Sentință civilă nr. 1336 din 15.04.2024

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ######-#####

JUDEŢUL #####

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.####

Şedinţa publică de la 15.04.2024

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –####### ###### ########

GREFIER – ####### ######

La ordine venind pronunţarea asupra cauzei litigii cu profesioniştii privind pe contestator #### ######### #### şi pe intimaţii ############# LTD şi ##### ########## ###### SA, având ca obiect contestaţie la executare constatare clauze abuzive, pretenţii.

Dezbaterile la fond au avut loc în şedinţa de judecată din data de 04.03.2024, când s-a amânat succesiv pronunţarea pentru 18.03.2024 , 01.04.2024 şi astăzi.

Încheierea de amânare a pronunţării face parte integrantă din prezenta hotărâre.

După deliberare,

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.08.2022, sub nr. ####/279/2022 contestatorul #### ######### ####, în contradictoriu cu intimaţii ############# LTD şi ##### ########## ###### SA au solicitat pe calea contestaţiei la executare anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 514/2022 a Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti ######## şi ########, solicitând anularea somaţiei din 27.07.2022; încheierii nr. # din 27.07.2022; înştiinţării nr. 1 din 27.07.2022; încheierii nr. ######### din data de 30.06.2022 din dosarul nr. ####/279/2022 aflat pe rolul Judecătoriei ###### #####, prin care a fost încuviinţată executarea silită, să constate ca abuzive a clauzele cuprinse la punctul 5, 6, 7, 8, 9 din Contract şi art. 2, art. 3, art. 4 din Condiţiile generale de creditare - Anexa la contractul de credit bancar nr. 3543 din 02.10.2006, să restituie toate sumele încasate în temeiul clauzelor abuzive, cu dobândă legală de la momentul plăţii şi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3543/02.10.2006 cu ##### Comercială ###### având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 3 600 de euro pe o perioadă de 120 de luni, cuprinzând 120 de rate lunare, a achitat ratele lunare stabilite de către bancă, considerând că împrumutul acordat a fost achitat, nemaifiind alte sume datorate, până în momentul în care a primit acasă actele de executare silită prin care i s-a pus în vedere că trebuie să achite suma de 2619,49 ####, compusă din 2087,44 #### debit principal, 352,89 #### dobânda aferentă creditului acordat şi 188,16 #### comisionul bancar restant, dar şi suma de 2.087,35 de lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, sume care nu au o justificare.

Totodată, a precizat că executarea silită pornită împotriva sa este în mod vădit ilegală şi afectată de vicii majore, având în vedere faptul că suma executată de 2619,49 euro, nu este certă, lichidă şi exigibilă, astfel cum se impun dispoziţiile art. 663 C. pr. civ, iar din cererea de executare efectuată de creditor nu se poate determina cu certitudine că suma de bani solicitată este cea neachitată şi exigibilă, astfel încât, în lipsa unor dovezi de necontestat în acest sens, executarea nu poate începe, iar în aceste condiţii, creanţa nu este certă, impunându-se admiterea contestaţiei la executare.

De asemenea, a arătat că societatea ############# LTD are ca şi obiect de activitate recuperarea de creanţe, însă prin metode proprii - prin departamentele proprii de profil - şi nu poate efectua, o procedură de executare silită în numele creditoarei.

Totodată, a precizat că executarea silită pornită este vădit nelegală, atâta timp cât ############# LTD nu are calitatea de creditor şi nici calitatea de reprezentant al creditorului, astfel că, prin urmare, nu putea formula cererea de încuviinţare a executării silite, considerent pentru care invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Totodată, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât dreptul la acţiune s-a născut în 2006 şi se prescrie în 3 ani, termen care a fost depăşit având în vedere că dosarul de executare silită este din anul 2022.

Dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data scadenţei creditului si se prescrie în termenul de 3 ani, termen care a fost depăşit în prezenta cauză.

De asemenea, a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în baza art. 405 Cod procedură civilă, astfel dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani daca legea nu prevede altfel.

