Sentință civilă nr. - din 31.10.2024

JUDECĂTORIA ######-#####

SECȚIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

Şedinţa din camera de consiliu din data de 31.10.2024

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: Judecător ###### ####### ######

GREFIER: ####### ##### ####

Ministerul ###### - Parchetul de pe lângă Judecătoria ######-##### a fost reprezentat de procuror ############ ########

Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta ####### #####, în contradictoriu cu pârâtul ####### ####, având ca obiect ordin de protecţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu, au răspuns: reclamanta legitimată cu CI ##### ## ### ######, CNP #############, asistată de avocat ####### #######, în baza delegaţiei de substituire seria NT############, pentru av. din oficiu ####### ######### şi pârâtul legitimat cu CI seria NT, nr. 814105, CNP: #############, asistat de av. oficiu ##### ###### ##########, în baza delegaţiei pt. asistenţă juridică obligatorie nr. 8406/28.10.2024.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care arată:

- obiectul pricinii: ordin de protecţie;

- în primă instanţă, în etapa cercetării procesului, la al II-lea termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

În baza art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța pune în discuţie competenţa de a judeca prezenta cerere.

Apărătorii părţilor şi reprezentantul Ministerului ######, având cuvântul, pe rând, arată că Judecătoria ######-##### este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect ordin de protecție, potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, având în vedere că domiciliul victimei se află situat în circumscripţia Judecătoriei ######-#####.

La interpelarea instanţei, pârâtul învederează că are domiciliu în #### ###### #####, str. ###### #########, ### ##, ### #, ####, ap. 42, judeţul #####.

Instanţa procedează la luarea unui interogatoriu reclamantei, care se află ataşat la dosarul cauzei – fila 22 -, în vederea stabilirii situaţiei de fapt.

Ulterior, instanţa procedează la luarea unui interogatoriu pârâtului, care se află ataşat la dosarul cauzei – fila 23 -, în vederea stabilirii situaţiei de fapt.

Pârâtul depune la dosar un cd care conţine înregistrări cu reclamanta din ultimele 2 luni.

Instanţa procedează la vizualizarea înregistrărilor aflate pe cd-ul depus de către pârât.

În temeiul art.238 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa pune în discuţie estimarea duratei cercetării procesului.

Apărătorii părţilor, precum şi reprezentantul Ministerului ###### estimează durata cercetării procesului la termenul de astăzi.

În baza art. 238 Cod procedură civilă, instanţa estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată, fiind un termen optim şi previzibil faţă de obiectul cauzei şi complexitatea cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul asupra probelor.

Apărătorul reclamantei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a probei cu interogatoriul pârâtului, a probei cu mijloace materiale constând în înregistrările audio-video.

Totodată, solicită încuviinţarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat fratele reclamantei, care nu a fost prezent la incidentul dintre părţi.

Teza probatorie fiind situaţia conflictuală dintre părţi.

Apărătorul pârâtului solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate de dosarul cauzei, a probei cu interogatoriul reclamantei, a probei cu mijloace materiale constând în înregistrările audo-video.

Totodată, solicită şi încuviinţarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiată martora ###### #####.

Teza probatorie fiind situaţia conflictuală dintre părţi.

Totodată, depune la dosar un înscris din care reiese că centrala termică nu are verificarea la zi efectuată.

Reprezentantul Ministerului ###### arată că este de acord cu administrarea probelor solicitate de către părţi. #### de probatoriul deja administrat apreciază că nu ar mai fi necesară administrarea probei testimoniale solicitată de către părţi.

În baza art. 258 alin. (1) raportat la art. 255 Cod procedură civilă și art. 42 alin. 6 din Legea nr. 217/2003, instanţa încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părţilor care a fost deja administrat pentru a lămuri situaţia de fapt, proba cu mijloace materiale constând în înregistrările audio/video, considerând aceste probe legale, pertinente și concludente soluţionării cauzei.

Totodată, instanţa respinge proba testimonială solicitată de către reclamantă, cât şi de către pârât, ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere probele aflate la dosar.

Apărătorul reclamantei depune la dosar un înscris din care reiese că centrala are verificarea la zi efectuată.

