Hotărâre nr. 287 din 28.03.2023

ECLI:RO:JDPUC:2023:001.######

DOSAR NR.####/283/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ######## – JUDEŢUL #########

SENTINŢA CIVILĂ NR. ###

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 28.03.2023

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: ######## ##### #####

GREFIER: ###### ##### #####

Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect „anulare act”, formulată de către reclamantul ####### ######, CNP #############, cu reşedinţa în Statele Unite ale Americii, 5030N ###### dr Chicago Ilinois 60640, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat ##### #######, cu sediul în oraș Fieni, #### ########### ####, ##### #########, în contradictoriu cu pârâta ##### #######, CNP #############, cu domiciliul în Fieni, str.

Dr. ####### ##########, nr.20G, #####, ####, #####, jud. #########, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat ########## #######, cu sediul în ########, B-dul #####, nr.19, ##### #########.

Dezbaterile lucrărilor şi prezența părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.03.2023, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța în temeiul art. 396 alin. 1 C.P.C., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28.03.2023, când a rămas în deliberare.

INSTANŢA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.10.2022 sub nr. de dosar ####/283/2022 reclamantul ####### ###### a chemat în judecată pe pârâta ##### ####### pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019 emis de Societatea Profesională Notarială ###### ######### şi ###### #########-#####, privind pe def.

Hîmpu ######, cu privire la moștenitori şi la cotele-părți ce se cuvin fiecărui coproprietar (precizare depusă de reclamant la data de 03.11.2022-fila 29 dosar).

În motivare s-a arătat că, în fapt, este unicul fiu al defunctei ###### #####, cu ultimul domiciliu în ### #####, jud. #########, decedată la data de 30.07.2022 , conform Certificatului de deces ##### #### nr.201346 eliberat de Târgoviște la data de 01.08.2022.

A precizat că mama sa, ###### #####, a trăit într-un lung concubinaj cu numitul Hîmpu ######, tatăl pârâtei ##### #######, iar la data de 17.08.2004, numitul Hîmpu ###### a încheiat testamentul autentificat sub nr.302 la Biroul Notarului ###### ###### ######### din ### #####, prin care a lăsat cotitatea disponibilă din întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, mamei sale ###### #####.

A învederat că numitul Hîmpu ###### a decedat la data de 22.03.2009, conform Certificatului de deces ##### ## #########, emis de ###### #######, #### #########, masa succesorală a acestuia fiind compusă din apartamentul cu numărul 3, situat în ### #####, str.

Dr. ####### ########## (fostă str.

Vilelor), #####, ####, parter, jud. #########, compus din două camere și dependințe, iar pârâta ##### #######, unica fiică a numitului Hîmpu ###### nu și-a exprimat dreptul de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni, prevăzut de art.700 C.civ. anterior, în vigoare la data decesului defunctului Hîmpu ###### și nici nu a făcut vreun act de acceptare tacită a acesteia, cunoscând de existența testamentului mai-sus arătat şi, mai mult decât atât, aceasta a precizat verbal că nu are nicio pretenție asupra apartamentului respectiv, iar acesta, drept mulțumire i-a oferit suma de 40.000.000 ROL, pârâta primind-o integral.

A menţionat că mama sa, ###### #####, de la data decesului lui Hîmpu ###### (22.03.2009) a continuat să locuiască, în mod permanent, în apartamentul cu numărul 3, situat în ### #####, str.

Dr. ####### ########## (fostă str.

Vilelor), #####, ####, parter, jud. #########, până la data decesului său (30.07.2022) şi în tot acest timp, ###### #####, ajutată și de acesta, a făcut numeroase lucrări de renovare și modernizare a apartamentului și a plătit impozitul aferent acestuia, considerându-se și comportându-se ca un veritabil proprietar.

A învederat că în localitate era de notorietate faptul că mama sa era proprietara apartamentului în cauză în baza testamentului întocmit de concubinul său, Hîmpu ######, respectiv tatăl pârâtei din prezenta cauză, iar cât timp a trăit mama sa, pârâta s-a arătat binevoitoare față de aceasta, fără să ridice vreo pretenție cu privire la respectivul apartament și nu a arătat niciodată că ar intenționa să dezbată succesiunea defunctului său tată.

A arătat că după decesul mamei sale, ###### #####, respectiv la data de 21.09.2022, pârâta l-a notificat pe ###### ########, soțul verișoarei sale, să elibereze și să îi predea apartamentul cu numărul 3, situat în ### #####, str.

Dr. ####### ########## (fostă str.

Vilelor), #####, ####, parter, jud. #########, cu privire la care susținea că ar fi unicul proprietar şi, odată cu această notificare, a fost comunicat și Certificatul de moștenitor nr.186/30.08.2019, încheiat la Societatea Civilă Profesională ###### ######### și ###### ######### #####, respectiv chiar fostul Biroul Notariatului ###### ###### #########, care autentificase sub nr. 302/17.08.2004 testamentul prin care tatăl pârâtei o instituia legatară universală pe mama sa.

A precizat că abia la acest moment a luat cunoștință de existența acestui Certificat de moștenitor nr.186/30.08.2019 pe care l-a apreciat ca fiind nelegal, emis cu nerespectarea art.106 alin. (1) din Legea nr.36/1995 (forma în vigoare la 30.08.2019), fără citarea mamei sale ###### #####, în calitate de legatar, ca urmare a declarației pârâtei în sensul că este unica moștenitoare a numitului ##### ######.

A învederat că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este o acțiune grefată pe acțiunile care sancționează direct drepturile moștenitorilor sau terților, motiv pentru care se vor aplica regulile acestor din urmă acțiuni, care constituie suportul și dau consistența acțiunii în anularea certificatului de moștenitor.

În privința anulării certificatului de moștenitor a arătat că se distinge după cum partea care solicită anularea a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui sau are calitatea de terță persoană.