De asemenea, a menţionat că nu i-a fost comunicată nici cesiunea de creanţă intervenită între bancă şi societatea care a început executarea silită, astfel încât, intimata nu are calitatea de creditor faţă de el, iar executarea silită demarată de aceasta este nulă absolut, întrucât la momentul la care a fost formulată cererea de executare silită dreptul intimatei pentru eventualele sume rămase de plată în urma stingerii creditului prin refinanţare era deja prescris.

În măsura în care anterior acestui dosar de executare a mai existat un dosar de executare a precizat că excepţia prescripţiei se verifică nu numai prin raportare la data ultimei plăţi, data scadenţei anticipate a creditului şi sesizarea primului executorul judecătoresc pentru recuperarea creanţei, ci în egală măsură trebuie verificat dacă primul executor a îndeplinit în cursul executării silite acte de executare care să întrerupă cursul prescripţiei, în contextul în care creditul datează din anul 2006.

De asemenea, a invocat şi excepţia perimării executării silite întrucât au trecut mai mult de 6 luni, chiar şi de un an de când a rămas în nelucrare dosarul.

Totodată, a arătat că înţelege să conteste şi onorariul executorului judecătoresc, pe care îl apreciază exagerat şi disproporţionat, faţă de volumul şi munca depuse, solicitând şi anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, având în vedere că, faţă de caracterul incert al creanţei, acestea nu puteau fi stabilite decât în mod provizoriu şi nicidecum printr-o încheiere care constituie titlu executoriu.

În continuare, a precizat că contractul de credit conţine clauze abuzive în ce priveşte dobânzile şi comisioanele percepute, cuprinse la punctele 5,6,7,8,9 din contract şi art. 2, art. 3 şi 4 din condiţiile generale de creditare anexă la contractul de credit bancar nr. 3543 din 02.10.2006.

Toate clauzele menţionate în petitul acţiunii şi cuprinse în acest contract pot fi supuse analizei prin prisma Legii ######## şi a directivei 93/13 CEE, indiferent dacă se consideră că acestea privesc sau nu preţul contractului:

Atât practica Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie, cât şi jurisprudenţa CJUE, s-a pronunţat constant cu privire la faptul că o instanţă poate analiza o clauză ce se referă la obiectul principal al contractului sau la caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, cât timp acestea nu au fost redactate în mod clar şi inteligibil.

În cauza C-484/08 se arată că: dispoziţiile art. 4, alin. (2) şi art. 8 din Directiva nr. 93/13/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări. ..care autorizează un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.”

În cauza C-241/98 CJUE a arătat că recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract şi, totodată, că această putere” se încadrează pe deplin în contextual general al protecţiei special pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivităţii, care, făcând parte din ordinea publică economică, depăşeşte interesele specific ale unei părţi.

Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu îşi producă efectele.”

Astfel, instanţele au, nu doar dreptul, ci şi obligaţia de a examina caracterul abuziv al clauzelor privind preţul, chiar dacă acestea sunt redactate în mod clar şi inteligibil, cu atât mai mult, având acest drept atunci când aceste clauze nu sunt redactate astfel.

În ceea ce priveşte condiţia exprimării clauzelor într-un limbaj clar şi inteligibil, s-a aratat că limbaj clar înseamnă, în primul rand, exprimarea corectă din punct de vedere gramatical, urmând ca sub acest aspect, să se ţină seama de faptul că ele nu au fost negociate, contractul fiind unul de adeziune, precum şi de faptul că, deşi banca ar fi informat împrumutaţii în legătură cu conţinutul contractului, nu înseamnă că a şi negociat aceste clauze cu intimaţii.

