar asupra imobilului; să existe o deposedare a acestuia de bun, respectiv terenul revendicat să se afle în mâinile sale.

Or, în prezenta cauză, conform înscrisurilor atașate cererii de chemare în judecată, reclamantul a făcut doar dovada îndeplinirii primei condiții, respectiv că are calitatea de coproprietar, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 887/24 iunie 1996 de către BNP #### ######, însă nu a făcut dovada existentei unei deposedări a acestuia de cei 40 m.p. pentru care a înțeles să exercite acțiunea în revendicare, respectiv nu a făcut dovada că ea stăpâneşte în vreun fel cei aşa zisi 40 metri pătrați.

Noul gard edificat respectă întru-totul aliniamentul vechiului gard ce a fost înlocuit, ea nepătrunzând/neextinzându-şi proprietatea cu niciun centimetru în dauna reclamanților.

Cum, în temeiul dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel ce face o susținere are sarcina probei, iar potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamantul poate propune probe numai prin cererea de chemare în judecată, sub sancțiune decăderii.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, solicită în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, admiterea excepția inadmisibilității formulării acestui capăt de cerere, pentru următoarele motive: Prin teza a doua a acestui capăt de cerere, reclamanții solicită obligarea sa „să reconstruiască gardul din plăci din beton cu fundație din beton pe vechiul hotar (limita corectă de hotar) pe cheltuiala sa, iar în cazul în care nu se va conforma, să fie ei autorizați să desființeze partea de gard edificată de pârâtă și să construiască gardul din plăci de beton, pe cheltuiala acesteia”.

Potrivit art. 560 Cod civil, Proprietarii terenurilor învecinate „sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.

Prin urmare, obligația de grănițuire care revine proprietarilor a două fonduri învecinate este o obligație comună, nicidecum o obligație stabilită doar în sarcina unuia dintre ei.Mai mult, un gard, în condițiile în care obligația edificării acestuia aparține ambilor proprietari ce se învecinează, devine, odată cu construirea lui, bun comun, devenind aplicabile dispozițiile art. 662 alin. (l)-(2) Cod civil și dispozițiile art. 663 alin. (1) Cod civil.

Dispozițiilor art. 663 alin. (1) Cod civil sunt practic o aplicație particulară a dispozițiilor art. 647 alin. (3) teza I Cod civil, dispoziții care prevăd că, cheltuielile ocazionate de bunul comun se suportă de coproprietari proporțional cu dreptul fiecăruia, iar potrivit dispozițiilor art. 647 alin (3) teza II Cod civil, legiuitorul stabilește un criteriu de stabilire a cotei-părți care revine fiecărui coproprietar din dreptul de proprietate asupra bunului comun.

Astfel că, mărimea cotei-părți aparținând unui coproprietar este determinată de întinderea bunului principal al căruia proprietar exclusiv este.

Or, in prezenta cauza, mărimea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra despărțiturii care aparține reclamanților este egală cu cota-parte care aparține ei, pentru că lungimea despărțiturii, respectiv a gardului comun, este aceeași pentru ambii vecini.

In aceste condiții apreciază că solicitarea reclamanților „iar în cazul în care aceasta nu se va conforma, să ne autorizați să desființăm partea de gard edificată de pârâtă și să construim gardul din plăci de beton, pe cheltuiala acesteia” , este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei de interes pentru ce de al doilea capăt de cerere ce vizează grăniţuirea, cât şi cu privire la cel de al treilea capăt de cerere vizând obligaţia de a face a arătat că, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere: „stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor”, solicită în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, admiterea excepției lipsei de interes, pentru următoarele motive şi anume că, potrivit dispozițiilor art. 560 Cod civil, acțiunea în grănițuire se exercită de partea interesată pentru a obține determinarea, prin semne exterioare a liniei despărțitoare între două fonduri, ceea ce presupune inexistența vreunei delimitări anterioare între fondurile de proprietate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art. 33 Cod civil, în orice cerere, indiferent de calea procedurală aleasă, reclamantul trebuie să justifice un interes propriu.

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin acțiunea exercitată și poate fi material sau moral.

Pentru ca un capăt de cerere să nu fie respins ca fiind lipsit de interes, interesul reclamantului trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții: să fie legitim - adică interesul urmărit de reclamant să nu contravină dispozițiilor legale, bunelor moravuri; să fie determinat, adică reclamantul să urmărească să obțină un folos practic din exercitarea acestui capăt de cerere; să fie personal, adică prin exercitarea acestui capăt de cerere, reclamantul să urmărească obținerea unui folos practic pentru sine; să fie născut și actual, adică, la momentul exercitării, interesul reclamantului să existe, în sensul că dacă nu ar formula acel capăt de cerere, în acel moment, reclamantul s-ar expune unui prejudiciu.

Or, în prezenta cauză, așa cum a arătat, proprietatea sa și a reclamanților au fost delimitate de-a lungul timpului (din 2009-până în prezent) conform următoarelor înscrisuri: Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ######### sub nr. 21857/27.05.2009; Plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000 întocmit de ####### #####; Plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###- ex SRL; Proces-verbal de vecinătate încheiat la data de 07.04.2015 ce a stat la baza întocmirii planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###-ex SRL.

Conform Planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###-ex SRL la solicitarea reclamanților, se face referire că, pe latura sudică a proprietății reclamanților (care se învecinează cu proprietatea sa) cele două proprietăți sunt delimitate cu gard plăci+plasă.

Acele limite de proprietate (individualizate prin gard plăci + plasă) au fost indicate societății care a efectuat măsurătoarea cadastrală de către însuși reclamantul ###### #######, iar toate gardurile pe care le-a edificat s-au realizat cu acordul reclamanților și cu respectarea în totalitate a aliniamentul vechiului gard din plăci de beton realizat în anii #########, avut în vedere la efectuarea măsurătorilor cadastrale.

La niciunul din ele, reclamanții nu au avut obiecții asupra modului cum au fost construite, cu excepția ultimului gard realizat în primăvara anului 2020, pe o lungime de 18 metri liniari.

Astfel că, stabilirea limitei de hotar a fost deja efectuată prin mai multe planuri cadastrale, iar un capăt de cerere care să aibă ca obiect o veritabilă acțiune în grănițuire, ca cea formulată de reclamanți prin intermediul acestui capăt de cerere, apare ca lipsită de interes, întrucât, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Prin acest capăt de cerere, reclamanții nu ar obține niciun folos practic.

Mai mult decât atât, din analizarea primului și celui de al doilea capăt din cererea de chemare în judecată se poate observa reaua-credință a reclamanților.

Prin intermediul celui de al doilea capăt vor să se mai stabilească încă o data linia de hotar care este deja stabilita prin diverse înscrisuri, atașate, iar în primul capăt de cerere revendică 40 m.p. ##### de hotar nu a fost niciodată contestată de niciuna din părți, ambele părți (autorii lor) semnând reciproc procesele-verbale ce priveau identificarea imobilelor și care au stat la baza planurilor de amplasament înregistrate la OCPI.

În egală măsură, gardul nu a fost niciodată mutat, fiind înlocuit pe aceeași poziție, neexistând nicio modificare cu privire la aliniamentul acestuia.

A mai arătat că, pe lângă faptul că nu motivează clar și concis argumentele pentru fiecare capăt de cerere, reclamanții nu țin seama nici de contradicțiile pe care le creează prin formularea acestor capete de cerere. #### reclamanții nu cunosc cu certitudine care e granița, cum pot știi că le lipsesc cei 40 m.p. pe care îi revendică?

Mai mult decât atât, dacă reclamanții ar fi siguri că le lipsesc cei 40 m.p. revendicați prin intermediul primului capăt de cerere, încă o data nu s-ar mai justifica în niciun fel cel de-al doilea capăt de cerere, întrucât aceasta ar presupune ca reclamanții să indice care linie de hotar a fost încălcată, în condițiile în care linia de hotar dintre cele două proprietăți (a reclamanților și a sa) se întinde pe o lungime de 243 metri.

În concluzie, pentru toate aceste motive, solicită respingerea capătului doi al cererii de chemare în judecată ca lipsit de interes.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere solicită în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, admiterea excepției lipsei de interes, pentru motivele următoare: Așa cum a menționat și pentru capătul de cerere analizat anterior, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) Cod procedură civilă, raportate la dispozițiile art. 33 Cod civil în orice cerere, indiferent de calea procedurală aleasă, reclamantul trebuie să justifice un interes propriu.

Pentru ca un capăt de cerere să nu fie respins ca fiind lipsit de interes, interesul reclamantului trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiții: să fie legitim; să fie determinat, adică reclamantul să urmărească să (obțină un folos practic din exercitarea acestui capăt de cerere; să fie personal; sa fie născut și actual, interesul reclamantului să existe, în sensul că dacă nu ar formula acel capăt de cerere, în acel moment, reclamantul s-ar expune unui prejudiciu.

Or, prin raportare la prima teză a capătului trei al cererii de chemare în judecată, respectiv „Obligarea să desființeze gardul din lemn fi beton, pe care l-a edificat fără a avea acordul lor", reclamanții nu justifică un folos practic, având în vedere că, gardul din lemn şi beton este construit cu respectarea limitelor de hotar, este un gard util și viabil care a înlocuit un gard deteriorat.

Astfel că, simpla plăcere a reclamanților de a vedea despărțite proprietățile lor printr-un gard edificat din plăci de beton nu oferă cererii niciun caracter justificativ, motiv pentru care consideră ca total lipsit de interes acest capăt de cerere.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți, în totală contradicție cu situația de fapt și de drept aplicabilă pentru motivele următoare: Cu privire la primul capăt de cerere: „obligarea sa să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de cca. 40 m.p. pe care l-a ocupat în mod abuziv, situat în ###### ########, ##### #########, Str.

Principală, nr. 205, ce face parte integrantă din terenul în suprafață de 2.182 m.p., înscris în cartea funciară a localității Moțăieni nr. 466, având număr cadastral 132, proprietatea lor”.

