Hotărâre nr. 490/2026 din 06.02.2026

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ###### #####

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ – NR. 490/2026

Şedinţa publică din data de 06.02.2026

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ##### ##### - ####### - judecător

Grefier: ##### ######## - ######

Pe rol soluţionarea cererii formulată de reclamantul ##### ########, în contraductoriu cu pârâta ##### ############## S.A., având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Mersul dezbaterilor pe fondul cauzei şi susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea din şedinţa publică din data de 05.02.2026, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, cât şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul art. 396 alin. (1) C.proc. civ., a amânat pronunţarea pentru data de astăzi când a reţinut următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din data de 16.01.2026, înregistrată sub numărul ##/103/2026 pe rolul Tribunalului #####, reclamantul ##### ########, în contradictoriu cu pârâta S.P.E.E.H. ############## S.A., a solicitat să se dispună suspendarea oricărei măsuri de întrerupere/deconectare a furnizării energiei electrice la locul său de consum situat în #### ###### ###### ### #, ### ##, ### #, ### #, jud. #####, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ###/103/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

De asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta să se abțină de la orice alt demers care ar putea conduce, direct sau indirect, la întreruperea furnizării energiei electrice pentru aceleași pretinse debite ce fac obiectul litigiului pendinte.

De asemenea a solicitat, având în vedere caracterul iminent al măsurii de deconectare, în temeiul art. 997 C.proc.civ., să dispună suspendarea temporară a oricărei măsuri de întrerupere a furnizării energiei electrice la locul său de consum menționat, până la soluționarea prezentei ordonanțe președințiale, în vederea conservării situației de fapt.

În motivare, reclamantul a arătat că între părți a existat un litigiu având ca obiect contestarea sumelor facturate de pârâtă cu titlu de energie electrică, litigiu aflat în prezent în apel pe rolul Curții de Apel Bacău.

Acesta a precizat că, prin Sentința civilă nr. ###/2025 pronunțată de Tribunalul #####, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei S.C. ############## S.A. să achite reclamantului contravaloarea energiei electrice în limita a 1200 kWh/an, pentru perioada 12.04.2021 – 12.10.2022, hotărâre ce a devenit executorie de drept.

A susținut că, deși hotărârea este executorie, pârâta nu a procedat la emiterea facturilor corectate, în acord cu cele statuate de instanță.

A menționat că, pentru diferența de consum până la data de 29.02.2024, a formulat cerere de apel la Curtea de Apel Bacău, proces ce are primul termen de judecată la 15.04.2026.

A relatat că, la datele de 16.12.2025 și 23.12.2025, pârâta a emis preavize de deconectare pentru punctul de consum menționat anterior.

A expus faptul că, la data de 05.01.2026, a transmis prin e-mail o notificare prin care a explicat motivele pentru care preavizele de deconectare sunt ilegale și au fost emise prin încălcarea prevederilor art. 9 pct. 9.1 din Contractul de furnizare a energiei electrice nr. 84.9/2021.

Reclamantul a menționat că notificarea a fost transmisă atât la adresa de email specificată în preavizele de deconectare, cât și la adresa de secretariat a ############## S.A., fiind transmisă și către ### ### #### S.A. și ANRE.

A învederat că, deși i s-a confirmat primirea notificării de către Del ### #### și de către ANRE, pârâta a ignorat notificarea și nu a venit cu clarificări, motiv pentru care a depus notificarea în format fizic la secretariatul S.C. ############## S.A., sucursala din ###### #####, fără a primi vreo reacție până la data depunerii cererii.

A susținut că, în ceea ce privește facturarea și plata, conform contractului-cadru de furnizare a energiei electrice, plata energiei electrice se face exclusiv în baza facturii emise și comunicate clientului, nu în baza altor documente sau simple evidențe interne ale furnizorului.

Reclamantul a arătat că pârâta a emis preavize de deconectare, anexând o listă de facturi pretins neachitate, în care se regăsesc mai multe neconcordanțe, iar 2 dintre facturile menționate în anexele la preavizele de deconectare nu i-au fost niciodată comunicate.

A mai precizat că alte două facturi, care nu figurează în anexele la preavize, au fost achitate parțial, fiind omise de la plată exclusiv penalitățile aferente sumelor aflate în dispută și contestate în instanță.

A susținut că pârâta nu a emis nicio factură care să cuprindă obligațiile cuprinse în decizia executorie nr. 619/2025 a Tribunalului #####, astfel că nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat de plată, ci dimpotrivă, o conduită de bună-credință, prin achitarea de către reclamant a părții considerate certe și necontestate.