La interpelarea instanţei, apărătorul reclamantei precizează că solicită să se dispună următoarele măsuri – interdicţii/obligaţii – pentru o durată de 12 luni, respectiv: obligarea pârâtului să păstreze față de reclamantă o distanță minimă de 100 de metri; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri faţă de reședința reclamantei ####### ##### situată în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####, precum interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă, sau în orice alt mod, cu reclamanta.

Totodată, precizează că nu solicită evacuarea pârâtului, având în vedere că acesta a menţionat că nu locuieşte cu reclamanta.

În baza art. 392 Cod procedură civilă, întrucât părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii şi, pe cale de consecinţă, să se dispună emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului prin care să se dispună următoarele măsuri, respectiv: obligarea pârâtului să păstreze față de reclamantă o distanță minimă de 100 de metri; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri faţă de reședința reclamantei ####### ##### situată în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####, precum interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă, sau în orice alt mod, cu reclamanta, având în vedere probatoriul administrat în cauză.

Solicită să se rețină că din probatoriul administrat rezultă o stare de tensiune între părţi alimentată intenţionat şi premeditat de către pârât.

Mai solicită să se aibă în vedere şi faptul că din înregistrările video reiese că reclamanta stă încuiată în cameră şi nu vrea să îl vadă şi să discute cu pârâtul, întrucât prezenţa acestuia îi provocă o temere.

Mai mult decât atât pârâtul, prin acest comportament, urmăreşte să o destabilizeze psihic pe reclamantă, lăsând-o vulnerabilă în propria locuinţă, mai exact fără căldură.

Mai apreciază că litigiul de fond dintre părţi în ceea ce priveşte bunul comun poate fi rezolvat printr-o acţiune de partaj.

Astfel, solicită admiterea cererii aşa cum a fost precizată.

Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecţie, motivat de faptul că nu există niciun act de violenţă din partea pârâtului la adresa reclamantei, aspect dovedit şi cu înregistrarea video din care reiese că acesta are o atitudine conciliantă faţă de aceasta.

Solicită să se aibă în vedere că într-adevăr între părţi există opinii diferite, însă nu este un motiv pentru a restrânge vreun drept al pârâtului.

Totodată, mai solicită să se aibă în vedere că împotriva reclamantei au fost emise deja 2 ordine de protecţie, pe o durată de 6 luni, respectiv de 4 luni, dispuse în dosarele nr. #####/279/2022 şi nr. ####/279/2023.

Pe cale de consecinţă solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului ###### solicită admiterea cererii şi, pe cale de consecinţă, să se dispună emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului pe o durată maximă, în raport de împrejurarea că există o situaţie conflictuală între părţi, precum şi în raport de faptul că pârâtul nu a oferit nicio situaţie alternativă de gestionare a situaţiei conflictuale.

Solicită să se aibă în vedere şi problema centralei, în sensul că pârâtul merge periodic la apartament pentru a o verifica, precum şi faptul că a tăiat firul de la termostat.

Mai mult decât atât, pârâtul nu este de acord să repare centrala, nu doreşte partajul judiciar, astfel este un mijloc de presiune psihică asupra reclamantei pentru a se ajunge până la urmă la vânzarea bunului.

Astfel, nu există un alt mod pentru rezolvarea situaţiei conflictuale dintre părţi.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, considerându-se lămurită sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanța reţine cauza în pronunţare pe fondul cauzei.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ######-##### la data de 28.10.2024, sub număr de dosar #####/279/2024, reclamanta ####### ##### a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului ####### #### prin care să se dispună următoarele măsuri – interdicții/obligații – pentru o durată de 12 luni, respectiv: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de victimă și față de reședința acesteia situată în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a fost căsătorită cu pârâtul o lungă perioadă de timp, respectiv 50 de ani, iar în prezent relațiile sunt extrem de tensionate.

Sub acest aspect, a învederat că pârâtul revine la fosta locuință ###### ### ## ######## #######, iar la data de 14.10.2024 i-a tăiat cablurile de la centrala termică.

Cu toate că a chemat un instalator să remedieze defecțiunea, fostul soț a revenit și a tăiat din nou cablurile.

În același timp, a menționat că nu are apă caldă și căldură din cauza pârâtului, iar starea de sănătate îi este grav afectată, având în vedere și vârsta înaintată pe care o are.

În drept, cererea nu a fost întemeiată.

În probaţiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și interogatoriul pârâtului.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză însă s-a prezentat la termenul de judecată din data de 31.10.2024 și a învederat că nu este de acord cu emiterea ordinului de protecție.

