Judecătoria PUCIOASA · .

Hotărâre nr. 143 din 17.11.2017

Instanță: Judecătoria PUCIOASA
Dosar: .
Obiect: Ucidere din culpă - art.192 NCP
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Cod ECLI ECLI:RO:JDPUC:2017:002.######

DOSAR NR.####/283/2017

R O M A N I A

JUDECATORIA ######## – JUDETUL #########

SENTINŢA PENALĂ NR.###

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 17.11.2017

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

PRESEDINTE: ####### ######## ######

GREFIER: ######## #######

Ministerul ###### a fost reprezentat de procuror ###### ########,

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria ########

Pe rol se află pronunţarea cauzei penale pornită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria ######## nr. ###/P/2015, privind pe inculpatul ########## ##### #######, domiciliat în #### ##########, nr. 572, ####### #########, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin.(2) NCP, persoane vătămate/părţi civile ##### #####, domiciliat în Bucureşti, Sos.

Strauleşti, nr.5-7, ####, #####, sect.1 şi ######### ########, domiciliată în #######.Caragiale, sat Ghirdoveni, nr.466, ####### #########, asigurător fiind SC ######### #### SA, cu sediul în oraşul #####, #### ######## ####### ####, ####### #####.

Dezbaterile lucrărilor şi prezenţa părților au fost consemnate în încheierea de şedință din data de 15.11.2017, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în temeiul art.391 alin.(1) Cod proc. pen., a stabilit pronunțarea cauzei pentru azi, 17.11.2017, când a rămas în deliberare.

I N S T A N Ţ A

Prin rechizitoriul nr. ###/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria ######## a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul ########## ##### #######, fiul lui ####### şi ###### –########, ns. la data de 09.08.1984, în oraşul ########, #### #########, domiciliat în #### ##########, nr. 572, #### #########, CNP #############, fără antecedente penale, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 2 din Codul Penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 11.04.2015, în jurul orelor 10.00, inculpatul ########## ##### #######, persoană angajată în calitate de conducător auto pe autoutilitara marca ######## Benz Sprinter, cu nr. de înmatriculare PH- 08-XWK, autoutilitară ce aparţinea unei societăţi de panificaţie, a descărcat mai multe lăzi de pâine la magazinul IF ######## ##### din #### #######, după care, s-a urca la volanul autoutilitarei şi a efectuat manevra de mers înapoi accidentând-o pe ##### ########, persoană care se deplasa în spatele autoutilitarei.

La locul accidentului s-a deplasat un echipaj de urgenţă care a constatat decesul pietonului ##### ########.

Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 93/A/13.04.2015 al SJML #########, moartea numitei ##### ######## a fost violentă, s-a produs prin insuficienţă toraco – abdominală, cu multiple fracturi şi rupturi de organe survenite în circumstanţele unui politraumatism de trafic rutier, iar, între leziunile traumatice şi deces există legături de cauzalitate.

În cauză s-a efectuat şi o expertiză tehnică auto din care rezultă că accidentul s-a produs din culpa ###### # ############ ########## ##### ####### ## # ######### ########, cauzele producerii accidentului fiind: neatenţia şi aprecierea eronată în conducere, de care a dat dovada conducătorul auto; deplasarea în mers înapoi a autoutilitarei, fără ca în cazul dat, conducătorul auto să se asigure corespunzător că poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă şi fără ca acesta să fie dirijat pe tot parcursul executării manevrei, de o altă persoană în afara vehiculului; deplasarea necorespunzătoare în planul drumului, a pietonului ##### ########; angajarea pietonului în traversarea carosabilului, prin loc nepermis şi fără asigurare corespunzătoare; inculpatul ########## ar fi putut evita accidentul dacă dădea dovadă de atenţie şi apreciere corectă în conducere şi dacă respecta normele care erau impuse la efectuarea manevrei de mers înapoi.

