Judecătoria PIATRA-NEAMT · .

Hotărâre nr. 861/2026 din 16.03.2026

Instanță: Judecătoria PIATRA-NEAMT
Dosar: .
Obiect: Constatare nulitate act
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Cod ECLI ECLI:RO:JDPNT:2026:001.######

Dosar nr. ####/279/2019 - const. nulitate act nulitate absolută -

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ###### #####

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.###

Şedinţa publică din data de 06.03.2026

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ######## ##### ##### ########

JUDECĂTOR: ###### ###### ######

GREFIER: ####### ####

## ordine se află pronunţarea asupra cauzei având ca obiect constatare nulitate act nulitate absolută, clauze abuzive, pretenţii privind pe reclamanta ########## ####### în contradictoriu cu pârâta ### ###### ####### ######## SA.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 12.12.2025, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, și instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 22.12.2025, 05.01.2026, 23.01.2026, 06.02.2026, 20.02.2026 şi ulterior pentru data de astăzi, 06.03.2026.

Încheierile de amânare a pronunţării fac parte din prezenta hotărâre.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.09.2019, sub nr. ####/279/2019, reclamanta ########## ####### a chemat în judecată pârâta ### ###### ####### ######## S.A., solicitând instanţei următoarele:

- să constate nulitatea absolută a următoarelor clauze prevăzute în Contractul de credit nr. 2149658 din 02.05.2007, încheiat cu pârâta, clauze ce au caracter abuziv: clauzele prevăzute la art. 7 din condiţiile particulare, referitoare la dobânda variabilă; clauzele prevăzute la art. 3 din condiţiile generale, referitoare la dobânda variabilă; clauzele prevăzute la art. 8 din condiţiile particulare, referitoare la comisioane; clauzele prevăzute la art. 9 din condiţiile particulare, referitoare la comisionul de administrare a creditului restant; clauzele prevăzute de art. 4 din condiţiile generale, referitoare la comisioane;

- să constate că dobânda aplicabilă contractului este de 7,90% pe an, fixă;

- să oblige pârâta la restituirea sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă și dobândă majorată;

- să oblige pârâta la restituirea sumelor achitate în plus cu titlu de comisioane.

## obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în cauză.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de credit, garantat prin ipotecă, prin care a împrumutat de la aceasta suma de 38.000 euro.

Reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a următoarelor clauze, referitoare la dobândă, dobândă penalizatoare și comisioane, motivat de caracterul lor abuziv:

Art. 7 din Condiţiile particulare „#### Dobânzii - Creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 7,90% pe an.”

Art. 3 din Condiţiile generale „####### variabilă: Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, banca poate indexa procentul de dobândă, în funcţie de costurile resurselor sale.

Noul procent al dobânzii va fi afişat la sediul Băncii la data intrării în vigoare a modificării și se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii.

Împrumutatul va lua cunoştinţă de modificarea dobânzii prin afişările făcute la sediul Băncii, împrumutatul având și posibilitatea de a fi informat la cerere prin extrasul de cont, care va fi pus la dispoziţie în mod gratuit.

Împrumutatul poate obţine, la cererea sa, graficul de rambursare la zi. ####### fixă: Procentul de dobândă menţionat în Condiţiile Particulare este fix pe toată perioada de creditare.”

Art. 9 din Condiţiile particulare „Neachitarea la termen a ratelor- În caz de neachitare la termen a ratelor scadente, ##### este îndreptățită să perceapă: dobândă penalizatoare de 3.00 puncte procentuale peste dobânda curentă, calculat pe număr de zile de întârziere; comision de administrare a creditului restant, conform listei de tarife și comisioane standard în vigoare, la data prezentei, 5 euro”.

Art. 8 din Condiţiile particulare, „Comisioane - Împrumutatul va plăti băncii: comision de întocmire dosar 1,4% minim 200 euro, valoarea comisionului este de 532,00 euro; comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei: 0,10%; comision de rambursare anticipată, la data prezentei: 3%;”

Art. 4 din Condiţiile generale, „Taxe și Comisioane: (4.1)Împrumutatul va plăti Băncii, după caz, conform Condiţiilor Particulare, următoarele comisioane, potrivit Listei de tarife și comisioane standard al Băncii: comision de întocmire a dosarului de credit, în sumă fixă sau calculat ca procent din suma creditului, dar nu mai puţin de valoarea minimă stabilită de #####, plătibil o singură dată, la acordarea creditului; comision de gestionare a creditului, în sumă fixă sau calculat ca procent din soldul creditului, plătibil în frecvența prevăzută de Condiţiile Particulare, conform Listei de tarife și comisioane standard în vigoare la data încasării; comision de rambursare anticipată parţial sau integrală a creditului, calculat ca sumă fixă sau procent din suma rambursată anticipat, plătibil la data rambursării anticipate, parţiale sau integrale, a creditului; comision de administrare a creditului restant, în cazul nerespectării prevederilor contractuale referitoare la rambursarea ratelor și plata dobânzilor - plătibil lunar, conform Listei de tarife și comisioane standard în vigoare la data înregistrării restanței.”

Reclamanta a precizat că solicită a se constata nulitatea absolută a clauzelor, numai raportat la împrejurarea că acestea au caracter neclar.