În temeiul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, reclamantei i s-a asigurat asistenţă juridică, fiind asistată de avocat ####### ### #######, în substituire pentru avocat din oficiu ####### #########, conform delegației nr. 8405/28.10.2024 emisă de Baroul #####.

În temeiul art. 42 alin. (3) din Legea nr. 217/2003, pârâtului i s-a asigurat asistenţă juridică, fiind asistat de avocat din oficiu ##### ###### ##########, conform delegației nr. 8406/28.10.2024 emisă de Baroul #####.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, considerând această probă legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alin. (1) raportat la art. 255 C.pr.civ.

Totodată, la termenul din data de 31.10.2024, instanța a luat, din oficiu, un interogatoriu părților.

Din oficiu, au fost solicitate relații Poliției #### ############ ####### ########## ##/sau sesizările formulate între părți în anul 2024, acestea fiind depuse la dosar la data de 29.10.2024.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta ####### ##### și pârâtul ####### #### s-au căsătorit la data de 28.08.1975 însă prin sentința civilă nr. #### din data de 04.07.2024, pronunțată de Judecătoria ######-#####, în dosarul nr. #####/279/2022, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul soților.

Se reține că relațiile dintre părți sunt extrem de tensionate, diferendele fiind determinate în principal de folosința/vânzarea imobilului aflat în coproprietate situat în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####.

În același timp, se constată că prin sentința civilă nr. #### din data de 16.11.2022 a Judecătoriei ######-#####, pronunțată în dosarul nr. #####/279/2022, s-a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva numitei ####### #####, la solicitarea fostului său soț ####### ####, pe o durată de 4 luni, măsura fiind obligarea pârâtei să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de locul de muncă al reclamantului.

De asemenea, prin sentința civilă nr. #### din data de 11.07.2023, pronunțată de Judecătoria ######-#####, în dosarul nr. ####/279/2023, s-a admis cererea reclamantului ####### #### și s-a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtei ####### #####, pe o durată de 6 luni, cuprinzând următoarele măsuri: obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 de metri faţă de reclamant şi reşedinţa acestuia din #### ############, str. ###### #########, ### ##, ### #, ### ##, jud. #####; precum și interzicerea pârâtei a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima ####### ####.

În drept, conform art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19;

e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

k) interdicţia pentru agresor de a încasa alocaţia de stat pentru copii şi încuviinţarea încasării acesteia de către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa acestuia.

Interdicţia se comunică, de îndată, agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială sau a municipiului Bucureşti, după caz.

Alocaţia este încasată de părintele/persoana beneficiar/beneficiară al/a măsurii de protecţie pe durata valabilităţii ordinului de protecţie şi atât timp cât i-a fost încredinţat copilul sau în situaţia în care copilul are stabilită reşedinţa la acesta/aceasta.

Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară.

Art. 38 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, prin reglementarea „ordinului de protecţie”, a urmărit crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei în familie, care să poată fi utilizată în regim de urgenţă, pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive, prevăzând următoarele condiţii de admisibilitate:

- actul să fie unul de violenţă în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003;

- existenţa unei forme de violenţă, în oricare din formele enumerate la art. 4 lit. a) – h) din Legea nr. 217/2003;

- actul de violenţă să fie de natură a pune în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei;

Emiterea unui ordin de protecție impune menţinerea unui echilibru între drepturile persoanei căreia îi sunt imputate actele de violență (măsurile de protecție dispuse în urma emiterii ordinului de protecție reprezentând în fapt restrângerea drepturilor ce vizează viața privată şi a libertăţii de mişcare) și drepturile persoanei asupra căreia au fost exercitate actele de violență.

I.Actul să fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.

În acord cu prevederile art. 5 lit. b) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice (În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege: b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii), pârâtul, în calitate de fost soț al reclamantei, se încadrează în sfera destinatarilor circumstanțiați de norma legală.

II.Existenţa unei forme de violenţă.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.

Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);

d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;

h) violenţa cibernetică - hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.

În acest cadru legal, instanța are în vedere luarea uneia dintre măsurile de protecție indicate la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, numai dacă acestea reprezintă un just echilibru între interesul reclamantei și restrângerea drepturilor pârâtului, statutul dovedit de victimă fiind cel care permite accesul la paleta de remedii prevăzute de lege cu rol de protecție.

