Hotărâre nr. 564/2026 din 12.02.2026

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ###### #####

JUDEŢUL #####

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ###/2026

Şedinţa publică din data de 12.02.2026

Instanţa constituită din:

PRESEDINTE – ###### #######

JUDECĂTOR – ##### ##### - #######

GREFIER – ####### #####

Pe rol se află judecarea cauzei civile formulate de reclamanta – creditoare SC ########## #### ## SRL în contradictoriu cu pârâta-debitoare SC ##### ######### SRL având ca obiect cerere în anulare ordonanţă de plată.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea din data de 29.01.2026, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă, pentru astăzi, 12.02.2026, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cererii formulate, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2025 sub nr. ####/279/2025, reclamanta - creditoare ########## #### ## SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - debitoare ##### ######### SRL, anularea încheierii civile nr. ####/25.04.2025 pronunţată în dosarul nr. #####/279/2024 prin care a fost respinsă cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, rejudecarea şi admiterea solicitărilor sale.

În motivare, reclamanta - creditoare a solicitat obligarea pârâtei - debitoare la plata sumei de 51.656,55 lei, reprezentând restul de plată aferent facturii nr. 530/17.11.2023, emisă în baza contractului de subantrepriză nr. 3775-1/09.03.2023, precum și la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

A arătat că, întrucât termenele de plată prevăzute în contract nu au fost respectate, a emis somație la data de 21.12.2023 pentru achitarea sumei totale de 140.712,19 lei, iar debitoarea a achitat parțial suma datorată, respectiv 50.000 lei la data de 29.12.2023 şi 39.055,64 lei la data de 16.01.2023, rămânând restantă suma menționată.

Potrivit art. 13.3 din contract, beneficiarul avea obligația de a plăti penalități de 0,1% pe zi din valoarea facturii neachitate, începând cu data de 21.12.2023.

A susținut că debitoarea a invocat în apărare faptul că suma de 51.656,55 lei nu reprezintă un rest de plată, ci o indisponibilizare a garanției de bună execuție, conform art. 4 alin. 1 lit. a din Actul adițional nr. 1/07.06.2023.

A învederat că actul adițional nu a fost semnat de reclamantă și, prin urmare, nu îi este opozabil.

A menționat că debitoarea a susținut că nu a executat obligațiile contractuale, invocând nerespectarea termenului de 10 luni prevăzut la art. 5.1 din contract și sistarea lucrărilor în noiembrie 2023.

A precizat că predarea amplasamentului a avut loc la 24.04.2023, cu o întârziere de aproximativ o lună și jumătate, care nu i se poate imputa.

De asemenea, a expus faptul că, odată cu începerea lucrărilor, a constatat diferențe majore între proiectul tehnic și situația reală din teren, obiectivate prin nota de constatare nr. 1/11.05.2023 și procesul-verbal de vizită în teren nr. 8708/18.05.2023.

A relatat că a întocmit o actualizare a raportului de expertiză tehnică, care a evidențiat necesitatea intervenției în zonele afectate de avarii structurale.

A relatat că, în perioada 24.04.-18.05.2023, a efectuat lucrări în teren, iar la 24.05.2023 a transmis debitoarei situația de lucrări nr. 1 și mai multe procese-verbale de demontare și desfacere.

A menționat că la 31.05.2023 a emis Dispoziția de șantier nr. 1, prin care s-a renunțat la unele lucrări și s-au suplimentat altele, iar la 07.06.2023 a emis Dispoziția de șantier nr. 2, comunicată prin email la 23.06.2023.

A precizat că la 06.07.2023 a emis factura nr. 524/11.07.2023, achitată integral, iar la 18.08.2023 a emis Dispoziția de șantier nr. 3, prin care s-au suplimentat lucrările.

În luna august 2023, a fost informată telefonic că a fost semnat un act adițional între debitoare și antreprenorul general, prin care s-au acceptat lucrările suplimentare, motiv pentru care a reluat activitatea, întocmind 9 procese-verbale de recepție calitativă.

A susținut că, la 05.10.2023, a primit anexa I la actul adițional nr. 1, fără a i se comunica extensia de timp acordată pentru finalizarea lucrărilor.