Așa cum a prezentat, formularea acestei cereri de chemare în judecată a fost generată de construcția, strict pe cheltuiala sa, în primăvara anului 2020, a unui gard din ulucă din lemn de brad susținută de 11 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 18 metri liniari, realizat în aceeași modalitate (necontestată niciodată de reclamanți) ca și gardul prezentat în anexa 6 la prezenta.

A mai arătat că, rezultă din fotografiile anexate cum noul gard edificat urmează cu strictețe linia hotarului vechiului gard construit din plăci de beton.

Prin urmare, contrar celor susținute cu rea credință de către reclamanți, nu s-ocupat „în mod abuziv ” niciun „teren în suprafața de cca. 40 m.p.

Din câte înțelege, „marele abuz” săvârșit de către ea este indicat de reclamanți la finalul cererii de chemare în judecată, astfel „Planșe foto din care se observă următoarele şi anume că, „nu s-a respectat de vecin limita de hotar întrucât partea din beton nu respectă aliniamentul cu plăcile gardului vechi din plăci de beton fiind construită pe proprietatea lor)”.

Așadar, după spusele reclamanților, luarea în posesie a „ terenului în suprafață de 40 m.p." ar fi fost realizată de ea prin construirea unui gard în lungime de 18 metri „întrucât partea din beton nu respectă aliniamentul cu plăcile gardului vechi din plăci de beton (fiind construită pe proprietatea lor)”; Așadar, nu se reclamă strămutarea semnelor de hotar, în speță stâlpii de țeavă ai gardului, ci rclamanții indică ocuparea celor 40 m.p., pentru care solicită instanței să o oblige „să-i las în deplină proprietate și liniștită posesie" cu fundația de beton a gardului.

Susținerea este total neîntemeiată, deoarece se observă din fotografiile anexate prezentei întâmpinări (chiar și din fotografiile anexate cererii de chemare în judecată) cum terenul proprietatea reclamanților, chiar și în eventualitatea în care ar fi fost ocupat câțiva centimetri (pe lungimea de 18 metri a gardului) de către fundația gardului, a rămas în continuare în proprietatea și posesia reclamanților.

Prin urmare, ea nu a luat și nici nu avea cum să ia în posesie terenul de sub fundația gardului.

Potrivit art. 560 Cod civil, „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând,în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Din moment ce și reclamanții trebuiau să contribuie, in mod egal, împreună cu ea la construcția gardului, luând în calcul posibilitatea ca fundația gardului edificat să fi ocupat și câțiva centimetri din terenul reclamanților, de ce ar fi trebuit ca fundația gardului să se fi construit doar pe terenul proprietatea sa.

A mai arătat că, a angajat două persoane (una din ele, chiar persoana care se îngrijește de proprietatea reclamanților în perioada cât aceștia se află în #######, respectiv domnul ###### #####) pe care le-a mandatat să construiască acest gard.

Le-a cerut ca stâlpii gardului să respecte fidel vechiul aliniament al gardului.

Fundația gardului s-a edificat în condițiile în care diferența de nivel între cele două proprietăți este de circa 40-50 centimetri; tocmai de aceea fundația trebuia să fie una solidă, care să oprească alunecarea terenului și aplecarea ulterioară a gardului nou construit. #### firesc ca amplasarea gardului să se facă pe ambele proprietăți pe care le delimitează, neputând sta în aer.

Gardul nu este proprietatea sa, este bun comun al ambilor proprietari obligați potrivit art. 560 Cod civil să construiască și să suporte în mod egal cheltuielile construcției gardului.

In mod firesc, din punct de vedere tehnic, fundația din beton a unui gard, ai cărui stâlpi trebuie să respecte limitele de hotar, nu poate fi edificată numai pe terenul unuia dintre proprietari.

Pentru că acești stâlpi ce susțin gardul din lemn trebuie introduși la jumătatea lățimii fundației de beton, pentru ca, gardul să fie unul trainic. #### fundația s-ar realiza doar pe terenul unuia dintre proprietari, iar stâlpii s-ar introduce la mijlocul lățimii fundației, limitele de hotar ar fi strămutate în dezavantajul proprietarului pe al cărui teren s-ar construi, exclusiv, fundația.

Or, în aceste condiții nu ar mai fi respectate dispozițiile art. 560 din Codul civil.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere: „stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor”, a arătat că: În planul de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###-EexSRL, se face referire că, pe latura sudică a proprietății reclamanților (care se învecinează cu proprietatea sa) cele două proprietăți sunt delimitate cu gard plăci+plasă.

Așadar, existând o delimitare a celor două corpuri de proprietate realizată prin intermediul unor garduri, este total neîntemeiată solicitarea reclamanților de a se stabili încă o dată linia de hotar dintre cele două proprietăți. #### proprietatea reclamanților ar fi fost delimitată de proprietatea sa printr-o limită convențională (mai exact, lipsa unui gard) așa cum se întâmplă să fie pe latura de #### a proprietății reclamanților, unde vecin este domnul ###### ######, acest capăt de cerere ar fi avut o justificare. #### linia de hotar dintre proprietățile lor se întinde pe o lungime de 242,32 metri liniari și este stabilită prin garduri din plasă de fier, de beton, de ulucă de lemn ce nu au fost contestate de reclamanți, cu excepția celui de 18 metri liniari edificat în primăvara acestui an. ##### de hotar nu a fost niciodată contestată de niciuna din părți, ambele părți (autorii lor) semnând reciproc procesele-verbale ce priveau identificarea imobilelor și care au stat la baza planurilor de amplasament înregistrate la OCPI.

În egală măsură, gardul nu a fost niciodată mutat, fiind înlocuit pe aceeași poziție, neexistând nicio modificare cu privire la aliniamentul acestuia.

Reclamanții solicită proba cu „expertiză în specialitatea topografie și cadastru cu următoarele obiective: identificarea și măsurarea terenului, proprietatea sa şi transpunerea într-un plan a suprafeței rezultate, iar în cazul în care rezultă o diminuare a suprafeței datorită ocupării fară drept de către vecin prin demolarea gardului său și edificarea gardului vecinului să precizeze care este suprafața acaparată; trasarea liniei de hotar cu respectarea dreptului său de proprietate rezultat din măsurătorile actualizate prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară ######### sub nr. 46390/16.06.2015 realizat cu echipamente moderne”.

Astfel se vorbeşte de o situație conflictuală generată de un gard care se întinde pe o lungime de 18 metri liniari.

Reclamanții solicită pentru clarificarea acestui divergent, ce privește 18 metri liniari, măsurarea întregii lor proprietăți care se întinde pe o suprafață de 2146 m.p. sau 2182 m.p.

Reclamanții solicită ca noua măsurătoare pe care o solicită prin cererea de chemare în judecată să se raporteze la Planul de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###-ex SRL, prin care s-a realizat măsurarea proprietății reclamanților. ####, din cercetarea cu atenție a înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată, a identificat mai multe neclarități ce o determină să tăgăduiască încă de pe acum valoarea probatorie a Planului de amplasament și delimitare a imobilului înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate imobiliară ######### sub nr. 46390/16.06.2015 invocat de reclamanți ca probă în raport cu care ar trebui să se compare noua măsurătoare cadastrală solicitată.

Spre exemplificarea: A indicat cum terenul reclamanților pe latura nordică, având ca vecin pe proprietarul ###### ######, se întinde pe o lungime de 144,63 metri liniari, unde hotarul nu este stabilit printr-un gard.

În planul de amplasament și delimitare a imobilului, se precizează că hotarul cu proprietatea domnului ###### ###### a fost stabilit prin „limită convențională”. #### „limită convențională" nu a fost confirmată prin semnătură de către proprietarul vecin ###### ######, ci, se pare, de o rudă a acestuia, deoarece în procesul-verbal de vecinătate, încheiat la data de 07.04.2015 ce a stat la baza întocmirii planului de amplasament și delimitare a bunului imobil, scara 1:1000, datat iunie 2015, întocmit de ## ###-ex SRL, nu a semnat ###### ###### (a cărui semnătură se regăsește în anexa 10 le prezenta).

La dosar reclamanții nu au anexat și o dovadă din care să reiasă că persoana semnatară a procesului verbal, alta decât proprietarul ###### ######, ar fi fost împuternicită să participe la efectuarea măsurătorilor și să certifice corectitudinea acestora.

Mai mult, în același proces-verbal de vecinătate încheiat la data de 07.04.2015 se precizează că lungimea hotarului pe latura sudică a proprietății reclamanților, prin raportare la proprietatea sa se întinde pe 242,32 metri liniari.

Așadar, la data de 07.04.2015 ea a semnat pentru o lungime a hotarului de 242,32 metri liniari.

Or, în Planul de amplasament și delimitare a corpului său de proprietate înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ######### sub nr. 21857/27.05.2009 (care a avut la bază procesul-verbal de vecinătate invocat) se precizează că linia hotarului pe latura sudică se întinde pe doar 236,28 metri.

În condițiile în care stabilirea limitei de hotar a fost deja efectuată prin mai multe planuri cadastrale, apreciază că acest capăt al cererii de chemare în judecată este formulat cu rea credință. #### s-ar admite acest capăt de cerere, instanța ar trebui să dispună măsurarea atât a proprietății reclamanților în suprafață de 2182 m.p., cât și proprietatea sa în suprafață de 7155 m.p.şi tot acest demers pentru nemulțumirea reclamanților vis-a-vis de modul în care s-a edificat ultimul gard pe o lungime de 18 m.l., respectă în totalitate aliniamentul vechiului gard din plăci de beton realizat în anii ##### ####, avut în vedere la efectuarea măsurătorilor cadastrale.