Pentru ca acest deziderat să fie atins, standardul probatoriu care trebuie complinit de către presupusa victimă reclamantă nu trebuie să fie în niciun caz atât de ridicat precum cel necesar a susține o acuzație în materie penală, dincolo de orice bănuială rezonabilă, caz în care scopul legii nu ar putea fi atins în multe dintre ipotezele care cad, în realitate, sub incidența sa.

Cu toate acestea, din probele administrate trebuie să se desprindă prezumția rezonabilă că, în absența intervenției instanței, victima s-ar afla într-un pericol real.

Instanța notează că acuzaţiile aduse la adresa pârâtului vizează, îndeosebi, violenţe de natură psihologică și economică.

Sub acest aspect, tipurile de violență rezultă din susținerile reclamantei din fața instanței de la termenul de judecată din data de 31.10.2024.

Astfel, aceasta a relatat că ”am fost căsătorită 50 de ani cu pârâtul (...) arăt că împreună cu pârâtul avem un apartament cu 2 camere, pe care îl folosim amândoi, eu o cameră, el o cameră pe care și-o încuie. #### are altă locuință, pârâtul vine des la apartamentul comun și provoacă scandal.

Precizez că pârâtul m-a amenințat, îmi spune că trebuie vândut apartamentul, iar aseară mi-a spus că voi vedea eu ce voi păți.

Totodată, pârâtul mă jignește, mă face nesimțită, dar și femeie ușoară.

În data de 14.10.2024, pârâtul a tăiat cablul de la centrală și m-a lăsat în frig.

După sesizarea poliției, am chemat un instalator, mi-a repus în funcțiune centrala după care pârâtul a venit iarăși și a tăiat cablurile. (...) Pârâtul mă sperie că vine inopinat în locuința ####### #### ###### #### ####### # #### ### ## ## ######### ## ### ##### (...)”.

În același timp, instanța reține drept concludente și utile în soluționarea cauzei cele învederate chiar de către pârât în fața instanței.

Astfel, acesta a indicat că ”Am fost căsătorit cu reclamanta timp de 50 de ani și avem împreună un apartament compus din 2 camere.

Astfel, neînțelegerile dintre noi sunt generate în special de folosința locuinței, dar și de faptul că reclamanta amână vânzarea apartamentului intenționat. (...) Reclamanta este cea care mă provoacă, dar eu nu i-am vorbit urât și nici nu am lovit-o.

I-am reproșat doar că nu vrea să vândă apartamentul.

Precizez că centrala nu funcționează corespunzător (...) și ca să evit o tragedie am tăiat firul de la termostat. (...) Nu sunt de acord ca centrala să fie reparată întrucât eu am cumpărat-o, și așa cum stau eu în frig să stea și reclamanta.

Eu nu mai sunt de acord să se repare centrala întrucât fosta mea soție a tergiversat de 2 ani vânzarea apartamentului.

Astfel, reclamanta merită să stea în frig cum stau și eu”.

În raport de aceste prime elemente, este cert că pârâtul a exercitat violențe de natură economică față de fosta soție, prin punerea acesteia în imposibilitate de a utiliza centrala termică a locuinței.

Astfel, instanța are în vedere că, în prezent, centrala constituie un bun comun al părților iar prin prisma acestui aspect reclamanta are dreptul de a o folosi conform destinației sale.

Totodată, argumentul pârâtului în sensul că centrala prezintă defecțiuni, iar din această cauză a tăiat cablurile de la termostat nu poate fi acceptat de instanță, în condițiile în care reclamanta a depus la dosar raportul de verificări încercări și probe nr. 448 din data de 20.10.2023, din care rezultă că aparatul poate funcționa până la scadența următoarei verificări, respectiv luna octombrie 2025 (f. 25).

În orice caz, considerând ca fiind reale afirmațiile pârâtului, acesta a indicat că nu este de acord cu repararea centralei, susținând că lăsând-o în frig și fără apă caldă pe fosta soție, o va determina (constrânge) în cele din urmă pe aceasta să vândă apartamentul proprietate ############ ####### ###########, instanța consideră complet inacceptabile afirmațiile pârâtului, în sensul că reclamanta ”merită” să stea în frig, întrucât așa stă și el.

Prin urmare, se impune concluzia potrivit căreia pârâtul a exercitat acte de violență economică asupra reclamantei, prin interzicerea dreptului de a folosi/dispune de bunul comun reprezentat de centrala termică.