A învederat că dacă reclamantul a participat la procedura notarială și a consimțit la eliberarea lui, certificatul emis are natura juridică a unui înscris autentic constatator al unei veritabile convenții încheiate între moștenitori, prin urmare anularea certificatului de moștenitor poate fi cerută numai pentru vicii de consimțământ sau incapacitate, ori pentru cauze de nulitate absolută, potrivit dreptului comun.

A menționat că în primul caz, acțiunea în nulitate relativă este prescriptibilă (art.3 și art.9 din Decretul nr.167/1958), iar în al doilea caz acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă (art.2 din Decretul nr. 167/1958).

A susținut că dacă reclamantul nu a participat la procedura succesorală notarială, mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor îi sunt opozabile numai până la proba contrară, iar articolul 2502 alin. (2) pct. 4 NCC declară imprescriptibilă extinctiv acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiția acceptării moștenirii în termenul prevăzut de lege.

A precizat că pentru alte ipoteze în care se invocă nulitatea certificatului de moștenitor, problema prescriptibilității sau imprescriptibilității se rezolvă ținând cont de împrejurarea că o asemenea acțiune nu este o acțiune de sine stătătoare, ci o acțiune grefată pe acțiunile care sancționează direct drepturile moștenitorilor sau, după caz, ale terților, așa încât urmează a fi supusă regulilor, în materie de prescripție extinctivă, aplicabile acestor acțiuni, fiind, deci, necesar să se stabilească dacă dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu supus prescripției extinctive.

În concluzie, a arătat că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este imprescriptibilă atunci când vizează: 1) constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale și a drepturilor fiecărui moștenitor, având natura juridică a unei acțiuni în constatare; 2) cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea altuia, având natura juridică a unei acțiuni în revendicare.

A învederat că potrivit art 91 din Legea nr. 71/2011, ”moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.” A precizat că actele ulterioare deschiderii moștenirii, cum ar fi, spre exemplu, procedura succesorală sau partajul între moștenitori, sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii acestor acte, în virtutea regulii potrivit căreia ”dispozițiile legii noi, se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum şi situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.” (art.6 alin.(5) C.civ.), iar potrivit art. 106 alin.(1) din Legea notarilor publici și activității notariale nr.36/1995, forma în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor nr.186/30.08.2019), "după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit.” A susținut că art. 120 (1) din Legea nr.36/1995 republicată, prevede posibilitatea celor care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor de a cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, iar alin. (4) al art. 85 din Legea nr.36/1995 republicată, prevede că în cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive şi irevocabile, în acest scop, instanțelor judecătorești revenindu-le obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecății.

A precizat că pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii, trebuie să aibă capacitate succesorală (să existe la momentul decesului, care reprezintă data deschiderii moștenirii), conf. art.651 C.civ. de la 1864 (aplicabil față de data decesului lui Hîmpu ######, potrivit art.91 din Legea 71/2011) și art.654 C.civ. de la 1864; să aibă vocație succesorală, conf. art.659-663 C.civ. de la 1864; să nu fie nedemnă, conf. art.655 din C.civ. de la 1964 și să nu fie înlăturată de la moștenire prin voința testatorului, iar în prezența acestor condiții, transmiterea moștenirii operează în virtutea legii, din momentul deschiderii moștenirii, moștenitorii având posibilitatea să accepte sau nu moștenirea.

A învederat că potrivit art.689 C.civ. de la 1864, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii, iar raportând prevederile legale la situația de fapt din cauză, a solicitat a se constata că certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019 emis de Societatea Civilă Profesională ###### ######### și ###### #########-##### din orașul Fieni, #### #########, privind pe defunctul Hîmpu ###### este emis cu încălcarea acestor prevederi, aducându-i-se astfel o vătămare.

A arătat că astfel, atât pârâta, în calitate de fiică a defunctului, cât și mama sa, ###### #####, în calitate de legatar, îndeplineau atât condițiile pozitive (să aibă capacitate la data deschiderii moștenirii, să aibă vocație), cât și pe cele negative (să nu fie nedemne, să nu fie dezmoștenite), pentru a veni la moștenirea defunctului Hîmpu ######, iar acest certificat de moștenitor a fost emis la mai mult de 10 ani de la data decesului lui Hîmpu ###### şi în toată această perioadă, mama sa, ###### #####, a fost singura care a locuit în apartamentul ce a aparținut defunctului, fiind considerată unicul proprietar al acestuia.

A precizat că faptul că mama sa era moștenitoare testamentară a defunctului Hîmpu ###### era de notorietate şi, cu toate acestea, pârâta, cu rea-credință s-a declarat ca fiind unica moștenitoare a defunctului Hîmpu ###### și solicită emiterea certificatului de moștenitor de pe urma acestuia, chiar la același Notariat care în anul 2004 întocmise Testamentul autentificat sub nr. 302/17.08.2004, prin care tatăl pârâtei a lăsat cotitatea disponibilă din întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului mamei sale ###### #####.

A considerat că la emiterea Certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019 emis de Societatea Civilă Profesională ###### ######### și ###### #########-#####, au fost încălcate dispozițiile art. 106 alin.(l) din Legea notarilor publici și activității notariale nr.36/1995, forma în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor nr.186/30.08.2019), notarul public, legal sesizat, neprocedând la citarea mamei sale, în calitate de legatar, deși, în fapt, aceasta era singura care acceptase succesiunea de pe urma defunctului Hîmpu ###### şi, ca urmare, Certificatul de moștenitor nr.186/30.08.2019 a fost emis de Societatea Civilă Profesională ###### ######### și ###### #########-##### din orașul Fieni, #### ######### ## ######### #####, aducându-se o gravă vătămare mamei sale și implicit acestuia.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea acţiunii și să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019 emis de Societatea Civilă Profesională ###### ######### și ###### #########-##### din orașul Fieni, #### #########, privind pe defunctul Hîmpu ######.

