Hotărâre nr. 151 din 15.10.2019

ECLI:RO:JDPUC:2019:002.######

DOSAR NR.####/283/2017

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ######## – JUDEŢUL #########

SENTINŢA PENALĂ NR.###

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 15.10.2019

INSTANŢA CONSTITUITA DIN :

PREŞEDINTE: ######## ##### #####

GREFIER: ###### ##### #####

Ministerul ###### a fost reprezentat de procuror ##### ##### ###### din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria ########

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale având privind pe inculpatul ###### ######## (-fiul lui ##### şi #######, născut la data de ######### în ###### #######, posesor al CI, seria DD, nr. 692289) CNP # ############1, domiciliat în ###### #######, sat. ###### ####, nr.35 ##### #########, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C.P., părţi civile ########## (fostă ######) ######-########, domiciliată în ###### #######, sat Lăculeţe, nr.79, #############; ########## ######-#######, domiciliată în ###### #######, sat Lăculeţe, nr.79, #############; ########## ######-########, domiciliată în ###### #######, sat Lăculeţe, nr.79, #############; ########## #######-#########, domiciliată în ###### #######, sat Lăculeţe, nr.79, #############; #### (fostă ##########) ##########, domiciliată în ###### ########, str.Aleea ###### (DN71), nr.71, #############; ####### (fostă ##########) ########, domiciliată în ###### #######, sat Lăculeţe, ################ ####, #############; ###### ###, domiciliată în ###### #######, #############, toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „######### #######-####”, cu sediul în ####, ######### ####### #####, ########, parte responsabilă civilmente/asigurător ####### ####### ######### ########### S.A. cu sediul în loc.Voluntari, #### #####, Şos.

Bucureşti ####, nr. 10,.

Global City Business ####, Clădirea O23, et. 4.

Prezenţa şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 01.10.2019, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a analiza actele şi lucrările dosarului, a stabilit ca deliberarea şi pronunţarea să aibă loc la data de 15.10.2019, dată la care a pronunţat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de fata:

Prin încheierea pronunțata la data de 08.05.2017 in dosarul nr. ###/283/2017 de judecătorul de camera preliminara de la Judecătoria ######## s-a dispus, in temeiul art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. c) C.P.P., admiterea plângerii persoanelor vătămate ########## (fostă ######) ######-########, ########## ######-#######, ########## ###### - ########, ########## #######-#########, #### (fostă ##########) ##########, ####### (fostă ##########) ########, ###### ###, formulata împotriva ordonanţei din data de 27.01.2017 a #### Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria ########, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva ordonanţei de clasare din 29.11.2016 în dosarul nr.####/P/2012, intimat fiind inculpatul ###### ########.

S-a dispus desființarea soluţiei atacate şi începerea judecăţii cu privire la inculpatul ###### ######## (fiul lui ##### şi #######, născut la data de ######### în ###### #######, posesor al CI, seria DD, nr. 692289, CNP # ############1, domiciliat în ###### #######, ##### #########), pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C.P.

In încheierea pronunțata la data de 08.05.2017 in dosarul nr. ###/283/2017 s-a reţinut, în fapt că, în data de 27.11.2012, orele 17:44, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca ######## Benz având numerele de înmatriculare ## ##### (proprietate a societăţii ### ### SRL #########, ce tracta motocompresorul marca Kaeser înregistrat sub numărul GLODENI DB 062) pe DJ 716 în raza localităţii Glodeni, ####### #########, inculpatul ###### ########, conducător auto al ansamblului rutier, 1-a accidentat mortal pe pietonul ########## #####, în vârstă de 47 de ani, ce se afla poziţionat neregulamentar (în decubit) pe carosabil, fiind în stare avansată de ebrietate.

Prin ordonanța procurorului din data de 27.01.2017, în dosar penal nr. ####/P/2012, procurorul de caz a dispus soluția clasării cauzei pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C.P., fiind reținut temeiul prev. de art. 16 lit. b) teza a II-a C.P.P., inculpat şi autor al faptei fiind intimatul ###### ########.

Soluția a fost menținută de procurorul ierarhic superior.

În motivarea soluţiei, procurorul de caz reţine în esenţă concluziile expertizei tehnice auto întocmită de căte expertul INEC ######## ######, din cadrul LIEC Bucureşti, în sensul că fapta nu a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege deoarece conducătorul auto – inculpatul ###### ########, nu putea evita lovirea victimei.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză este vorba despre o culpă ###### # ######## ## # ############## #### ###### ########, caz în care răspunderea penală nu este exclusă (doar culpa exclusivă a victimei fiind de natură a exclude angajarea responsabilităţii conducătorului auto), astfel:

a) Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert ########, rezultă că anasamblul rutier condus de către soferul ###### ########, avea anterior producerii acceidentului viteza de 57 km/h, pe un sector de drum în localitate (DJ 716, ###### #######) fiind încălcate diuspoziţiile art. 48 ind.1, 49 alin. 1 ind.1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Sub acest aspect, judecătorul a aratat ca nu poate reţine concluzia expertului INEC ######## ######, care arată valoarea vitezei autovehiculului condus de inculpat, anterior producerii accidentului, era de „probabil” de „circa 50 Km/h”.

Această cooncluzie contradictorie a experţilor în privinţa vitezei trebuia şi putea fi înlăturată de organul de urmărire penală prin dispunerea unei noi expertize de către o comisie de experţi, faţă de dispoziţiile art. 181 C.P.P., dar eventual urmează a fi efectuată în cursul judecăţii.

b) din ambele rapoarte din expertiză, a rezultat că autovehiculul condus de inculpat prezenta o stare tehnică necorespunzătoare – tocmai la sistemul de frânare.

Acest fapt, cumulat cu viteza de deplasarea (care, în sine nu este una mare, dar care depăşeşte limita maximă admisă de lege pe sectorul de drum respectiv), sunt factori esenţiali – aflaţi sub controlul oricărui conducător auto diligent – care influeţează direct rezultatul materializat al pericolului: decesul sau doar vătămarea corporală a pietonului/participantului la trafic.

Circulând cu autovehiculul care era necorespunzător tehnic la sistemul de frânare, inculpatul şofer, este în culpă, iar acest lucru a s-a interpus hotărâtor în raportul de cauzalitate, cu consecinţa decesului victimei ########## #####.