Totodată, aceste clauze au caracter abuziv raportat la împrejurarea că nivelul dobânzii stabilit prin contractul nenegociat este unul nejustificat de mare.

Clauzele analizate au caracter abuziv întrucât: modul de calcul și de modificare a dobânzii variabile nu a fost corect și clar precizat, creând o disproporţie vădită între drepturile și interesele băncii, pe de o parte, și drepturile și interesele reclamantului, pe de altă parte.

Clauzele contractuale nu menţionează vreo cauză sau vreun criteriu obiectiv și transparent pentru majorarea dobânzii și nu permit să se verifice factorii în funcţie de care se calculează sau poate fi majorată dobânda; clauza este lipsită de transparență, banca acţionând în mod discreţionar, acest element, dobânda variabilă, fiind stabilit în funcţie de elemente ce ar putea fi verificate doar de bancă, calculul dobânzii nefiind explicat.

Nicăieri în contract nu se explică eventuale limite, în funcţie de care se modifică dobânda datorată.

Legea 193/2000, anexă pct.1 lit. a, interzice agentului economic modificarea ratei dobânzii fără motive justificate și cu condiţia transmiterii prealabile a unei notificări.

Clauzele au un vădit caracter abuziv, banca putând modifica oricând dobânda, fără consimțământul reclamantei, banca forțând-o să fie de acord cu orice nivel al dobânzii, întrucât în caz contrar, creditul era imediat declarat restant anticipat, urmând executarea silită, fiind fără dubiu ca aceasta ar fi avut posibilitatea de a achita imediat creditul.

Astfel, este evident că fiind un contract de adeziune, clauzele au fost impuse, fără posibilitatea de a negocia, clauzele fiind stipulate doar în favoarea pârâtei, creând un dezechilibru vădit între părți, în favoarea băncii și în detrimentul reclamantului.

O variaţie neexplicită a dobânzii variabile este contrară legislaţiei în materie, întrucât implică o ajustare în funcţie de o decizie internă a băncii, aspect pe care consumatorul nu îl poate verifica.

Pe de altă parte, clauzele unei convenţii se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg, iar în caz de clauze îndoielnice, cum este și cazul de față, acestea se interpretează în favoarea celui care s-a obligat, deci al consumatorului.

Și dispoziţiile legislaţiei speciale, respectiv Codul Consumului, menţionează în art. 77, în mod expres că: „În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.”

Astfel, în cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligaţi să le ofere consumatorilor informaţii, complete, corecte și precise asupra drepturilor și obligaţiilor ce le revin.

Aceste obligaţii instituite în sarcina operatorilor economici, cu precădere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar, sunt menite să protejeze interesele consumatorilor care sunt expuși riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor intereselor legitime prin contractarea unor servicii/produse în lipsa unei informaţii reale cu privire la acestea și, pe cale de consecinţă, evitarea unor astfel de situaţii. ##### în vedere obligaţia de transparență contractuală inerentă dreptului consumatorului, în scopul garantării dreptului acestuia de a înțelege prevederile și efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care și le asumă prin contractarea unui asemenea produs.

Dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea consumatorului de a cunoaşte și anticipa mărimea obligaţiilor sale, așa cum se prevede la art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianţi și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Un drept subiectiv civil dacă este folosit contrar scopului și recunoscut de lege, în așa fel încât să încalce drepturile celorlalţi, este considerat abuziv.

Conform art. 54 din Constituţie, orice drept trebuie exercitat numai în conformitate cu scopul său și în limitele sale.

Contractul de credit nu are un caracter aleatoriu, fiind un contract comutativ, caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor și obligaţiilor părților, la momentul încheierii contractului, este determinată sau determinabilă, astfel încât părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului, pentru care și-au manifestat acordul, fiind exclusă expunerea uneia dintre părți la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor și incert și oferirea celeilalte părți, a unei şanse de câștig.

Potrivit art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit pentru consum, precum și toate celelalte condiţii aplicabile contractului trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora și pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate, iar la art. 77 se prevede că, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

##### în vedere prevederile art. 966-970 Vechiul Cod.

Civ., rezultă că părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligaţie.

Obligaţiile părților trebuie să se întemeieze pe o cauză licită și morală, conform dispoziţiilor art. 968 din Vechiul Cod Civil, întrucât s-au schimbat condiţiile de contractare avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului și, pe cale de consecinţă, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele cu privire la care părţile au convenit, astfel reclamantul a apreciat că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care a fost aplicată în jurisprudență.

Prin intrarea în vigoare noului Cod Civil, teoria impreviziunii este reglementată legal, reglementare care nu constituie altceva decât o transpunere legislativă a soluţiilor conturate în practica judiciară.

În condiţiile în care noua reglementare consacră pe plan legislativ soluţiile date în jurisprudență, în considerarea imperativului de a avea o practică judiciară previzibilă, se poate face aplicarea teoriei impreviziunii și în cauza de față, fără a se putea susţine că s-ar putea aplica retroactiv dispoziţiile noului Cod Civil.

În privința clauzelor referitoare la comisioane arată că acestea contravin prevederilor art. 36 din OUG nr. 50/2010.