A mai arătat că, ea nu se opun efectuării măsurătorilor ce ar trebui să lămurească păstrarea vechiului hotar dintre proprietățile lor pe lungimea de 18 metri a gardului nou edificat. ####, prin raportare la dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, nu găseşte ca fiind util să se măsoare toată proprietatea reclamanților, în condițiile în care, așa cum a prezentat, planul de amplasament în raport cu care reclamanții solicită să se compare noua măsurătoare cadastrală solicitată prezintă neclaritățile indicate.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere: „Obligarea sa să desființeze gardul din lemn și beton, pe care l-a edificat fără a avea acordul lor, fără a respecta linia de hotar și posibil fără autorizație de construire și să reconstruiască gardul din plăci din beton cu fundație din beton pe vechiul hotar ( limita corectă de hotar) pe cheltuiala sa, iar în cazul în care nu se va conforma, să fie autorizați ei să desființeze partea de gard edificată de ea și să construiască gardul din plăci de beton, pe cheltuiala sa”.

În completarea apărărilor ce susțin excepțiile pe care le-a invocat în susținerea acestui capăt de cerere, care argumentează totodată și netemeinicia pretențiilor formulate, precizează următoarele: Așa cum a învederat deja, gardurile ce delimitează proprietățile lor, respectiv un gard construit din plasă de sârmă susținută de 48 stâlpi de țeavă și beton introduși în pământ, pe o lungime de 122,5 metri liniari; un gard construit din ulucă din lemn de brad susținută de 17 stâlpi de țeava introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 35,5 metri liniari, un gard de 8,2 metri liniari din plasă sârmă galvanizată susținută de 3 stâlpi din țeavă introduși în fundație de beton și un gard de 15 metri liniari susținută de 5 stâlpi din țeavă introduși în fundație de beton, un gard construit în primăvara anului 2020, din ulucă din lemn de brad susținută de 11 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 18 metri liniari, au fost construite pe cheltuiala exclusivă a sa, reclamanții neînțelegând în niciun moment să participe la cheltuielile ce implicau ridicarea și întreținerea lor.

Legat de susținerile referitoare la distrugerea gardului, arată că nu poate fi acuzată de distrugerea propriului bun, deoarece, așa cum va proba cu martorii indicați, gardul pe care l-a demolat spre a construi pe exclusiva cheltuială a sa, actualul gard contestat de reclamanți a fost edificat de către autorii săi - bunicii săi, în anii #########, aspect pe care îl va proba cu martorii ##### ###, ##### ####### și #### ###### ####, toți domiciliați în ###### ########, sat Moțăieni, ####### #########.

Cu privire la susținerile reclamanților, conform cărora „Ea şi soțul său i-am pus într-o situație delicată întrucât nu le-a cerut acordul cu privire la demolarea gardului lor din plăci de beton pe care şi l-au însușit pe nedrept, nu le-a cerut acordul la construirea gardului din lemn și beton și, în plus, l-a edificat fără să respecte limitat de hotar, intrând pe terenul, proprietatea lor”, acestea sunt de asemenea neadevărate, deoarece, așa cum a prezentat în cuprinsul întâmpinării, chiar reclamantul ###### ####### a susținut în luna decembrie a anului 2019 necesitatea construirii unui nou gard în locul celui care stătea să se prăbușească în curtea lor.

Cât privește „demolarea gardului lor din plăci de beton pe care și l-au însușit pe nedrept", arată că nu putea să însușească pe nedrept un gard edificat de bunicii săi.

Contrar afirmației „l-a edificat fără să respecte limita de hotar, intrând pe terenul, proprietatea lor.", precizează că noul gard respectă întocmai delimitarea stabilită de vechiul gard ce a fost demolat.

Referitor la marea nemulțumire a reclamanților legată de gardul său edificat de ea fără contribuția economică sau financiară a reclamanților, conform căreia, „Spre deosebire de gardul lor, cel construit de ea are două părți (fețe), deși în mod normal un gard care desparte două proprietăți ar trebui să fie identic pe ambele părți, iar stâlpii din fier sunt poziționați pe spatele gardului, spre proprietatea lor", arată că, în mod normal, un gard construit cu uluci din lemn „are două părți (fete) ” și că gardul construit de ea în anul 2018 din ulucă din lemn de brad susținută de 17 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 35,5 metri liniari are tot „are două părți (fețe)”.

Cu privire la acest gard construit în anul 2018, edificat din aceleași materiale și în aceeași modalitate cu gardul care i-a determinat pe reclamanți să formuleze cererea de chemare în judecată, reclamanții nu au avut nimic de obiectat, nu i-a nemulțumit nici că acesta nu era identic pe ambele părți, nici că stâlpii din fier sunt poziționați pe spatele gardului, spre proprietatea lor.

Raportat la nemulțumirea reclamanților „Alt aspect care îi mai deranjează este faptul că faţa gardului edificat de ea este orientată spre proprietatea sa, în timp ce spatele gardului, nefinisat, strâmb, cu stâlpii din fier și cu partea din beton care ocupă din terenul lor, este orientat spre proprietatea lor”, propune acestora ca, dat fiind faptul că grinda gardului (în care sunt prinse ulucile) a rămas spre proprietatea reclamanților, să-și monteze, la rândul lor, uluci pe acest gard care să corespundă propriei viziuni estetice.

Același fel de uluci am utilizat și la construcția gardului edificat în anul 2018, însă, la data respectivă acest fapt nu a trezit nemulțumirea estetică a reclamanților.

Cu privire la cel de-al patrulea capăt de cerere: „obligarea sa la tăierea de la bază a brazilor plantați pe proprietatea sa la o distanță mai mica decât distanța legală de 2 metri față de linia de hotar, pe cheltuiala sa, în temeiul dispozițiilor art. 613 alin. l)-alin. 2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil”, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, pentru următoarele motive: Brazii în discuție, de diferite specii și mărimi, au fost plantați în perioada 2009 (data când a dobândit proprietatea-2010), pentru a opri alunecarea terenului.

De la momentul plantării acestora și până la situația conflictuală generată de construcția gardului, reclamanții nu au avut nicio problemă cu plantarea acestor brazi.

Din contră, răposata mamă a reclamantului ###### #######, care a locuit în imobilul reclamanților până în toamna anului 2019, era foarte încântată de plantarea brazilor și de modul cum aceștia creșteau, comunicându-i de multe ori acest fapt.

Din cei 11 brazi, majoritatea au o înălțime sub 2 metri. ##### în vedere perioada în care au fost plantați, respectiv o perioada anterioară anului 2011, potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, legea aplicabilă acestui capăt de cerere este Codul Civil de la 1864, respectiv dispozițiile art. 607 din Codul Civil de la 1864, și nu cum greșit fac trimitere reclamanții la dispozițiile noului Cod civil.

Potrivit dispozițiilor art. 607 Codul Civil de la 1864 „Nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de reglementele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de reglemente și de obiceiuri, în depărtare de 2 metri, de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate metru pentru celelalte plantațiuni și garduri vii”.

După cum se poate observa, aceste norme au caracter supletiv, deoarece ele ar deveni aplicabile numai daca regulamentele de urbanism al zonei sau obiceiul locului nu dispun altfel și, mai mult decât atât, instituie o excepție de la distanța de linia de hotar pentru gardurile vii, pentru care legiuitorul nu a stabilit expres în ce constau sau din ce pot fi realizate şi nici nu a prevăzut că un gard viu înlocuiește sau trebuie plantat expres numai pe linia de hotar.

Regulamentele de urbanism aplicabile la nivelul UAT Comuna Moțăieni nu fac nicio reglementare situației din speța de judecat.

Or, în prezenta cauză, pe de o parte, obiceiul locului (respectiv modul în care se plantează pomii și arborii în ###### ########, județul #########) a fost și este ca arborii să poată fi plantați și la mai puțin de 2 metri de linia de hotar, iar pe de alta parte, brazii la care fac referire reclamanții reprezintă un gard viu, aflat la limita hotarului cu proprietatea reclamanților ce nu afectează în niciun mod proprietatea acestora. #### de locuit a reclamanților se află la aproximativ 15 metri de aliniamentul brazilor, prin urmare fundația acesteia nu ar putea fi afectată de existența acestor arbori.

De asemenea, având in vedere forma pe care o are rădăcina unui brad, respectiv formă pivotantă, nu exista nici cel mai mic risc ca brazii în discuție să ajungă vreodată să afecteze vreo construcție a reclamanților.

În transpunerea cutumei intervenită la nivelul satului, stă chiar conduita reclamanților, care au plantat, la rândul lor, inclusiv în aceeași perioadă, pomi de-a lungul liniei de hotar cu distanță mult mai mică de 2 metri.

Precizează de asemenea că, spre deosebire de reclamanți, ea nu solicită tăierea pomilor plantați pe proprietatea reclamanților la mai puțin de 2 metri de linia hotarului cu proprietatea sa, întrucât, spre deosebire de reclamanți, înțelege cât de greu crește un pom și cât de util este acestuia mediului în care trăim.

De asemenea a mai învederat că, așa cum a menționat, brazii în discuție au şi un rol esențial în stoparea alunecărilor de teren din zonă.

Așa cum reiese şi din planșele foto depuse la dosar de ambele părți, proprietatea reclamanților este cu aproximativ 40 de centimetri mai jos de nivelul proprietății sale, diferența de nivel fiind cauzată tocmai de alunecări de teren ce au survenit în timp.

Nu lipsit de relevanță este și faptul că reclamanții cunosc că acești arbori au o valoarea sentimentală pentru ea, fiind plantați și îngrijiți împreună cu fiul său.

Totodată, a mai învederat că, de la momentul plantării, brazii trebuie exploatați în conformitate cu dispozițiile legale și de mediu impuse de Codul silvic aprobat prin Legea nr.46/2008 care, la art. 6 alin.(2) prevăd următoarele: „Vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „Recoltarea și valorificarea lemnului din vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor alin. (2)”.