Inculpatul a declarat că s-a urcat la volanul autoutilitarei, s-a asigurat în oglinzile retrovizoare, s-a uitat în faţa autoutilitarei, a constatat că nu circulă vehicule şi a efectuat manevra de mers înapoi, a rulat circa 2-3 metri, a virat de volan stânga, cu scopul de a intra cu spatele pe o stradă laterală, după viraj a mers cu spatele aproximativ 2 m, a simţit că a trecut peste un obstacol, a oprit autovehiculul şi a coborât de la volan, ocazie cu care a văzut o persoană sub maşină.

Prin ordonanţa din 11.04.2015 s-a dispus efectuarea de cercetări pentru infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 2) din Codul Penal.

Prin ordonanţa din data de 10.02.2017 s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de ########## ##### #######, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanţa din 24.03.2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul ########## ##### ####### pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că situaţia de fapt expusă se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului; declaraţia inculpatului, declaraţia părţii civile ######### ########; declaraţiile părţii civile ##### #####; declaraţiile martorilor: ##### ######, ####### #####, #### ##########; raport medico-legal nr. 93/A/13.04.2015; raport de expertiză tehnică judiciară, procese-verbale; suport magnetic tip CD, planşe fotografice şi alte înscrisuri.

În cursul urmaririi penale nu au fost dispuse masuri preventive fata de inculpat.

Prin incheierea din 26.09.2017 judecătorul de camera preliminară a dispus inceperea judecăţii cauzei privind pe inculpatul ########## ##### #######, după ce in prealabil a constatat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, a administrarii probelor şi a sesizării instanţei cu rechizitoriul nr ###/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecătoria ########.

La data de 13.01.2017, prin serviciul registratură s-a depus de către numitul ##### ##### cerere de constituire parte civilă cu suma de 1.370.000 lei, din care 1.350.000 lei daune morale și 20.000 daune materiale (cheltuieli cu înmormântarea și pomenile).

De asemenea, la aceeași datănumita ########## ######## a declarat că nu are nicio pretenție, fiind doar de acord cu cererea formulată de fratele său ##### #####.

La termenul de judecata din 18.10.2017, după aducerea la cunostinta a inculpatului a acuzatiei pentru care a fost trimis in judecata şi înştiinţării acestuia cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraţie atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit atat in favoarea cat si impotriva sa, instanta a pus in vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime).

Inculpatul a solicitat ca judecata sa aiba loc în procedura simplificata , declarând că recunoaşte săvârsirea faptelor retinute in actul de sesizare al instantei, şi solicitand ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

În temeiul art. 375 alin. (1) Cod proc.pen., instanta a incuviintat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, acordând un termen, la solicitarea inculpatului, pentru administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

La data de 11.04.2015, în jurul orelor 10.00, inculpatul ########## ##### #######, persoană angajată în calitate de conducător auto pe autoutilitara marca ######## Benz Sprinter, cu nr. de înmatriculare PH - 08 - XWK, autoutilitară ce aparţinea unei societăţi de panificaţie, a descărcat mai multe lăzi de pâine la magazinul IF ######## ##### din #### #######, după care, s-a urcat la volanul autoutilitarei şi a efectuat manevra de mers înapoi, accidentând-o pe ##### ########, persoană care se deplasa în spatele autoutilitarei.

La locul accidentului s-a deplasat un echipaj de urgenţă care a constatat decesul pietonului ##### ########.

Procedând la o analiză a probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa constată că acestea conduc la concluzia că inculpatul este autorul faptei reţinute în sarcina sa.

Fapta inculpatului se susţine cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului ########## ##### #######, declaraţiile persoanelor vătămate/părţilor civile ######### ######## și ##### #####, declaraţiile martorilor ##### ######, ####### #####, #### ##########, raport medico legal nr. 93/A/13.04.2015, raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule – circulație rutieră, procese verbale, suport magnetic tip CD – filmarea locului accidentului din 11.04.2015, planșe fotografice și înscrisuri.