În acest caz, inculpatul ###### ######## a încălcat dispoziţiile art. art. 7 ind.1 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul auto având obligaţia de a verifica periodic autovehiculul, sau cel puţin în termenele şi condiţiile legii, astfel încât prin prezenţa sa să nu creeze un pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic.

c) neatenţia şi aprecierea eronată în conducerea autoutilitarei, din partea conducătorului auto ###### ########, care nu a observat existenţa victimei pe carosabil, încălcând astfel dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 195/2002,.

În acest sens, în declaraţia inculpatului ###### ########, acesta arată că înaintea producerii accidentului nu a văzut victima şi a frânat din reflex în momentul în care a simţit că a trecut cu vehiculul peste un obstacol, crezând că a lovit un câine, după care a oprit după câţiva metri.

A justificat lipsa de vedere pe motivul că din sens contrar circula o altă autoutilitară ale cărei faruri – aflate pe faza scurtă (faza de întâlnire) ! – care i-au limitat vizibilitatea, iar apoi, după 5-7 metri, a simţit că a trecut peste ceva.. era victima ########## #####; aceste aspecte sunt confirmate de către martorii ##### #####, ######### ######.

Relevantă în context este şi declaraţia martorului ####### ######## - conducătorul auto al autoutilitarei care circula din sens opus celei conduse de inculpat, care arată că circula cu faza de întâlnire, în timp ce conducea microbuzul prin ##### ########, a ajuns în vârful unei pante, iar când a început să coboare, a observat pe celălalt sens de circulație un obstacol lunguieţ, aşezat traversal pe şosea.

Din sens opus se apropia un autovehicul, iar când s-a apropiat de acel obstacol, martorul a realizat că era un om, dar şoferul care venea (inculpatul) din sens opus, nu crede că l-a văzut, trecând cu maşina peste el.

Martorul îşi explică acest lucru prin faptul că iluminatul stradal nu funcţiona la momentul accidentului, iar farurile maşinii sale îl puteau deranja pe șoferul inculpat, din cauza configuraţiei drumului – pantă.

Din depoziţia martorului rezultă că totuşi, victima putea fi observată, nu exista o imposibilitate absolută în acest sens pentru a se discuta eventual despre un caz fortuit, astfel încât nu se poate reţine că nu există legătură de cauzalitate juridică şi de fapt între activitatea inculpatului şi decesul victimei.

Pe de altă parte, este cât se poate de adevărat că şi victima are o culpă importantă în producerea accidentului, deoarece nu a respectat o serie de norme esenţiale la regimul circulaţie pe drumurile publice: nu s-a deplasat pe partea stângă a drumului aşa cum cere legea, prin prezenţa sa pe drumul public în starea fizică în care era, sub influența băuturilor alcoolice (alcoolemie foarte mare – 3,1 gr. 0/00) - fapt confirmat şi de către martorii Goebai ##### şi ###### ####, fără îmbrăcăminte accesorii fluorescent reflectorizante pentru a fi vizibil, în condiţii de întuneric.

Cu toate acestea, valorificând probatoriul analizat anterior, se constantă că uciderea persoanei nu a fost determinată exclusiv de conduita imprudentă a victimei pe drumul public, ci este consecinţa nerespectării de către inculpat a dispoziţiilor legale sus-citate.

În atare situaţie, caracterul penal al acţiunii sale culpabile neputând fi înlăturat, urmează a fi angajată răspunderea pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C.P.

Cauza a fost înregistrata pe rolul instanței la data de 11.10.2017 sub nr. de dosar ####/283/2017.

Prin încheierea pronunțata de la data de 08.05.2017 in dosarul nr. ###/283/2017 de judecătorul de camera preliminara de la Judecătoria ######## s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

In cadrul cercetării judecătorești, persoanele vătămate au depus cerere de constituire părți civile, solicitând obligarea firmei de asigurare ## ####### ####### Asigurare – ########### SA, a cărei introducere in cauza au solicitat-o in calitate de parte responsabila civilmente, la plata următoarelor sume: - 541.068 Ron-echivalentul a 120.000 #### la data accidentului rutier soldat cu moartea numitului ########## #####: 27.11.2012 cu titlu de daune morale şi 30.000 Ron cu titlu de daune materiale pentru ########## (fostă ######) ###### ########, în calitate de soţie a victimei decedate ce a supravieţuit cu aceasta timp de 18 ani, având trei copii împreună. - 541.068 Ron- echivalentul a 120.000 #### la data accidentului rutier cu titlu de daune morale pentru ########## ###### ########, în calitate de fiică a victimei decedate ce locuia împreună cu acesta şi avea la momentul evenimentului rutier vârsta de 10 ani; - 541.068 Ron- echivalentul a 120.000 #### la data accidentului rutier cu titlu de daune morale pentru ########## ###### #######, în calitate de fiică a victimei decedate ce locuia împreună cu acesta şi avea la momentul evenimentului rutier vârsta de 14 ani; - 541.068 Ron- echivalentul a 120.000 #### la data accidentului rutier cu titlu de daune morale pentru ########## ####### #########, în calitate de fiică a victimei decedate ce locuia împreună cu acesta şi avea la momentul evenimentului rutier vârsta de 17 ani; - 541.068 Ron- echivalentul a 120.000 #### la data accidentului rutier cu titlu de daune morale pentru ###### ###, în calitate de mamă a victimei decedate; - 202.900 Ron echivalentul a 45.000 #### la data accidentului rutier cu titlu de daune morale pentru ####(fostă ##########) ##########, în calitate de soră a victimei decedate; 202.900 Ron echivalentul a 45.000 #### la data accidentului rutier cu titlu de daune morale pentru #######(fostă ##########) ########, în calitate de soră a victimei decedate; 355.740 Ron cu titlu de daune morale(reprezentând pierderi de venit atribuite familiei) pentru ########## (fostă ######) ###### ########(în calitate de soţie) şi respectiv ########## ####### #########, ########## ###### ####### şi ########## ###### ######## (fiice ale victimei decedate ########## #####); diferenţa rezultată-pe de-o parte: din cumularea dobânzilor legale la sumele indicate la punctele 1-8, din momentul producerii evenimentului asigurat (27.11.2012) şi până la momentul plăţii efective (daune interese moratorii), iar pe de altă parte: din indexarea sumelor în cauză indicelui de inflaţie de la data producerii evenimentului rutier soldat cu decesul numitului ########## ##### (27.11.2012) şi până la data plăţii efective (daune compesatorii); cheltuieli de judecată (onorariu avocat ales) în cuantum de 5000 Ron.