În drept: art. 1134 Cod civil, Cod procedură civilă, art. 106 din Legea nr. 36/1995.

În dovedirea acțiunii s-au ata### #################### #### judiciară de timbru în sumă de 50 lei (fila 30).

La data de 28.11.2022 pârâta ##### ####### a comunicat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului şi excepția prescripției dreptului la acțiune.

În motivare a arătat că, în fapt, la data de 22.03.2009 a decedat tatăl său Hîmpu ######, aceasta fiind singura sa moștenitoare, iar acceptarea succesiunii tatălui său a manifestat-o în mod tacit, convenind cu ###### ##### să rămână în apartament şi preluând din apartament bunuri ce aparținuseră tatălui său.

A precizat că aceste acte de acceptare au avut loc imediat ce a decedat Hîmpu ######, neputând fii primită apărarea reclamantului că nu a respectat dispozițiile art.700 cod civil, iar despre testamentul întocmit nu a avut cunoștință decât după ce a încetat din viaţă ###### #####, acesta fiind de fapt şi motivul pentru care nu a dezbătut succesiunea imediat, știind că este singura moștenitoare legală.

Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, solicitând admiterea excepției şi, în consecință, respingerea acțiunii.

A susţinut că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de moștenitor al numitei ###### #####, iar actele de stare civilă depuse justifică numai calitatea sa de succesibil al defunctei ###### ##### şi nu atestă calitatea de moștenitor.

A învederat că dreptul de opțiune succesorală aparține succesibililor, şi nu moștenitorilor, nu se poate vorbii de moștenitor câtă vreme dreptul de opțiune succesorală derivând din testament nu a fost exercitat.

A arătat că ###### ##### nu a acceptat succesiunea testatorului astfel că nu se justifică în niciun mod calitatea procesual activă a reclamantului.

A solicitat, tot pe cale de excepție a lipsei calității procesual active, a se analiza situația concretă a manifestării dreptului de opțiune succesorală a beneficiarei testamentului întrucât ###### ##### nu a înțeles să-şi manifeste drepturile în baza testamentului întocmit de Hîmpu ######, a înțeles să nu accepte succesiunea şi să solicite întocmirea certificatului de legatar, drepturile conferite prin testament fiind personale, beneficiarul având posibilitatea să opteze pentru valorificarea sau rămânerea în pasivitate referitor la testament.

A menționat că aceasta nu a solicitat dreptul de repunere în termen de opțiune succesorală, de la data când a cunoscut întocmirea certificatului de moștenitor 186/30.08.2019.

A apreciat că nu poate fii primită apărarea conform căreia nu a fost cunoscută de către defunctă dezbaterea succesiunii pentru următoarele argumente: -defuncta ###### ##### a cunoscut demersurile făcute de aceasta pentru dezbaterea succesiunii tatălui său; - i-a remis originalul certificatului de deces al lui Hîmpu ######; - certificatul de moștenitor privind pe Hîmpu ###### a fost înregistrat la UAT Fieni, aceasta achitând şi impozitul datorat pentru apartament; - ulterior întocmirii certificatului de moștenitor a întabulat drepturile deschizându-se cartea funciară nr.##########; - odată cu deschiderea cărții funciare, înscrierea este opozabilă tuturor, aceasta fiind de fapt şi rațiunea acestor înscrieri.

A precizat că dreptul său succesoral nu a fost contestat de beneficiara testamentului, care a acceptat faptul că aceasta este singura moștenitoare a averii tatălui său.

A învederat că ###### ##### care știa de existenţa testamentului, nu a achitat o cotă din impozitul datorat (dacă valorifica testamentul ar fi fost coproprietară şi deci debitoare a obligației fiscale de impozitare.) A precizat că declarația depusă de reclamant, cum că ###### ##### a înmormântat pe Hîmpu ######, i-a fost necesară pentru a încasa ajutorul de înmormântare, iar conform legislației specifice, orice persoană care are asupra sa originalul certificatului de deces şi declară că a suportat cheltuielile de înmormântare, poate încasa suma alocată cu această destinație.

A considerat că această declarație nu constituie un act de acceptare a moștenirii sau atestarea calității de moștenitor.

A arătat că un argument în plus că ###### ##### a cunoscut dezbaterea succesiunii este şi acela că i-a remis certificatul de deces al tatălui său în original, iar dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr.3 din ##### ## # ###.Dr ####### ########## din Fieni este atestat de certificatul de moștenitor 186/30.08.2019, imobil înscris în cf 70211 U/8 Fieni.

A învederat că pentru a se întocmi documentația cadastrală şi a fi eliberat Ordinul Prefectului, solicitat de aceasta în data de 16.09.2019 si eliberat în data de 24.09. 2019, a fost necesară identificarea imobilului.

A arătat că ###### ##### locuia în apartament la acea dată deci a cunoscut demersurile legale întreprinse, aceasta fiind de faţă la efectuarea măsurătorilor şi nu există o declarație de acceptare a succesiunii dată de succesibila ###### ##### după expirarea termenului de opțiune succesorală, declarație care nu ar fi produs efecte prin ea însăși, dar ar fi avut posibilitatea să probeze acte de acceptare tacită, neechivocă, a succesiunii testatorului.

Pe cale de excepție pentru argumentele expuse anterior cu privire la momentul promovării acțiunii a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.

A arătat că nulitatea descrisă în petitul cererii o apreciază ca fiind nulitate relativă, drepturile protejate nefiind publice, ci de interes privat, iar în raport de dispozițiile art.2515 Cod civil, art.2517 Cod civil şi art.1248 alin.2 Cod civil, a apreciat dreptul la acțiune ca fiind prescris acțiunea judecătorească fiind promovată la data de 18.10.2022, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.