A menționat că la 13.11.2023 a emis centralizatorul situației de lucrări nr. 2 – luna octombrie 2023, iar la 17.11.2023 a emis factura nr. 530/17.11.2023, din care a achitat parțial suma, rămânând restantă 51.656,55 lei.

A învederat că la 23.11.2023 a notificat debitoarea cu privire la neplata facturii și a solicitat comunicarea disponibilității financiare, iar la 21.12.2023 a emis somație conform art. 1144 CPC.

A precizat că la 21.12.2023 a notificat rezilierea contractului de subantrepriză nr. 3775-1/09.03.2023.

A relatat că la 16.01.2024 a primit un email prin care debitoarea a comunicat că a achitat integral factura nr. 530/17.11.2023, însă a solicitat constituirea unei garanții de bună execuție în valoare de 10% din valoarea contractului, în schimbul sumei de 51.656,55 lei.

A menționat că actul adițional nr. 1 invocat de debitoare nu a fost negociat, semnat sau asumat de reclamantă.

A susținut că debitoarea a solicitat sistarea lucrărilor prin adresa nr. PRI_OUT_1880/20.12.2023, invocând lipsa fondurilor alocate, iar reclamanta a notificat rezilierea contractului pentru neplata facturii.

A arătat că, potrivit art. 10.5 din contract, avea dreptul să sistă lucrările în caz de neplată, iar debitoarea a înregistrat întârzieri încă din luna noiembrie 2023.

A precizat că, prin adresa nr. 201673/15.11.2023, Ministerul Dezvoltării a confirmat alocarea sumei de 150.006,39 lei pentru obiectivul de investiție, iar debitoarea a solicitat sistarea lucrărilor începând cu 20.12.2023, invocând condițiile climatice nefavorabile.

A menționat că lucrările suplimentare au generat timpi morți, iar debitoarea a acceptat și a însușit situațiile de lucrări prin neemiterea de obiecțiuni în termenul legal de 5 zile.

A concluzionat că nu i se poate reține culpă în neexecutarea contractului în termenul de 10 luni, întrucât lucrările inițiale nu puteau fi finalizate fără lucrările suplimentare, iar debitoarea a acceptat și a plătit facturile emise pe baza situațiilor de lucrări.

A solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 51.656,55 lei, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 223, 451, 1024 Cod procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu suma de 200 de lei.

Pârâta - debitoare ##### ######### SRL a depus întâmpinare la data de 17.09.2025 solicitând respingerea cererii în anulare, admiterea excepţiei de neexecutare a contractului nr. 3775-1 din 09.03.2023.

În motivare, a arătat că la data de 09.03.2023, a încheiat cu SC ########## ####### SRL Contractul de subantrepriză nr. 3775-1, având ca obiect reabilitarea, extinderea și modernizarea Grădiniței cu program prelungit #####, cu termen de execuție de 10 luni și posibilitatea modificării clauzelor prin acte adiționale.

A susținut că, la 07.06.2023, părțile au încheiat Actul adițional nr. 1, prin care au reglementat plata facturilor în 30 de zile de la primirea și confirmarea situațiilor de lucrări, dar nu mai târziu de 90 de zile, și au stabilit garanția de bună execuție la 10% din valoarea contractului fără TVA.

A învederat că, în derularea contractului, au fost emise mai multe dispoziții de șantier, iar la 17.11.2023 a emis creditoarea Factura nr. 530 în valoare de 490.712,18 lei, aferentă situației de lucrări nr. 2, din care a rezultat un rest de 290.712,19 lei.

A menționat că, la 21.12.2023, a primit adresa nr. 784 prin care a fost somată să achite suma de 140.712,19 lei în termen de 15 zile, sub sancțiunea rezilierii contractului, însă a contestat scadența facturii, arătând că aceasta era condiționată de încasarea sumelor de la beneficiarul final UAT ##### și că achitase deja parțial factura, rămânând un rest de 89.055,64 lei.

A expus faptul că gradul de execuție al lucrărilor a fost de doar 14,48% din valoarea totală a contractului, ceea ce demonstrează incapacitatea creditoarei de a finaliza lucrările în termenul convenit.