Prin încheierea din 15.11.2017 s-a dispus introducerea in cauza a ## ####### ####### Asigurare – ########### SA.

Prin încheierea din 31.01.2018 instanța a reținut disp. art. 374 alin. 7 Cod procedura penala, probele necontestate nu se readministrează si a pus in discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize de către INEC.

Prin încheierea din 14.03.2018 s-a încuviințat efectuarea unei expertize criminalistice.

A fost întocmit in cauza raportul de expertiza criminalistica nr. 76 din 03.06.2019.

Prin încheierea din 18.06.2019 instanța a dispus, in temeiul disp. art. 374 alin. 8 Cod procedura penala readministrarea unei părți din probele de la urmărire penala si anume audierea inculpatului si audierea martorilor ####### ########, ##### #####, ######### ###### ##### si ###### #########.

Au fost încuviințate probe pe latura civila si anume înscrisuri si audierea martorilor ###### ####### #### si ######## ###.

Au fost administrate probele încuviințate.

In ședința publica din 01.10.2019 s-a luat act de renunțarea părților civile la audierea celui de-al doilea martor pe latura civila.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:

In data de 27.11.2012, orele 17:44, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca ######## Benz având numerele de înmatriculare ## ## ###, ce tracta motocompresorul marca Kaeser înregistrat sub numărul GLODENI DB 062, pe DJ 716 pe raza localităţii Glodeni, ####### #########, inculpatul ###### ########, conducător auto al ansamblului rutier, 1-a accidentat mortal pe pietonul ########## #####, în vârstă de 47 de ani, ce se afla poziţionat neregulamentar (în decubit) pe carosabil, fiind în stare avansată de ebrietate, având o alcoolemie de 3,10 g%0.

În raportul medico - legal de necropsie nr. 241/A/2012 din 16.12.2013, întocmit de SJML #########, se concluzionează că moartea numitului ########## ##### a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecința a unui traumatism toraco - abdominal cu multiple rupturi de organe interne.

Leziunile de violenta descrise s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure rugoase si comprimate intre doua planuri dure.

Intre leziunile descrise si cauza medicala a morții exista legătura directa, necondiționata.

Moartea poate data de 27 noiembrie 2012.

Conform celor reținute in procesul verbal de cercetare la fata locului, s-au identificat pe zona exterioara a pneului stânga spate a autovehiculului condus de inculpat pete de substanța de culoare brun roșcata.

##### in vedere concluziile raportului medico - legal de necropsie nr. 241/A/2012 din 16.12.2013, urmele de pe autovehicul, declarațiile inculpatului si ale martorilor ##### ##### si ######### ###### #####, retine instanța ca autovehiculul condus de inculpat a trecut peste corpul victimei ########## #####.

Victima a fost totodată târâtă, din schița locului accidentului reieșind existenta a doua urme de târâre.

La urmărire penala a fost întocmit raport de expertiza tehnica de către expertul tehnic judiciar ######## ##### ########.

Acesta a stabilit ca viteza ansamblului de vehicule anterior producerii accidentului a fost de 57 km/h, iar in momentul impactului a fost de 41 km/h.

A indicat cauzele producerii accidentului ca fiind următoarele: - neatenţia şi aprecierea eronată în conducere de care a dat dovadă conducătorul auto ###### ########; - viteza neadecvată cu care a rulat autoutilitara condusă de conducătorul auto ###### ########; starea tehnică necorespunzătoare a sistemului de frânare a autoutilitarei ########; nerespectarea de către pietonul ########## ##### a normei care îi impunea să se deplaseze pe acostamentul din partea stângă a drumului în direcţia de mers; nerespectarea de către pietonul ########## ##### a normei care îi impunea să nu creeze un obstacol pe carosabil; nerespectarea de către pietonul ########## ##### a normei care îi impunea să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri; deplasarea pe drumul public, a pietonului ########## ##### în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Totodată arată că, conducătorul auto ###### ######## putea preveni producerea accidentului dacă dădea dovadă de atenţie şi apreciere corectă în conducere, dacă rula cu viteza adecvată, dacă autoutilitara prezenta o stare tehnică corespunzătoare a sistemului de frânare.

Menţionează că, conducătorul auto ###### ######## trebuia să respecte următoarele prevederi legale: art.7, art.35 alin.1, art.48, art.49 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi art.1, art.114 alin.2, art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

De asemenea arată că pietonul ########## ##### putea preveni producerea accidentului dacă nu ar fi creat un obstacol pe partea carosabilă, dacă s-ar fi deplasat pe acostamentul din partea stângă a drumului în direcţia sa de mers, dacă ar fi avut aplicat peste îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri; dacă nu s-ar fi deplasat sub influenţa băuturilor alcoolice; Pietonul ########## ##### trebuia să respecte următoarele prevederi legale: art.35 alin.1, art.72 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi art.1, art.116 art.167 alin.1, lit.e din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Tot la urmărire penala a fost întocmit si raport de expertiza criminalistica nr. 331 din 30 septembrie 2016 de care LIECB care a concluzionat următoarele ( punctele 4-7): în condiţiile analizate, viteza iniţială a autovehiculului cu nr. ## ## ### a putut fi de circa 57 km/h, iar cea la impact de circa 44 km/h; problemele privind posibilitatea conducătorului auto de a observa victima în momentele premergătoare producerii accidentului, precum şi aspectele referitoare la momentul la care conducătorul autoutilitarei a acţionat sistemul de frânare au fost expuse în cadrul pct.5-6 Capitolul constatări; conform celor expuse în cadrul lucrării, în condiţiile analizate, conducătorul auto nu putea evita lovirea victimei; se putea preveni lovirea numitului ########## ##### dacă acesta nu s-ar fi aflat culcat pe partea carosabilă a drumului public; viteza la care conducătorul autoutilitarei avea posibilitatea de a evita producerea accidentului, în situaţia analizată, a fost de circa 43 km/h; producerea accidentului, în situaţia analizată, s-a datorat poziţiei periculoase în care se găsea numitul ########## #####, aflat în decubit, pe partea carosabilă a drumului public.