Astfel, inculpatul ########## ##### ####### a declarat (f. 87 d.u.p.) că ”Ajuns în ###### ####### ## ######### ######## #####, pentru a descărca pâine am oprit autoturismul pe partea dreaptă în fața magazinului, am descărcat pâinea, după care am vrut să întorc autoturismul pe o străduță laterală, efectuând manevra de mers înapoi, m-am asigurat în oglinzile retrovizoare, am virat stânga pe o distanță de aproximativ 2 metri, moment în care am simțit că roata dreapta spate a lovit un obstacol, moment în care am oprit, coborând din autovehicul am observat o persoană ce se afla căzută pe la jumătatea mașinii, fiind jumătatea corpului sub autovehicul, așezată pe partea dreaptă, fiind lovită în zona capului”.

Recunoașterea inculpatului cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată s-a manifestat și prin inițierea unui acord de recunoaștere (f. ### # ### d.u.p.).

Martorul ##### ###### a declarat (f. 102 d.u.p.) că ”am coborât din #### ###### a merge la cumnatul meu, dar când am ieșit în stradă am văzut în fața sediului poliției multă lume strânsă și o mașină oprită pe partea carosabilă.

Am mers la locul unde era mașina oprită pe drum și am văzut că sub mașină se afla o femeie cu picioarele sub mașină până aproape sub gât sub mașină”.

######## vătămată ##### ##### declară că ”în data de 11 aprilie 2015 am fost anunțat telefonic în jurul orelor 09,40 de către ######## ###### cu privire la faptul că un vehicul a lovit-o pe mama mea.

De îndată am plecat în ###### ####### ## ##### ############, unde la fața locului se afla poliția care efectua primele cercetări, iar cadavrul mamei se afla sub o mașină utilitară marca ######## de culoare albă, pe sensul de mers ######## către Moreni, cadavrul era poziționat pe partea laterală dreapta a mașinii, având picioarele până la brâu sub mașină” (fila 96 d.u.p.).

Martorul ####### ##### a declarat că ”la un moment dat clienții din fața magazinului au început să se agite, am ieșit afară și am vazut multe persoane în jurul mașinii din care s-a descărcat pâinea, iar ulterior pe partea dreaptă am văzut niște pâine căzută (una, două pâini), pentru început am crezut că aceasta este căzută din mașină, dar ulterior o persoană a afirmat că este o babă sub mașină.

Auzind acestea am mers în magazin de unde nu am mai ieșit.”. ( fila 107 d.u.p.).

Martorul #### ########## a declarat că ”eu nu am văzut când a lovit autoutilitara albă pe ##### ######## (####), dar am văzut-o sub mașină lângă roata din față dreapta cu picioarele sub mașină, iar lângă ea se afla o plasă cu pâine sub mașină”. ( fila 111 d.u.p.).

De asemenea, în ceea ce privește gravitatea urmărilor impactului asupra persoanei vătămate instanța va avea în vedere Raportul medico-legal de necropsie nr. 93/A/13.04.2015 care a concluzionat că: „ Moartea numitei ##### ######## survenită la data de 11,04,2015, la vârsta de 81 de ani, a fost violentă.

Ea s-a produs prin insuficiență cardio respiratorie acută, consecința unui traumatism cervico-toraco-abdominal, cu multiple fracturi (claviculă dreaptă, sternală dublă, costale bilaterale pe mai multe linii, de coloană vertebrală toracală, de bazin ramuri ilio pubiene și de articulații sacro iliace) și rupturi de organe (de splină – dublă și de rinichi stâng) survenit în circumstanțele unui politraumatism de trafic rutier, victima având calitatea de pieton Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au produs prin lovire cu și de un corp dur și comprimare prin călcare.

Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată”.

În ceea ce privește cauzele producerii accidentului instanţa are în vedere şi Raportul de expertiză efectuat de ing. ######## ##### ######## (fila 48 dosar UP) în care se precizează drept cauze ale accidentului: ”neatenția și apreciarea eronată în conducere de care a dat dovadă conducătorul auto ########## ##### #######, deplasarea în mers înapoi a autoutilitarei, fără ca în cazul dat, conducătorul auto ########## ##### ####### să se asigure corespunzător că poate efectua această manevră în condiții de siguranță și fără ca acesta să fie dirijat pe tot parcursul executării manevrei de o altă persoană aflată în afara vehiculului, de plasarea necorespunzătoare în planului drumul a pietonului ##### ######## și angajarea pietonului ##### ######## în traversarea carosabilului prin loc nepermis și fără asigurare corespunzătoare.”