Potrivit aceluiași Cod silvic, în Anexa 1 la pct. 56 lit. f) se prevăd următoarele: „ Vegetație forestieră din afara fondului forestier național - vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, care nu îndeplinește unul sau mai multe criterii de definire a pădurii, fiind alcătuită din următoarele categorii: (...) zonele verzi din intravilan, altele decât cele definite ca păduri”.

Concluzionând, nu ne aflăm în situația dată de ipoteza descrisă de art. 613 Noul Cod civil.

Totodată, ținând seama de dispozițiile art. 607 din Codul Civil de la 1864, obiceiul locului nu impune respectarea distanței de cel puțin 2 metri de linia de hotar, fapt confirmat și de comportamentul reclamanților prin modalitatea în care și-au plantat, la rândul lor, pomii.

Drept pentru care, solicită respingerea ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, vizând obligarea reclamanților-pârâți la plata către ea a sumei de 10.000 lei, reprezentând 1/2 din contravaloarea despărțiturii comune reprezentând gardul comun ce desparte proprietățile lor, a arătat că: In temeiul dispozițiilor art. 209 Cod proc. civ, solicită obligarea reclamanților-pârâți la plata către ea a sumei de 10.000 lei, reprezentând 1/2 din contravaloarea despărțiturii comune reprezentând gardul comun ce desparte proprietățile lor.

A mai arătat că a prezentat, cum pe exclusiva cheltuială a sa, a construit următoarele garduri ce delimitau proprietatea sa, de cea a vecinilor reclamanți, respectiv:un gard construit din plasă de sârmă susținută de 48 stâlpi de țeavă și beton introduși în pământ; pe o lungime de 122,5 metri liniari; un gard construit din ulucă din lemn de brad susținută de 17 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 35,5 metri liniari; un gard de 8,2 metri liniari din plasa sârmă galvanizată susținută de 3 stâlpi din țeavă introduși în fundație de beton și un gard de 15 metri liniari susținută de 5 stâlpi din țeavă introduși în fundație de beton; un gard (gardul care a generat formularea cererii de chemare în judecată), realizat în aceeași modalitate (necontestată niciodată de reclamanți) ca și gardul precizat la pct. 2), construit în primăvara anului 2020, cu acordul reclamantului ###### #######, din ulucă din lemn de brad susținută de 11 stâlpi de țeavă introduși într-o fundație din beton, pe o lungime de 18 metri liniari.

Potrivit Art. 560 Cod civil, „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”. ##### în vedere că toate gardurile indicate au fost construite pe cheltuiala exclusiva a sa, vecinii reclamanții-pârâți nedorind niciun moment să participe la cheltuielile ce implicau ridicarea şi întreținerea lor, dat fiind faptul că acest dosar a fost inițiat cu totală rea-credință de către reclamanți, solicită obligarea reclamanților-pârâți la plata către ea a sumei de 10.000 lei, reprezentând 1/2 din contravaloarea despărțituri comune, reprezentând gardul comun ce desparte proprietățile lor.

A mai menţionat de asemenea că, cheltuielile cu construcția acestor garduri au fost de 20.000 lei, însă, pentru stabilirea exactă a cuantumului, solicit proba cu expertiză evaluatorie.

A anexat in copie inscrisuri.

Achitat taxa de timbru în sumă de 605 lei.

La data de 16.11.2020 reclamanții au depus întâmpinare la cererea reconvențională şi răspuns la întâmpinare.

Au solicitat respingerea cererii reconvenționale şi au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la aceste construcții.

In motivare au arătat că, în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâta ########## #####-######, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere că prin aceasta li se solicită „obligarea la plata sumei de 10.000 lei reprezentând 1/2 contravaloarea despărțiturii comune reprezentând gardul comun ce desparte proprietățile lor”.

Când au afirmat că această cerere este total neîntemeiată, solicită să se aibă în vedere că pârâta-reclamantă nu probează în nici un mod susținerile potrivit cărora „cheltuielile cu construcția gardurilor au fost de 20.000 lei”, nedepunând anexat la cererea reconvențională vreo dovadă din care să reiasă efectuarea acestor cheltuieli (facturi, bonuri etc.).

Pe de altă parte, gardurile pretins a fi fost construite de către pârâta- reclamantă, cu excepția celui edificat în primăvara anului 2020, după cum chiar dumneaei “arată în cererea reconvențională şi din cauza căruia au formulat prezenta acțiune, acele garduri așadar au fost construite în urmă cu mai mult de trei ani (unele chiar în urmă cu 15 ani) de către tatăl pârâtei-reclamante, domnul #### ########.

Drept urmare înțeleg să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la aceste construcții.

Precizează că la momentul edificării gardului din plasa din spatele grădinii, în urmă cu aproximativ 15 ani, a existat o discuție între tatăl pârâtei-reclamante şi tatăl lor, ###### ###, care i-a spus tatălui pârâtei că nu va contribui cu nimic la construirea acestui gard de sârmă deoarece nici familia lor nu a participat cu nici o cheltuială la momentul edificării gardului din plăci de beton, cu fundație şi stâlpi de beton, pe care părinții săi lau construit exclusiv pe cheltuiala lor şi pe care anul acesta pârâta-reclamantă împreună cu soțul său l-au demolat şi l-au însușit fără a anunța în prealabil despre aceasta.

Mai mult decât atât, precizează că o parte din gardul construit de către tatăl pârâtei- reclamante a fost construit după ce aceștia au demolat o magazie şi un grajd care erau construite pe linia de hotar, tot în urmă cu 10-15 ani, astfel că nu puteau să rămână cu proprietatea neîmprejmuită, fiind nevoiți să construiască un gard care să înlocuiască vechea delimitare a proprietăților lor.

Totodată solicită respingerea cererii reconvenționale şi în ceea ce privește obligarea lor la plata contravalorii gardului din ulucă de lemn, susținută de 11 stâlpi de țeavă introduși în fundație de beton, pe o lungime de 18 m.l., edificat în anul 2020, construcție ce a generat prezentul litigiu, având în vedere faptul că acest gard a fost edificat fără acordul lor, construirea acestuia s-a făcut cu încălcarea liniei de hotar, iar gardul din plăci de beton, cu fundație şi stâlpi de beton, construit exclusiv de către părinții săi, în locul căruia a fost edificat de către pârâtă şi soțul său gardul din ulucă de lemn, a fost demolat fără acceptul şi încunoștințarea lor.

Aşa cum a solicitat şi prin cererea de chemare în judecata, solicită instanței să transmită Primăriei comunei Moțăieni să transmită la dosarul cauzei autorizația de desființare a gardului despărțitor dintre proprietățile lor, precum şi autorizația de construire a noului gard ce a fost edificat în anul 2020, întrucât din informațiile lor, autorizaţiile nu au fost solicitate de către pârâta-reclamantă şi drept urmare nu au fost eliberate de către Primăria comunei Moțăieni.

Fac mențiunea că aceste date fiind cu caracter personal, nu le vor fi comunicate la solicitarea lor.

Au mai precizat că, la edificarea acestui gard a participat inclusiv martorul propus de către pârâta, ##### #######, iar formele pentru construirea acestui gard au fost închiriate de către părinții săi de la o rudă a martorului ##### #######.

Fiind un gard din plăci de beton, cu fundație şi stâlpi de beton, a fost construit de către părinții săi în curtea lor şi montat cu ajutorul mai multor rude şi prieteni, printre care şi martorul ##### #######, toată cheltuiala fiind suportată exclusiv de către părinții săi şi nu de către bunicii reclamantei, aşa cum susține aceasta prin întâmpinare. ##### totodată că nu era vorba despre un gard deteriorat, nu, îi deranja în nici un mod pe vecinii săi (respectiv pârâta şi soțul său), iar afirmația potrivit căreia reclamantul ###### ####### ar fi susținut în luna decembrie 2019 „necesitatea construirii unui nou gard în locul celui care stătea să se prăbușească în curtea lor”, aşa cum susține pârâta-reclamantă în întâmpinare (fila 18), este o născocire nesusținută de probe, menită să aducă o palidă şi hilară justificare a acțiunilor domniei sale şi ale soțului dumneaei. #### de toate cele arătate solicită respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

In ceea ce privește întâmpinarea formulată de către pârâta-reclamantă, precizează următoarele şi anume că, solicită respingerea cererii formulate de către pârâtă privind obligarea completării de către ei a taxei judiciare de timbru în ceea ce privește căpătul trei al cererii introductive de instanță.

In acest sens, urmează a se avea în vedere faptul că, potrivit Notei de timbraj depusă la dosarul cauzei şi însușită de către instanță, potrivit adresei emisă la data de 04 septembrie 2020 în dosarul cu numărul menţionat, acest capăt de cerere a fost timbrat potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2) din OUG nr. 80/2013 potrivit cărora: "Cererea privind repunerea părților în situația anterioară, când nu este accesorie acțiunii în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial se taxează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depășește 5.000 lei, și cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depășește 5.000 lei." Simpla susținere a pârâtei a faptului că valoarea gardului a cărui desființare se solicită, este de “cel puțin 5000 lei”, precum şi alegația potrivit cu care “proba” acestei valori se va face prin cererea reconvențională, nu poate conduce instanța la concluzia că se impune obligarea lor la suplimentarea timbrajului ori la respingerea cererii ca insuficient timbrată, sau la admiterea excepției netimbrării.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive cu privire la primul şi al treilea capăt de cerere, solicită să fie respinse ca neîntemeiate.