Condiţiile specifice pentru ca o clauză să fie considerate abuzivă, astfel cum rezultă din prevederile legii ######## şi ale Directivei 93/13/CEE vizează în principal: să permită comerciantului dreptul „de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract (art. 1, lit. a din Legea 193/2000); să oblige consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia la cunoştinţă la data semnării contractului (art. 1, lit. b din Legea 193/2000); în contradicţie cu condiţia de bună - credinţă, să provoace un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimental consumatorului (art. 3 Directiva 13/93 CEE); clauza să fi fost redactată în prealabil, iar din acest moriv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract standard formulat în avans. (Directiva 13/93 CEE).

În consecinţă, toate clauzele contractuale pot fi analizate prin prisma caracterului abuziv, nefiind exceptate de la acest control nici macar în condiţiile în care acestea ar viza preţul contractului.

În convenţia de credit nr. 3543 din data de 02.10.2006, precum şi în condiţiile generale de creditare - Anexa la contractual de credit bancar, se regăsesc o serie de clauze abuzive: respectiv cea prevăzută de punctul 5 din contract: “ dobânda curentă este de 11,5% pe an şi este variabilă. ####### curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă la care se adaugă 3,5 pp.” Totodată, potrivit art. 2.10. a din Condiţiile generale: „pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia la soldul creditului existent”

O asemenea reglementare dă posibilitatea băncii de a modifica în cuantum dobânda variabilă în orice moment, fară a exista indicii clare şi determinabile în orice moment de către împrumutat.

Comisionul de risc, de rambursare în avans, de gestiune, de transformare, de neutilizare, prevăzute la punctul 9 din contract şi articolul 3, articolul 4 din condiţiile generale pot fi supuse controlului instanţei pentru neîndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de Legea ######## şi Directiva 93/2013.

Aceste comisioane sunt fixe, fiind calculate la valoarea iniţială a contractului, reprezentând în fapt o dobânda mascată, care măreşte în fiecare luna dobânda curentă, cuantumul comisionului nu a fost negociat, acesta fiind stabilit în cotă procentuală faţă de suma împrumutată iar stabilirea cuantumului comisionului se raportează la creditul contractat şi nu la sold, astfel încât s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor întrucât, deşi valoarea soldului scade lunar, astfel încât cheltuielile băncii ar trebui să scadă în mod proporţional, totuşi valoarea comisionului rămâne constantă, indiferent de valoarea soldului.

Comportamentul contractual al împrumutatului nu este cunoscut de la început de către bancă, astfel că încasarea comisionului de la o persoană, care verificată fiind de bancă, nu a ridicat suspiciuni cu privire la seriozitatea şi bonitatea sa, reprezintă un abuz din partea băncii.

#### de lipsa unui serviciu prestat de către bancă pentru perceperea acestor comisioane, se reţine reaua credinţă a acestuia care, profitând de poziţia sa de superioritate, a impus aceste clauze fără ca împrumutatul să aibă posibilitatea de a negocia clauze fără ca împrumutatul să aibă posibilitatea de a negocia clauzele şi de a se opune perceperii acestuia, chiar şi în situaţia în care ar fi solicitat lămuriri suplimentare în privinţa acestuia.

Anexat, a depus la dosar împuternicire avocaţială şi înscrisuri f. 10–23.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 745 lei taxa judiciară de timbru.

La data de 30.09.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitata respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că la data de 02.10.2006 a fost încheiat Contractul nr. 3543, intre ##### ########## ###### SA, in calitate de Imprumutant si #### ######### loan, in calitate de împrumutat prin care ##### i-a acordat acestuia din urma un împrumut in valoare de 3600 euro, pe o durata de 120 de luni.

Întrucât debitorul a încetat sa mai achite ratele, instituţia financiar bancara a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat întreaga creanţa creditorului iniţial ######### SARL, in baza contractului de cesiune încheiat la data de 20.10.2013.

Ulterior, creanţa a fost cesionat către intimate in baza contractului de cesiune încheiat la data de 07.12.2017.

Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garantii ##### Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017–###############XZG, 2018–###############RDP.

Încercările creditorului de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creanţei in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care in anul 2016 s-au început formalităţile de executare silita prin intermediul ### ####### ###### ######.