A arătat că, potrivit art. 9 pct. 9.1 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice nr. 84.9/2021, în cazul în care o sumă facturată de către furnizor este contestată în parte de către client, plata sumei necontestate se va efectua până la ziua limită de plată, iar pentru sumele contestate, dar stabilite ulterior pe cale amiabilă sau de către instanța competentă, clientul va plăti, pe lângă suma datorată, dobânda penalizatoare calculată potrivit art. 8.

A susținut că a achitat integral sumele certe și necontestate, a omis de la plată exclusiv penalizările aferente sumelor contestate, sumele contestate fiind aflate în continuare în litigiu pe rolul Curții de Apel Bacău.

A precizat că a avut în permanență un comportament de bună-credință, încercând în mod constant să clarifice toate situațile ce necesitau clarificare, iar preavizele de deconectare emise pentru sumele contestate încalcă art. 9 pct. 9.1, fiind nelegitime și abuzive.

A menționat că sentința anterior amintită pronunțată de Tribunalul ##### conține, cu caracter executoriu, exclusiv obligația pârâtei de a achita sumele aferente perioadei 12.04.2021 – 12.10.2022, fără a institui nicio obligație în sarcina reclamantului, până la soluționarea apelului aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

A susținut că pretențiile invocate de pârâtă nu sunt certe, în sensul art. 663 C.proc.civ., și cu atât mai puțin apte să justifice o întrerupere a furnizării energiei electrice, nefiind fundamentate nicio formă de sancțiune unilaterală, inclusiv întreruperea furnizării unui serviciu esențial.

A arătat că deconectarea în baza unor sume aflate în litigiu și cu ignorarea unei hotărâri judecătorești executorii reprezintă un exercițiu abuziv al dreptului, iar orice sumă solicitată poate fi considerată certă, lichidă și exigibilă numai după clarificarea sumelor cuprinse în anexele preavizelor, dar mai ales după decizia Curții de Apel Bacău în dosarul nr. ###/103/2024.

Reclamantul a mai menționat că măsura deconectării este una de natură să producă consecințe grave și imediate, afectând condiții esențiale de trai și generând prejudicii care nu pot fi reparate ulterior.

A precizat că caracterul iminent al deconectării este dovedit de preavizele deja emise de pârâtă și de refuzul acesteia de a clarifica situația.

În drept, au fost invocate următoarele prevederi: ### # ### C.proc.civ.

În dovedire, s-au solicitat următoarele probe: înscrisuri.

La termenul de judecată din 05.02.2026, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare, a menționat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 84.9 din 26.01.2021, reclamantul, în calitate de fost salariat al ##### – Filiala Electrocentrale ######## ###### ##### până la 01.05.1998 când au încetat raporturile de muncă prin pensionare, a beneficiat de cota de energie gratuită de 1.200 kwh/an, iar prin H.G. nr. ######### facilitățile acordate au fost anulate.

A adăugat că prin Sentința civilă nr. ### din 03.10.2025 pronunțată de Tribunalul ##### în dosarul nr. ###/103/2024 s-a dispus obligarea sa la plata către reclamant a contravalorii energiei electrice în limita a 1.200 KWh/an, în perioada 12.04.2021 – 12.10.2022, pârâta efectuând demersuri pentru îndeplinirea acestor obligații, reieșind suma de 1.119,08 lei datorată către reclamant, fiind întocmit acordul de tranzacție extrajudiciară, pe care reclamantul a refuzat să îl semneze.

Pârâta a menționat că reclamantului i-au fost comunicate preavizele de deconectare din 16.12.2025 și 23.12.2025 întrucât înregistra debite restante pentru facturi emise în perioada 24.02.2023 – 17.10.2025, în mare măsură fiind facturi emise pentru consumului înregistrat după 12.10.2022.

A mai precizat pârâta că a dispus suspendarea procedurilor de deconectare până la soluționarea reclamațiilor privind soldul restant, iar în ceea ce privește procedura ordonanței președințiale, a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, iar față de măsura suspendării deconectării, nu se mai justifică intervenția excepțională.

La data de 06.02.2026, reclamantul ##### ######## a formulat o serie de precizări.

În motivare, reclamantul a arătat că două facturi, respectiv nr.

F25101027056/18.01.2025 și nr.

F25104031263/25.04.2025 i-au fost comunicate abia la 28.01.2026, ca urmare a solicitărilor repetate, și că, în lipsa comunicării, acestea nu puteau fundamenta o obligație de plată, cu atât mai puțin o măsură extremă precum întreruperea furnizării energiei electrice.

Acesta a menționat că a achitat consumul pentru factura F25104031263/25.04.2025 în aceeași zi în care a primit factura, fără a achita penalitățile ce fac obiectul dosarului nr. ###/103/2024, iar pentru factura F25101027056/18.01.2025 a depus o sesizare la sediul pârâtei la 03.02.2026, constatând că valoarea consumului fusese deja facturată și achitată prin facturile FX24107431289/19.11.2024 și FX24108024103/18.12.2024, și că nu a primit răspuns însă la data de 04.02.2026 pârâta i-a virat în cont sume de bani fără nicio explicație.