Instanța are în vedere obligațiile fiecărui conducător de vehicul care au un caracter autonom, ele nu dispar, nu se anulează prin faptul că unii dintre ei sau pietonii nu circulă regulamentar.

Fiecare participant la circulație trebuie să-și coordoneze conduita cu a celorlalți și să o adapteze în așa fel diverselor situații concrete încât să poată face față tuturor pericolelor previzibile care ar putea să apară.

Imprudența altora nu exclude așadar culpa conducătorilor de vehicule, în cazul în care ei înșiși încalcă regulile de circulație pe drumurile publice; mai mult, ei sunt în culpă și atunci când deși respectă regulile de circulație puteau să prevadă că alți participanți la traficul rutier se vor comporta în mod imprudent și nu au luat măsurile corespunzătoare pentru a înlătura pericolele generate de această imprudență.

În asemenea situații conducătorul de vehicul nu răspunde pentru culpa altuia, ci pentru propria culpă de a nu fi adaptat viteza vehiculului sau mersul înapoi la condițiile periculoase ale circulației create de imprudența altor participanți la trafic, dar pe care el a avut posibilitatea să o prevadă.

La stabilirea situației de fapt instanța are în vedere și planșa fotografică realizată cu urmele ridicate și aspectele fixate la investigarea tehnico – științifică a locului faptei, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Instanţa apreciază ca exista probe certe cu privire la săvârşirea infracțiunii de către inculpat, neaflându-ne sub auspiciile regulii in dubio pro reo, dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţinând informaţii clare tocmai cu privire la vinovăţia inculpatului în legătură cu fapta imputată, instanţa de judecată formându-şi o convingere clară, concluzia acesteia fiind in sensul existenţei infracțiunii săvârşite de către inculpat.

In cauză instanţa şi-a format convingerea izvorâtă din dovezile administrate că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea înfăptuită cu ajutorul probelor.

##### în vedere faptul că inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedură simplificată, recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost aceasta reținută în rechizitoriu, instanța va face aplicarea dispoziţiilor art.396 alin.(10) Cod proc.pen. şi va reduce cu 1/3 pedeapsa aplicată.

Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în raport de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, că a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat, asumându-şi astfel consecinţele legale care decurg din săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, respectiv că există o culpă ###### ## ########## ############.

Instanţa are în vedere că mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătoreşti.

Neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului, ale martorilor sau declaraţiile martorilor între ei, instanţa poate să considere atunci când declaraţiile lor sunt contradictorii că numai una sau unele dintre acestea sunt expresia adevărului, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte.

În prezenta cauză instanţa reţine că sunt expresie a adevărului declaraţiile date de către inculpat în faza de urmărire penală, întrucât acestea se coroborează cu situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi cu declaraţiile date de martori.

Concluzia instanţei referitoare la existenţa infracţiunii, persoana inculpatului şi vinovăţia acestuia a decurs din administrarea legală a tuturor probelor necesare aflării adevărului fiind lămurite toate aspectele contradictorii, în considerarea rolului activ al instanţei, soluţia rezultată din deliberare fiind unicul rezultat cert impus de aceste probe.

Legalitatea procesului penal este principiul fundamental potrivit căruia desfăşurarea întregului proces penal are loc potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, pe de o parte fiind necesar să existe o lege previzibilă şi accesibilă, conform standardelor constituţionale şi de protecţia drepturilor omului, care să prevadă regulile procedurale, iar pe de altă parte, fiind necesar ca actele şi probele în procesul penal să fie efectuate potrivit legii.

Instanţa apreciază că textul normativ aplicabil în cauză este accesibil cât şi previzibil fiind redactat cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita.