Demersurile executionale de recuperare a creanţei in cadrul dosarului executional nr. ######### instrumentat de către ### ####### ###### ###### nu au fost finalizate cu succes din cauza imposibilităţii de identificare de bunuri in patrimoniul debitorului, astfel incat, in data 25.09.2019 s-a procedat la închiderea dosarului executional nr. ######### in baza art. 703 alin. (l) pct. 2 Cod Procedura Civila.

Ulterior, la data 30.06.2022, intimata a formulat o noua cerere de executare silita împotriva debitorului, constituindu-se in acest sens dosarul executional nr. 514/2022 instrumentat de către ### SCPEJ ######## si ########.

Cu privire la excepţia prescripţiei invocată de contestator, şi excepţia perimării executării silite a precizat că acestea nu sunt incidente în cauză.

A precizat că dreptul la acţiune in executarea prestaţiilor succesive, contractul de credit generând obligatii de plata succesive - prescripţia începe sa curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibila.

Data ultimei rate a contractului este 26.09.2016, astfel in condiţiile in care debitorul-contestator nu a executat voluntar obligaţiile asumate prin contract si nu a plătit creditorului ratele scadente privind restituirea creditului, nu se poate spune ca dreptul la executarea silita declansata in dosarul executional este prescris, prescripţia dreptului la executare silita invocata de contestator fiind netemeinica.

De asemenea, conform art. 706 alin. (2) NCPC: „Termenul de prescripţie incepe sa curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita”.

Consideram ca nu este prescrisa creanţa urmărită, contractul fiind încheiat in 02.10.2006” pe o perioada de 120 de luni, astfel incat de la data expirării acestei perioade se calculează termenul de prescripţie si nu de la data încheierii contractului, atat timp cat el presupune executarea lui in rate.

În continuare, a aprecizat că începând cu data de 26.09.2016, a început sa curgă un nou termen de prescripţie in interiorul caruia se putea solicita recuperarea debitului, termen de 3 ani care s-ar fi împlinit la data de 26.09.2019

##### executare silita a fost demarata in cursul anului 2016 prin intermediul ### ####### ###### ######, iar la data de 25.09.2019 dosarul de executare silita nr. ######### a fost închis de către ### ####### ###### ###### ca urmare a lipsei de bunuri urmaribile, a imposibilităţii de valorificare a acestora in baza art. 703 alin. 1 pct. 2 NCPC.

Ulterior, la data de 30.06.2022 respectiv înainte de epuizarea noului termen de 3 ani ce a început sa curgă de la data de 25.09.2019, a fost începută împotriva contestatorului o noua executare silita, fapt ce a întrerupt din nou termenul de prescripţie.

Dosarul de executare nr. ######### s-a finalizat prin emiterea la data de a unei încheiere de constatare a imposibilităţii de executare pentru lipsa bunuri urmaribile.

Atata timp cat acest Proces-verbal nu a fost atacat de contestator in termenul legal pe calea de contestaţie la executare, implicit, este perfect valabil si la acest moment, instanţa urmând a tine cont de el la analizarea prescripţiei.

În condiţiile in care acest termen de 3 ani de la data întocmirii procesului-verbal de închidere dosar nu a fost depăşit pana la data de 30.06.2022 când intimata a demarat executarea in dosarul 514/2022, nu se poate retine intervenirea prescripţiei dreptului intimatei de a demara executarea silita.

În ce priveşte perimarea executării silite invocată de contestator, dosarul de executare silita ce face obiectul prezentei contestatii, creditorul nu a ramas in pasivitate, iar nicio cerere a executorului judecătoresc nu a ramas fara răspuns, astfel incat nu a intervenit perimarea executării silite, urmând ca instanţa sa dispună desfiinţarea acesteia conform art. 697 alin. 1 NCPC.

În continuare, a aprecizat că creanţa pusă în executare prezintă caracter cert, lichid şi exigibil.