A susținut că pârâta a întocmit un acord extrajudiciar prin care a propus punerea în aplicare a Deciziei ###/03.10.2025 a Tribunalului #####, însă acesta conține prevederi susceptibile de a-i restrânge anumite drepturi, iar afirmația potrivit căreia „reclamantul obstrucționează în mod nejustificat demersurile de punere în aplicare a deciziei” este contrară realității și constituie o încercare de inducere în eroare a instanței.

În completare, acesta a precizat că Hidroelectrica a dispus suspendarea procedurii de deconectare până la soluționarea reclamațiilor privind soldul restant, însă realitatea este că reclamantul achitat integral consumul de energie electrică înregistrat după 29.02.2024, consumul anterior acestei date făcând obiectul dosarului anterior amintit, iar începând cu consumul aferent lunii martie 2024, rămânând neachitate doar penalitățile disputate în dosarul ###/103/2024.

A susținut că suspendarea procedurii de deconectare dispusă administrativ de pârâtă nu are izvorul într-o hotărâre judecătorească, ci reprezintă o măsură administrativă internă, modificabilă sau revocabilă oricând prin acte administrative similare.

Totodată, acesta a arătat că a îndeplinit toate obligațiile contractuale cu mult înainte de termenele prevăzute, achitând contravaloarea consumului de energie la timp și în condițiile prevăzute în contract, iar pârâta a întârziat toate procedurile necesare rezolvării pe cale amiabilă, suspendând procedura de deconectare cu o zi înainte de termenul de judecată, deși documentele erau la îndemână încă din 05.01.2025.

Prin încheierea din 19.01.2026 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului #####, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei ###### #####.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părți s-a încheiat un contract având ca obiect furnizarea energiei electrice, reclamantul având calitatea de beneficiar, iar pârâta având calitatea de furnizor.

Pe rolul Curții de Apel Bacău se află dosarul nr. ###/103/2024, ca urmare a apelului formulat de către ambele părți împotriva Sentinței civilă nr. ###/2025 pronunțate de Tribunalul #####, instanța de fond dispunând obligarea pârâtei să achite reclamantului contravaloarea energiei electrice în limita a 1200 kWh/an, pentru perioada 12.04.2021 – 12.10.2022.

Astfel, în litigiul anterior menționat se contestă sumele facturate de pârâtă cu titlu de energie electrică.

Instanţa constată că, în prezent, reclamantul nu este deconectat de la alimentarea energiei electrice, astfel cum acesta a menţionat la termenul de judecată din 05.02.2026.

În drept, art. 997 C.proc.civ. prevede că instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din cuprinsul textului de lege anterior menţionat decurg condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv: existenţa aparenţei de drept, urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a fi luată pe această cale.

Din această ultimă condiţie decurge şi o a patra cerinţă, aceea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei.

Totodată, se impune a se preciza că pentru admiterea cererii este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor enumerate.

Neîndeplinirea oricăreia din aceste condiţii are drept sancţiune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.

S-a decis pe cale jurisprudenţială că în materie de ordonanţă preşedinţială, urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte iar orice susţinere trebuie dovedită în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmaţii de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.

În ceea ce priveşte condiţia privind existenţa aparenţei de drept, instanţa reține că spre deosebire de acţiunile de drept comun, ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeinciei pretenţiei formulate, în condiţiile în care aparenţa de drept în favoarea unei persoane este o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic.

Astfel, aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt, iar în acest caz existența contractului dintre părți conferă reclamantului aparența de drept.

Mai mult, atât reclamantul, cât şi pârâta sunt titulari ai unor drepturi deopotrivă protejate, fără ca între ele să se poată face o suficientă distincţie care să conducă, în cadrul procedurii sumare a ordonanţei preşedinţiale, la aprecieri vizând îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Analizând sumar înscrisurile depuse în dovedire, instanţa apreciază că dreptul reclamantului este preferabil, având în vedere calitatea reclamantului de consumator și beneficiar al serviciilor de energie electrică furnizată de către pârâtă, aceasta din urmă având obligația contractuală de furnizare a acesteia, potrivit prevederilor agreate de părți.

De asemenea, instanţa constată că în cadrul prezentei proceduri, nu poate analiza dacă neplata facturilor de către reclamant dă dreptul pârâtei de a-l debranşa pe acesta de la energia electrică, având în vedere că reclamantul, la rândul său, invocă faptul că nu i s-a refacturat suma pe care ar avea-o de plată.

În ceea ce privește condiţia urgenţei, instanța apreciază că aceasta reprezintă o cerinţă esenţială a ordonanţei preşedinţiale, legea nedefinind conceptul de urgenţă, instanţa de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speţei.