Mai departe, instanța reține că cele relatate de reclamantă se coroborează pe deplin cu înregistrările audio-video depuse la dosar de către pârât.

Astfel, din prima înregistrare denumită ”### – 20240826 – WA0001”, reiese că pârâtul o urmărește fără drept pe reclamantă în public și îi reproșează că nu face demersuri pentru a vinde apartamentul, amenințând-o că în caz contrar va colabora cu o agenție imobiliară.

De altfel, din toate celelalte înregistrări, se observă cum pârâtul vine inopinat în locuința părților, bătând în ușa de la camera reclamantei, și insistă pe lângă aceasta să vândă imobilul.

Astfel, cu toate că fosta soție îi precizează pârâtului să nu o deranjeze, manifestând intenția de a nu vinde apartamentul (întrucât după 50 de ani nu-i permite să o scoată din imobil), pârâtul stăruie cu vânzarea imobilului minute întregi, cu scopul de a o constrânge pe reclamantă să fie de acord cu vânzarea

În plus, din înregistrarea ”### – 20240826 – WA0006”, momentul 03:55, pârâtul îi interzice reclamantei să mai aducă în locuință anumite persoane, acest aspect, încadrându-se, de asemenea, în noțiunea de violență psihologică, dar și socială.

Totodată, în aceeași înregistrare (minutul 06:18), pârâtul o amenință pe reclamantă că în cazul în care nu vinde, ”sparg ușa, te iau și te dau afară și gata, s-a terminat totul”.

În egală măsură, deși se observă limbajul jignitor/insultător al reclamantei la adresa pârâtului pe toată durata înregistrărilor, instanța nu poate face abstracție de faptul că de fiecare dată pârâtul inițiază conflictele prin solicitarea de a vinde apartamentul, deși este clar că intenția reclamantei este în sens contrar.

Pe aceeași linie de gândire, instanța apreciază că prin limbajul folosit reclamanta își arată în mod clar nemulțumirea față de pârât, în sensul că este nemulțumită de vânzarea apartamentului.

Sub acest aspect, instanța reține vârsta înaintată a reclamantei și suportarea cu greu ca la această vârstă să părăsească locuința în care a stat aproximativ 50 de ani.

În acest context, instanța apreciază că această atitudine a pârâtului, de a o determina pe reclamantă să vândă apartamentul, inclusiv prin amenințarea că va fi obligată la plata unei chirii, este aptă să inducă o stare de stres emoţional intens, de tensiune psihică cvasi-constantă şi chiar de teamă faţă de imprevizibilitatea acţiunilor agresorului, incompatibilă cu standardele unei vieţi private civilizate şi decente.

Prin urmare, instanța reține comportamentul total inadecvat al pârâtului față de fosta sa soție, prin constrângerea acesteia de a vinde apartamentului, inclusiv prin amenințări, deși dispozițiile legale, într-o astfel de situație, pun la dispoziție mai multe mijloace procedurale pentru rezolvarea unui astfel de diferend.

În acest cadru, cu toate că instanța a adus în discuție instituția partajului, pârâtul s-a arătat indignat în sensul că nu poate aștepta până la 4 ani pentru finalizarea litigiului.

Așa fiind, instanța apreciază că există suficiente indicii/probe că agresorul a exercitat acte de violență economică și psihologică asupra reclamantei.

În acest sens, sub nicio formă, actele de violență, sub niciun pretext sau motiv, nu sunt admise, cu atât mai mult, împotriva persoanei care a fost 50 de ani soție.

În concluzie, actele de agresiune săvârșite de către pârât față de reclamantă se subsumează noţiunii de violenţă în familie, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile Legii nr. 217/2003.

În contextul arătat, emiterea unui ordin de protecţie se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o jurisprudenţă relevantă în contextul violenţei în familie, stabilind că îndatorirea statului de a lua măsuri de protecţie în limite rezonabile în cazurile de violenţă domestică poate fi activată chiar şi în situaţiile în care ameninţările făcute de către presupusul agresor nu s-au materializat încă în fapte concrete de violenţă fizică (cauza Hajduova c.

Slovaciei).

III.Actul de violenţă să fie de natură a pune în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei.