Chiar dacă pârâta va face apărări în sensul că de fapt comisionul de acordare este același cu comisionul de analiză dosar, solicită instanței a reține faptul că potrivit acelorași dispoziții legale, comisionul de analiză este nejustificat.

## privire la punctul 2 din petitul acțiunii, prin care a solicitat instanței să constate că dobânda aplicabilă contractului este de 7,90% pe an (marja fixă) pe toată perioada contractului, învederează că urmare a constatării nulității absolute a clauzei privind stabilirea dobânzii în mod unilateral de bancă, va trebui în mod firesc stabilită care este dobânda aplicabilă contractului și din ce se compune aceasta.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza contabilă. A anexat, în copie, înscrisuri.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, ale Legii nr. 296/2004, ale OUG nr. 174/2008 și ale art. 966 și urm. V.C. Civ.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru întrucât privește drepturile consumatorului, potrivit art. 29 din OUG nr. 80/2013.

###### ### ###### ####### ######## S.A. a depus la dosar întâmpinare, la data de 16.10.2019, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanța să dispună admiterea excepţiei lipsei de interes cu privire la perceperea comisionului de rambursare anticipată şi a comisionului de administrare credit restant.

## asemenea, a solicitat și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta ########## #######.

În fapt, pârâta a arătat că, la data de 02.05.2007, reclamanta a depus la sediul Băncii o cerere de credit, ulterior fiind încheiat contractul de credit nr. 2149658 din 02.05.2007, în valoare de 38.000 euro, cu dobândă variabilă de 7,90% pe an, pentru o perioadă de 300 luni.

Potrivit art. 4.1 din Condițiile generale ale contractului, împrumutatul urma să plătească bancii următoarele comsioane: comision de întocmire a dosarului de credit, comision de gestionare a creditului, comision de rambursare anticipată, comision de administrare a creditului restant.

Totodată, s-a stipulat că alături de condițiile generale, graficul de plăți și oferta de credit fac parte integrantă din contractul de credit.

Contractul de credit (Condițiile Generale și Condițiile Particulare), respectiv graficul de rambursare au fost însușite de client prin semnătură, aplicată pe fiecare pagină a acestuia.

În vederea garantării obligației de restituire, împrumutatul a constituit în favoarea băncii o ipotecă asupra imobilului casă în construcție 5 camere, 2 băi, hol și garaj, proprietatea soților ########## ####### și ########## ###.

Prin contract, părțile au agreat asupra unui comision lunar de gestionare a creditului, în cuantum de 0,1% din valoarea creditului acordat, respectiv un comsion de întocmire dosar de 1,4% din valoarea creditului.

Reclamanta a beneficiat de o reducere de 30% a comisionului de acordare și administrare.

Contractul de credit a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Astfel, la data încheierii contractului de credit în cauză, activitatea de creditare a fost supusă numai reglementărilor naţionale în vigoare la acel moment, reglementări respectate întocmai de către #####.

Prin OUG nr. 50/2010 a fost transpusă în legislaţia din ####### Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE.

Conform art. 95 (alin. 1 şi alin. 2) din OUG nr. 50/2010, creditorii au avut obligaţia ca în termen de 90 de zile de la data de intrare în vigoare a acestui act normativ să asigure conformitatea contractelor aflate în derulare cu dispoziţiile OUG nr. 50/2010.

În consecinţă, debitorii au fost informaţi cu privire la necesitatea încheierii actului adiţional pentru contractul de credit prin mai multe canale de comunicare, după cum urmează: prin SMS, prin extrasele de cont, prin afişele postate la ghişeele Băncii, prin informaţiile prezentate pe site-ul instituţional: www.brd.ro/pagina Persoane Fizice, prin BRD - NET, prin afişările de la ATM-urile BRD, precum şi prin BRD TV.

În acelaşi sens, la data de 17.09.2010, în vederea alinierii clauzelor Contractului de credit bancar la exigenţele OUG nr. 50/2010, a fost emis Actul adiţional la Contractul de credit.

Prin intermediul acestuia au fost adaptate prevederile contractului de credit la dispoziţiile OUG 50/2010, aducând modificările care au operat în privinţa costurilor contractului, astfel: dobânda variabilă s-a transformat în indexabilă calculată ca indice de referinţă plus marja fixă, astfel cum prevede OUG 50/2010; comisionul de gestionare credit a fost redenumit comision de administrare, comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat din contract, conform noilor reguli impuse de OUG 50/ 2010; comisionul de administrare a creditului restant a fost eliminat din contract.

## privire la excepţia lipsei de interes, pârâta a învedera instanţei faptul că potrivit art. 32 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes.”

Potrivit doctrinei, interesul este o condiţie de exercitare a acţiunii civile acceptată de către toţi autorii şi de jurisprudență, reprezentând folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a unui mijloc procesual ce intră în conţinutul acţiunii.

Pârâta a învederat instanţei că acest comision de rambursare anticipată nu a fost niciodată încasat.

Faptul că debitorul nu a achitat niciodată vreo sumă de bani cu titlu de comision de rambursare anticipată este confirmat şi de extrasul de cont anexat, putându-se observa că nu a fost efectuată nicio plată cu acest titlu.