Au mai arătat că, este de natura evidenţei că acțiunea în revendicare presupune dovedirea uneia dintre cele două condiții de admisibilitate a cererii, anume deposedarea bunului revendicat şi stăpânirea în mod nelegal a acestui bun de către pârâtă, prin administrarea probatoriul solicitat de către ei reclamanţii, instanța fiind cea care, în urma cercetării judecătorești, va stabili temeinicia şi admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Probabil că pârâta-reclamantă nu a parcurs suficient de atent sau nu a lecturat până la final cererea de chemare in judecată, pentru a putea observa că au solicitat probe tocmai în dovedirea cererii formulate, adică cercetare la faţa locului şi expertiză în specialitatea topografie şi cadastru cu următoarele obiective: identificarea și măsurarea terenului, proprietatea lor și transpunerea într-un plan a suprafeței rezultate, iar în cazul în care rezultă o diminuare a suprafeței datorita ocupării fără drept de către vecin prin demolarea gardului lor și edificarea gardului vecinului să precizeze care este suprafața acaparată; trasarea liniei de hotar cu respectarea dreptului lor de proprietate rezultat din măsurătorile actualizate prin Planul dc amplasament și delimitare a imobilului înregistrat la Oficiul dc Cadastru și Publicitate imobiliară ######### sub nr.46390/16.06.2015 realizat cu echipamente moderne.

Reiese așadar că s-au conformat dispozițiilor art.249 şi art.254 alin. 1 Cod procedură civilă, texte de lege arătate de către pârâta-reclamantă în întâmpinare, nerespectarea acestor prevederi legale fiind invocată de către pârâta-reclamantă în mod inutil şi doar de dragul de a umple cele 23 de pagini în care se reiau aceleași idei ce ar fi putut fi concentrate în două-trei pagini de susțineri clare şi concise.

Solicită totodată şi respingerea excepției inadmisibilități cererii ce formează al treilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să desființeze gardul din lemn și soclu de beton, pe care l-a edificat fără a avea fundație, fără acordul lor, fără a respecta linia de hotar și posibil fără autorizație de construire și să reconstruiască gardul din plăci din beton cu fundație din beton pe vechiul hotar (limita corectă de hotar) pe cheltuiala sa, iar în cazul în care aceasta nu se va conforma, să fiei ei autorizați să desființeze partea de gard edificată de pârâtă și să construiască gardul din plăci de beton, pe cheltuiala acesteia.

Aşa cum a arătat în cererea introductivă de instanță, acest gard a fost edificat de către pârâta-reclamantă prin demolarea gardului lor construit de părinții săi în anul 1966, exclusiv pe cheltuiala acestora, gard din care nu a găsit absolut nimic când a venit acasă”.

Nu a existat niciodată vreun acord din partea lor pentru ca acest gard să fie demolat şi în locul lui să fie construit un alt gard, cu atât mai mult cu cât noul gard nu respectă limita de hotar dintre cele două proprietăți, fiind edificat fără fundație, cu soclul din beton în curtea lor, „fundația” de beton nefiind construită, aşa cum eronat susține pârâta-reclamantă, „pe ambele proprietăți pe care le delimitează, neputând sta în aer".

Faptul că „fundația” de beton (adică soclul) este construită în curtea lor se vede şi din aceea că betonul a fost turnat la rădăcină viţei de vie din curtea lor, care s-a şi uscat din aceasta cauză.

Mai mult, arată că „babele” de fier din beton de la gardul lor demolat de către pârâta-recl amantă şi soţul său, nu au putut fi scoase nici când a fost construit noul gard, ele fiind pe teren şi la acest moment.

Solicită respingerea excepției lipsei de interes pentru cel de-al doilea şi al treilea capăt de cerere.

In ceea ce privește capătul doi de cerere prin care au solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor, este evident interesul propriu al lor, care este unul legitim, determinat, personal, născut şi actual, având în vedere aspectele învederate prin acțiunea dedusă judecății, anume faptul că prin edificarea gardului în primăvara anului 2020 pârâta-reclamantă a modificat aliniamentul prin încălcarea liniei de hotar. #### evident că atâta timp cât pârâta recunoaște că a demolat gardul lor, fără a recunoaște că a edificat noul gard cu nerespectarea limitei dintre proprietățile lor, se impune stabilirea pe cale judecătorească a liniei de hotar dintre proprietățile lor pe acest aliniament, interesul lor fiind unul legitim, determinat, personal, actual, născut ca urmare a nerespectării de către pârâtă a limitelor de proprietate.

In ceea de privește căpătul trei de cerere, solicită de asemenea respingerea excepției lipsei de interes, arătând că cererea este în strânsă legătură cu capătul doi de cerere, nefiind nicidecum despre o „simplă plăcere" a lor „de a vedea despărțite proprietățile lor printr-un gard edificat din plăci de beton.

Prin această afirmație pârâta-reclamantă încearcă să ducă în derizoriu solicitarea lor cu privire la restabilirea situației anterioare, deși prin modul în care s-a comportat pârâta le-a încălcat dreptul de proprietate.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea ca netemeinice motivele invocate de către pârâta-reclamantă.

In ceea ce privește primul capăt de cerere, solicită admiterea astfel cum a fost formulat, urmând să se aibă în vedere faptul că pârâta încearcă să inducă în eroare instanța motivând prin întâmpinare că ar fi fost nevoită să construiască o fundație „solidă”, care „să oprească alunecarea terenului şi aplecarea gardului lor construit”, dar ignorând total susținerile lor cu privire la faptul că au demolat un gard care nu fusese construit de autorii săi (aşa cum afirmă), fără a avea acceptul lor, fără a respecta limita de hotar şi fără fundație.

In realitate, întreaga lățime a soclului din beton a gardului construit de pârâtă este în curtea lor (a nu se face confuzie între fundația gardului şi soclul din beton al gardului) şi nu aşa cum pârâta lasă să se înțeleagă din întâmpinare, că linia de hotar s-ar afla la jumătatea lățimii fundației de beton, astfel încât o parte din fundație (jumătate) s-ar afla pe proprietatea lor şi cealaltă jumătate s-ar afla pe proprietatea pârâtei.

Adevărul este că toată grosimea (lățimea) soclului din beton a gardului se află pe terenul lor, astfel încât i-a fost acaparată aceasta suprafață de teren, a cărei revendicare o solicită prin cererea de chemare în judecată.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, solicită să fie admis urmând să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor, evident doar cu privire la aliniamentul pe care a fost edificat gardul a cărui edificare s-a făcut fără acceptul lor, fără autorizație de desființare a gardului lor de beton şi fără autorizație de construcție, prin încălcarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți.

Apreciază că toate celelalte susțineri ale pârâtei, cu privire la celelalte vecinătăți, nu au legătură cu cauza dedusă judecății.

Subliniază însă faptul că proprietatea lor este împrejmuită de jur împrejur, pe toate laturile, neexistând vreo latură pe care să nu existe împrejmuire.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, solicită de asemenea să fie admis astfel cum a fost formulat, având în vedere că gardul demolat şi însușit de către pârâta- reclamantă în mod nelegal, nu era bunul său propriu aşa cum afirmă în întâmpinare, tocmai pentru a justifica acțiunile nelegale pe care le-a întreprins profitând de faptul că ei sunt plecați din ţară de mai bine de 25 de ani.

Mai mult decât atât, revine şi arată că vechiul gard, care la momentul distrugerii de către pârâtă era într-o stare bună, construit din plăci de beton, cu fundație de beton şi susținut de stâlpi de beton, a fost edificat de către părinții săi exclusiv pe cheltuiala şi munca lor.

Formele în care au fost turnate plăcile de beton au fost închiriate de la o rudă a martorului ##### #######, propus chiar de către ei spre a fi audiat, acest martor personal participând la construirea gardului împreună cu părinții săi.

In susținerea acestor precizări, solicită admiterea probei cu o înregistrare audio-video în care mama sa îi povestește fiului său modul în care a construit acest gard împreună cu soțul său.

Totodată solicită a se observa că prin întâmpinarea şi cererea reconvențională formulate pârâta-reclamantă se contrazice cu privire la acest gard, afirmând pe de o parte că era bunul său propriu, drept pentru care nu poate fi trasă la răspundere pentru că ar fi desființat acest gard şi că în locul său a edificat un alt gard fără a solicita acceptul vecinilor săi, iar pe de altă parte pretinde să fie despăgubită pentru cheltuiala efectuată cu ocazia edificării acestui gard, fără însă a proba în vreun fel aceasta cheltuială.

Toate acestea îi conduc spre concluzia că în fapt recunoaște că acest gard nu este „ bunul său propriu" şi că pentru edificarea lui era necesară nu numai o cheltuială ###### # ##### ### ########### ### ########## ########## ##, în primul rând, un acord între cei doi proprietari, atât în ceea ce privește desființarea vechiului gard, cât şi în privința construcției noului gard.Cu privire la cel de-al patrulea capăt de cerere, solicită admiterea astfel cum a fost formulat, având în vedere următoarele aspecte şi anume că, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile Noului Cod Civil, având în vedere dispozițiile art.6 alin.(6) din acest act normativ - Aplicarea în timp a legii civile, potrivit cărora: „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție şi obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi”.

Pe de altă parte, nu se poate sub nicio formă stabili o situație de identitate între un gard viu şi o plantație de brazi, care nu au o rădăcină pivotantă sau care cresc doar doi metri în înălțime, aşa cum susține pârâta, ci au o rădăcină ramificată, cresc peste doi metri în înălțime, ceea ce va conduce evident, în timp, la afectarea structurii de rezistenţă a construcțiilor lor.

Şi nu este vorba despre unul sau doi brazi, este vorba despre o alee de brazi, plantați la o distanţă mai mică de 2 m faţă de gardul lor, pe care în timp îl va scoate din pământ.

Motivarea potrivit căreia brazii ar fi fost plantați pentru a stopa alunecarea de teren din zonă, nu poate fi primită de către instanță, întrucât în ceea ce privește proprietățile lor nu a fost vorba niciodată despre alunecări de teren. #### adevărat că există o diferență de nivel şi că la momentul construirii celor două gospodării, a lor şi a familiei #######, bunicii pârâtei, curțile au fost pavate cu caldarâm

şi prevăzute cu șanțuri de scurgere, tocmai pentru a preîntâmpina acumulările de apă în curte atunci când plouă.