A precizat că situația de fapt este următoarea: Hîmpu ######, tatăl său, a avut o relație de concubinaj cu ###### #####.

A învederat că după decesul tatălui său a fost de acord ca ###### ##### să locuiască în continuare în apartament, chiar în condițiile în care nu avea un titlu care să-i confere un drept, iar simpla folosință a apartamentului, folosință pe care aceasta a acceptat-o, nu poate echivala cu acceptarea succesiunii.

A susținut că ###### ##### nu a exercitat acte pe care nu le-ar fi făcut decât în calitate de moștenitor „care să ateste în mod neechivoc calitatea de moștenitor testamentar, iar despre întocmirea certificatului de moștenitor a avut cunoștință ###### #####, dar acum moștenitorul acesteia încearcă să își însușească proprietatea sa.

A precizat că în condițiile în care dezbaterea succesiunii tatălui său a avut loc în timpul vieții concubinei acestuia ###### #####, este evident că aceasta nu a dorit să valorifice testamentul, iar despre înțelegerea sa cu ###### ##### cunoaște mai multe persoane, aceasta fiind în relații bune cu aceasta.

A învederat că înțelegerea sa cu ###### ##### a fost să accepte să locuiască în apartament până la sfârșitul vieții acesteia, iar după decesul său a discutat cu fiul şi nora acesteia, să accepte să facă pomeni până la 6 săptămâni în apartament, apoi să-i restituie cheile imobilului.

A menționat că, ulterior, băiatul acesteia a refuzat să elibereze apartamentul considerând că i se cuvine, profitând şi de situația sa medicală (are multiple afecțiuni - diabet şi infarct de miocard).

A învederat că este evident că la o simplă verificare a situației imobilului a cunoscut că aceasta este proprietara, a lăsat cheile apartamentului la ###### ########, fără să dețină niciun fel de act, iar acesta folosește apartamentul după bunul plac şi refuză să-i permită accesul.

A apreciat că este absolut hazardată şi tendențioasă afirmația reclamantului că ar fi acceptat o sumă de bani de la acesta în schimbul cedării drepturilor succesorale, nefiind dovedit un astfel de fapt, nici nu se poate să fie credibil că ar fi acceptat o sumă de nici o mie de euro pentru un bun care valorează 30.000 euro, întrucât apartamentul are două camere şi este situat la parterul unui #### ###### în zona centrală a orașului Fieni.

A susținut că a dorit să intre în posesia apartamentului şi datorită problemelor grave de sănătate şi mobilitate atât ale sale dar şi ale soțului său, care este nedeplasabil.

În raport de dispozițiile art.248 Cod procedură civilă, a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra excepțiilor invocate, iar pentru argumentele expuse mai sus a solicitat respingerea acțiunii.

A anexat înscrisuri.

La data de 10.01.2023 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare şi a arătat că pârâta nu a fost apropiată de tatăl său în timpul concubinajului dintre acesta și mama sa ###### ##### şi este de notorietate în oraș faptul că tatăl pârâtei nu a fost niciodată îngrijit atunci când a avut nevoie de pârâtă, ci de mama sa, ajutată financiar și de acesta.

A precizat că pârâta nu a participat nici la înmormântarea tatălui său și nici nu a contribuit în niciun fel la înmormântare și la parastasele creștinești şi așa se explică și faptul că tatăl pârâtei a înțeles să lase prin testament autentic cotitatea disponibilă din întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, mamei sale ###### #####.

A menționat că susținerea pârâtei precum că nu ar fi cunoscut de existența testamentului la care a făcut referire anterior nu corespunde adevărului, acest aspect fiind cunoscut de toate persoanele din zonă, în condițiile în care mama sa a continuat să locuiască în apartamentul ce aparținuse tatălui pârâtei şi tocmai pentru că pârâta cunoștea acest fapt, dar și pe fondul relațiilor distante dintre pârâtă și tatăl său, aceasta nu a înțeles să facă niciun act de acceptare a succesiunii tatălui său, timp de mai mult de 10 ani.

A învederat că de asemenea, susținerea pârâtei precum că ar fi făcut o înțelegere cu mama sa că aceasta să locuiască în apartamentul în cauză atâta timp cât trăiește nu corespunde adevărului, dacă ar fi existat o astfel de „înțelegere”, cu siguranță pârâta și-ar fi exprimat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal (6 luni de la moartea defunctului său tată) și nu ar fi stat în pasivitate deplină mai mult de 10 ani.

A învederat că așa cum va dovedi cu probele ce se vor administra, de la data decesului tatălui pârâtei și până la data decesului mamei sale, mama sa a fost singura care a locuit în apartamentul în cauză și care s-a comportat ca un unic proprietar, iar de-a lungul timpului, ajutată de acesta, mama sa, ###### #####, a făcut numeroase lucrări de renovare și modernizare a apartamentului și a plătit impozitul aferent acestuia.

A învederat că potrivit art.689 C.civ. de la 1864, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii.

În ceea ce o privește pe pârâtă a arătat că aceasta a ascuns față de toată lumea faptul că, după mai bine de 10 ani de la moartea tatălui său, perioadă în care nu a efectuat niciun act de acceptare tacită a succesiunii defunctului Hîmpu ######, a înțeles să solicite dezbaterea succesiunii de pe urma acestuia, iar reaua-credință a pârâtei rezultă și din aceea că, deși cunoștea de existența testamentului autentic încheiat în favoarea mamei sale, precum și de faptul că aceasta acceptase succesiunea (chiar și în mod tacit) a fostului concubin, pârâta nu a făcut aceste precizări în fața notarului public.

