ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Judecătoria PIATRA-NEAMT · 13807/279/2025

Sentință penală nr. 165/2026 din 26.03.2026

Instanță
Judecătoria PIATRA-NEAMT
Dosar
13807/279/2025
Obiect
refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
Soluție
Sursa
portal.just.ro

Cod ECLI ECLI: RO: JDPNT: 2026: 003.000165

DOSAR NR. 13807/279/2025

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PIATRA NEAMŢ - SECŢIA PENALĂ

JUDEŢUL NEAMŢ

Sentinţa Penală Nr. 165

Şedinţa publică din data de 26.03.2026

Preşedinte: xxxx

Grefier: xxxx

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ reprezentat de procuror xxxx

Pe rol se află soluţionarea cauzei privind pe inculpatul xxxx, privind comiterea infracţiunii de: refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 02.03.2026, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta, când s a stabilit termen pentru deliberare şi pronunţare pentru data de astăzi 26.03.2026, dată la care;

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr. 1614/119/P/2025 din data de 26.11.2025 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, înregistrat la această instanţă sub numarul de mai sus, s a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului xxxx, privind comiterea infracţiunii de: refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 Cod penal.

În actul de sesizare s a reţinut în fapt că la data de 17.05.2025, în jurul orei 11: 35 a condus autoturismul marca Opel, nr. de înmatriculare BC- xxxx (auto supus regimului necesităţii obţinerii unui permis de conducere), pe drumul public – DJ 159c str.

Gutuiului din loc.

Costişa, jud.

Neamţ, fiind implicat într un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, iar după ce a fost testat cu aparatul etilotest de către lucrătorii de poliţie sosiţi la faţa locului, rezultând valoarea de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat a fost condus la S.J.U.

Piatra-Neamţ, unde în prezenţa organelor de poliţie şi a personalului medical a refuzat recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Situaţia de fapt prezentată mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă menţionate în actul de sesizare, respectiv: Proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante f. 7–9; Rezultat Drager - aparat etilometru seria ARPM-0407-f. 10; Fişă examinare medicală şi proces verbal de recoltare probe biologice f. 11–12; CD-uri+ procesul verbal de vizionare a imaginilor camerei de supraveghere aparţinând numitului xxxx, instalată în curtea imobilului nr. 230 bis din com.

Costişa, jud.

Neamţ, întocmit la data de 21.08.2025 şi procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de bodycam urile seriile nr. 259596 şi 248684 în data de 21.08.2025-f. 14; 16; 30–31; Procese verbale drepturi şi obligaţii, declaraţii suspect/inculpat f. 21–22; 24–25; Fişă cazier judiciar inculpat f. 20;

II. Camera preliminarǎ

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, iar potrivit art. 344 NCPP, inculpatului i a fost comunicat rechizitoriul.

Acesta nu a formulat cereri sau excepţii în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel încât prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 21.01.2026, s a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, competenţa materială şi teritorială a Judecătoriei Piatra-Neamţ şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul Gheorghe Iuliu-Cezar.

III. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti

La termenul din 02.03.2026, instanţa a încuviinţat cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei.

Inculpatul a fost de acord, prin aceeaşi declaraţie, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii dacă va fi găsit vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Urmare a solicitării inculpatului, instanţa, după ce a luat concluziile procurorului, a încuviinţat solicitarea acestuia de judecare în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, cu aplicarea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, întrucât îndeplineşte condiţiile legale.

IV. Situaţia de fapt reţinută de instanţă

În data de 17.12.2024, în jurul orei 15: 15, inculpatul xxxx a condus autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare BC- xxxx pe DJ 159C – str.

Gutuiului din localitatea Costişa, jud.

Neamţ, împrejurare în care a fost implicat într un accident rutier soldat cu pagube materiale.

Un echipaj de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ-Serviciul Rutier aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu în zona intersecţiei DN 15 cu strada Gutuiului din loc.

Costişa au observat autovehiculul marca Opel cu numărul de înmatriculare BC- xxxx care staţiona pe partea carosabilă a DN15, pe banda de mers Bacău către Piatra-Neamţ şi care prezenta avarii în partea din faţă, fapt pentru care au oprit.