Pârâta însă a considerat că pavajul curții cu caldarâm este învechit şi a turnat în curte beton înăltându-şi astfel şi mai mult nivelul curții sale faţă de al lor, fără a respecta panta de scurgere şi astupând şi șanțurile de scurgere a apelor pluviale.

Acestea însă sunt aspecte care nu au nici cea mai mică legătură cu plantarea brazilor lângă gardul lor, la o distanţă mai mică de 2 metri faţă de acesta.

Au mai arătat că, în ceea ce privește proba cu martori, solicitată de pârâta-reclamantă atât prin întâmpinare cât şi prin cererea reconvențională, urmează a se observa că unul dintre martorii propuși, respectiv #### ######-####, este mama acesteia, apreciind așadar că această probă este inadmisibilă potrivit dispozițiilor art.351 alin.(l) pct.l.

Cod proc.civ.

In ședința din 15.12.2020 pârâta a depus răspuns la întâmpinare şi precizări faţă de răspunsul la întâmpinare şi a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul patru din cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 16.02.2021 instanța a respins cererea pârâtei de suspendare a judecății cauzei.

In ședința din 02.03.2021 au fost unite cu fondul următoarele excepții: excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive a primului şi celui de-al treilea capăt de cerere; excepția lipsei de interes pentru al doilea şi al treilea capăt de cerere; excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul patru din cererea de chemare în judecată; excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare de reclamanții-pârați.

Au fost încuviințate probe, respectiv înscrisuri, planșe foto, testimonială cu câte un martor, interogatoriu pentru pârâta-reclamantă, expertiză topogafie-expert #### ###### ###### şi expertiză construcții-expert ####### #####.

La data de 09.03.2021 pârâta-reclamantă a comunicat note de ședință şi a făcut precizări la obiectul cererii reconvenționale arătând că, în cadrul cererii reconvenționale a arătat, într-adevăr, că întreaga despărţitură dintre proprietăţile lor a fost edificată exclusiv pe cheltuiala sa, aspect necontestat evident de către reclamanţii-pârâţi.

A mai arătat că, tot în cadrul cererii reconvenţionale a enumerat, pentru a proba reaua credinţă a reclamanţilor-pârâţi, inclusiv gardul de 122,5 m liniari edificat de ea în anul 2010, însă acesta nu formează obiectul cererii reconvenţionale.

În caz contrar, evident valoarea ce trebuia suportată de către reclamanţii-pârâţi s-ar fi dublat-triplat, cel puţin.

Ori, aşa cum a precizat şi în cadrul răspunsului la întâmpinare (pag.2 alin.1-4), cu ocazia excepţiei prescripţiei invocată de reclamanţii-pârâţi, niciun moment nu s-a raportat la gardul de 48 stâlpi de ţeavă şi beton introduşi în pământ, pe o lungime de 122,5 metri liniari, ce a fost edificat în anul 2010, ci exclusiv la gardurile edificate în 2018 şi 2020: un gard construit din ulucă din lemn de brad susţinută de 17 stâlpi de ţeavă introduşi într-o fundaţie din beton, pe o lungime de 35,5 metri liniari; un gard de 8,2 metri liniari din plasă sârmă galvanizată susţinută de trei stâlpi din ţeavă introduşi în fundaţie de beton şi un gard de 15 metri liniari susţinută de 5 stâlpi din ţeavă introduşi în fundaţie de beton; un gard (gardul care a generat formularea cererii de chemare în judecată), realizat în aceeaşi modalitate (necontestată niciodată de reclamanţi) ca şi gardul precizat la pct.2), construit în primăvara anului 2020, cu acordul reclamantului ###### #######, din ulucă din lemn de brad susţinută de 11 stâlpi de ţeavă introduşi într-o fundaţie din beton, pe o lungime de 18 metri liniari.

Au fost audiați martorii ##### ### şi ##### ##########.

Au fost administrate probele încuviințate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.887/24.06.1996 reclamanții ###### ####### şi ###### ##### au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2182 m.p. ( 2300 m.p. din acte) înscris în CF 466 a #### ########, nr. cadastral 132.

Prin contractul de donație autentificat sub nr. 2027/09.07.2009 pârâta ########## #####-###### a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 7155 m.p. înscris în CF 415 a #### ########, nr. cadastral 648.

Din vecinătățile indicate în actele de proprietate ale părților şi din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert #### ###### ###### rezultă că terenurile părților se învecinează pe latura de sud pentru reclamanți, respectiv nord pentru pârâtă.

Revendicare şi grănițuire.

Situația litigioasă dintre părți a fost generată de edificarea de către pârâtă, în primăvara anului 2020 a unui gard din ulucă de brad susținută de stâlpi din lemn introduși într-un soclu de beton în locul vechiului gard din placi de beton, pe linia 1-2-3 din Anexa 3 la raportul de expertiză topografie întocmit de expertul #### ###### ###### ( filele 206-208 vol.

II).

Prin același raport, completat la datele de 22.02.2022 ( filele 114-115 vol.

III) şi 02.05.2022 (filele 156-157 vol.

III), expertul a concluzionat că cele două geometrii lucrate la momentul întocmirii în sisteme de proiecție diferite nu se fumează perfect între ele şi în consecință nu se poate raporta la o linie de hotar certă ###### ######### ## #### ######### ####### ## # ###########, însă se pot face discuții în cea ce privește linia de hotar în zona de interes, adică unde a fost edificat gardul de lemn-beton.

Expertul a stabilit propunerea de linie de hotar între cele două imobile ca fiind cuprinsă între țevile de gard lemn (edificat de pârâtă) încastrate în fundația de beton – linia de hotar 1-2-3-Anexa 3.

In continuare, expertul arată că, potrivit liniei de hotar a nr. cad. 648 (linie-punct-linie) se observă că acesta coincide cu linia de hotar propusă 1-2-3, aproximativ jumătate din suprafața fundației intră pe suprafaţa Imobil 2, iar cealaltă jumătate pe Imobil 1; conform liniei de hotar a nr. cad. 134 (linie-punct-punct-linie) se observă că acesta este aproximativ în coincidenţă cu marginea fundației (dinspre Imobil 1) în punctele 1 şi 3 având o săgeată maximă de 0,09 m (spre Imobil 1) în dreptul punctului 2.

Concluzionează expertul că varianta de linie de hotar 1-2-3 expusa în Anexa 3 e cea mai aproape de poziția justă, raportarea la liniile de hotar ale celor două cadastre fiind nerelevantă, acestea nemufându-se perfect.

Prin completarea din 22.02.2022, expertul topo a învederat că geometria (cadastrul deținut de reclamanți) pe care s-a lucrat ## raportul deja depus este cea descărcată din ETERRA, deci cea din 2015.

Aceasta este geometria actualizată a nr. cad. 134 (a se compara punctele de frângere dintre geometria veche şi cea nouă) şi are nr. cad. actual 70296.

Prin Răspunsul 1 din 02.05.2022 ( fila 157 vol.

III) expertul topo a comunicat că, având în vedere cele expuse la pct. 5.3.3 în Raportul de expertiză, concluzia este că prin edificarea gardului de beton-lemn de carte pârați între punctele 1-2-3 (Anexa 3) suprafața ocupată de acestea din terenul reclamanților este egala cu zero.

Mențiune: între geometriile nr. cad. 70296 si 648 nu există suprapunere pe tronsonul cuprins între 1-2-3 ( Anexa 3), linia de hotar propusă şi existentă practic trece prin geometriile celor două nr. cad., neintersectându-se cu niciuna dintre ele.

Suprafaţa de suprapunere fiind zero rezultă că nu există suprapunere între terenurile părților.

In privința liniei de hotar şi a suprafeței de ocupare, instanța se va raporta la lucrarea întocmită de expert #### ###### ######, reținând ca linie de hotar pe cea cuprinsă între țevile de gard lemn (edificat de pârâtă) încastrate în fundația de beton – linia de hotar 1-2-3-Anexa 3 (filele 206-208 vol.

II) cu suprafața de ocupare din terenul reclamanților zero.

Reţine instanța, conform raportului de expertiză, că linia de hotar propus este cea existentă şi trece prin geometriile celor două nr. cad., neintersectându-se cu niciuna dintre ele.

De asemenea, din depozițiile celor doi martori audiați în cauză, ##### ### şi ##### ##########, rezultă că, gardul actual din lemn a fost edificat în locul gardului vechi din plăci de beton, martorul ##### ### declarând că știe pe unde a fost hotarul şi a constatat că este în regulă, gardul nu este în curtea reclamanților.

Observă instanța că, în configurația existentă, actualul gard se continuă în linie dreaptă spre partea de nord, cu gardul de beton necontestat (Anexa 2 la raport fila 207 verso vol.

II).

Or, în contextul în care, potrivit proceselor verbale de vecinătate depuse la dosar, autorii părților şi-au recunoscut reciproc limitele pe întreaga lungime a delimitării, înlocuirea unei porțiuni din gard cu menținerea aliniamentului şi a liniei drepte firești prin unirea cu restul gardului neînlocuit, duce la concluzia respectării vechiului aliniament între proprietăți.

Concluzia este întărită de lipsa ocupării vreunei suprafețe din terenul vecin, în această modalitate.

In contextul expus, văzând disp. art. 563 alin. 1 Cod civil ce dispune că, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept, va fi respinsă cererea de chemare în judecată pentru solicitarea de revendicare, având în vedere că pârâta nu a ocupat nicio suprafață din terenul reclamanților.

A invocat pârâta excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive a cererii de revendicare:

Inadmisibilitatea constituie un fine de neprimire a unei acțiuni atunci când legea prevede o asemenea soluție, cererea este formulată pe cale unei proceduri nepermise de lege, nu sunt îndeplinite proceduri anterioare sesizării instanței, prevăzute de lege ca fiind obligatorii pentru reclamant, legea impune expres sau implicit, necesitatea respectării unui anumit cadru procesual formal, sub aspectul părților, obiectului sau cauzei acțiunii, pentru a se putea examina pe fond cererea de chemare în judecată.