A arătat că, prin Încheierea nr. ####/2025, instanța a respins cererea de emitere a ordonanței de plată, reținând că soluționarea pe fond nu este posibilă în cadrul procedurii speciale, întrucât apărările formulate de debitoare presupun administrarea unor probe incompatibile cu această procedură, precum expertiza tehnică în construcții.

A susținut că, în lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, cererea de anulare formulată de creditoare este neîntemeiată.

A învederat că invocă excepția de neexecutare a contractului de subantrepriză nr. 3775-1/09.03.2023, în temeiul art. 1556 alin. (1) Cod civil, arătând că creditoarea nu și-a îndeplinit obligațiile esențiale privind respectarea termenelor de execuție și constituirea garanției de bună execuție.

La momentul sistării activității în noiembrie 2023, executantul realizase doar 14,49% din volumul total al lucrărilor contractate, într-un interval de 260 de zile din cele 300 prevăzute contractual.

A expus faptul că neconstituirea garanției de bună execuție, prevăzută la art. 12.3 din contract și la art. 4 alin. (1) lit. a) din Actul adițional nr. 1, constituie o încălcare clară a angajamentelor asumate, justificând refuzul de a achita factura nr. 530.

A relatat că factura a fost emisă exclusiv în baza Actului adițional nr. 1, pe care creditoarea l-a recunoscut prin semnarea și ștampilarea situației de lucrări nr. 2, ceea ce demonstrează consimțământul tacit al executantului.

A arătat că este necesară administrarea unui probatoriu complex și a unei expertize tehnice de specialitate pentru a determina cu exactitate procentul de realizare a lucrărilor și obligațiile reale ale părților.

A susținut că procedura ordonanței de plată este inadecvată pentru soluționarea litigiului, întrucât impune o analiză detaliată a executării contractului, a valorii reale a lucrărilor efectuate și a proporției obligațiilor neexecutate de către executant.

A învederat că, în lipsa unui astfel de probatoriu și a unei expertize tehnice, instanța nu poate evalua corect temeinicia creanței, ceea ce face ca procedura simplificată a ordonanței de plată să fie inadecvată pentru soluționarea prezentului litigiu.

A concluzionat că excepția de neexecutare a contractului este pe deplin incidentă în cauză, iar cererea de emitere a ordonanței de plată împotriva sa este inadmisibilă și neîntemeiată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205, 1019, 1024 Cod procedură civilă.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi ca fiind admisibile şi putând conduce la soluţionarea cauzei. Totodată, a fost ataşat dosarul nr. #####/279/2024.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin încheierea civilă nr. ####/25.04.2025 pronunţată de Judecătoria ###### ##### în dosarul nr. #####/279/2024, a fost respinsă cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea Triskelion #### - ## SRL în contradictoriu cu debitoarea prima construct SRL.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a dat prevalenţă apărării debitoarei în sensul că ar fi necesară administrarea unor probe în afara înscrisurilor, probe care nu sunt compatibile cu procedura ordonanţei de plată.

În acest sens, a reţinut că potrivit art. 1021 alineat 2 Cod procedură civilă, „(2) #### apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.” În cadrul excepției de neexecutare, debitoarea a invocat în apărarea sa neîndeplinirea de către creditoare a obligației prevăzute de art. 12.3 din Contract, privind constituirea garanției de bună execuție a lucrărilor: „Garanția de bună execuție a lucrărilor este de 10% din valoarea contractului fără TVA și se va constitui prin Bilet la Ordin Avalizat.

Restituirea garanției se va face astfel: valoarea de 70% din garanția de bună execuție se restituie pe baza procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și valoarea de 30% din garanția de bună execuție se restituie pe baza procesului-verbal de recepție finală.”

S-a menţionat că societatea debitoare a invocat nerespectarea termenelor contractuale și nerealizarea lucrărilor într-un procent corespunzător, iar instanța a avut în vedere dispoziţiile art. 4.8 din Contractul de subantrepriză nr. 3775-1 din 09.03.2023, „Facturarea și plata lucrărilor se fac exclusiv pe baza situațiilor de lucrări/livrare materiale întocmite de executant și acceptate/însușite de beneficiar”.