Mai mult decât atât, acest comision nu a fost perceput nici prin prisma faptului că debitorii înregistrau restanţe la plata ratelor.

Astfel, odată cu modificările aduse de OUG nr. 50/2010, comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat din prezentul contract de credit prin intermediul Actului adiţional, care la secţiunea comisioane prevede doar comisionul de administrare.

Chiar şi aşa, acest comision nu a fost perceput niciodată, deoarece creditul nu a fost rambursat anticipat.

În concluzie, pârâta a precizat că solicitarea reclamantului de a se constata caracterul abuziv al comisionului de rambursare anticipată ar trebui respinsă ca lipsită de interes şi de obiect.

## aceleași argumente, pârâta apreciază întemeiată excepția lipsei de interes și în ce privește comisionul de administrare credit restant.

Menționează în continuare că referitor la clauzele privind comisionul de întocmire dosar şi comisionul de gestionare/administrare, acestea sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv, conform art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000

Astfel, potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.”

Or, pârâta apreciază că prevederile contractuale prevederile contractuale referitoare la aceste comisioane sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil, fac parte din obiectul principal al contractului și sunt criticate din perspectiva caracterului adecvat al contraprestației Băncii faţă de cuantumul plătit în temeiul lor.

Apreciază pârâta că în redactarea acestor clauze nu se pot identifica decât termeni comuni, cunoscuți unui consumator mediu, iar cuvintele folosite nu lasă loc la ambiguități, nici în ceea ce privește modul de calcul, nici referitor la denumirile folosite în cadrul contractului.

Totodată, consideră că prevederile contractuale care vizează comisionul de întocmire dosar și comisionul de gestionare/administrare fac parte din obiectul principal al contractului, fiind corespondente unor prestații ale băncii esențiale pentru acordarea/derularea contractului de credit, fiind incluse în prețul contractului de credit.

Mai arată că referitor la clauzele contestate nu se regăsesc întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, respectiv: clauză să nu fi fost negociată între profesionist și consumator, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe și în defavoarea consumatorului.

În ce privește cererea de obligare a pârâtei la restituirea sumelor reprezentând comision de întocmire dosar și comision de gestionare credit, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar solicită respingerea ca netemeinică.

În probațiune, solicită proba cu înscrisuri.

În drept, invocă Directiva 1993/13/CEE, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, OG nr. 21/1992.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, între B.R.D. – ###### ####### ######## S.A., în calitate de creditor, pe de o parte, și ########## #######, pe de altă parte, a fost încheiat Contractul de credit nr. ##########.05.2007.

Analizând cu prioritate în baza art.248 C.pr.civ. excepțiile invocate, instanța reține următoarele:

## privire la excepția lipsei de interes, cu privire la Comisionul de rambursare anticipată și la Comisionul de administrare credit restant, invocată de pârâtă instanţa reţine că art. 32 C.proc. civ. stabileşte că cererea de chemare în judecată poate fi formulată numai dacă partea are capacitate procesuală, calitatea procesuală, formulează o pretenţie și justifică un interes.

Interesul echivalează cu folosul practic urmărit de partea care promovează o cerere de chemare în judecată, constituind scopul fundamental al acesteia precum și o condiție esențială în promovarea efectivă a oricărei cereri, adresate instanței de judecată. ##### interesului poate rezulta din absența unei finalități concrete a soluționării respectivei cereri.

Cele două condiții de bază specifice interesului sunt ca acesta să fie legitim și să fie născut/actual ( aspect distinct de caracterul actual al dreptului).

În ceea ce priveşte Comisionul de rambursare anticipată și Comisionul de administrare credit restant, instanţa constată că din înscrisurile depuse la dosar acestea nu au fost percepute niciodată, iar după alinierea contractului la OUG nr.50/2010 acesteau au fost eliminate.

Pe cale de consecinţă reclamanta nu va avea nici un folos practic din anularea acestor comisioane şi nu justifică niciun interes.

Astfel instanţa va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge acţiunea cu privire la anularea clauzelor privind Comisionul de rambursare anticipată și Comisionul de administrare credit restant, ca lipsită de interes.

Pe fondul cauzei, analizând contractele supuse controlului, instanța reține următoarele:

Conform contractului de credit:

Art. 7 din Condiţiile particulare „#### Dobânzii - Creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 7,90% pe an.”

Art. 3 din Condiţiile generale „####### variabilă: Pe parcursul utilizării și rambursării creditului, banca poate indexa procentul de dobândă, în funcţie de costurile resurselor sale.

Noul procent al dobânzii va fi afişat la sediul Băncii la data intrării în vigoare a modificării și se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii.

Împrumutatul poate obţine, la cererea sa, graficul de rambursare la zi. ####### fixă: Procentul de dobândă menţionat în Condiţiile Particulare este fix pe toată perioada de creditare.”

În anul 2010 a fost adoptată O.U.G. nr. 50/2010.

Potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010 „(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului.

În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”.

În drept, convenția încheiată de către părți intră sub incidența legislației privind protecția consumatorilor, condițiile rezultate din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 sub acest aspect fiind transpuse în dreptul intern de Legea 193/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor, se reține că potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000: ” o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligațiile părților ”. ## asemenea, conform art. 4 alin. (2) din același act normativ: ” o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști pe piața produsului sau serviciului respectiv. ”.