Observă instanța că în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele enunțate, motiv pentru care excepția va fi respinsă.

Legitimarea procesuală implică determinarea persoanelor fizice sau juridice care au îndreptățirea de a participa la activitatea judiciară.

In concret, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil, indiferent de obiectul acestuia, în acest sens fiind disp. art. 36 Cod procedură civilă.

Disp. art. 36 Cod procedură civilă sunt clare în privința calității părților în instanță, trebuie să fie subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Cu alte cuvinte, se are în vedere raportul efectiv litigios, astfel cum a fost imaginat de reclamant, indiferent dacă are sau nu la bază un drept subiectiv real.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la lăsarea în deplină proprietate şi posesie a unei suprafețe de teren.

In acest context, în mod evident, excepția invocată este neîntemeiată, pârâta fiind cea indicată de reclamanți ca fiind subiectul raportului juridic dedus judecății.

Art. 560 Cod civil, statuează asupra grănițuirii, dispoziții ce au fost dezvoltate în practică şi doctrină, în sensul că, prin acțiunea în grănițuire, se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăți şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.

In speță, deşi proprietățile părților sunt delimitate, grănițuirea este admisibilă întrucât traseul pe care îl urmează linia de hotar pe o anumită porțiune este contestat de reclamanți, susținând că partea adversă a acaparat din teren, fapt nedovedit în cauză.

In contextul celor expuse, urmează ca instanța să admită capătul doi din cererea de chemare în judecată şi să dispună grănițuirea proprietăților pe linia de hotar cuprinsă între țevile de gard lemn (edificat de pârâtă) încastrate în fundația de beton – linia de hotar 1-2-3-Anexa 3 (filele 206-208 vol.

II).

Pârâta a invocat excepția lipsei de interes a grănițuirii, excepție apreciat neîntemeiată.

Admiterea cererii în sensul grăniţuirii terenurilor pe aliniamentul deja existent constituie o soluţie ce transpune situaţia de fapt deja existentă şi care vizează prevenirea unor eventuale noi litigii, astfel că interesul este născut şi actual, mai ales că reclamanții au contestat acest aliniament.

Desființare gard edificat de pârâtă şi reconstruirea vechiului gard.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive şi excepția lipsei de interes.

Pentru excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive instanța reiterează motivarea dată aceleiași excepții invocate în raport cu revendicarea.

Cererea nu este inadmisibilă, neregăsindu-se în vreuna din situaţiile mai sus enunţate.

Cererea a fost formulată în contradictoriu cu pârâta care a recunoscut că a desființat vechiul gard din plăci de beton şi a edificat noul gard, astfel că este parte a raportului juridic litigios, având deci calitate procesuală pasivă.

In privința interesului, opinează instanța că excepția este neîntemeiată.

In raport de disp. art. 32 alin. 1 lit. d şi art. 33 Cod procedură civilă, în practica judiciară şi în doctrină s-a arătat că, prin interes, în sensul de condiție de exercitare a acțiunii civile, nu se are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi urmări, pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic.

Folosul practic urmărit de reclamanți este reprezentat de obținerea, în eventualitatea în care vor câștiga procesul, a obligării pârâtei la refacerea gardului demolat - în opinia reclamanților - cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de vecinătate.

Reclamanții, în calitate de proprietari ai imobilului situat pe linia de hotar a proprietății pârâtei, linie marcată de gardul ce a fost demolat, justifică un interes în promovarea acțiunii.

Din depoziția martorului ##### ###, rezultă că, gardul din plăci de beton ce a fost dărâmat de pârâtă, a fost edificat de autorul acesteia, ####### ######## în anul 1978, gard ce a înlocuit la rândul său un alt gard făcut de același autor.

Reţine instanța că martorul a locuit în proprietatea autorilor pârâtei începând cu anul 1958, ulterior s-a mutat la o distanţă de trei case, astfel că depoziția este apreciată relevantă de către instanță.

Martorul ##### ##########, propus de reclamanți, a declarat că nu știe când s-a făcut gardul din placi de beton, dar vărul său susține că este al lui.

Cu alte cuvinte, martorul a relatat instanței susținerile reclamantului, fără să fie o constatare personală, nefiind deci suficient să combată percepția personală a martorului propus de pârâtă.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că între proprietățile părților mai există un gard din beton şi anume cel pe lângă care sunt poziționați brazii ce fac obiectul capătului patru din cererea de chemare în judecată.

Gardul este evidențiat în raportul de expertiză topografie ca fiind din beton, lângă acesta fiind marcați brazii regăsiți în teren.

Observă instanța că este vorba despre gardul de la stradă, de la ulița despre care face vorbire martorul ##### ########## că a fost edificat de tatăl reclamantului, #### ###### în anii #########.

Chiar şi reclamantul prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul formulat de pârâtă, indică anul edificării #########.

Martorul ##### ### a declarat că acest gard a fost făcut înainte de tatăl reclamantului.

Părțile nu au contestat faptul edificării acestui gard dinspre stradă de către tatăl reclamantului.

In acest context, reţine instanța că, porțiunea de gard ce a generat litigiul, desființat de pârâtă, a fost edificat de autorul acesteia în anul 1978, iar gardul de la stradă unde sunt poziționați brazii, de tatăl reclamantului înainte, în anii #########.

Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că autorul reclamanților a contribuit la edificarea gardului din plăci de beton şi nici ca şi-a manifestat intenția de a deveni coproprietar.

Construirea despărțiturii comune este reglementată de art. 662 și art. 663 N.C.civ. și vizează operațiunea de îngrădire a proprietăților.

Din prevederile art. 662 alin. (1) NCC rezultă că există și o obligație de îngrădire, căreia îi corespunde dreptul proprietarului de a le cere vecinilor să contribuie la construirea unei despărțituri comune. ######### de îngrădire este un accesoriu al dreptului de a dobândi coproprietatea asupra despărțiturii comune, motiv pentru care ea nu mai subzistă dacă unul dintre vecini renunță anticipat la acest drept, concluzia fiind dedusă din interpretarea a fortiori a dispozițiilor art. 663 alin. (2) NCC.

Cum în speţă, reclamanţii nu au contribuit la edificarea gardului inițial şi nici a celui refăcut şi nu au dobândit coproprietatea asupra acestuia, pârâta nu poate fi obligată la desființarea gardului ce reprezintă proprietatea sa exclusivă.

Reţine instanța disp. art. 561 Cod civil: Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.

In consecință, pârâta are dreptul să-şi delimiteze proprietatea şi, atâta timp cât, la momentul edificării, nu a pretins de la vecin cheltuieli pentru edificarea despărțiturii, nu poate fi ținută să o edifice din anumite materiale sau să revină la vechiul gard, context în care cererea va fi respinsă.

Tăierea brazilor.

Excepția prescripției dreptului de a cere scoaterea brazilor invocată de pârâtă.

Reţine instanța că este vorba despre respectarea servituții de hotar, fiind o obligație de a face propter rem legală. ######### decurge din stăpânirea bunului, în speță a bunului imobil teren şi capătă un caracter imprescriptibil, precum servitutea imobiliară de hotar, context în care excepția este neîntemeiată.

Din depozițiile martorilor ##### ### şi ##### ########## şi atitudinea procesuală a pârâtei, rezultă că aceasta din urmă a plantat, în anii ######### pe linia gardului de beton de la stradă, mai mulți brazi.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil: Dispoziţiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.

In consecință, reținând că situația juridică s-a născut în anii #########, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, legea aplicabilă va fi cea veche.

Potrivit art. 607 vechiul Cod civil: „Nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsa de regulamente şi de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți şi de o jumătate metru pentru celelalte plantații şi garduri vii. ”

Art. 608 alin. 1 vechiul Cod civil dispune: „Vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puși la o distanţă mai mică să se scoată.”

Din raportul de expertiză topografie întocmit în cauză de expert #### ###### ###### –Anexa 2 fila 207 verso vol.

II rezultă locația brazilor şi distanţa până la linia de hotar- gard de beton, linie necontestată în cauză.

Prin răspunsul înregistrat la data de 22.02.2022 ( fila 115 vol.

III) expertul topo a precizat că înălțimea brazilor este în medie circa 3,5 m.

######## instanța că toți brazii evidențiați se află la o distanţă mai mică de doi metri faţă de linia de hotar.

In acest caz, întrucât brazii au fost plantați cu nerespectarea distanţei legale, urmează a fi admisă acțiunea reclamanților, urmând ca pârâta să taie brazii aflați la o distanţă mai mică de doi metri.

Opinează instanța că, singura dovadă pe care trebuie să o facă reclamanții este aceea că pârâta nu a respectat această distanţă.

Reclamanții nu sunt obligați să facă altă dovadă, deoarece în asemenea cazuri funcționează prezumția legală de existenţă a prejudiciului.

Contrar susținerilor pârâtei, acești brazi plantați din loc în loc nu echivalează cu un gard viu, acesta din urmă reprezentând o plantație deasă de arbuști, de forma unui gard care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ.

Regulamentul de urbanism depus de pârâtă (fila 49 vol.

III) nu înlătură obligația legală de respectare a distanţei minime de doi metri faţă de linia de hotar.

Se constată că prin acest act nu se stabilește o altă distanţă decât cea legală.

Se face referire la o distanţă care să nu pună în pericol stabilitatea construcțiilor.

Cu alte cuvinte, reafirmă scopul instituirii de către legiuitor a unei distanţe minime şi anume, neafectarea proprietății vecinului.

Regulamentul nu înlătură deci prezumția legală de existenţă a prejudiciului în situația în care nu se respectă distanţa de doi metri.

Susținerea pârâtei că brazii nu afectează construcția casă a reclamanților nu este relevantă.

Regulamentul de urbanism face referire la stabilitatea construcțiilor fără să distingă între acestea.