Contestatorul nu a făcut dovada existentei unei creanţe mai mici decât cea pentru care a început executarea silita, deşi sarcina probei ii revenea, conform art. 249 NCPC, iar instanţa, in baza rolului activ prevăzut de art. 22 NCPC, a pus in vedere pârtii necesitatea administrării probei cu expertiza tehnica de specialitate proba careia nu i s-a dat curs.

De asemenea, a solicitat respingerea solicitării de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite, întrucât pentru a putea fi anulata încheierea de încuviinţare a executării silite trebuie ca debitorul sa invoce motive de nelegalitate ale actului respectiv, motive care ar trebui fundamentate pe critici privind incalcarea unor norme imperative care ar putea conduce la anularea încheierii, lipsind motivele de fapt si de drept din cuprinsul cererii.

În ce priveşte lipsa calităţii sale de creditor a precizat că prin încheierea contractului de cesiune care ulterior a fost înscria în Arhiva Electronică de Garanjţii ##### Mobiliare a fost îndeplinită condiţia publicităţii.

Cu privire la cunatumul onorariului executorului judecătoresc a precizat că legalitatea stabilirii onorariului executorului judecătoresca precizat că legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit conform pct. 3 lit. a) - Onorarii maximale din Anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/C din data de 14.11.2006, astfel cum a fost modificata prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561 din data de 30.07.2012, oferind astfel protecţie debitorului.

Cu privire la caratcetrul abuziv al clauzelor invocate de contestor a solicitat respingerea ca neîntemeiată a solicxitrării contestatorului, în condiţiile în care caracterul negociat al contractului, in raport de dispoziţiile acestuia, potrivit carora, clientul declara ca a citit, inteles si acceptat clauzele prezentului si ca acestea au fost negociate cu ##### in conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2000.

RTotodată, a aprecizat că contestatorul a avut posibilitatea efectiva sa analizeze si sa studieze cu atentie fiecare dintre clauze si sa aprecieze in consecinţa daca, prevederile legate de dobanda si legate de comsioane răspund sau nu intereselor lor economice.

De altfel subliniem faptul ca încheierea contractului de credit a fost precedată de următoarele etape: analiza ofertei complete de creditare, pe care ##### o punea la dispoziţia persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate si detaliat descrise, astfel incat persoana interesata sa poata alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasa; prin urmare, ##### nu impunea un anumit produs de creditare, ci acesta a fost selectat de către imprumutati din intreaga oferta a Băncii;

a)completarea cererilor de creditare, in cuprinsul carora persoanele interesate optau pentru unul dintre produsele de creditare care, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor si disponibilităţilor financiare; selectarea unui anumit tip de produs de creditare precum si a tipului de dobanda aplicabil pe durata de derulare a Contractului de Credit o aparţinut exclusiv imprumutatilor;

b)analizarea condiţiilor generale aplicabile contractului de credit, in cuprinsul acestuia fiind detaliat descrise atat consecinţele si condiţiile specifice fiecărui tip de dobanda cat si modalitatea de variaţie a dobânzii;

c)particularizarea conditilor de creditare selectate de către imprumutat in cadrul condiţiilor particulare.

Aceasta etapa finala presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exacta a condiţiilor de creditare compatibile cu situaţia financiara si opţiunile exprimate de persoana interesata.

Totodată, a precizat că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile condiţiilor esenţiale pentru a reţine o clauză drept abuzivă, respective: (inexistenta negocierii si existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârâtilor in detrimentul consumatorului contrar bunei-credinţe) trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o clauza din contractul de credit sa poată fi apreciata ca fiind abuziva lipsa uneia dintre cele trei condiţii excluzând caracterul presupus abuziv al respectivei clauze.

Cu privire la comisionul de riswc, a precizat că este perceput de instituţia financiar bancara are drept scop asigurarea împotriva riscului de neplata la scadenta a ratelor convenite, risc care s-a si produs întrucât creditul a fost declarat scadent anticipat ca urmare a neachitarii la scadenta a ratelor.