A menționat că mai mult decât atât, după eliberarea certificatului de moștenitor nr.186/30.08.2019, aceasta a ascuns acest fapt față de mama sa și față de toți cunoscuții, până la decesul mamei sale.

A precizat că a aflat de existența acestui certificat de moștenitor după moartea mamei sale, de la ###### ########, soțul verișoarei sale, care a deținut o perioadă cheile apartamentului în cauză.

Cu privire la excepția lipsei calității sale procesual active invocată de pârâtă a solicitat respingerea acesteia, dovada calității sale de moștenitor al defunctei ###### ##### fiind făcută cu înscrisurile de stare civilă depuse de acesta la dosarul cauzei.

A învederat că din înscrisurile depuse de acesta la dosarul cauzei rezultă că este unicul fiu al defunctei ###### #####, iar simpla promovare a acestei acțiuni face dovada deplină a acceptării succesiunii defunctei sale mame în termenul prevăzut de art.1103 C.civ. (un an de la data deschiderii moștenirii).

Cu privire la susținerile pârâtei precum că dreptul de opțiune succesorală derivând din testament nu ar fi fost exercitat, a arătat că acestea nu corespund adevărului, întrucât așa cum a arătat anterior și cum va dovedi cu probele ce urmează a fi administrate, mama sa, ###### #####, a continuat să locuiască în apartamentul în cauză și după moartea tatălui pârâtei, comportându-se ca unic proprietar.

A menționat că prin întreg comportamentul său, mama sa a înțeles să accepte succesiunea în baza testamentului întocmit de Hîmpu ###### şi, ca urmare, nu se poate reține că mama sa ar fi rămas în pasivitate cu privire la acest testament.

A învederat că pârâta a susținut că ###### ##### nu a solicitat dreptul de repunere în termen de opțiune succesorală de la data când a cunoscut întocmirea certificatului de moștenitor nr.186/30.08.2019, precum și că dreptul pârâtei succesoral nu a fost contestat de aceasta.

A considerat că nici această susținere nu corespunde realității, mama sa era o persoană în vârstă și bolnavă, iar pârâta nu i-a comunicat niciodată intenția de a dezbate succesiunea tatălui său și cu atât mai puțin intenția sa de a o exclude pe mama sa de la moștenire.

A precizat că mama sa nu a avut niciodată cunoștință de existența certificatului de moștenitor nr.186/30.08.2019, existența certificatului de moștenitor nr.186/30.08.2019 i-a fost adusă la cunoștință de pârâtă pentru prima dată abia la înmormântarea mamei sale.

Cu privire la susţinerea pârâtei din întâmpinare că numai o declarație de acceptare a succesiunii dată de mama sa după expirarea termenului de opțiune succesorală ar fi putut proba acte de acceptare tacită, neechivocă, a succesiunii testatorului a susținut că ccest aspect nu corespunde realității, acceptarea succesiunii defunctului Hîmpu ###### de către testatoare rezultă din folosința exclusivă de către aceasta a apartamentului, precum și de administrare definitivă a acestuia.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, a solicitat respingerea acesteia având în vedere următoarele considerente: contrar celor susținute de pârâtă, nulitatea descrisă în cererea de chemare în judecată este absolută și nu relativă, iar succesorul care nu a fost prezent la notariat și, prin urmare, nu a consimțit la mențiunile din certificatul de moștenitor privind întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, poate cere oricând anularea certificatului de moștenitor, stabilirea masei succesorale și partajarea ei, dar cu condiția să facă dovada acceptării în termen a succesiunii, expres sau tacit, deoarece numai făcând această dovadă el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale, de la data deschiderii succesiunii, așa cum statuează art. 2502 alin. (2) pct. 4 NCC.

În cauza dedusă judecății, așa cum a arătat anterior, a învederat că mama sa a acceptat tacit succesiunea defunctului Hîmpu ######, aspect pe care pârâta l-a cunoscut, dar, cu rea credință, a omis să-1 precizeze în fața notarului public.

În concluzie a menționat că acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este imprescriptibilă atunci când vizează: 1) constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale și a drepturilor fiecărui moștenitor, având natura juridică a unei acțiuni în constatare; 2) cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea altuia, având natura juridică a unei acțiuni în revendicare.

Dat fiind toate aceste considerente, a solicitat respingerea excepțiilor invocate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, a invocat dispozițiile art.201 C.p.c.

În ședința din 31.01.2023 instanța a respins excepția insuficientei timbrări invocată de pârâtă, a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului şi excepția prescripției dreptului la acțiune, inclusiv calificarea nulității ca fiind relativă sau absolută.

A fost încuviințată proba cu înscrisuri, testimoniala cu doi martori pentru reclamant şi un martor pentru pârâtă, interogatoriu pentru reclamant.

S-a solicitat în copie dosarul notarial de la Societatea Profesionala Notarială ###### ######### şi ###### #########-#####, privind pe def.

Hîmpu ######.

În ședința din 14.03.2023 au fost audiați martorii ##### #####, ##### ######## ######## şi ##### #######.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta ##### #######

Potrivit art. 120 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activității notariale rep. (corespunzător art. 88 din forma inițială a legii): ”(1) Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.”

Potrivit art. 1134 Cod civil: ”Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești constatarea sau, după caz, declararea nulității acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. ”

Printre condițiile generale de exercițiu al acțiunii civile, este cerută şi aceea a calității procesuale active, condiție distinctă de cea a interesului, ceea ce presupune în materia nulității unui act juridic civil existența unei identități între persoana reclamantului şi cel ce este titularul dreptului căruia i s-a adus atingere prin actul juridic a cărui nulitate o solicită.