Legea indică doar situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării, în primele două situaţii, instanţa având posibilitatea de a aprecia în concret asupra urgenţei.

Astfel, instanţa consideră că întreruperea furnizării energiei electrice într-o gospodărie reprezintă în sine o problemă gravă în condiţiile socio-economice contemporane, fiind evident că afectează toate aspectele unei vieţi normale la locul de consum.

Pentru aceste aspecte, nu este nevoie a se face o probă directă de către partea interesată, ţinând de domeniul evidenţei.

Mai mult, reclamantul a fost încunoştinţat de iminenţa întreruperii energiei electrice de către pârâtă, prin preavizele de deconectare din 16.12.2015 și 23.12.2025, potrivit cărora debranșarea de la rețeaua de furnizare energie electrică urmau a avea loc la 14.01.2026, respectiv 26.01.2026, iar reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la 16.01.2026.

Decizia pârâtei de suspendare a procedurilor de deconectare până la soluționarea reclamațiilor privind soldul restant nefiind suficientă pentru a înlătura urgența, câtă vreme pârâta poate reveni oricând asupra acestei decizii, în mod unilateral.

Astfel, instanța consideră că este îndeplinită condiția urgenței prin raportare la iminența producerii prejudiciului ce nu s-ar putea repara altfel, având în vedere faptul că la momentul pronunțării prezentei ne aflăm în anotimpul rece, iar stoparea furnizării energiei electrice în această perioadă ar putea produce pagube asupra sănătății reclamantului.

Urgența în acest caz se traduce prin preîntâmpinarea producerii unor consecințe iminente ce nu ar putea fi reparate, reclamantul neavând în acest caz nicio altă soluție juridică pentru preîntâmpinarea acestei situații.

Totodată, este îndeplinită și condiția caracterului vremelnic al măsurii solicitate, câtă vreme măsurile se solicită până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ###/103/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, în care se contestă o parte din sumele facturate de pârâtă cu titlu de energie electrică, sume neachitate care au condus la emiterea preavizelor de deconectare de către pârâtă (f. 10 – 12).

De asemenea, instanţa reţine că în speţă, prin soluţionarea ordonanţei preşedinţiale nu se prejudecă fondul cauzei, ci se asigură menținerea branșamentului temporar al reclamantului la energie electrică.

În ceea ce priveşte neprejudecarea fondului, instanţa reţine că această condiţie decurge atât din cerinţa referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât şi din prevederea legală conform căreia ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

Astfel, aşa cum rezultă din art. 997 alin. (5) C.proc.civ., pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În prezenta cauză nu se solicita luarea unei măsuri cu caracter definitiv, ci doar continuarea furnizării energiei până la clarificarea situației juridice dintre părți, fără a se antama caracterul legal ori nelegal al facturilor fiscale contestate, instanţa judecând prezenta cauză strict prin raportare la situaţia de fapt actuală, în care reclamantul ar putea fi lipsit de un serviciu indispensabil pentru buna desfășurare a unei vieți normale.

Prin urmare, instanța apreciază ca fiind îndeplinită și această condiție.

Apărarea pârâtei conform căreia doar o mică parte din soldul restant contestat în dosarul nr. ###/103/2024 face obiectul preavizelor de deconectare nu este aptă să atragă neîndeplinirea vreunia dintre condițiile anterior analizate, câtă vreme acest sold neachitat, chiar dacă împreună cu alte sume, a condus la emiterea preavizelor de deconectare de la furnizarea energiei electrice.

#### de cele arătate, văzând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de emitere a ordonanței președințiale, instanţa va admite cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamantul ##### ########, în contradictoriu cu pârâta SPEEH Hidroelectrica S.A și va obliga pârâta să sisteze orice măsură de întrerupere a energiei electrice la locul de consum situat în #### ###### ###### ### #, ### ##, ### #, ### #, jud. #####, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ###/103/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamantul ##### ######## (având următoarele date de identificare: CNP #############, domiciliat în #### ############, str. ###### ######, nr. 6, ### ##, ### #, ### #, jud. #####) , în contradictoriu cu pârâta SPEEH Hidroelectrica S.A (având următoarele date de identificare: J40##########, CUI RO13267213, cu sediul în Bucureşti, Bd. ### #########, nr. 15-17, sector 1, Clădirea Tower Center, cod poştal 011171).

Obligă pârâta să sisteze orice măsură de întrerupere a energiei electrice la locul de consum situat în #### ###### ###### ### #, ### ##, ### #, ### #, jud. #####, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ###/103/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

Executorie.

Cu drept apel în 5 zile de la pronunțare.

Cererea în apel se depune la Judecătoria ###### #####.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 06.02.2026.