Scopul perceperii unui astfel de comision este cu atat mai justificat cu cat creditul contractat nu a fost garantat cu nicio garanţie personala si/sau reala, singura garanţie fiind reprezentata de stipularea acestui tip de comision.

În privinţa comisionului de transformare, a precizat că reclamantul nu a uzat niciodată de dreptul sau de plati in alta moneda, prin inserarea in contract o perceperii acestui comision debitorul nu a suferit nicio dauna, ## ######## ######### # ########## ######### ######## ###### ############ ## ########## ###### ########### ####### ## ####### ######## ###### ## #########.

Din cuprinsul prevederilor contractuale rezultă atat situaţiile in care se poate percepe comisionul de transformare, cat si modalitatea de calcul a acestui comision.

Astfel, comisionul de transformare se percepe pentru transformarea soldului creditului dintr-o valuta in alta valuta si doar in condiţiile încheierii unui act adiţional la contractul de credit.

Comisionul de transformare presupune o solicitare din partea împrumutatului, astfel incat aplicarea lui nu va fi lasata niciodată la aprecierea profesionistului.

Cu privire la comisionul de rambursare anticipata prevăzut in contractul poate fi perceput doar in cazul in care reclamantul ar fi renunţat parţial sau total la plafonul aprobat al liniei si s-ar fi aplicat la suma rambursata la data cererii de rambursare, ori in cazul de fata subscrisa, in calitate de actual creditor, nu deţine nicio informaţie legata de o posibila rambursare anticipata de care reclamantul ar fi beneficiat pana la data cesiunii.

Mai mult, după data cesiunii, reclamantul a refuzat sa se achite de obligaţiile sale de plata, astfel incat dosarul debitorului se afla in stadiul de executare silita.

Acest comision de rambursare anticipata reprezintă o facilitate acordata de banca imprumutatilor, prin reducerea dobânzii totale plătite de consumator si a ratei de credit, astfel incat nu se poate considera ca acest comision ar fi de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor, in condiţiile in care creeaza un beneficiu, in favoarea consumatorilor.

La solicitarea instanţei a fost ataşat cauzei dosarul de executare nr. 514/2022 al S.C.P.E.J.######## şi ######## f. 99–168.

La solicitarea instanţei au fost depuse la dosar relaţii de la ### f. 177 f. 177–2023. Vol I şi f. 1–19 vol II.

La data de 16.02.2024 intimata ##### Comercială ###### a depus la dosar note de şedinţă f. 34–42 vol II, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probator administrat instanţa reţine următoarele:

Contestaţia la executare reprezintă acel mijloc procedural prin intermediul căruia oricare dintre părţi sau, în anumite condiţii, un terţ, pot obţine desfiinţarea unor măsuri de urmărire silită.

Astfel, potrivit prevederilor art. 712 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. … De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.”. , şi, potrivit prevederilor art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, „#### admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.”.

La data de 02.10.2006 a fost încheiat Contractul nr. 3543, intre ##### ########## ###### SA, in calitate de împrumutant si #### ######### loan, in calitate de împrumutat prin care banca i-a acordat acestuia din urma un împrumut in valoare de 3600 euro credit de nevoi personale, pe o durata de 120 de luni.

Întrucât debitorul a încetat sa mai achite ratele, instituţia financiar bancara a declarat creditul scadent anticipat la data de 20.11.2013 f. 177 si ulterior a cesionat întreaga creanţa creditorului iniţial ######### SARL la data de 20.11.2013 f. 123.

Ulterior, creanţa a fost cesionat către intimată in baza Contractului de cesiune încheiat la data de 07.12.2017, f. 50 fiind efectuate totodată formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garantii ##### Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017–###############XZG, 2018–###############RDP.

#### intimata a oferit posibilitatea contestatorului de a rambursa creanţa în mai multe rate avantajoase”acestea au fost ignorate de contestator, motiv pentru care la data de 07.10.2016 intimata a demarat procedura exercutării silite, fiind constituit dosarul de executare nr. ######### al ### ####### ###### ######, în care din cauza imposibilităţii de identificare de bunuri in patrimoniul debitorului, la data de 25.09.2019 f. 165 s-a procedat la închiderea dosarului executional nr. ######### in baza art. 703 alin. (l) pct. 2 Cod Procedura Civila.