In timpul cercetării judecătorești a fost întocmit raportul de expertiza criminalistica nr. 76 din 03.06.2019 de către INEC care a concluzionat următoarele ( punctele 2-5): în momentul impactului viteza de deplasare a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare ## ## ### care tracta motocompresorul înregistrat cu nr.

Glodeni DB 062 a putut fi de circa 33 km/h; în ipoteza în care urmele de frânare paralele cu lungimile de 6.6 m şi 5.5 m constatate la faţa locului, au fost imprimate de roţile autoutilitarei, viteza iniţială de deplasare a a cesteia a fost de circa 46 km/h; o primă stare de pericol pentru conducătorul auto trebuia să se declanşeze în momentul în care a putut observa obstacolul de pe calea de rulare, reprezentat de numitul ########## ##### situat în decubit; starea de pericol devenea iminentă în momentul în care conducătorul auto ar fi sesizat natura umană a obstacolului; nu se poate determina care a fost distanţa reală de vizibilitate frontală a conducătorului auto premergător producerii accidentului şi implicit dacă şi de la ce distanţă acesta a putut observa victima; în condiţiile de vizibilitate determinate pe baza susţinerilor conducătorului auto şi a experimentului judiciar efectuat în cauză, numitul ###### ######## nu putea evita producerea accidentului chiar dacă sistemul de frânare al autoutilitarei ar fi funcţionat normal; victima ########## ##### putea preveni accidentarea sa dacă nu ar fi staţionat în decubit pe suprafaţa carosabilă a drumului; producerea evenimentului rutier s-a datorat situării victimei într-o poziţie periculoasă pe calea de rulare, care intersecta direcţia de deplasare a autoutilitarei.

In ansamblul probator, coroborat cu dispozițiile legale din domeniul circulației publice aplicabile spetei, in opinia instanței, raportul de expertiza tehnica întocmit de către expertul tehnic judiciar ######## ##### ######## la urmărire penala este complet, luând in considerare toate circumstanțele producerii accidentului si toate elementele probatorii pe care le analizează in lumina obligațiilor născute in sarcina conducătorului auto – inculpat.

In esența, raportul de expertiza tehnica întocmit de către expertul tehnic judiciar ######## ##### ######## stabilește ca inculpatul – conducător auto putea preveni producerea accidentului daca dădea dovada de atenție si apreciere corecta in conducere, rula cu viteza adecvata, autoutilitara prezenta o stare tehnica corespunzătoare sistemului de frânare.

Instanța va analiza pe rând aceste constatări.

S-a stabilit ca viteza ansamblului de vehicule anterior producerii accidentului a fost de 57 km/h, iar in momentul impactului a fost de 41 km/h.

Aceeași viteza de 57 km/h a fost indicată si la pct. 4 din raport de expertiza criminalistica nr. 331 din 30 septembrie 2016 întocmit de care LIECB.

Instanța nu va retine viteza inițiala de deplasare de 46 km/h stabilita prin raportul de expertiza criminalistica nr. 76 din 03.06.2019 de către INEC ( punctul 2).

In considerentele raportului se pornește de la o viteza la momentul impactului de cca 33 km/h fara a se explica de ce s-a luat in considerare o astfel de valoare si din ce calcul a rezultat, cu referire directa la datele din dosar.

Aceasta valoare de 33 km/h a fost ulterior introdusa in formula de calcul a vitezei inițiale, fapt ce determina o incertitudine a rezultatului.

Concluzionând, inculpatul a circulat cu o viteza mai mare decât limita legala admisa pe sectorul de drum respectiv, încălcând disp. art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca conducătorul auto dădea dovada de atenție si apreciere corecta in conducere, este analizata de instanța luând in considerare următoarele:

Se retine din declarațiile inculpatului si martorilor ####### ########, ##### #####, ######### ###### ##### si ###### ######### ca, accidentul s-a produs pe timp de noapte, iluminatul stradal nu funcționa, drumul era in rampa, inculpatul utiliza faza de întâlnire, din sens opus se deplasa un microbuz condus de către martorul ####### ########, utilizând de asemenea faza de întâlnire.

Din depoziția martorului ####### ######## si fiecare dintre cele trei rapoarte de expertiza întocmite in cauza rezulta ca victima se afla întinsa pe partea carosabila pe sensul de deplasare a autovehiculului condus de inculpat.

Inculpatul si martorii ####### ########, ##### #####, ######### ###### ##### si ###### ######### au declarat ca victima purta haine închise la culoare.

Inculpatul a declarat ca, in timp ce urca panta din contrasens venea un microbuz, l-a orbit puțin, el a încetinit mașina, nu a mai accelerat, oricum circula cu viteza legala, din cate isi amintește după ce a fost orbit a mai mers puțin si a simțit ca a trecut peste ceva, o denivelare, prima impresie a fost ca a dat peste un câine.

Distanta oferita de faza de întâlnire a fost determinata ca fiind de 30 m, însa din experimentul judiciar a reieșit ca obstacolul a putut fi observat de la 36,3 m, adică de la o distanta mai mare, iar, potrivit aceluiași experiment judiciar, natura umana a obstacolului a putut fi observata de la 7,3 m.

In cuprinsul raportului de expertiza criminalistica nr. 331 din 30 septembrie 2016 întocmit de care LIECB se face referire la faptul ca inculpatul-conducător auto a putut sesiza natura umana a obstacolului la o distanta cu mult inferioara spațiului de 30 m conferit de faza de întâlnire si se retine ca momentul declanșării stării de pericol iminent pentru conducătorul auto care reprezintă momentul la care acesta trebuia si putea sa ia masurile de evitare a impactului, s-a declanșat odată cu observarea in conul de lumina a farurilor a pietonului aflat in decubit pe carosabil.