Din acest punct de vedere, în materia nulității unui certificat de moștenitor, sfera persoanelor ce ar putea să o invoce, justificând un drept lezat prin aceste acte juridice este identică cu cea a moștenitorilor persoanei respective şi a succesorilor acestora, în al căror patrimoniu intră drepturile succesorale asupra bunurilor defunctului, doar acestea putând fi prejudiciate prin nerespectarea normelor juridice privind eliberarea valabilă a certificatului de moștenitor.

În raport de motivele invocate în susținerea excepției şi anume lipsa dovezii calității de moștenitor a reclamantului în raport cu defuncta sa mamă ###### ##### (fila 34 verso pct. 1), reţine instanța ca fiind de interes disp. art. 1125, art. 1126 şi art. 1127 Cod civil.

În esență, din coroborarea textelor, rezulta ca, pe durata de timp de la deschiderea moștenirii și până la clarificarea problemelor legate de stabilirea succesibililor care vin efectiv la moștenire, adică, în ultimă instanță, a titularilor patrimoniului succesoral, moștenitorilor rezervatari, în calitatea lor de continuatori ai persoanei defunctului, li se conferă provizoriu, prin lege, anumite prerogative în legătură cu patrimoniul succesoral, asigurând tranziția de la de cuius la moștenitori.

Se acoperă astfel vidul care ar subzista între momentul deschiderii moștenirii și acceptarea ei de către succesibili.

Sezina conferă așadar funcția de reprezentare în justiție în mod activ și pasiv a intereselor succesiunii.

Ca efect al sezinei, de la data deschiderii succesiunii, moștenitorii desemnați ca atare de lege se substituie defunctului, fiind în drept să introducă orice acțiune petitorie sau posesorie aparținând acestuia, iar pe de altă parte, să fie pârâți în acțiunile introduse de terți contra succesiunii.

În raport de cele expuse, excepția este neîntemeiată, reținând instanța că reclamantul, fiu al defunctei ###### #####, este moștenitor rezervatar.

În plus, constituie acte de acceptare tacită a moștenirii promovarea de către succesibil a unor acțiuni în justiție, ce presupun indirect, dar neîndoielnic, însușirea calității de moștenitor (în acest sens Trib.

Suprem, dec. nr. ######### în RRD nr. 7 din 1989).

În consecință, prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată prin care se urmărește anularea certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019 cu consecința stabilirii calității de moștenitor pentru defuncta sa mamă, valorează acceptare, fiind manifestată în termenul de opțiune succesorală de un an de la data decesului acesteia în 30.07.2022, conform art. 1103 Cod civil.

În continuarea susținerii excepției, pârâta a invocat şi neacceptarea succesiunii testatorului de către def. ###### #####.

Din depozițiile martorelor ##### ##### şi ##### ######## ######## rezultă că după decesul lui Hîmpu ######, numita ###### ##### a rămas în apartamentul acestuia până la decesul intervenit la data de 30.07.2022.

Prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriul formulat de reclamant, pârâta ##### ####### a recunoscut că după decesul tatălui său, ###### ##### a fost singura care a locuit în apartament.

Din depozițiile martorilor ##### #####, ##### ######## ######## şi ##### ####### rezultă că ###### ##### a făcut o serie de lucrări de îmbunătățire la apartament precum: izolat, termopane, zugrăvit, utilat cu aparatură electrocasnică.

În raport de disp. art. 689 vechiul Cod civil (aplicabil prin raportare la data decesului lui Hîmpu ######) acceptarea este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.

Opinează instanța că, intrarea numitei ###### ##### în posesia şi folosința bunurilor succesorale, faptul stabilirii locuinței definitive a succesibilului în apartamentul moștenit, efectuarea de lucrări ce nu au comportat urgenţă la imobilul succesoral, sunt fapte ce implică acceptarea moștenirii, întrucât succesibilul se comportă ca un proprietar.

Subliniază instanța că ###### ##### a avut o lungă relație de conviețuire cu defunctul Hîmpu ###### şi imediat după decesul acestuia şi neîntrerupt, timp de 13 ani, ea a continuat să locuiască în apartament şi să se considere stăpână, conform depoziției martorei ##### ######## ########.

În contextul expus, reține instanța că ###### ##### a acceptat tacit succesiunea def. Hîmpu ###### în termenul legal de opțiune succesorală de 6 luni stabilit prin art. 700 vechiul Cod civil.

În consecință, reclamantul acceptând succesiunea mamei sale, prin retransmitere a dobândit dreptul acesteia din urma asupra succesiunii def.

Hîmpu ###### şi are calitate să formuleze cererea.

Legitimarea procesuală activă a reclamantului se circumscrie interesului în promovarea cererii, ori în cauză are interes întrucât urmărește cota cuvenită mamei sale şi apoi retransmisă reclamantului.

Excepția prescripției dreptului la acțiune

Certificatul de moștenitor nr. 186/30.08.2019 eliberat de Societatea Profesională Notarială ###### ######### şi ###### #########-#####, ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a fost emis ca urmare a decesului defunctului Hîmpu ######, la data de 22.03.2009, cu ultimul domiciliu orașul Fieni, ##### #########.

Conform acestuia, singura moștenitoare a defunctului a fost pârâta ##### #######, în calitate de fiică, cu cotă întreagă.

S-a menționat că nu sunt renunţători şi nici străini de succesiune în condițiile art. 700 Cod civil de la 1864.

Prin testamentul autentificat sub nr. 3026/17.08.2004 la BNP ###### #########, defunctul Hîmpu ###### a dispus asupra averii sale, lăsând cotitatea disponibilă din întreaga avere mobilă şi imobilă în favoarea numitei ###### #####, devenită legatar universal, declarând că are o fiică.

Reclamantul ####### ###### este fiul acesteia, astfel cum rezultă din certificatul său de naștere, atașat la fila 12 din dosar.

În drept, sub aspectul normelor substanțiale ce guvernează raporturile succesorale invocate, în temeiul art. 91 din Legea nr. 71/2011, raportat la data decesului defunctului Hîmpu ######, sunt aplicabile în cauză dispozițiile Codului civil din 1864.