Pentru emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului, trebuie să se analizeze dacă comportamentul acestuia constituie un pericol real şi iminent pentru viaţa şi integritatea reclamantei şi dacă prin atitudinea pârâtului i-au fost încălcate acesteia drepturi fundamentale, fiind supusă unor suferinţe psihice, fizice sau de altă natură.

Instanţa apreciază că pârâtul manifestă un comportament reprobabil față de reclamantă, în comportamentul acestuia incluzându-se o serie de manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea psihică a victimei, inducându-i teamă şi producându-i o stare de presiune, de tensiune şi de disconfort psihic, care o împiedică în prezent să ducă o viaţă normală.

Totodată, există temerea rezonabilă că actele de violenţă la care pârâtul a recurs până în prezent vor continua, cu posibilitatea reală de a se transforma în acte de violenţă mult mai grave.

Tot astfel, din probele administrate în cauză rezultă că victima violenţei domestice resimte o stare de neliniște/anxietate (observată și de instanță), ca urmare a manifestărilor violente de natură psihologică și economică, dovedite în cauză.

Or, a permite manifestarea nestingherită a acestui comportament, ar însemna să se nesocotească unele dintre cele mai importante drepturi ale individului.

De altfel, reclamanta are dreptul oricând la o viaţă liniştită, în locuința sa, dar şi în locurile publice ori private pe unde înţelege să se deplaseze, iar nu să fie supusă unei temeri de către pârât că o va urmări și o va amenința cu vânzarea apartamentului.

În opinia instanţei, violenţa psihologică reprezintă una dintre cele mai grave forme de violenţă, întrucât consecinţele necesită perioade de vindecare îndelungate şi uneori, în ciuda consilierii psihologice şi terapiilor recomandate, efectele persistă, afectând în mod iremediabil vieţile tuturor celor implicaţi.

Mai mult, instanța are în vedere vârsta înaintată a reclamantei și în ipoteza continuării violențelor psihologice asupra sa, starea psihică a acesteia s-ar putea deteriora.

Astfel, în condițiile în care pârâtul are un comportament contrar bunelor moravuri, nemaifiind capabil ca, trecându-le prin filtrul conştiinţei, să îşi cenzureze pornirile de natură agresivă, acesta reprezintă un pericol real pentru reclamantă.

În acest context, instanţa apreciază că, pentru protecţia victimei, se impune admiterea cererii, prin dispoziţiile legale reglementate în materie urmărindu-se înlăturarea unui posibil pericol ce rezultă din manifestările concrete ale pârâtului, nefiind necesar a se aştepta producerea de noi evenimente, situaţie în care nu ar mai putea fi realizat scopul pentru care au fost edictate aceste norme cu caracter special.

În ceea ce priveşte individualizarea perioadei pe care urmează a fi instituit ordinul de protecţie, instanţa apreciază că o perioadă de 6 (șase) luni este necesară şi proporţională, astfel încât pârâtul să îşi îndrepte conduita faţă de reclamantă, să renunţe la agresiunile săvârşite asupra acesteia și să analizeze într-un mod mai cumpătat și detașat relațiile de familie.

Sub acest aspect, instanța nu este convinsă că o durată mai redusă de timp ar rezolva situația părților, având în vedere amploarea divergențelor dintre foștii soți și gravitatea violențelor psihice exercitate.

În aceeași ordine de idei, instanța remarcă reticența pârâtului la efectuarea partajului în privința imobilului, cu toate că acesta ar fi mijlocul prin care s-ar rezolva situația părților.

Or, în opinia instanței, într-o perioadă de 6 luni pârâtul ar înțelege comportamentul greșit adoptat și necesitatea efectuării partajului.

Raportat la aceste aspecte, instanţa consideră că se impune luarea unor măsuri de protecţie pentru reclamantă.

Astfel, având în vedere că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact, în mod fizic, cu reclamanta şi să exercite aceleaşi violenţe, instanţa îl va obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 100 de metri faţă de victimă, cu excepţia situaţiilor în care părţile trebuie să se prezinte împreună la instanţă, la organele de cercetare/urmărire penală sau în faţa altor autorităţi publice.

Totodată, instanța îl va obliga pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 100 de metri faţă de reședința reclamantei ####### ##### situată în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####.

Instanţa apreciază că măsurile sunt eficiente, având în vedere natura violenţelor exercitate, astfel că distanţa de 100 de metri este suficientă, atât din perspectiva protejării intereselor reclamantei, cât şi din perspectiva asigurării eficienţei măsurii şi a posibilităţii concrete de punere în aplicare a acesteia.