Principiul legalităţii procesului penal reprezintă o consacrare a principiului nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, precum şi a principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică în scopul asigurării unei garanţii efective pentru a preveni arbitrariul în materie de urmărire penală, condamnare sau aplicare a pedepsei.

Instanţa apreciază că faptele săvârşite de către inculpat, din punct de vedere normativ prezintă caracterele de accesibilitate şi previzibilitate, fiind totodată prevăzută de norme legale în vigoare (art. 192 alin. (2) Cod penal) care incriminează fapta de ucidere din culpă.

Textele legale asigură o protecţie efectivă împotriva urmăririi şi condamnării penale arbitrale, aceste cerinţe calitative fiind întrunite atât în ceea ce priveşte definiţia infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul cât şi în ceea ce priveşte pedepsele aplicabile.

În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) Cod penal, constând în faptul că în data de 11.04.2015 inculpatul ########## ##### #######, în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare ## ## ###, nu a respectat normele rutiere şi a accidentat-o mortal pe ##### ########.

Astfel, instanţa reţine că în codul penal fapta inculpatului reprezintă infracţiunea prevăzută de 192 alin. (2), infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, norma de încriminare prevăzând în mod expres că în situaţia în care uciderea din culpă reprezintă o nerespectare a măsurilor legale sau a măsurilor de prevedere, constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

În acest context, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța apreciază că nu se impune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, având în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, că a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat, asumându-şi astfel consecinţele legale care decurg din săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, respectiv că există o culpă ###### ## ########## ############.

În baza art. 192 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art.396 alin. (10) Cod procedură penală, va condamna inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, iar în baza art. 91 C. pen. va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, termen de supraveghere stabilit in condiţiile art. 92 C. pen..

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., va impune condamnatului următoarea obligaţie, prevăzută la lit. b):

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare la Primăria Moroeni sau la Primăria Pietroșița.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen. va pune în vedere condamnatului dispoziţiile prevăzute de art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa constată că s-a constituit părte civilă doar ##### #####, fiul defunctei.

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă ##### ##### instanța urmează a le admite numai în parte, ţinând cont şi de faptul că la săvârşirea faptei a concurat atât fapta inculpatului ########## ##### #######, cât şi a victimei ##### ########.

Astfel, în baza art. 1387 C civil raportat la art. 397 Cod proc. pen, în ceea ce privește daunele materiale solicitate instanța urmează a le admite în parte, suma de 2112,35 lei, reprezentând suma cheltuielilor efectuate până în prezent şi dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce privește daunele morale solicitate instanța urmează a le admite numai în parte, în cuantum de 100.000 lei pentru partea civilă ##### #####, instanţa având în vedere decizia nr.#### din 20 aprilie 2011 prin care judecătorii Înaltei ##### de Casație și Justiție au apreciat daunele morale ca fiind atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiul profesional.

Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale ( a se vedea Decizia nr.#### din 22 iunie 2011).

In timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, având în vedere ca ele vizează componente ale personalităţii umane (dreptul la viaţa, la integritate fizica, la onoare şi demnitate) – a se vedea Decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe baza de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecata.

De pilda, in cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale – în scopul de a nu fi una pur subiectiva sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei – trebuie sa ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșita de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate (a se vedea Decizia nr. #### din 9 iulie 2009).

Prin Decizia nr. #### din 7 noiembrie 2013, s-a reiterate ideea ca in ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate ca daune morale, nici sistemul legislativ romanesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret care sa asigure o repare deplina a acestora şi, prin urmare, principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Prin urmare, întrucât atunci când acordă despăgubiri morale nu se poate opera cu criterii de evaluare prestabilite, va trebui judecat în echitate (a se vedea Decizia nr. #### din 28 octombrie 2009).

Repararea daunelor morale este şi trebuie sa fie înţeleasa într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materiala, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de masuri nepatrimoniale şi patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, sa ofere victimei o anumita satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele îndurate (a se vedea Decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011).