Instituția prescripției extinctive este guvernată, raportat la data la care a început să curgă termenul de prescripție aplicabil în cauză (şi anume emiterea actului a cărui nulitate se solicită), conform art. 3 şi art. 201 din Legea nr. 71/2011, de dispozițiile noului Cod civil.

Prescripția extinctivă este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil prin care se stinge dreptul material la acțiune prin care acesta ar fi putut obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative.

Pentru a se putea analiza în cauză aplicabilitatea instituției prescripției extinctive, este necesară, cu prioritate, calificarea corectă a nulității invocată de pârâtă, conform art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă.

Reclamanta invocă drept motiv de nulitate, nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare cu privire la citarea părților la dezbaterea succesiunii.

O astfel de cauză de nulitate trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul dezbaterii succesiunii defunctului şi, ca atare, prin raportare la prevederile Legii nr. 36/1995.

Deoarece dispozițiile Legii nr. 36/1995 care privesc citarea tuturor persoanelor cu vocație succesorală la dezbaterea succesorală ocrotesc interese de ordine privat, respectiv interesele respectivelor persoane cu vocație succesorală, nerespectarea acestora se sancționează cu nulitatea relativă.

Prin urmare, instanța reține că acțiunea reclamantului este una pentru constatarea nulității relative a certificatului de moștenitor, așadar prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2517 Cod civil.

Instanța reține că prescriptibilitatea acțiunii în anularea certificatului de moștenitor pentru necitarea tuturor moștenitorilor a fost reținută, incidental şi de Înalta ##### de Casație şi Justiție, în cadrul Deciziei nr. #/2009 privind examinarea unui recurs în interesul legii, în cadrul căreia o astfel de acțiune este enumerată, cu titlu exemplificativ, printre acțiunile ce decurg din faptul juridic al decesului unei persoane care sunt prescriptibile.

Reclamantul a invocat art. 2502 alin. 2 pct. 4 Cod civil, potrivit cu care sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, însă în cauza de faţă nu se pune problema stabilirii masei succesorale şi nici a partajului succesoral, apărarea fiind neîntemeiată.

Termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă la momentul în care persoanele cu vocație succesorală, care pretind că nu au fost citate la dezbaterea succesiunii, au cunoscut emiterea certificatului de moștenitor, aspect ce rezultă din interpretarea art. 2592 alin. 1 lit. c Cod civil.

În cauză, deoarece reclamantul acționează în calitate de moștenitor al defunctei ###### #####, invocând drepturile succesorale ale autoarei sale la moștenirea rămasă de pe urma defunctului Hîmpu ######, termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea acțiunii a început să curgă la data la care fie defuncta ###### #####, fie reclamantul, au cunoscut emiterea certificatului de moștenitor.

În cauză, prin mijloacele probatorii administrate, depoziții de martori şi interogatoriu, reclamantul a încercat să acrediteze ideea că pârâta a făcut publică existenţa certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019 abia la înmormântarea def. ###### #####.

Reţine instanța că la data de 07.10.2019 pârâta a obținut înscrierea dreptului său de proprietate asupra apartamentului din orașul Fieni în baza certificatului de moștenitor nr. 186/30.08.2019, conform mențiunilor din extrasul de carte funciară nr. 70211-C1-U8 Fieni din 07.10.2019 (fila 44 dosar).

Faptul ca pârâta a început demersurile pentru efectuarea cadastrului a fost cunoscut atât defunctei ###### #####, cât şi reclamantului, fapt rezultat din cererea de chemare în judecată şi din depozițiile martorilor.

Reclamantul a susținut că a şi plătit o sumă de bani pârâtei tocmai pentru efectuarea acestor operațiuni, încă din timpul vieții mamei sale.

În acest context, atât def. ###### #####, cât şi reclamantul, aveau obligația să fie diligenți şi să verifice în ce constau demersurile pârâtei.

La acestea se adaugă şi prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi publicității imobiliare în contextul căreia, în scopul informării părților, proprietatea imobiliară se înscrie într-o carte funciară.

În acest context, nevalabilitatea titlului pârâtei a fost cunoscută sau putea fi cunoscută, cu minime diligenţe, de părțile interesate.

Înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei şi titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea au fost supuse dispozițiilor de carte funciară imediat după întocmirea certificatului de moștenitor.

Totodată, conform art. 2529 alin. 1 lit c C.civ prescripția dreptului la acțiunea în anularea unui act juridic începe să curgă în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptățit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviințeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.

Reţine instanța că este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2517 C. civ.

Instanța are avut în vedere că prevederile art. 2529 alin. 1 lit. c C. civ. fixează două momente alternative de la care începe să curgă prescripția extinctivă, anume fie momentul subiectiv al cunoașterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv al expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic.

În raport de motivele invocate, reţine instanța că intră în discuție prima ipoteză, antrenând momentul subiectiv, căci această ipoteză marchează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani, nefiind necesară însumarea celor 18 luni de la data încheierii actului cu cei trei ani scurși ulterior expirării acestor luni.

În speță, se constată că la data intabulării dreptului de proprietate în mod exclusiv pe numele pârâtei şi anume 07.10.2019, reclamantul şi defuncta sa mamă, au luat cunoștință de existența cauzelor de nulitate relativă a certificatului de moștenitor şi prin urmare, nu pot fi primite susținerile reclamantului privind prezentarea certificatului de moștenitor în mod efectiv la decesul mamei sale. ##### în vedere că prezenta acțiune civilă a fost înregistrată la data de 18.10.2022 instanța constată că în speță a expirat termenul de prescripție de 3 ani al dreptului material la acțiune, împlinit la 07.10.2022 ora 24.00, calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.