Aceste dispoziții legale sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 3 alin. (1) si (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ce arata ca: ” (1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. (2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.

În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.”

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fată de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil.

Per a contrario, în măsura in care nu este exprimată în mod clar si inteligibil, chiar si o clauza contractuală care privește obiectul contractului poate fi considerata abuzivă, după cum a arătat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cuprinsul Hotărârii pronunțate în cauza C 26/13, în procedura „##### ######, ######## Káslerné ##### împotriva OTP Jelzálogbank ZRT”, reiterându-și jurisprudența în cauza C 143/13, „###### ##### si ##### ###### ##### împotriva SC ######### ####### SA”.

Cât privește noțiunea de obiect principal al contractului Legea nr. 193/2000 nu a definit-o, ceea ce impune jurisprudenței să determine conținutul acesteia la fiecare caz în parte, raportându-se la faptul că respectiva clauză participă în mod obiectiv la definirea pe plan juridic sau comercial a caracteristicilor esențiale ale acestuia, respectiv se va determina dacă clauza face parte în mod intrinsec dintre prestațiile care definesc contractul, iar în măsura în care în lipsa unei astfel de clauze contractul își pierde una dintre caracteristicile sale fundamentale sau chiar nu mai poate continua să existe pe baza celorlalte prevederi contractuale.

Prin urmare, legiuitorul a ales ca în situația clauzelor care definesc obiectul principal al contractului evaluarea naturii lor abuzive să nu se poate face decât în măsura în care acestea nu sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Așadar, în ceea ce privește comisioanele în speță instanța urmează a se analiza dacă acestea reprezintă clauze esențiale în economia contractului, clauze fără de care contractul părților ar rămâne fără cauză pentru părți, pentru a putea trasa astfel condițiile care trebuie avute în vedere pentru catalogarea naturii lor drept abuzivă din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 193/2000.

În acest sens, s-a pronunțat și CJUE în cauza C 143/13, „###### ##### si ##### ###### ##### împotriva SC ######### ####### SA”, care a arătat la pct. 54: „ clauzele contractuale care se circumscriu noțiunii „obiectul principal al contractului”, în sensul art. 4 alin.2 din Directiva 93/13, trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale acestui contract şi ca atare, îl caracterizează.

Dimpotrivă, clauzele care au un caracter accesoriu în raport cu cele care definesc esența însăși a raportului contractual nu pot fi circumscrise noțiunii menționate de obiect principal al contractului.

Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze, având în vedere natura, economia generală şi prevederile contractului de împrumut vizat, precum şi contextul juridic factual în care se înscrie acesta, dacă respectiva clauză constituie un element esențial al prestației debitorului care constă în rambursarea sumei puse la dispoziția sa de împrumutător ”.

#### de aceste aspecte, instanța reține că încheierea contractului de credit nu s-a făcut în considerarea faptului esențial că reclamanta va achita comision de întocmire dosar sau de gestionare și de administrare a creditului.

Corelativ, din contract nu reiese că fără aceste clauze contractul și-ar pierde caracteristica cea mai importantă, aceea de contract de împrumut cu dobândă.

Prin urmare, instanța reține că aceste clauze nu fac parte din obiectul principal al contractului pentru a fi excluse analizei conform art. 4 alin. (6) din Legea nr.193/2000.

În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor privind instituirea comisionului de întocmire dosar și a comisionului de gestionare și administrare lunară a creditului, referitor la prima condiție, a caracterului nenegociat, instanța, raportându-se la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, jurisprudență obligatorie pentru instanțele naționale, și la prev. art. 4 alin. (2) teza finală din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, reține caracterul nenegociat al contractului în speță, fiind vorba de un contract preformulat, un contract de adeziune ale cărui clauze sunt prestabilite de către bancă.

Negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei contractuale, iar pârâta nu a dovedit eventualele concilieri, discuții, oferte privind modificarea efectivă, substanțială, vizând însăși natura clauzelor cuprinse în convenție.

Faptul că exista posibilitatea de a se încheia un alt tip de contract sau de a se încheia același tip de contract cu altă bancă, nu echivalează cu negocierea clauzelor cu clientul.

Alineatul (2) al art. 4 din lege prevede că: ”o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianți”.

Puterea de negociere a consumatorului nu izvorăște nici din posibilitatea ce-i este oferită de bancă de a formula o contraofertă, nici din eventuala pregătire tehnică deosebită a consumatorului, ci în mod special din starea puterii sale economice, care se află într-o vădită precaritate şi disproporție raportat la puterea economică a băncii.

Altfel spus, existenta puterii de a negocia între doi parteneri precontractuali este inerentă ideii de proporționalitate a puterii economice, de care trebuie să se bucure ambii parteneri precontractuali, negocierea fiind imposibilă acolo unde unul dintre partenerii precontractuali se află într-o poziție prin excelență dominantă, iar celălalt într-o poziție prin excelență dominată.