In opinia instanței, in baza disp. art. 35 alin. 1 si 48 din OUG nr. 195/2002 si art. 114 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, conduita conducătorului auto, respectiv momentul la care acesta trebuia si putea sa ia masurile de evitare a impactului, trebuie analizata începând cu momentul declanșării primei stări de pericol, adică momentul in care a putut observa obstacolul pe partea carosabila si nu cu momentul la care starea de pericol devenea iminenta.

In cuprinsul raportului de expertiza criminalistica nr. 76 din 03.06.2019 întocmit de către INEC, la punctul 4 se rețin următoarele: din susţinerile numitului ###### ######## reiese că de la momentul în care vizibilitatea i-a fost limitată până când a simţit că a trecut cu autovehiculul peste ceva, a mai parcurs 5-7 m.

Cum din experimentul judiciar a rezultat că obstacolul a putut fi observat de la 36,6 m adică cu 29,6-31,6 m înainte de reducerea vizibilităţii conducătorului auto, se poate reţine pe baza propriilor susţineri că numitul ###### ######## a avut posibilitatea de a observa obstacolul.

Neputând însă sesiza natura umană a acestuia, conducătorul auto a putut decide să îşi continue deplasarea şi să treacă peste obstacol.

Potrivit experimentului judiciar, natura umana a obstacolului a putut fi observată de la 7.3 m distanţă foarte apropiată de cea indicată de conducătorul auto că ar fi fost parcursă de la reducerea vizibilităţii până la impact.

Indiferent că a sesizat mai întâi natura umană a obstacolului sau că a fost stânjenit de luminile farurilor autovehiculului de pe contrasens (situaţie care constituia prin ea însăşi o stare de pericol), numitul ###### ######## trebuia să acţioneze frâna în momentul respective.

Nu se explica de ce au fost înlăturate constatările experimentului judiciar, astfel încât, după ce in considerente s-a reținut ca, din experimentul judiciar a rezultat ca obstacolul a putut fi observat de la 36,6 m, sa se concluzioneze ca nu se poate determina care a fost distanta reala de vizibilitate frontala a conducătorului auto premergător producerii accidentului si implicit daca si de la ce distanta acesta a putut observa victima.

In plus, la următorul punct din concluzii ( punctul 4), se face trimitere la același experiment judiciar de care nu s-a ținut cont la punctul anterior.

In contextul celor expuse, in opinia instanței, raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul tehnic judiciar ######## ##### ######## este cel relevant in speța si in mod corect s-a reținut ca inculpatul – conducător auto putea preveni producerea accidentului daca dădea dovada de atenție si apreciere corecta in conducere.

A susținut inculpatul faptul ca a fost orbit de farurile microbuzului care se deplasa din sens opus. #### încă un argument in baza căruia instanța retine concluziile raportului de expertiza tehnica întocmit de expertul tehnic judiciar ######## ##### ######## cu referire la art. 114 alin. 2 din HG nr. 1391/2006.

In cuprinsul acestui raport ( punctul 3.4.

Răspuns la întrebarea nr. 4- fila 26 vol. 2 dosar up), se redau opinii din literatura de specialitate astfel: ’’ Una din situațiile in care se impune reducerea vitezei de deplasare, fără ca legislația sa prevadă o anumita valoare, este reducerea sau limitarea câmpului de vizibilitate.

Conducătorul auto este obligat prin lege sa reducă viteza la limita in care poate reacționa si opri atunci când are loc declanșarea unui pericol la limita câmpului vizual, pe principiul : nu vezi, nu mergi.’’

In Codul penal actual, precum si in cel anterior este prevăzută infracţiunea de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi.

Referitor la această infracţiune, trebuie subliniat că legiuitorul a urmărit să determine la prudenţă, printre alţii, pe cei care desfăşoară anumite activităţi pentru care există dispoziţii legale sau măsuri de prevedere, tocmai în considerarea faptului că orice neatenţie în efectuarea acestora poate avea consecinţe grave, constând chiar în pierderea vieţii uneia sau a mai multor persoane.

Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte activitatea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, orice încălcare a disciplinei rutiere este, în principiu, susceptibilă să determine producerea acelor consecinţe negative de apariţia cărora legiuitorul condiţionează existenţa infracţiunii.

Prin urmare, desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de deplină securitate implică respectarea cu stricteţe de către toţi conducătorii de vehicule a tuturor obligaţiilor legale ce le revin în calitate de participanţi la traficul rutier.

În acest sens, în doctrină s-a reţinut că "principiul care guvernează răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule în cazul nerespectării regulilor de circulaţie pe drumurile publice este că orice culpă, fie ea cât de neînsemnată, legitimează pedepsirea lor", iar "toate neregulile săvârşite de participanţii la trafic trebuie sancţionate în funcţie de gravitatea consecinţelor pe care le cauzează - sau la producerea cărora contribuie esenţial - şi nu potrivit concluziilor ce se desprind din interpretarea literală a dispoziţiilor legale încălcate.

Numai în felul acesta sancţiunile aplicate pot avea eficienţa scontată, şi doar astfel finalitatea legii - asigurarea securităţii circulaţiei pe drumurile publice - poate fi atinsă." (P., Răspunderea penală şi civilă pentru încălcarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, Ed. #####, pag. 136 - 137).

A mai reținut expertul si încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța constată că art. 192 alin. (2) C. pen., respectiv art. 178 alin. 2 Codul penal din 1969, fac referire la nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi.

Mai mult, aşa cum s-a menţionat anterior, desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice implică respectarea de către participanţii la traficul rutier a tuturor obligaţiilor legale ce le revin.

Or, deplasarea pe timp de noapte în condiţii de siguranţă pentru toţi participanţii la trafic este supusă regulilor şi măsurilor de prevedere specifice pentru activitatea desfăşurată de conducătorul auto.

Ca atare, acesta din urmă are obligaţia, expres prevăzută de lege şi reţinută, aşa cum s-a menţionat anterior, de a nu pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor.

Prin urmare, în situaţia în care nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice, obligatorii pentru toţi participanţii la traficul rutier, a contribuit la producerea unui accident care a avut ca urmare moartea unei persoane, fapta constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., respectiv art. 178 alin. 2 Codul penal din 1969.

In privința modului in care a funcționat sistemul de frânare, instanța are in vedere art. 7 din OUG nr. 195/2002:’’ Orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi utilizarea conform destinaţiei.’’