Conform Deciziei nr. 1534 din 21 februarie 2011,problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privita ca o cuantificare economica a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihica încercata de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexa a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusa puterii de apreciere a instanţelor de judecata.

Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa de judecata are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi sa dispună repararea prejudiciului moral produs.

Conştienţi ca prejudiciul moral suferit nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, judecătorii Înaltei ##### au stabilit ca in stabilirea despăgubirilor acordate va trebui sa se permită celui prejudiciat sa beneficieze de o reparaţiune de natura a atenua suferinţele morale suferite, fără a se ajunge însa la situaţia îmbogăţirii fără just temei ( a se vedea Decizia nr. 1600 din 23 februarie 2011)

În termenii Convenţiei europene a drepturilor omului, criteriul echitaţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată, victima sa primească o satisfacţie echitabila pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile sa nu se constituie în amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

In concluzie, instanţa consideră că întrucât prejudiciul moral nu poate fi măsurat printr-o expertiza, care sa aibă la baza criterii matematice, doar judecătorul va fi cel mai măsura sa decidă cu privire la întinderea acestuia si cu privire la cuantumul despăgubirilor băneşti acordate cu titlu de satisfacţie suficienta si echitabila, pentru a oferi astfel persoanei lezate o anumita compensaţie pentru răul suferit, o uşurare a suferinţelor suportate.

Astfel instanţa consideră că daunele civile solicitate ca daune morale urmează a fi stabilite de instanţă la suma de 100.000 lei pentru ##### #####, fiul defunctei.

De asemenea, în ceea ce privește daunele materiale și acestea urmează a fi admise în parte întrucât din înscrisurile justificative depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada doar pentru suma de 2112,35 lei.

La calculul acestei sume instanța nu a avut în vedere două bonuri prezentate de către partea civilă în cuantum de 198,82 lei (f. 29) și 370,08 lei (f. 31) întrucât acestea reprezintă doar dovada achitării cu cardul bancar a unor cumpărături cu aceeași valoare, pentru care instanța le-a reținut deja bonurile fiscale la calculul cuantumului despăgubirilor materiale acordate (bonuri existente la fila 28 verso).

##### doar de către asigurător a daunelor solicitate are în vedere Decizia nr. #/2016 a Înaltei ##### de Casație și Justiție care a stabilit că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Dispoziţiile art. 86 din Codul de procedură penală definesc partea responsabilă civilmente ca fiind persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces, aceste dispoziţii legale consacrând, astfel, calitatea procesuală pasivă a părţii responsabile civilmente pe latura civilă a procesului penal.

Astfel, plecând de la natura specială a contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie, se apreciază că asigurătorii de răspundere civilă obligatorie au calitate de părţi responsabile civilmente în procesul penal pentru prejudicii produse de asiguraţii lor prin accidente de vehicule, atât în temeiul legii civile, cât şi în temeiul contractului de asigurare.

În sprijinul acestei susţineri se cuvin evocate dispoziţiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în #######, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.

Sub acest aspect se cuvine subliniată nu numai existenţa unei legislaţii primare (Legea nr. 136/1995), ci şi a unei legislaţii terţiare, materializată în actele cu valoare obligatorie emise de autoritatea legal abilitată în materie (fosta ####### de Supraveghere a Asigurărilor, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiară - numită în precedent şi în continuare A.S.F.), prin care s-au adoptat Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

####### acestor dispoziţii legale conduce la concluzia că acest tip de contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă este un contract impus de lege, cu distincţiile aferente referitoare la asigurările prin efectul legii.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege.

Acest tip de contract este impus anumitor categorii de persoane, respectiv persoanelor fizice şi juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în #######, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 136/1995.

De asemenea, acest tip de contract vizează o anumită obligaţie, respectiv pe cea de a asigura răspunderea în cazul accidentelor produse de vehicule, astfel cum reiese din interpretarea art. 4 din Legea nr. 136/1995.