Totodată, înafara părţii carosabile, pe partea dreaptă au identificat conducătorul autoturismului susmenţionat, în persoana inculpatului Gheorghe Iuliu-Cezar.

Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatului i s a solicitat testarea alcooltest. Cu această ocazie, fiind testat cu aparatul etilometru seria ARPM-0407 a rezultat valoarea de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat (ora 11: 59).

În continuare, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ în vederea recoltării mostrelor de sânge, şi deşi i a fost adusă la cunoştinţă această obligaţie, precum şi consecinţele nerespectării ei inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În fişa de examinare medicală se menţionează că inculpatul „este agitat, ostil şi refuză recoltarea de probe biologice”, iar în procesul verbal de recoltare probe biologice se menţionează „pacientul cu halenă alcoolică; tulburare de echilibru; agitat; refuză recoltarea analizei”

În acest sens a fost încheiat procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, ataşat la f. 7–9 dosar.

Cu ocazia constatării evenimentului rutier a fost folosită camera de supraveghere aparţinând numitului xxxx, instalată în curtea imobilului nr. 230 bis din com.

Costişa, jud.

Neamţ, la dosarul cauzei fiind ataşat procesul verbal de vizionare a imaginilor întocmit la data de 21.08.2025.

De asemenea, cu ocazia constatării infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul a fost folosită aparatura Body-Cam seria 259596 şi Body-Cam seria 248684.

Din procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de bodycam urile seriile nr. 259596 şi 248684 în data de 21.08.2025, în intervalul orar 11: 43: 01–12: 51, salvate pe suportul optic tip DVD, înregistrat cu nr. 257258 din data de 20.07.2025 la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ-Serviciul Rutier că inculpatul acceptă să sufle în etilometru, recunoaşte că a condus autoturismul pe drumurile publice; că a consumat alcool, contrazicându se că înainte sau după eveniment şi totodată refuză examinarea/recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în prezenţa cadrelor medicale din S.J.U.Piatra-Neamţ (f. 16).

Pe parcursul audierilor din cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că recunoaşte şi regretă fapta comisă, declarând că a refuzat recoltarea de mostre biologice de sânge în prezenţa medicului şi a lucrătorilor de poliţie, întrucât îi era frică de ace, deşi i s a adus la cunoştinţă consecinţele nerespectării acestei obligaţii legale.

Referitor la apărarea sa că a consumat alcool după comiterea faptei se constată că nu există nicio probă în acest sens, susţinerile sale necoroborându se cu niciun alt mijloc de probă.

Săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat rezultă mai presus de orice dubiu rezonabil din materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: Proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante f. 7–9; Rezultat Drager - aparat etilometru seria ARPM-0407-f. 10; Fişă examinare medicală şi proces verbal de recoltare probe biologice f. 11–12; CD-uri+ procesul verbal de vizionare a imaginilor camerei de supraveghere aparţinând numitului Tănasă Vasile, instalată în curtea imobilului nr. 230 bis din com.

Costişa, jud.

Neamţ, întocmit la data de 21.08.2025 şi procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de bodycam urile seriile nr. 259596 şi 248684 în data de 21.08.2025-f. 14; 16; 30–31; Procese verbale drepturi şi obligaţii, declaraţii suspect/inculpat f. 21–22; 24–25; Fişă cazier judiciar inculpat f. 20;

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că, din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, este prevăzută de legea penală, nejustificată şi imputabilă, constituie infracţiune, fiind săvârşită cu vinovăţie de către inculpatul xxxx.

V. Încadrarea juridică a faptelor reţinută de către instanţă

Fapta inculpatului xxxx, care la data de 17.05.2025, în jurul orei 11: 35 a condus autoturismul marca Opel, nr. de înmatriculare BC- xxxx (auto supus regimului necesităţii obţinerii unui permis de conducere), pe drumul public – DJ 159c str.

Gutuiului din loc.

Costişa, jud.