Faptul că banca furnizează produse financiare diferite cu costuri diferite de la un client la altul nu reprezintă altceva decât expresia varietății ofertei de produse financiare pe care o bancă le expune la un moment dat pe piaţă, combinată cu varietatea particularităților economice, sociale şi psihologice a fiecărui consumator în parte, fiind absurd a se imagina o uniformitate absolută de servicii financiare efectiv prestate, de vreme ce clientela unei bănci nu este nici pe de parte în mod absolut uniformă.

Alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poartă asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de bancă clienților în baza unui model validat în prealabil de B.N.R., „libertatea de voință” a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabilește scoringul/ratingul clientului, elemente în funcție de care banca indică clientului tipul de credit în care se încadrează conform ratingului.

Așadar, lipsa unei negocieri este inerentă conceptului juridic de consumator, construit pe realitatea disproporției de putere economică dintre acesta și comerciant, respectiv conceptului juridic de contract de adeziune, bazat pe un ansamblu de clauze preformulate de către bancă, în redactarea cărora intervenția consumatorului nu poate fi decât minimală ori inexistentă.

În cauză banca nu a răsturnat prezumția relativă instituită de lege a lipsei negocierii în cazul contractului preformulat.

Simpla semnare a contractului și chiar cunoașterea semnificației clauzei de către consumator, nu echivalează cu negocierea clauzei.

În lipsa dovezii negocierii clauzelor, instanța consideră ca îndeplinită condiția lipsei de negociere prevăzută de lege în ceea ce privește clauzele inserate în contract.

În ceea ce privește a doua condiție, clauza să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, se reține că această condiție trebuie să existe din momentul încheierii contractului, faptul că dezechilibrul a intervenit ulterior neputând conferi caracter abuziv unei clauze căreia i-a lipsit inițial acest atribut.

Totuși, nu trebuie confundat momentul în care clauza abuzivă este inserată într-un contract cu momentul în care consumatorul conștientizează faptul că acel dezechilibru semnificativ dintre drepturile și obligațiile părților are un efect major asupra patrimoniului său.

Dezechilibrul semnificativ al clauzei în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților poate exista din momentul încheierii convenției, numai că persoana împrumutată poate deține resursele necesare compensării ori acoperirii acestei inegalități ori clauza nu și-a produs efectele ei maxime astfel încât consumatorul să fie sensibil afectat.

Chiar și în cazul în care o clauză abuzivă nu a produs niciun efect, aceasta nu înseamnă că își pierde caracterul abuziv.

Legea se referă la dezechilibrul pe care clauza îl creează între drepturile și obligațiile părților, în sensul unei inegalități semnificative a acestora, iar nu în ceea ce privește efectul pe care acest dezechilibru îl are asupra consumatorului ori asupra patrimoniului acestuia.

Din această perspectivă prezintă importanță interpretarea realizată de C.J.U.E. prin decizia preliminară adoptată în Cauza C-621/17 ##### ####, în care a statuat că: ” (...) cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie exprimată în mod clar și inteligibil nu impune că acele clauze contractuale care nu au făcut obiectul unei negocieri individuale cuprinse într-un contract de împrumut încheiat cu consumatori, precum cele în discuție în litigiul principal, care stabilesc în mod precis cuantumul costurilor de administrare și al unui comision de acordare care urmează să fie suportate de consumator, metoda lor de calcul și data de exigibilitate a acestora, trebuie să detalieze de asemenea toate serviciile furnizate în schimbul sumelor în cauză.”

Prin hotărârea pronunțată în Cauza C-621/17, C.J.U.E. a subliniat elementele specifice care trebuie examinate pentru a se stabili dacă o clauză este exprimată în mod clar și inteligibil, printre acestea regăsindu-se cuantumul precis al comisionului, metoda de calcul, data de exigibilitate, respectiv posibilitatea ca natura serviciilor furnizate efectiv să poată fi înțeleasă sau dedusă din contractul avut în vedere în ansamblul său.

Totodată, consumatorul trebuie să fie în măsură să verifice dacă există o suprapunere între diferitele costuri sau între serviciile pe care acesta le remunerează.

Astfel, cerința de transparență a unei clauze contractuale nu presupune obligația băncii de a detalia în contract natura tuturor serviciilor furnizate în schimbul costurilor prevăzute de una sau mai multe clauze contractuale.

Nu în ultimul rând, o clauză contractuală trebuie să fie inteligibilă pentru consumator nu numai din punct de vedere gramatical, ci și al posibilității de evaluare a consecințelor economice care decurg din respectiva clauză (Cauza C-26/13 ###### și Kaslerne #####).

Un rol decisiv în această apreciere îl prezintă aspectul dacă un consumator mediu, anume un consumator normal informat și suficient de atent și avizat, a putut să evalueze costurile contractului, pentru a putea adopta o decizie prudentă și în cunoștință de cauză (Cauza C-186/16 ######## ##### ######### și alții).

Ulterior deciziei din cauza C-621/17 ##### ####, au fost pronunțate alte hotărâri relevante pentru domeniul particular al comisioanelor din contractele de credit.

Cauza C224/19 CY împotriva ######### S.A., unde la paragraful 70 s-au reținut următoarele: „ În aceste condiții, revine instanței naționale, ținând seama de ansamblul împrejurărilor care însoțesc încheierea contractului, sarcina de a verifica dacă instituția financiară a comunicat consumatorului elementele suficiente pentru ca acesta din urmă să ia cunoștință de conținutul și de funcționarea clauzei care îi impune plata unui comision [...], precum și rolul său în contractul de împrumut.