Instanţa a mai ţinut cont de faptul că debitoarea a depus o serie de situații de lucrări, care însă nu emană de la executant, fiind asociate presupusului act adițional încheiat între părți şi a conchis că pentru a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei apărării excepției de neexecutare este necesară realizarea unui raport de expertiză în specialitatea Construcții pentru a verifica procentul de realizare a lucrărilor de către executant, respectiv valoarea lucrărilor executate pe baza situațiilor de lucrări care ar fi trebuit întocmite de executant și însușite în mod expres sau tacit de către beneficiar, prin raportare la valoarea totală a contractului.

Întrucât o astfel de probă nu poate fi administrată în procedura specială a ordonanței de plată, s-au constatat incidente prevederile art. 1021 alineat 2 Cod procedură civilă şi a fost respinsă cererea creditoarei, prin încheiere, fără a intra în judecata fondului.

În drept, pentru ca instanţa să emită o ordonanţă cuprinzând somaţie de plată împotriva debitorului trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. ######### Cod procedură civilă.

În baza textului legal menţionat, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, lichidă conform alin.3 când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi exigibilă conform alin. 4 dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Potrivit art. 1021 alin. 2 Cod procedură civilă: (2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).

Se constată că şi prima instanţă a constatat îndeplinirea preliminară a condiţiilor pentru emiterea unei ordonanţe de plată în momentul în care a argumentat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, respectiv: solicitarea obligării debitoarei la plata unei sume de bani, raportul juridic să își aibă izvorul într-un contract civil, contractul să fie constatat în scris.

Cu privire la susţinerile privitoare la forţa probantă a facturii, instanţa notează că o factură acceptată face dovada atât în favoarea emitentului cât şi în contra destinatarului, ţinând cont şi de prevederile art. 277 alin. 2 Cod procedură civilă.

În prezenta cauză, reclamanta – creditoare a emis factura nr. 530/17.11.2023 în valoare de 290.712,19 lei, în derularea contractului de subantrepriză nr. 3775-1/09.03.2023.

Din punctul acestei instanţe de vedere, aspectul esenţial în privinţa existenţei şi a certitudini creanţei este faptul că pârâta – debitoare a efectuat plăţi parţiale din această factură, respectiv în cuantum total de 150.000 lei compusă din suma de 50.000 lei achitată la data de 21.11.2023 şi 100.000 lei achitată la data de 27.11.2023.

Mai mult, după ce a fost notificată pentru a achita diferenţa de 140.712,19 lei, pârâta – debitoare a mai efectuat alte două plăţi, respectiv 50.000 lei la data de 29.12.2023 şi 39.055,64 lei la data de 16.01.2023.

Obiectul prezentei cauze este reprezentat strict de debitul care a rezultat din această factură, emisă în baza dispoziţiilor contractuale, recunoscută de către pârâta – debitoare.

De altfel, din motivele invocate ulterior, privitoare la excepţia de neexecutare reiese că îşi recunoaşte datoria în valoare de 51.656,55 lei, însă consideră că ea trebuie compensată cu garanţia de bună execuţie care nu a fost achitată de către reclamanta – creditoare.

În plus, după cum subliniază reclamanta – creditoare, au fost însuşite şi lucrările evidenţiate în această factură.

Referitor la Actul adiţional nr. 1 la contractul de subantrepriză, depus de pârâtă la fila 64 din dosarul de fond, acesta nu este semnat de către reclamanta – creditoare şi nu poate fi avut în vedere contrar susţinerilor extinse din întâmpinare în sensul că ar fi fost acceptat tacit, cu atât mai mult cu cât există o serie de apărări care se întemeiază numai pe dispoziţiile acestui act adiţional.

Chiar şi instanţa de fond a subliniat aspectele constatate anterior precizând că nu a examinat chestiunea încheierii acestui act. #### important să fie subliniat că evaluarea raporturilor dintre părţi nu se poate realiza în baza unui act care nu a fost semnat şi acceptat de către una din părţile contractante.

Cu privire la excepţia de neexecutare invocată prin prisma îndeplinirii obligaţiei de plată a garanţiei de bună execuţie, instanţa apreciază că între cele două solicitări nu există un raport de legătură care să justifice admiterea excepţiei de neexecutare sau administrarea unui probatoriu mai complex, astfel cum s-a argumentat şi în sentinţa civilă nr. ##/C/14.02.2024 pronunţată în dosarul nr. ####/103/2023 de către Tribunalul #####.