Ulterior, la data 21.06.2022, f. 109 intimata a formulat o noua cerere de executare silita împotriva debitorului, constituindu-se in acest sens dosarul executional nr. 514/2022 instrumentat de către ### SCPEJ ######## si ########.

Raportat la termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită statuat imperativ de dispoziţiile art. 706 alin. 1 C. pr civ potrivit căruia” dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar conformitate alin. 2 termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care se naşte dreptul de a obţine executarea silită, în cauză, raporatat la data declarării scadenţei anticipate a creditului, 20.11.2013 aşa cum rezultă din adresa depusă la dosar de intimate ##### Comercială ###### f. 177, creditul fiind declarat scadent la data de 20.11.2013 şi raportat la data demarării primei executări silite 07.10.2016 instanţa apreciază demarată în termen executarea silită.

Raportat la data închiderii primei executări silite, respective 25.09.2019 f. 165 şi data demarării celei de a doua executări silite la data de 21.06.2022, f. 109 instanţa apreciază formulată în termen noua cerere de execuatre silită împotriva contestatorului.

Totodată, potrivit art. 709 alin. 3 NCPC prescripţia nu este întrerupta daca executarea a fost respinsa, anulata, daca s-a perimat sau daca cel care a facut-o a renunţat la ea.

Instanţa reţine că în cauză niciuna din cele patru situatii nu este incidenţa in raport de dosarul de executare ######### deoarece prevederile art. 709 alin. 3 NCPC nu pot fi extinse si la ipoteza încetării executării pentru lipsa bunuri urmaribile, avand in vedere ca nu exista nicio justificare legala pentru o astfel de interpretare extensiva.

În condiţiile in care acest termen de 3 ani de la data întocmirii procesului-verbal de închidere dosar nu a fost depăşit pana la data de 30.06.2022 când intimata a demarat executarea in dosarul ######## al ### ######## şi ######## nu se poate retine intervenirea prescripţiei dreptului intimatei de a demara executarea silita.

În ce priveşte perimarea executării silite invocată de contestator, dosarul de executare silita ce face obiectul prezentei contestatii, creditorul nu a ramas in pasivitate, iar nicio cerere a executorului judecătoresc nu a ramas fara răspuns, astfel incat nu a intervenit perimarea executării silite, urmând ca instanţa sa dispună desfiinţarea acesteia conform art. 697 alin. 1C. pr civ.

##### in vedere ca in speţa au fost efectuate in mod constant acte de executare, aşa cum rezultă din dosarele de executare ataşate si nu a fost lasata in nelucrare executarea silita pe perioade mai mari de 6 luni, instanţa apreciază neîntemeiată excepţia perimării.

Totodată, la data de 27.07.2022 a fost înfiinţata măsură popririi, măsură ce nu a fost desfiinţată si care are caracter continuu si intreruptiv de perimare.

În ce priveşte lipsa calităţii de creditor a intimatei ############# invocată de contestator, instanţa apreciază neîntemeiată această susţinere pentru următoarele considerente:

Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmitere a obligaţiilor in forma convenţionala, prin care un creditor (cedent) transmite o creanţa a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat fata de cesionar odata cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fara a i se cere consimţământul.

Instituţia financiar bancara poate cesiona unui tert drepturile si obligaţiile sale din prezentul contract, astfel consideram ca atat cesionarul cat si cedentul nu au incalcat in speţa nicio clauza contractuala astfel incat, consideram ca cesiunea a acoperit toate cerinţele Legii si prin acest contract de cesiune nu i-au fost incalcate drepturile clientului.