Neamţ, fiind implicat într un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, iar după ce a fost testat cu aparatul etilotest de către lucrătorii de poliţie sosiţi la faţa locului, rezultând valoarea de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat a fost condus la S.J.U.

Piatra-Neamţ, unde în prezenţa organelor de poliţie şi a personalului medical a refuzat recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, faptă prevăzută de art. 337 Cod penal

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, instanţa reţine că elementul material constă în acţiunea inculpatului care, în calitate de conducător al autovehiculului pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, a refuzat prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile descrise anterior.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice cât şi în obstrucţionarea actului de justiţie, infracţiunea fiind una complexă, cu un obiect juridic special multiplu.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din însăşi săvârşirea faptei.

În cauză, starea de pericol la adresa siguranţei circulaţiei publice este prezumată absolut de legiuitor a exista ca urmare a acţiunii inculpatului de a refuza prelevarea mostrelor biologice.

De asemenea, actul de justiţie a fost obstrucţionat, întrucât refuzul inculpatului a împiedicat organul de poliţie să determine îmbibaţia alcoolică din sânge a acestuia la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice.

Instanţa arată că, prin Decizia nr. 49/16.02.2016 a Curţii Constituţionale (publicată în M.

Of. nr. 323/27.04.2016), s a stabilit faptul că interpretarea teleologică a art. 337 Cod penal relevă pericolul social sporit al faptei de refuz de a se supune la prelevarea de mostre biologice sau sustragerea de la prelevare.

Astfel, s a precizat că infracţiunea are ca obiect juridic secundar protejarea relaţiilor sociale din domeniul înfăptuirii justiţiei şi, prin urmare, săvârşirea faptei incriminate poate avea ca efect obstrucţionarea actului de justiţie.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii a fost realizat prin acţiunea inculpatului de a refuza recoltarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Consimţământul persoanei cu privire la recoltarea mostrelor biologice în vederea determinării alcoolemiei în organism este prezumat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Normele Metodologice din 12 decembrie 2013 privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul nr. 1512/2013 al Ministrului Sănătăţii (publicat în M.

Of. nr. 812/20.12.2013), instanţa constată că refuzul persoanei trebuie să fie explicit.

În consecinţă, acest aspect presupune că, anterior, poliţistul rutier i a comunicat conducătorului auto că este obligatoriu să îi fie recoltate mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, avertizând persoana că, în caz contrar, va săvârşi această infracţiune.

Or, în prezenta cauză, după cum s a arătat şi mai sus, i s a comunicat inculpatului că urmează să i se recolteze mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum şi faptul că refuzul de la prelevarea de mostre biologice constituie infracţiune.

Întrucât persoana (în cauza de faţă, inculpatul) era îndatorată să accepte să i se recolteze mostre biologice, mai reţine instanţa că fapta este tipică în ipoteza în care poliţistul rutier i a solicitat inculpatului să se supună prelevării, dar subiectul activ – inculpatul - a refuzat.

Drept urmare, se constată că în momentul în care inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, a avut loc consumarea infracţiunii prev. de art. 337 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, prevăzând starea de pericol creată asupra siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi acceptând posibilitatea producerii acesteia.

Instanţa constată, dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşită de cǎtre inculpat, acesta recunoscând în totalitate acuzaţiile ce i se aduc conform faptei descrise în rechizitoriu.

VI. Individualizarea judiciară a pedepsei

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere prevederile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul urmând a fi reduse cu o treime, prin raportare la poziţia de recunoaştere a inculpatului, cu adoptarea procedurii abreviate a recunoaşterii.

Totodată, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, respectarea acestuia fiind obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să şi poată îndeplini funcţiile care i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio etice impuse de societate.

Aplicând pe caz concret aspectele teoretice expuse mai sus, cu privire la împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii, instanţa apreciază gradul de pericol social al faptelor prin raportare circumstanţele săvârşirii acestora, respectiv la data de 17.05.2025, în jurul orei 11: 35 a condus autoturismul marca Opel, nr. de înmatriculare BC- xxxx (auto supus regimului necesităţii obţinerii unui permis de conducere), pe drumul public – DJ 159c str.

Gutuiului din loc.

Costişa, jud.