In raportul de expertiza criminalistica nr. 76 din 03.06.2019 întocmit de către INEC s-a concluzionat la punctul nr. 4 ca inculpatul nu putea evita producerea accidentului chiar daca sistemul de frânare al autoutilitarei funcționa normal.

Se constata ca, viteza de evitare a fost calculata prin raportare la un indicator intitulat Sa ce reprezintă spațiul de 7,3 m si anume distanta de la care a putut fi observata natura umana a obstacolului.

Potrivit celor reținute mai sus in prezentele considerente, conduita inculpatului trebuie raportata la starea de pericol inițial si nu la cel iminent, motiv pentru care instanța va retine concluziile primului raport de expertiza întocmit la urmărire penala.

Potrivit art. 103 C. proc. pen.: (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Concluzionează instanța, cu referire la raportul de expertiza tehnica de către expertul tehnic judiciar ######## ##### ########, ca inculpatul a produs din culpa acest accident încălcând disp. art.7, art.35 alin.1, art.48, art.49 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi art.1, art.114 alin.2, art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, întrucât a circulat cu viteza neregulamentara in interiorul localității, a pus in circulație un ansamblu auto cu o stare tehnica necorespunzătoare chiar la sistemul de frânare si trebuia ca, potrivit vitezei de deplasare, sa tina tot timpul seama de împrejurări astfel încât sa poată opri autovehiculul in limitele câmpului de vizibilitate din fata, sa poată efectua orice manevra in condiții de siguranța si trebuia sa oprească ori de cate ori împrejurările o cereau.

Mai retine instanța ca, si victima - pieton are propria culpa in producerea accidentului determinata de: încălcarea art.35 alin.1, art.72 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi art.1, art.116 art.167 alin.1, lit. e din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

In acest context, apreciază instanța ca atât inculpatul, cat si victima sunt vinovați ( sub forma culpei) de producerea accidentului, procentul fiind de 50%.

A invocat inculpatul prin apărător existenta cazului fortuit, apărare înlăturata de instanța.

Potrivit art. 31 noul Cod penal, ‘’Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută’’.

Dispozițiile art. 31 noul C. pen. sunt identice cu cele incluse în art. 47 C. pen. din 1968.

Singurul element de diferențiere este cel care privește indicarea noii naturi juridice a cazului fortuit, „nu este imputabilă” spre deosebire de „nu constituie infracțiune” (folosită în C. pen. din 1968).

Imposibilitatea de a prevedea intervenția forței străine se raportează nu la persoana autorului care invoca existenta cazului fortuit, ci la orice persoana, luându-se ca etalon omul mediu, prudent si diligent aflat in situații identice cu cel care a acționat.

In speța, martorul ####### ######## - conducătorul auto al autoutilitarei care circula din sens opus celei conduse de inculpat, arată că pe contrasens a zărit o persoana căzuta, a încercat sa ajungă cat mai aproape pentru a semnaliza celalalt conducător auto ce venea din sens opus ca este o persoana căzuta, dar nu a mai avut timp, oprind paralel cu persoana căzuta.

A mai declarat ca a observat prezenta victimei pe sosea cam la 20 m.

De asemenea, martorul ###### ######### arata ca, la câteva sute de metri, un km intr-o panta, in urcare, din fata venea un microbuz si la un moment dat, cam la jumătatea dealului i s-a părut ca vede un morman in fata si probabil si pentru faptul ca luminile celui din fata l-au cam jenat, a oprit la circa un metru înainte de a ajunge la acel morman.

A mai arătat ca a observat obstacolul pe sosea de foarte aproape, sub 10 m.

Instanța se va raporta la cei doi martori – conducători auto, reținând ca aceștia au putut observa obstacolul pe sosea, in plus martorul ###### ######### a putut lua masurile necesare opririi autovehiculului evitând orice impact.

Nu va fi reținuta afirmația martorului ######### ###### ##### in sensul ca el a oprit mașina care venea din spate, întrucât la urmărire penala nu a făcut o astfel de mențiune, ci direct in fata instanței si nu este susținuta de nicio alta proba.

Martorii ##### ##### si ######### ###### ##### ce au declarat ca nu au văzut nimic pe sosea, nu pot fi luați ca repere întrucât nu erau in situația specifica conducătorului auto, ci erau pasageri.

Situația de fapt reținuta de instanța si vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de proba administrate in cauza si anume declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesul verbal cercetare la fata locului, planșele foto si schița de la locul producerii accidentului, raportul de necropsie medico – legala, raportul de expertiza tehnica întocmit in cauza si înscrisurile existente la dosar.

In drept, fapta inculpatului ###### ######## care la data de 27.11.2012, in timp ce conducea autoturismul marca ######## Benz având numărul de înmatriculare ## ## ### ce tracta motocompresorul marca Kaeser înregistrat sub numărul GLODENI DB 062, pe DJ 716 pe raza localităţii Glodeni, ####### ######### ### ########## ###### ## ####### ########## ##### #### ## #### ## ####### ####### ## ######### ########## # ########, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa prevăzuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 Cod penal vechi, respectiv art. 192 alin. 2 Cod penal.

In privința vinovăției, aceasta este culpa fără prevedere, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale ( decesul victimei) însa trebuia si putea sa-l prevadă in considerarea obligațiilor instituite de lege in sarcina conducătorilor auto.

In analiza legii mai favorabile aplicabile inculpatului, având in vedere ca limitele de pedeapsa sunt aceleași in ambele reglementari, instanța va avea in vedere modalitatea de executare.

Apreciază instanța ca, fata de rezultatul infracțiunii ( moartea victimei), fata de specificul relațiilor sociale ocrotite ( viața si integritatea fizica a participanților la trafic), culpa inculpatului – constând in încălcarea disp. art.7, art.35 alin.1, art.48, art.49 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi art.1, art.114 alin.2, art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice nu se poate aplica renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, instituții reglementate de noul Cod penal si nici nu sunt întrunite condițiile legale pentru a putea fi aplicate cu referire la limita de pedeapsa prevăzuta de lege.

Apreciază instanța ca, suspendarea condiționata din legea veche, este mai favorabila raportat la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din legea noua.