Acestea nu sunt interdependente, nu reclamă o executare simultană şi nici nu s-a prevăzut reţinerea din fiecare factură a unui procent de 10% astfel încât pârâta – debitoare să nu îşi execute propria obligaţie pe care a recunoscut-o.

Prin urmare, ţinând cont de obiectul cauzei dedus judecăţii instanţa apreciază că nu este necesară administrarea unui raport de expertiză în specialitatea construcţii în vederea stabilirii procentului de realizare a lucrărilor astfel încât va admite cererea reclamantei – creditoare şi va dispune anularea încheierii nr. ####/25.04.2025, respectiv va încuviinţa cererea de emitere a ordonanţei de plată în forma solicitată prin cererea de chemare în judecată prin obligarea la plata sumei de 51.565,65 lei.

Cu privire la capătul de cerere privind penalităţile de întârziere, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, instanţa reţine că acesta este întemeiat pe dispoziţiile art. 13 pct. 3 din Contractul încheiat de părţi. ##### în vedere că instanţa a stabilit existenţa unei neexecutări culpabile a obligaţiei în analiza primului capăt de cerere, pentru întârzierea la plata obligaţiilor datorate sunt aplicabile dispoziţiile art. 1535 alin. 1 Cod Civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

Dispoziţiile legale menţionate consfinţesc dreptul creditorului de a fi compensat pentru beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilităţii utilizării sumei de bani datorate la scadenţă, adică pentru întârzierea la plată astfel că va fi obligat pârâtul la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% de la data de 21.12.2023 prin raportare la suma rămasă neachitată din factura nr. 530/17.11.2023 şi până la achitarea integrală a debitului.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată aferente cererii în anulare, în temeiul art. 453 alin. (1) din C.proc.civ., având în vedere că este partea căzută în pretenţii, va obliga pârâta - debitoare la plata către reclamanta - creditoare a sumei de 3.970 lei compusă din suma de 400 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (200 lei la fond şi 200 lei pentru cererea în anulare) şi suma de 3.570 lei reprezentând onorariu avocat (1785 lei la fond şi 1785 lei pentru cererea în anulare), ca fiind cheltuieli necesare, reale şi rezonabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A Ş T E

Admite cererea în anulare formulată de creditoarea - reclamantă TRISKELION #### - ## SRL (cu sediul în Comuna Tazlău, Sat Tazlău, #### ###### ### ##### ### ###, #### ##### ## ###### ######### #### ## #### ###### & #########, cu sediul în Mun. ######-#####, Piața Petrodava, nr. 3-5, #### #####, având ### ########, înmatriculată la registrul comerţului sub nr.

J27/954/2016), în contradictoriu cu debitoarea - pârâtă ##### ######### SRL (cu sediul în Mun. ####, #### ########## ### ##, jud. #### și sediul procesual ales la Cabinet de avocat ###### #######, în Mun. ####, #### ######### ##### ### ##, ### ##, parter, #### ####, identificată prin ### ########, înmatriculată la registrul comerţului sub nr.

J22/288/2002).

Anulează încheierea civilă nr. #### din 25.04.2025, pronunţată de Judecătoria ###### #####, în dosarul nr. #####/279/2024.

Somează debitoarea - pârâtă să achite către creditoarea - reclamantă, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii suma de 51.656,55 lei reprezentând rest de plată rămas neachitat rezultând din factura nr. 530/17.11.2023 emisă în temeiul contractului de subantrepriză nr. 3775-1/09.03.2023.

Obligă debitoarea – pârâtă să achite către creditoarea – reclamantă penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data de 21.12.2023 prin raportare la suma rămasă neachitată din valoarea totală a facturii.

Obligă debitoarea - pârâtă să achite creditoarei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 3.970 lei compuse din suma de 400 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (200 lei la fond şi 200 lei pentru cererea în anulare) şi suma de 3.570 lei reprezentând onorariu avocat (1785 lei la fond şi 1785 lei pentru cererea în anulare).

Respinge cererea debitoarei – pârâte de obligare a creditoarei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată la data de 12.02.2026 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.