Nu în ultimul rând, acest tip de contract, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, are prevederi obligatorii referitoare la riscurile asigurate şi la tipul de daune pe care le asigură (art. 50-52 din Legea nr. 136/1995), la cazurile de excludere de la asigurare şi chiar la limitele pecuniare ale asigurării (art. 53 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art. 24 şi următoarele din ##### nr. 23/2014 a A.S.F., cu modificările ulterioare), ceea ce întăreşte concluzia că este vorba despre un contract impus de lege, în care principiul libertăţii contractuale suferă restricţii şi în care părţile se văd limitate în manifestarea deplină a autonomiei de voinţă.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă este un contract forţat, întrucât părţile sunt obligate să îl încheie sub presiunea unor sancţiuni administrative.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi de tramvaie, ca şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, iar potrivit dispoziţiilor art. 55 din acelaşi act normativ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

În plus, dispoziţiile art. 1.270 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil instituie principiul pacta sunt servanda şi prevăd forţa obligatorie a contractului valabil încheiat între părţile contractante, iar dispoziţiile art. 1.280 din acelaşi act normativ prevăd că un contract produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Or, dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 instituie un caz de extindere a efectelor contractului de asigurare de răspundere în beneficiul terţilor păgubiţi prin accidente.

Cum asigurătorul răspunde pentru asigurat în condiţiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 şi în temeiul contractului de asigurare, se poate reţine ca întrunită cerinţa art. 86 din Codul de procedură penală, anume aceea ca asigurătorului de răspundere civilă obligatorie să îi incumbe o obligaţie legală şi deopotrivă convenţională de reparare a prejudiciului cauzat prin infracţiune, ca urmare acesta trebuie să participe în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente.

În ceea ce priveşte răspunderea solidară sau exclusivă, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie apreciază că dispoziţiile art. 49 şi ale art. 55 din Legea nr. 136/1995 instituie răspunderea exclusivă a asigurătorului pentru prejudiciile cauzate de asigurat.

Astfel, părţile încheie un contract aleatoriu, în care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, este asumat de acesta din urmă, care răspunde la producerea riscului asigurat, întrucât a încasat în acest scop o primă de asigurare stabilită în raport cu specificul riscului.

Ca urmare, obligaţia de dezdăunare a persoanelor păgubite prin infracţiune îşi are cauza în contraprestaţia asiguratului, respectiv în plata primei de asigurare.

##### în vedere dispozițiile art. 27 pct. 6 și 7 din Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, respectiv dispozițiile art. 27 pct. 6 și 7 din ##### nr. 23 din 6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, instanța urmează de asemenea a obliga inculpatul singur la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariului apărătorului ales conform chitanţei anexate cauzei.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. şi art. 19 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 din Codul civil, va admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile ##### #####, domiciliat în Bucureşti, #### ########### ### #-7, ### #, ### ##, sect. 1.

Obligă partea responsabilă civilmente S.C Carpatica Asigurări S.A cu sediul în #####, #### ######## ####### ### #, #### ##### ## ##### ##### ## ###.000 lei cu titlul de daune morale şi la plata sumei de 2112,35 reprezentând daune materiale.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata în favoarea persoanei vătămate ##### #####, a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu apărător ales.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata a 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

#### de cele de mai sus,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 192 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art.396 alin. (10) Cod procedură penală, condamnă inculpatul ########## ##### #######, fiul lui ####### şi ###### –########, ns. la data de 09.08.1984, în oraşul ########, #### #########, domiciliat în #### ##########, nr. 572, #### #########, CNP #############, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, termen de supraveghere stabilit in condiţiile art. 92 C. pen..

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., impune condamnatului următoarea obligaţie, prevăzută la lit. b):

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen. pune în vedere condamnatului dispoziţiile prevăzute de art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. şi art. 19 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 din Codul civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile ##### #####, domiciliat în Bucureşti, #### ########### ### #-7, ### #, ### ##, sect. 1.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata în favoarea persoanei vătămate ##### #####, a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu apărător ales.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata a 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.11.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

####### ########-###### ######## #######

RED.####

TEHN ###

3 ex/17.11.2017