Împrejurarea ca termenul de încercare este mai lung decât termenul de supraveghere nu are relevanta prea mare in cadrul acestei comparații întrucât, criteriul predominant este reprezentat de conținutul obligațiilor impuse, conform art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, putând fi folosit pentru identitate de rațiune si in ceea ce privește suspendarea condiționata.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului pentru infracțiunea reținuta prin prezenta in sarcina sa, instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod pena din 1969l, respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptei relevant de modul de săvârșire si împrejurările acesteia ( inculpatul putea preveni producerea accidentului daca respecta prevederile art.7, art.35 alin.1, art.48, art.49 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată şi art.1, art.114 alin.2, art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice), circumstanțele personale ale inculpatului ( in vârsta de 59 ani, cu familie, fără antecedente penale, având loc de munca) care nu a recunoscut săvârșirea faptei, culpa concurenta a victimei.

Instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținuta prin prezenta in sarcina sa la o pedeapsa cu închisoarea in cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.

In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, constatând îndeplinite disp. art. 81 Cod penal, ținând seama de circumstanțele personale ale acestuia, instanța apreciază ca pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat si chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, scopul pedepsei putând fi atins si fără executare, motiv pentru care, va dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei ce va fi aplicata inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care va fi adăugata durata pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, termen stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

In baza art. 359 Cod procedura penala va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Va face aplicarea disp. art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b Cod penal, pentru ca este imperios necesar ca, in condițiile in care au fost lezate importante valori sociale ( cum sunt cele privind viața), sa fie limitat, chiar si temporar, exercițiul unor drepturi civile si cetățenești, iar in baza art. 71 alin. 5 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante.

Pe latura civila:

Acţiunile civile formulate îşi au temeiul în prevederile art. 1357 si urm. Cod civil (raportat la data săvârșirii faptei).

Raportat la prevederile art. 28 noul Cod Procedură Penală, existenţa faptei ilicite (nerespectarea normelor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice ce a dus la suprimarea vieții unei persoane) şi a persoanei inculpatului reies din probele administrate în cursul urmăririi penale.

Va avea instanța in vedere faptul ca prin prezenta a fost reținuta o culpa concurenta egala in producerea accidentului.

Culpa concurenta a victimei este obligatoriu a fi luata in considerare la stabilirea întinderii prejudiciului in baza art. 19 alin. 5 Cod procedura penala, Deciziei nr. ##/2016 a ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala si art. 1371 alin. 1 Cod civil potrivit cu care, in cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Prejudiciul produs părţilor civile ########## ######-######## ( soție), ########## ######-########, ########## ######-####### si ########## #######-######### – toate fiice si ###### ### ( mama victimei) este consecinţa uciderii rudei lor prin accidentul produs de inculpat, incluzând o componentă materială (cheltuieli de înmormântare si pomenirile ulterioare, conform declarațiilor de constituire parte civila) şi una morală (constând în suferinţa produsă părţilor civile urmare a decesului victimei ########## #####).

Părțile civile enunțate sunt îndreptățite sa solicite astfel de daune in baza art. 1391 alin. 2 Cod civil potrivit cu care instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu si art. 1392 Cod civil potrivit cu care, cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Se apreciază că, raportat la jurisprudența europeană și națională acordarea daunelor morale are un rol compensatoriu, chiar dacă nu se poate accepta ideea că prin această dezdăunare s-ar putea ajunge la o acoperire totală și integrală a prejudiciului moral nepatrimonial, dar, cu toate acestea, compensarea, care are rolul fundamental de a acoperi acest prejudiciu, trebuie să țină seama inclusiv de evitarea îmbogățirii fără just temei, precum și de caracterul compensatoriu al daunelor morale.

În considerarea acestor aspecte, s-a subliniat, în mod constant că, în raport de criteriul echității, indemnizarea destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă, dar nu exagerată.

Sub aspectul titularilor acestor acțiuni civile, instanța retine că sunt întemeiate numai cele promovate de soțul supraviețuitor, fiicele si mama victimei întrucât nu s-ar putea ajunge la o lărgire excesivă a sferei persoanelor îndreptățite de a beneficia de aceste daune morale, prin includerea tuturor persoanelor aflate în raporturi de rudenie cu victima, așa cum s-a solicitat, având în vedere Recomandările Consiliului Europei cu privire la repararea daunelor morale, adoptate în urma Colocviului de la ###### din 21-25 iulie 1969, potrivit cu care „în caz de deces repararea daunelor morale trebuie acordată rudelor apropiate ale victimei, dacă repararea este justificată în mod deosebit”, principiile din Rezoluția (75) -7 adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 14 martie 1975 privind compensarea prejudiciilor morale, în conformitate cu care ,,Sistemele juridice care actualmente nu acordă un drept de reparație pentru suferințele psihice îndurate de o terță persoană în urma decesului victimei, n-ar trebui să acorde o astfel de reparare altor persoane decât : tată și mamă, soț sau soție, logodnic și copiii victimei.

Chiar în aceste cazuri, reparația ar trebui supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături strânse de afecțiune cu victima în momentul decesului.

În sistemele juridice care actualmente acordă anumitor persoane un astfel de drept la reparare, acesta nu trebuie să fie lărgit, nici în ceea ce-i privește pe cei care au aceste drepturi, nici în ce privește dimensiunea indemnizației.’’

În considerarea acestor aspecte, instanța apreciază că se impune a fi admise numai acțiunile civile exercitate de părțile civile: ########## ######-######## ( soție), ########## ######-########, ########## ######-####### si ########## #######-######### - fiicele victimei si ###### ###-mama victimei, întrucât aceste persoane se află în raporturile de rudenie definite de aceste norme europene, urmând a fi respinse celelalte acțiunile civile promovate de către părțile civile #### ########## si ####### ########, surorile victimei.

Pentru repararea prejudiciului se cer îndeplinite două condiţii: prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat încă, această ultimă condiţie fiind îndeplinită în speţa de faţă.

Prejudiciul cert este acel prejudiciu sigur atât sub aspectul existenţei cât şi sub cel al întinderii sale.

Reţine instanţa că părţile civile au probat parțial cuantumul prejudiciului solicitat prin acţiunea civilă astfel:

Din probele administrate in cauza, respectiv înscrisuri – bonuri fiscale si chitanțe aflate la dosar la filele 52 si urm., retine instanța dovedita o suma de 6200 lei.