În același timp, pentru a se elimina temporar orice intervenţie în viaţa reclamantei din partea pârâtului, instanţa apreciază că solicitarea victimei de interzicere a oricărui contact al pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod este necesară.

Aşa fiind, prin prezentul ordin de protecţie va institui în sarcina pârâtului ####### ####, pe o perioadă de 6 (șase) luni de la data pronunţării hotărârii, următoarele obligaţii şi interdicţii:

-Obligarea pârâtului să păstreze față de reclamanta ####### ##### o distanță minimă de 100 de metri, cu excepţia situaţiilor în care părţile trebuie să se prezinte împreună la instanţă, la organele de cercetare/urmărire penală sau în faţa altor autorităţi publice;

-Obligarea pârâtului ####### #### la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri faţă de reședința reclamantei ####### ##### situată în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####;

-Interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă, sau în orice alt mod, cu reclamanta.

În temeiul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 și art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. o) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., instanţa va dispune ca onorariul avocatului din oficiu ####### #########, desemnat pentru reclamanta ####### #####, conform delegației nr. 8405/28.10.2024 emisă de Baroul #####, în cuantum de 575 de lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

În temeiul art. 43 alin. (3) din Legea nr. 217/2003 și art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. o) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., instanţa va dispune ca onorariul avocatului din oficiu ##### ###### ##########, desemnat pentru pârâtul ####### ####, conform delegației nr. 8406/28.10.2024 emisă de Baroul #####, în cuantum de 575 de lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei, rămânând în sarcina statului.

În baza art. 38 din Legea nr. 217/2003, instanţa urmează a atrage atenţia pârâtului asupra consecinţelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

De asemenea, în temeiul art. 44 alin. (3) din Legea nr. 217/2003, va atrage atenția victimei că respectarea ordinului de protecție este obligatorie și de către aceasta.

În temeiul art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecție este executoriu și instanța va dispune executarea sa fără somație și fără trecerea vreunui termen.

Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurii Poliţiei ###### în a cărei rază teritorială se află locuinţa reclamantei şi a pârâtului, precum şi Direcţiei pentru ######## Persoanelor şi Administrarea Bazelor de ####, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 217/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta ####### #####, având următoarele date de identificare: CNP #############, domiciliul în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, județul #####, în contradictoriu cu pârâtul ####### ####, având următoarele date de identificare: CNP #############, domiciliul în #### ############, str. ###### #########, ### ##, ### #, ### #, ### ##, județul #####.

Dispune emiterea unui ordin de protecție pe o perioadă de 6 (șase) luni de la pronunțarea prezentei hotărâri, cuprinzând următoarele măsuri:

-Obligă pârâtul ####### #### să păstreze față de reclamanta ####### ##### o distanță minimă de 100 de metri, cu excepţia situaţiilor în care părţile trebuie să se prezinte împreună la instanţă, la organele de cercetare/urmărire penală sau în faţa altor autorităţi publice;

-Obligă pârâtul ####### #### la păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri faţă de reședința reclamantei ####### ##### situată în #### ############, str. ###### #########, nr. 1, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. #####;

-Interzicerea pentru pârât de a avea orice fel de contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă, sau în orice alt mod, cu reclamanta.

Pune în vedere pârâtului că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la șase luni la cinci ani, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003.

Respectarea prezentului ordin de protecţie este obligatorie şi pentru reclamantă.

Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurii Poliţiei ###### în a cărei rază teritorială se află locuinţa reclamantei şi locuinţa pârâtului, precum şi Direcţiei pentru ######## Persoanelor şi Administrarea Bazelor de ####, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 217/2003.

Onorariul avocatului din oficiu ####### #########, desemnat pentru reclamanta ####### #####, conform delegației nr. 8405/28.10.2024 emisă de Baroul #####, în cuantum de 575 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu ##### ###### ##########, desemnat pentru pârâtul ####### ####, conform delegației nr. 8406/28.10.2024 emisă de Baroul #####, în cuantum de 575 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.

Executoriu fără somație sau fără trecerea unui termen.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria ######-#####.

Soluționată în camera de consiliu.

Pronunțată astăzi, 31.10.2024, ora 11:30, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREŞEDINTE, GREFIER,

###### ####### ###### ####### ##### ####