Neamţ, fiind implicat într un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, iar după ce a fost testat cu aparatul etilotest de către lucrătorii de poliţie sosiţi la faţa locului, rezultând valoarea de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat.

De altfel, având în vedere că, astfel cum rezultă prin probatoriul administrat în cauză, inculpatul avea o alcoolemie de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat, subzistând un risc iminent de a fi suprins în flagrant de organele de poliţie, pare că inculpatului îi erau indiferente consecinţele ce reieşeau din această conduită, respectiv posibilitatea de tragere la răspundere penală, deci antrenarea acestei răspunderi cu toate consecinţele ce decurg din ea a fost trecută în plan secund, ceea ce denotă o lejeritate a raportării faţă de norma legală.

Existenţa traficului rutier presupune introducerea unui risc în societate, şi anume de producerea a unor accidente.

Acesta este un risc asumat, pentru că se presupune că beneficiile aduse de desfăşurarea unei asemenea activităţi sunt mai mari decât eventualele pagube.

Deopotrivă, refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei a fost incriminat pentru a face eficient textul prin care se sancţionează conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a substanţelor psihoactive.

În lipsa unei sancţiuni penale pentru refuzul sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice este de înţeles că multe din persoanele surprinse conducând sub influenţa alcoolului sau unor substanţe psihoactive ar refuza prelevarea, împiedicând astfel, prin propria voinţă, tragerea la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 Cod penal.

Fapta incriminată de art. 337 Cod penal se grefează pe o situaţie premisă, care constă, pe de o parte, în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea solicită permis de conducere, şi pe de altă parte, în existenţa unei obligaţii legale în sarcina conducătorului de a se supune prelevării mostrelor biologice.

Cât priveşte obligaţia legală a inculpatului de a se supune prelevării mostrelor biologice, aceasta rezultă din conţinutul art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conform căruia „persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi depistată ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge”.

Mai este de subliniat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în condiţiile în care s a constatat că în aerul expirat era prezenta alcoolemia.

Referitor la natura şi gravitatea rezultatului produs, instanţa reţine că infracţiunea reţinută în sarcina sa este o infracţiune de pericol, menită să protejeze siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, deziderat care este încălcat prin refuzul de la prelevarea de mostre biologice, fără a fi nevoie de nicio altă cerinţă esenţială ataşată elementului material,

În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa reţine că inculpatul xxxx, căsătorit, studii – 10 clase, stagiu militar satisfăcut, ocupaţie tâmplar şi fără loc de muncă, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Instanţa are în vedere că inculpatul, în virtutea vârstei sale mature, ar fi trebuit să exhibe un anumit grad de maturitate emoţională şi anumite pârghii intrinseci care să preîntâmpine acţiunile iresponsabile şi cu un potenţial criminogen ridicat, apte să creeze o stare de pericol sporită pentru cei din jur, însă comportamentul său a relevat contrariul, motiv pentru care apreciază că dimensiunea represiunii penale trebuie să fie aptă să sancţioneze şi să preîntâmpine manifestarea acelor trăsături de personalitate care favorizează încălcarea dispoziţiilor penale.

Instanţa conchide în sensul că dezideratul corectării comportamentului infracţional al inculpatului ar putea fi atins în această situaţie particulară prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea într un cuantum dozat spre minimul special, pedeapsa fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.

În temeiul art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul xxxx la pedeapsa de 1 (un) an şi 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpatul xxxx, instanţa apreciază că împrejurările prezentei cauze, anterior analizate ar impune interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

Având în vedere că de la data comiterii faptei a trecut aproximativ 1 an, iar în această perioadă dreptul de a conduce vehicule i a fost restricţionat, instanţa consideră că, prin aplicarea pedepsei complementare de a i se interzice dreptul de a conduce pe o anumită perioadă de timp, i ar bloca reinserţia socială, iar o astfel de interdicţie i ar afecta viaţa de familie.

VII. Individualizarea judiciară a executării pedepsei

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa reţine faptul că inculpatul nu s a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dimpotrivă, manifestând o conduită sinceră încă de la începutul cercetărilor şi apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în mediul carceral.