Cuantumul total al cheltuielilor de înmormântare si pomenirilor ulterioare nu poate fi însa probat exclusiv cu înscrisuri, părțile aflându-se in imposibilitatea obținerii unor dovezi in acest sens, dat fiind durerea mare suportata in momentele respective, dar si întinderea in timp si frecventa cu care se derulează obiceiurile religioase, aspecte ce pot determina pierderea unor înscrisuri sau chiar neeliberarea unor dovezi pentru fiecare plata efectuata.

In completarea probatoriului, instanța retine din depoziția martorului ###### ####### #### audiat in cauza ca părțile civile au respectat obiceiurile creștinești, martorul a participa personal la o pomana si a primit împărțeala cu prilejul altor parastase, apreciind ca la un parastas se cheltuie 1000 lei si la o pomana ######### lei.

In raport de cele expuse, ținând cont de culpa concurenta egala a victimei, concluzionează instanța ca părțile civile sunt îndreptățite la recuperarea unui prejudiciu material in cuantum total de 10.000 lei.

In privința daunelor morale, cu toate că nu pot exista criterii obiective de cuantificare în bani a suferinţei cauzate de un asemenea accident, suferinţă confirmată de declaraţiile martorilor audiaţi, cuantumul daunelor morale trebuie stabilit în aşa fel încât să nu conducă la îmbogăţirea fără justă cauză a părţii care le-a solicitat.

In privința daunelor morale, in considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 188/2018 paragraf 20 s-a reținut ca: „Practica judiciară şi literatura de specialitate au evidenţiat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, problema stabilirii acestui tip de despăgubiri impunându-se a fi privită ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Sub acest aspect, prin decizii de speţă, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă a reţinut că „(…) chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să dispună repararea prejudiciului moral produs“; că „scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. #### motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate.

Fiind vorba de prejudicii morale, ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii.

Faptul că reparaţia trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite, dar şi că ea nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, aşa cum s-a menţionat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral”.

Instanţa apreciază că suma de 10.000 euro pentru părțile civile soție supraviețuitoare si fiice si de 5000 euro pentru mama victimei reprezintă în măsură suficientă o compensare a suferinţei.

Va mai retine instanța ca, in baza art. 86 Cod procedura penala si Decizia ICCJ RIL nr. 1/2016, partea responsabila civilmente SC ####### SA poate fi obligata la plata despăgubirilor, către fiecare dintre părțile civile din cauza.

De asemenea, nu sunt depășite limitele de despăgubire stabilite prin Ordinul nr. 14/2011, in vigoare la data săvârșirii faptului prejudiciabil, astfel ca partea responsabila civilmente va fi obligata singura.

S-a solicitat si plata sumei de 355.740 lei cu titlu de daune materiale ( pierderi de venit atribuite familiei), pretenție ce nu a fost probata si care va fi respinsa.

Părțile civile au solicitat si diferența rezultata pe de o parte din cumularea dobânzilor legale la sumele solicitate (daune materiale si morale) din momentul producerii evenimentului asigurat ( 27.11.2012) si pana la momentul plătii efective ( daune interese moratorii), iar pe de alta parte din indexarea sumelor in cauza cu rata indicelui de inflație de la data producerii evenimentului rutier ( 27.11.2012) si pana la data plătii efective ( daune compensatorii).

Ca si moment de la care ar trebui plătite sumele, coroborând dispozițiile art. 50 si art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în #######, in vigoare la data săvârșirii faptei, asiguratorul are obligația de a plăti despăgubirile de la data individualizării acestora prin hotărâre judecătoreasca, pe cale de consecința si accesoriile vor fi datorate din același moment, adică de la scadenta potrivit art. 1535 Cod civil.

In acest context, plata unei diferențe astfel cum a fost solicitata nu este întemeiata.

Au fost solicitate cheltuieli de judecata in suma de 5000 lei, onorariu avocat ales nedovedit cu chitanțe, motiv pentru care cererea va fi respinsa.

Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat, in care este inclusa si suma de 1080 lei reprezentând tarif expertiza conform facturii ##### #### ### ###/11.07.2018 emisa de INEC București către Tribunalul #########.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

In baza art. 178 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din noul Codul Penal

Condamna pe inculpatul ###### ########, fiul lui ##### si #######, născut la data de ########## in ###### #######, județul #########, domiciliat in #### #######, sat Glodeni, #### ###### ##### ### ##, ####### #########, CNP #############, cetățenie romana, studii – liceale, casatorit, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii de ucidere din culpa.

In baza art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatului.

In baza art. 82 Cod penal din 1969 stabilește termen de încercare de 4 ani din care 2 ani pedeapsa aplicata si 2 ani termenul prevăzut de lege.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969.

Face aplicarea disp. art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b Cod penal din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

In baza art. 19, 20 si 397 NCPP si art. 1349, 1357 si urm. noul Cod civil

Admite in parte acțiunile civile

Obliga partea responsabila civilmente ## ####### ####### Asigurare – ########### SA la plata care partea civila ########## ######-######## ( soție) a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale si a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare si pomenire.

Obliga partea responsabila civilmente ## ####### ####### Asigurare – ########### SA la plata care partile civile ########## ######-######## ( fiica), ########## ######-####### (fiica) si ########## #######-######### ( fiica) a cate 10.000 euro cu titlu de daune morale.

Obliga partea responsabila civilmente ## ####### ####### Asigurare – ########### SA la plata care partea civila ###### ### ( mama victimei) a sumei de 5.000 euro cu titlu de daune morale.

Respinge cererile formulate de partile civile #### ########## si ####### ########, surorile victimei.

Respinge restul pretențiilor civile si cererea pentru plata cheltuielilor judiciare formulate de partile civile.

Obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat, in care este inclusa si suma de 1080 lei reprezentând tarif expertiza conform facturii ##### #### ### ###/11.07.2018 emisa de INEC București către Tribunalul #########.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei .

Pronunțata in ședința publica, azi 15.10.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

######## ##### ##### ###### ##### #####

Red.######/Tehnored. ######/23.10.2019