In condițiile în care, în același regulament, la pct. 11.3.27 se definește împrejmuirea ca fiind construcție, rezultă că şi împrejmuirea se încadrează în prevederile pct. 11.3.26.

Apărarea pârâtei legată de existenţa unor plantații ale reclamanților pe proprietatea lor, la o distanţă mai mică de doi metri faţă de linia despărțitoare nu este relevantă în speță, pârâta având posibilitatea să formuleze o acțiune contra reclamanților. #### susținerea că brazii ar contribui la reținerea solului nu este în măsură să înlăture aplicarea dispoziției legale şi a prezumției legale de vătămare.

De asemenea, în măsura în care scoaterea arborilor ar fi supusă unor dispozițiile legale speciale, precum Codul silvic invocat de pârâtă, acestea ar privi punerea în executare a hotărârii de scoatere, nefiind o condiție de analizat pentru aplicarea disp. art. 608 alin. 1 vechiul Cod civil.

Cererea reconvențională.

Excepția prescripției dreptului de a cere plata contravalorii gardurilor.

Prin cererea reconvențională şi prin precizările depuse la 09.03.2021 ( fila 12 verso vol.

II) pârâta a solicitat cota de 1/2 din contravaloarea a trei garduri edificate pentru delimitarea proprietăților părților.

Conform cererii precizate, gardurile au fost edificate în anii 2018 si 2020, fapt susținut cu bonurile fiscale de materiale regăsite la fila 147 vol.

I şi confirmat prin raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expert ####### #####.

Potrivit art. 2517 Cod civil, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede alt termen.

Cererea reconvențională a fost depusă la instanță la data de 16.10.2020, fiind astfel respectat termenul legal de 3 ani, motiv pentru care excepția va fi respinsă.

Art. 662 N.C.civ. stabilește că oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea unei despărțituri comune.

În ceea ce privește construirea unui gard este necesar totuși acordul vecinilor cu privire la modalitatea de edificare, materiale și costul lucrării, neputând ca una dintre părți să stabilească în mod unilateral materialele din care va fi edificat gardul și să impună astfel o sarcină disproporționată celorlalți proprietari.

Or, în prezenta cauză, pârâta a procedat direct la edificarea gardurilor, fără a obține în prealabil acordul reclamanților cu privire la edificare, costul unei astfel de lucrări și materiale ce urmau a fi folosite, pretinzând ca aceștia să suporte jumătate din valoarea gardurilor edificate în modalitatea aleasă de pârâtă.

Pârâta nu a făcut dovada obținerii unei autorizații de construire, instanța apreciind că pentru construirea unui gard era necesară și autorizație de construire, întrucât în domeniul construcțiilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 stabilește că "executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil", iar art. 3 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/1991 prevede expres condiția existenței unei autorizații pentru construirea unei împrejmuiri.

Apărarea pârâtei în sensul că nu ar fi fost necesară o autorizație de construire pentru lucrările prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 cu referire la reparații la împrejmuiri (fila 202-203 vol.

II) sunt înlăturate de instanță din moment ce prin cererea reconvențională a solicitat contravaloarea edificării gardurilor, iar prin obiectivele pentru expertiza construcții (fila 210 vol.

I) a solicitat stabilirea contravalorii gardului şi nu a reparațiilor la gard.

Potrivit art. 663 N.C.civ. ce poartă denumirea marginală "cheltuielile de întreținere și reparare a despărțiturilor comune", coproprietarii sunt ținuți să suporte cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea despărțiturii comune, proporțional cu dreptul fiecăruia, însă, fiecare coproprietar poate să nu participe la cheltuielile de întreținere și reparare renunțând la dreptul său de proprietate asupra despărțiturii comune.

Din coroborarea dispozițiilor art. 662 alin. 1 și art. 663 alin. 2 N.C.civ. rezultă că, deși proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la construirea gardului comun sau la efectuarea reparațiilor, devenind coproprietari asupra despărțiturii, aceștia au posibilitatea de a renunța la dreptul de proprietate asupra gardului și de a nu contribui la edificare sau reparare.

Prin această prevedere art. 663 alin. 2 teza I N.C.civ. a reglementat un caz particular de încetare a coproprietății forțate asupra despărțiturii comune.

Efectul renunțării constă în pierderea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra despărțiturii de către renunțător, concomitent cu dobândirea acesteia de proprietarul fondului vecin, ceea ce atrage și încetarea coproprietății forțate.

Dobânditorul devine, astfel, proprietar exclusiv al despărțiturii, calitate în care va trebui să suporte toate cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea acesteia.

In speță, nu s-a făcut dovada acordului reclamanților pentru edificarea gardurilor de carte pârâtă.

Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 663 alin. 2 N.C.civ., reclamanții renunțând astfel la dreptul de proprietate forțată asupra despărțiturii comune, edificate de pârâtă fără acordul lor, neputând fi obligați să suporte jumătate din cheltuielile efectuate de pârâtă pentru construirea gardurilor.

Mai reține instanța că pârâta nu a solicitat în prezenta cauză suplinirea acordului reclamanților pentru edificarea gardului, în sensul reglementat de art. 662 alin. 1 N.C.civ., în exercitarea dreptului său căruia îi corespunde obligația corelativă de a îngrădi, situație în care ar fi urmat ca instanța să stabilească și materialele și costul lucrării, ci s-a considerat îndreptățita să edifice unilateral gardurile și prin cererea de chemare în judecată să solicite direct obligarea reclamanților să suporte jumătate din cheltuielile de edificare.

Or, în lipsa acordului reclamanților cu privire la construirea gardurilor, dar și ținând cont de obiectul cererii de chemare în judecată și de refuzul reclamanților de a deveni coproprietari prin plata a jumătate din cheltuielile de construire, instanța apreciază că pârâta nu este îndreptățit să obțină obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de edificare, motiv pentru care cererea sa va fi respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 C.proc.civ., (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. #### este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”

În cauză cei doi reclamanţi au chemat în judecată pe pârâtă pentru revendicarea unei suprafeţe de 40 m.p. teren şi grăniţuirea imobilelor terenuri ale părţilor.

#### de observat însă că cererea având ca obiect revendicare constituie capătul principal de cerere iar cererea de grăniţuire constituie capătul de cerere accesoriu, a cărei soluţionare depinde de modul de soluţionare al cererii de revendicare.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamaţii au urmărit să dobândească o suprafaţă de teren stăpânită de pârâtă şi să strămute hotarul dintre părţi. Ori, nici una din aceste finalități nu a fost atinsă.

Totodată, admiterea în parte a cererii în sensul grăniţuirii terenurilor pe aliniamentul deja existent constituie o soluţie ce transpune situaţia de fapt deja existentă şi care vizează doar prevenirea unor eventuale noi litigii.

În aceste condiţii, nu se poate susţine că admiterea capătului de cerere având ca obiect grăniţuire profită ambelor părţi, de vreme ce operaţiunea efectuată prin grăniţuire nu a schimbat cu nimic situaţia anterioară, pârâta având deja stabilită limita de hotar, acesteia neputându-i-se imputa nici o culpă procesuală.

Aşadar, de vreme ce limitele de hotar dintre terenurile părţilor erau deja exteriorizate anterior formulării cererii, nu se va putea face aplicarea dispoziţiilor art. 560 Cod civil privind suportarea cheltuielilor, care în această situaţie nu mai pot viza decât costurile de construire efectivă a gardului nu şi cu cele privind delimitarea.

În aceste condiţii, cheltuielile de judecată aferente grănițuirii, nu pot fi imputate pârâtei care a edificat gardul pe linia de hotar, urmând să fie suportate în întregime de către reclamanți.

In sarcina pârâtei se pot pune cheltuielile de judecată aferente celuilalt capăt de cerere admis şi anume tăierea brazilor. #### vorba despre taxa de timbru în sumă de 50 lei, partea corespunzătoare din onorariul expertului topografie, apreciată de instanță a fi de 450 lei, precum şi onorariul de avocat în sumă de 2000 lei ( chitanța nr. 49/16.12.2022 fila…..vol.

IV), un total de 2500 lei.

Instanța va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru şi onorariu expert), întrucât a pierdut procesul cu referire la cererea reconvențională, cheltuielile solicitate vizând această din urmă cerere.

Se va lua act că va solicita onorariul de avocat pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare: excepția inadmisibilității/lipsei calității procesuale pasive pentru primul şi cel de-al treilea capăt de cerere, excepția lipsei de interes pentru al doilea şi al treilea capăt de cerere, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul patru din cerere.

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de reclamanți în raport cu cererea reconvențională.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții-pârâți ###### ####### şi ###### #####, ambii domiciliați în #######, #### ############### ####-2, oraş Neusiedl am See, cu domiciliul ales la ##### #####, #### ########### ###### A, ###### #######, ##### #########, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ########## #####-######, domiciliată în ###### ########, str.

Principală, nr.203, ##### #########, cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de Avocat ####### ######, cu sediul în Bucureşti, B-dul ###### ####, nr.41, ######, ####, ####, sector 3.

Dispune grănițuirea proprietăților părților conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert #### ###### pe linia de hotar 1-2-3-Anexa 3 (filele 206-208 vol. II).

Obligă pârâta să taie de la bază brazii plantați pe proprietatea sa la o distanţă mai mică de 2 m faţă de linia de hotar, în număr de 8, identificaţi în Anexa 2 a raportului de expertiză tehnică întocmit în cauza de expert #### ###### ( fila 207 verso vol.

II).

Respinge capătul de cerere având ca obiect revendicare.

Respinge cererea de desființare gard.

Respinge cererea reconvențională, formulată de pârâta-reclamantă ########## #####-######.

Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată, proporțional cu capetele de cerere admise.

Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru şi onorariu expert). Ia act că va solicita onorariul de avocat pe cale separată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria ########.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia parţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 28.02.2023.

PREŞEDINTE GREFIER

######## ##### ##### ###### ##### #####

Red.###/Tehnored.####/Ex.5/24.03.2023