În partea finală a cererii de chemare în judecată (fila 8 primul paragraf), susține reclamantul că certificatul de moștenitor nr. 186/30.08.2019 a fost emis cu fraudarea legii.

Prin fraudarea legii se înțelege operațiunea ce constă în folosirea anumitor dispoziții legale, dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale imperative.

Instanța constată că în cauză nu există de probe concludente cu privire la atitudinea ilicită a pârâtei care a sesizat notarul public în vederea emiterii certificatului de moștenitor, de a eluda dispozițiile legale în materie succesorală.

Prin întâmpinare şi răspunsul la întrebarea nr. 16 din interogatoriul formulat de reclamant, pârâta a învederat că nu a cunoscut despre existența testamentului întocmit de defunctul său tată în favoarea def. ###### #####.

Din modul în care au fost formulate întrebările nr. 12 şi 13 din interogatoriu, rezultă că reclamantul susține că pârâta, în urmă cu circa trei ani înainte de decesul def. ###### ##### a venit la aceasta din urmă şi s-a oferit să o ajute cu efectuarea cadastrului şi înscrierea în cartea funciară a dreptului său asupra apartamentului, context în care mama reclamantului a înmânat pârâtei certificatul de deces al tatălui acesteia şi banii necesari efectuării operațiunii.

Subliniază instanța că, aceste susțineri întăresc constatarea anterioară legată de momentul subiectiv al cunoașterii cauzei de nulitate şi anume înscrierea dreptului în cartea funciară din moment ce mama reclamantului şi reclamantul așteptau realizarea operațiunilor de carte funciară.

În mod evident, erau interesați şi aveau îndatorirea să urmărească efectuarea procedurii pentru care ar fi plătit pârâtei, conform susținerilor.

Pe de alta parte, observă instanța că deși, conform susținerilor reclamantului, se urmărea înscrierea în cartea funciară a dreptului def. ###### #####, totuși nu i s-a predat pârâtei şi testamentul, fiind titlul în baza căruia se putea face o astfel de înscriere.

În consecință, reţine instanța că reclamantul sau mama acestuia nu au predat şi nici nu au prezentat sau adus la cunoștința pârâtei existenţa testamentului.

Reclamantul a susținut prin cerere că era de notorietate în comunitate că mama lui era proprietara apartamentului în baza testamentului.

#### adevărat că cele două martore audiate în cauză, ##### ##### şi ##### ######## ######## au declarat că au cunoscut despre existenţa testamentului, însă contextul în care au aflat nu este unul general care să poată fi aplicat la nivel de comunitate.

Martora ##### ##### o îngrijea pe def. ###### ##### şi era prezentă aproape permanent în locuința acesteia, fiind deci născute anumite relații de încredere între cele două.

Martora ##### ######## ######## este ruda reclamantului şi a aflat despre existenţa testamentului de la acesta.

În schimb, martorul ##### #######, deși era vecin cu def. ###### ##### şi venea des în locuința acesteia, pentru anumite lucrări, a declarat că nu cunoaște despre actele pentru apartament.

Martorul, vecin şi persoana apropiata de def. ###### #####, cu care stătea destul de des de vorbă, nu a cunoscut nici din comunitate şi nici de la ###### ##### despre actele acesteia, fapt ce infirmă susținerea reclamantului vizând notorietatea situației mamei sale.

Din înscrisurile dosarului succesoral nr. 186/2019 al SPN ###### ######### şi ###### #########-#####, în speță certificatul nr. 184057 din 30.08.2019 ( fila 67 dosar) rezultă că din verificările efectuate în RNNEL aferente perioadei 01.01.2007 până la data emiterii, nu s-au găsit înregistrate testamente.

Acest rezultat s-a datorat limitării perioadei pentru care s-a făcut verificarea şi anume începând cu data de 01.01.2007, fiind evident că nu se putea identifica testamentul ce interesează cauza, întocmit în anul 2004.

Din niciunul din înscrisurile ce au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nu rezultă informații vizând existenţa testamentului.

În anexa pentru deschiderea procedurii succesorale emisă de Primăria Fieni sub nr. 2392/04.03.2019 (fila 63 dosar) este menționată şi def. ###### ##### în calitate de concubină, calitate ce nu a impus citarea ei în procedura succesorală.

Concluzionează instanța că reclamantul nu a probat existenţa cauzei de nulitate reprezentată de fraudarea legii, urmând a fi respinsă cererea de chemare în judecată.

În consecință, instanța va respinge ca prescrisă cererea în raport cu motivul vizând necitarea în procedura succesorală şi ca neîntemeiată pentru fraudarea legii.

În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat achitat cu chitanța nr. 89 din 31.01.2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect „anulare act”, formulată de către reclamantul ####### ######, CNP #############, cu reşedinţa în Statele Unite ale Americii, 5030N ###### dr Chicago Ilinois 60640, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat ##### #######, cu sediul în oraș Fieni, #### ########### ####, ##### #########, în contradictoriu cu pârâta ##### #######, CNP #############, cu domiciliul în Fieni, str.

Dr. ####### ##########, nr.20G, #####, ####, #####, jud. #########, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat ########## #######, cu sediul în ########, B-dul #####, nr.19, ##### #########, ca prescrisă (pentru motivul vizând necitarea în procedura succesorală) şi ca neîntemeiată (pentru motivul vizând fraudarea legii).

Obligă reclamantul la plata către pârâta a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria ########.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 28.03.2023.

PREŞEDINTE, GREFIER,

######## ##### ##### ###### ##### #####

Proces-verbal

##### în vedere că doamna grefier ###### ##### ##### este în imposibilitate de a semna hotărârea, prezenta se semnează de grefier-şef ######### ##### ######

Red.######/Tehnored.######/4 ex./12.04.2023