Cu privire la ecoul social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa apreciază că gravitatea acesteia trebuie pusă în balanţă cu capacitatea de reeducare efectivă a inculpatului, ce se apreciază în raport cu circumstanţele personale ale acestuia.

Instanţa apreciază că, în cauza de faţă, aplicarea unei pedepse cu închisoarea, care va fi consemnată în cazier, până la intervenirea reabilitării, fără a se impune privarea efectivă de libertate va avea efecte pozitive ce pot justifica aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, iar nu în regim de detenţie în sistemul penitenciar.

Instanţa va avea în vedere că scopul pedepsei rezidă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni care se realizează atât pentru cei cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea inculpaţilor, cât şi pentru ceilalţi destinatari ai legii penale care îşi vor conforma conduita exigenţelor acestei legi.

Ţinând cont de gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat şi circumstanţele personale ale acestuia, instanţa conchide că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de supraveghere, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv şi educativ al pedepsei să fie atins şi prin această modalitate de individualizare a executării.

Instanţa apreciază că pedeapsa astfel aplicată se poate dovedi eficace pentru a realiza apărarea societăţii împotriva criminalităţii, având rol şi de dovadă de clemenţă din partea organelor judiciare.

Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 Cod penal, instanţa consideră că nu se impune ca executarea pedepsei aplicate să se facă în mediul carceral, dar că este necesară supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este aptă să realizeze scopul pedepsei.

Cu titlu preliminar, instanţa reţine că noul Cod penal promovează o concepţie nouă în materia pedepselor, a cărei esenţă o constituie sancţionarea mai uşoară a persoanelor care se află la primul contact cu legea penală şi mai gravă a persoanelor care au mai săvârşit anterior infracţiuni.

În cadrul acestei noi viziuni de politică penală se înscrie şi reglementarea a două noi instituţii penale, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei, măsuri de individualizare judiciară care nu presupun condamnarea persoanei, ci fie renunţarea la aplicarea pedepsei, fie stabilirea pedepsei, urmată de amânarea aplicării ei efective.

În consecinţă, instanţa reţine că modalitatea de individualizarea adecvată este suspendarea executării sub supraveghere, o altă modalitate de stabilire a pedepsei, respectiv amânarea aplicării pedepsei, fiind nejustificată de blândă în raport de ansamblul circumstanţelor faptice existente în prezentul dosar.

Apreciind că scopul pedepsei principale se poate realiza chiar fără executarea pedepsei, având în vederea circumstanţele personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, în temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţei penale.

În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal, va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, va impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, apreciind că inculpatul poate beneficia de pe urma unui astfel de program în sensul însuşirii conduitei normale cerute în cadrul societăţii, cât şi al conştientizării impactului real al acţiunilor sale

În temeiul disp. art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul uneia dintre entităţile subordonate Consiliului Local al oraşului Buhuşi, jud.

Bacău sau Primăriei comunei Blăgeşti, jud.

Bacău, inculpatul exprimându şi acordul în acest sens.

Conform dispoziţiilor 404 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 91 alin. (4) Cod penal, va atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul revocării suspendării executării pedepsei închisorii ce i a fost stabilită prin prezenta sentinţă penală, conform art. 96 Cod penal.

VIII. Cheltuieli judiciare

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii, camerei preliminare şi a urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul xxxx, la pedeapsa de 1 (un) an şi 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută şi pedepsita de art. 337 Cod penal.

În temeiul art. 91 alin. (1) Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţei penale.

În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bacău sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul disp. art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul uneia dintre entităţile subordonate Consiliului Local al oraşului Buhuşi, jud.

Bacău sau Primăriei comunei Blăgeşti, jud.

Bacău, inculpatul exprimându şi acordul în acest sens.

Conform dispoziţiilor 404 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 91 alin. (4) Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul revocării suspendării executării pedepsei închisorii ce i a fost stabilită prin prezenta sentinţă penală, conform art. 96 Cod penal.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecăţii şi a urmăririi penale.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 26.03.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia procurorului şi inculpatului prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

xxxx xxxx