În acest mod, consumatorul va avea acces la motivele care justifică remunerația corespunzătoare acestui comision (a se vedea prin analogie Hotărârea din 26 februarie 2015, #####, C-143/13, EU:C:2015:127, punctul 77), putând astfel să evalueze întinderea angajamentului său și în special costul total al contractului respectiv.”.

## asemenea, în considerentele deciziei s-a reținut la paragraful 79 că: „ (...) articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, o clauză a unui contract de împrumut încheiat între un consumator și o instituție financiară, care impune consumatorului plata unui comision (...), poate crea în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în pofida cerinței de bună-credință, atunci când instituția financiară nu demonstrează că acest comision corespunde unor servicii furnizate și unor cheltuieli pe care le-a efectuat, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.”.

Nu în ultimul rând, în Cauza C-348/14 ##### ######, instanța de contencios european a considerat că: „ art. 3-5 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii sale cu privire la caracterul abuziv, revine instanței naționale obligația să verifice că, în cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale şi care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său.”

Or, instanța reține că prin contractele de credit s-a adus la cunoștință reclamanților dreptul băncii de a percepe un comision pentru întocmirea dosarului și un comision pentru gestionarea/administrarea lunară a creditului, iar aceștia au avut prefigurarea impactului patrimonial al perceperii respectivelor sume, în acord cu standardul instituit în Cauza C-348/14 ##### ######.

Totodată, serviciile prestate de bancă rezultă cu ușurință din însăși denumirea marginală a comisioanelor, fiind evident că întocmirea dosarului și gestionarea/administrarea creditului denotă activități ce țin de verificarea îndeplinirii condițiilor de acordare a creditelor, respectiv gestionarea ulterioară a creditului, iar cuantumul este explicit, fiind indicat expres în graficul de rambursare, nu depinde de alte elemente decât cele cuprinse în contract, iar obligația lunară de plată este indicată detaliat în graficul de rambursare.

Pentru a înțelege semnificația acestor clauze nu sunt necesare studii de specialitate, scopul reținerii lor rezultând din denumirea lor, fără a fi necesară indicarea detaliată a activităților executate.

În speță, obligația de plată a comisionului de întocmire dosar și a comisionului de gestionare/administrare lunară a creditelor a fost în mod clar şi transparent exprimată în contracte, situaţiile în care comisioanele se percep, modul de calcul, cuantumul lor și data scadenței fiind prevăzute expres în contractul de credit, precum și în graficul de rambursare.

Termenii utilizați pentru stipularea celor două comisioane sunt inteligibili, clari și accesibili, permiţând oricărei persoane, fără un minimum de pregătire juridică, înţelegerea consecinţelor economice ale perceperii comisioanelor.

În redactarea acestor clauze se identifică doar termeni comuni, cunoscuți unui consumator mediu, precum sunt reclamanții, iar cuvintele utilizate nu lasă loc de ambiguități.

Comisionul pentru gestionarea/administrarea creditului este menit să acopere o serie de cheltuieli pe care banca le efectuează periodic în ceea ce priveşte administrarea creditului accesat.

Chiar în absenţa unei liste detaliate a operaţiunilor pe care banca le desfăşoară cu titlu de prestaţii aflate la baza perceperii comisionului menţionat, este rezonabil a se presupune că sensul termenului „gestionare" folosit este cel din limbajul comun.

În ceea ce priveşte Comisionul de întocmire dosar, însăși denumirea lui denotă faptul că acesta a fost perceput în considerarea cheltuielilor efectuate de bancă în vederea acordării respectivului credit, nefiind vorba de termeni care nasc dubii cu privire la înţelesul acestora si care presupun, pentru înțelegerea lor, cunoştinţe de specialitate.

Perceperea comisionului este justificată de prestarea de către bancă a unui ansamblu de servicii, care includ, printre altele, analiza documentelor necesare în scopul verificării situației financiare, bonității, seriozității, gradului de îndatorare a solicitantului, dar și verificarea garanțiilor propuse și gradul de acoperire a creditului cu aceste garanții.

În acest context, instanța reține că în speță nu există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților referitor la Comisionul de întocmire dosar și Comisionul de gestiune/administrare lunară reținute de bancă.

Nu în ultimul rând, se reține data încheierii contractelor este anterioară momentului apariției O.U.G. 50/2010, care reglementează expres anumite comisioane, astfel că, pe de o parte, anterior apariției OUG 50/2010, legea nu interzicea stabilirea de comisioane în contractele de credit.

Prin urmare, atât timp cât dreptul național nu prevedea nicio interdicție în privința acestor tipuri de comisioane la momentul încheierii convenției de împrumut, iar cadrul normativ nu atribuia costurile de administrare a creditului exclusiv în sarcina profesionistului, nu s-a produs ruperea echilibrului contractual dintre drepturile şi obligațiile părților, în accepțiunea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Totodată, prin efectul clauzelor atacate nu s-a impus consumatorului o obligație suplimentară față de cele existente în legislația națională.

În concluzie, instanța constată că nu poate fi reținut caracterul abuziv al clauzelor privind Comisionul de întocmire dosar, Comisionul de gestionare/administrare lunară cuprinse în contractele de credit, pretențiile reclamantei sub acest aspect aparând ca fiind neîntemeiate. ## altfel, având în vedere clauzele de la art. 4 .1 din fiecare Contract, Condiții generale, care au fost de fapt transpuse în concret în celelalte două clauze analizate anterior, fără a fi relevate alte tipuri de comisioane care să poată fi analizate sub acest aspect, instanţa constată că nu se poate reţine caracterul abuziv al unor asemenea clauze generale, care, aşa cum indică şi pârâta, nu a impus niciun cost în sarcina reclamantei.

În ce privește Comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractului, instanța s-a pronunțat anterior pe excepția lipsei de interes, astfel că nu va mai analiza aici această clauză.

În ceea ce priveşte clauza referitoare la dobânda majorată (art. 9 din condiţiile particulare la contracte privind dreptul băncii de a percepe o dobândă penalizatoare de 3 puncte procentuale peste dobânda curentă, calculat pe număr de zile de întârziere), instanța reține că acesta stabilește daune pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, în acord cu dispozițiile art. 1066 și art. 1069 Vechiul Cod civil, inserarea unei penalități în caz de neexecutare a obligațiilor la termen fiind pe deplin legală, justificată și permisă de legislație.

Reține instanța că împrumutatul are obligația de a restitui sumele împrumutate la termenele fixate, în caz contrar fiind obligat la plata de penalități.

Așadar, dobânda majorată reprezintă sancțiunea contractuală pentru neexecutarea la termen a obligațiilor de plată ale împrumutului.

Deoarece nu s-a identificat un caracter abuziv al acestei clauze, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității art. 9 din condiţiile particulare la contract privind dreptul băncii de a percepe o dobândă penalizatoare de 3 puncte procentuale peste dobânda curentă, calculat pe număr de zile de întârziere.

Referitor la dobândă, instanţa porneşte de la premisa că dobânda face parte din preţul contractului, fiind de esenţa contractului de credit ca împrumutul unei sume de bani să fie purtător de dobândă remuneratorie, căci în sens contrar nu ar mai exista o diferenţă între contractul de credit şi contractul de împrumut de consumaţie cu titlu gratuit.

Prin urmare, se impune a se analiza în ce măsura clauzele supuse controlului judecătoresc sunt redactate de o manieră clară şi inteligibilă.

Referitor la stabilirea semnificației noțiunii de „obiect principal al contractului”, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza ##### ######, ######## Káslerné ##### împotriva OTP Jelzálogbank Zrt, C-26/13, a oferit unele criterii de interpretare a acestei noțiuni care trebuie avute în vedere ținând seama de cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, în măsura în care termenii unei dispoziții de drept a Uniunii (respectiv Directiva 93/13) care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre în sensul de a stabili domeniul de aplicare al acesteia trebuie să primească o interpretare autonomă și uniformă.

În acest sens, CJUE a reținut în esență că, clauzele contractuale care se circumscriu noțiunii de „obiect principal al contractului”, în sensul acestei dispoziții, trebuie înțelese ca fiind cele care stabilesc prestațiile esențiale ale contractului și care, ca atare, îl caracterizează.

Din această perspectivă, instanţa notează că modalitatea de calcul a dobânzii, precum şi modificarea cuantumului dobânzii este raportată la criterii obiective şi abstracte, nefiind lăsată la aprecierea subiectivă a băncii.

Analizând, în concret, clauzele respective, instanţa reţine că dobânda este, de principiu, fixă, iar singurele elemente variabile constau în intervenirea unui dintre cazurile menţionate expres, respectiv costurile resurselor sale, criterii ce nu sunt în controlul băncii, fiind elemente extrinsece părţilor contractului.

Dispoziţia contractuală a fost redactată în mod clar şi inteligibil, fiind posibilă prefigurarea consecinţelor economic ale acestei clauze în contract.

##### în vedere argumentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată capetele de cerere având ca obiect constatarea și anularea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. 2149658 din 02.05.2007, încheiat cu BRD, celelalte capete de cerere fiind subsidiare acestuia.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi respinge acţiunea cu privire la anularea clauzei privind Comisionul de rambursare anticipată și Comisionul de administrare credit restant.

Respinge, ca nefondată, cererea având ca obiect constatare clauze abuzive formulată de reclamanta ########## #######, CNP #############, domiciliată în sat Cuejdiu, #### ########### ### ###, ###### #######, județul ##### și cu domiciliul procesual ales la ####### de ###### ###### #### ######, cu sediul în ###### #####, #### ##### ######### ### #, ### ##, ### #, ### #, județul #####, în contradictoriu cu pârâta B.R.D. – ###### ####### ######## S.A. cu sediul în Bucureşti, Bdul ### #########, nr. 1-7, sector 1.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

## drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria ######-#####.

Pronunţată la data de 06.03.2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

PREŞEDINTE, Pentru judecător aflat în concediu de studii semnează, GREFIER,

######## ##### ##### ######## Preşedintele secţiei civile ####### ###### ####### ####

Red.#### C.E.D.F./06.03.2026

Tehnored.####/10.03.2026

4 ex./com.2ex.