Ca orice contract, cesiunea de creanţa trebuie sa îndeplineşte condiţiile generale de validitate ale oricărui contract, de fond (capacitatea de a contracta, capacitatea pârtilor, obiect si cauza), cat si unele condiţii de forma specifice operaţiunii juridice realizate de parti prin cesiune, cum ar fi: vanzare, donaţie, schimb.

În principiu, pentru incheierea valabila a contractului este necesar doar consimţământul pârtilor cesiunii de creanţa, adica a cedentului si a cesionarului, in actuala reglementare, debitorul cedat avand calitatea de tert fata de acest contract, pentru validitatea cesiunii ne-cerandu-se consimţământul acestuia.

Prin urmare, se poate spune ca cesiunea de creanţa este o excepţie de la principiul relativitatii efectelor actului juridic, ea producandu-si efectele si asupra debitorului cedat, care nu participa la incheierea convenţiei.

Prin contractul de cesiune incheiat initial între Se-capital SARL si instituţia de credit ### SA si ulterior cesionata către ############# LTD, a fost cesionata si creanţa in cuantum de 3030,27 EUR privind pe acest debitor, iar acestuia contrar, susţinerilor sale, i s-a comunicat prin scrisoare, cesiunea de creanţa la adresa din la data de 15.12.2017. f. 126

Mai mult decât atat, s-a dovedit si opozabilitatea in contextul înregistrării in Arhiva Electronica de Garantii ##### Mobiliare sub nr. 2017–###############QWT, astfel incat condiţia comunicării cesiunii a fost îndeplinita in prezenta cauza, prin efectuarea publicităţii.

Totodată instanţa apreciază că lipsa notificării sau acceptării cesiunii de creanţa nu are nicio influenta asupra valabilităţii contractului de cesiune, iar in ceea ce priveşte opozabilitatea, trebuie analizat exclusiv din perspectiva subiectului de drept caruia i se poate realiza plata in mod valabil, debitorul nefiind prejudiciat in niciun fel de schimbarea creditorului.

De asemenea, daca debitorul nu a realizat niciun act susceptibil de a stinge datoria, nu se poate prevala de inopozabilitatea cesiunii.

Cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc instanţa reţine că legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit conform pct. 3 lit. a) - Onorarii maximale din Anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/C din data de 14.11.2006, astfel cum a fost modificata prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561 din data de 30.07.2012, oferind astfel protecţie debitorului oferind astfel protecţie debitorului, TVA-ul, fiind o taxa pe care executorul nu o retine pentru el, ci o vireaza imediat la bugetul de stat, nu se include in cuantumul onorariului propriu-zis si nu se are in vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 39 Legea nr. 188/2000, dar se imputa tot celui ce se face vinovat pentru declanşarea procedurii de executare silita şţi raportat la cuantumul crfeanţei pusă în execuatre şi cuantumul onorariului perceput în cauză, apreciază că nu se impune reducerea acestuia.

În ce priveşte caracterul pretins abuziv al clauzelor contractuale referitoare la dobândă, comisionulo de risc, rambiursare în avans, gestiune şi de transformare, de neutilizare instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor contractuale cuprinse in art. 5, dobanda aplicata creditului a avut caracter variabil pe toata perioada de derulare a contractului, formata din dobanda de referinţa variabila, care se afiseaza la sediile ###, la care se adauga o marja fixa, de 3,50 puncte procentuale, fiind in cuantum de 11,5% la momentul încheierii contractului de credit (8 % + 3,5 pp = 11,5%)

Pe langa dobanda stabilita la art. 5 din Condiţiile speciale ale CCB nr. 3543/02.10.2006 (ce reprezintă doar contravaloarea lipsei de folosinţa a banilor pe perioada celor 120 luni), pentru creditul pus la dispoziţie, in contract au fost prevăzute si următoarele costuri cu titlu de comisioane: comision de acordare, in cuantum de 34,2 ####, achitat o singura data, la momentul încheierii contractului de credit, conform art. 9 lit. b) din contract; comision de administrare, in cuantum de 1,80 euro lunar, conform art. 9 lit. c) din contract, Comision urmărire riscuri, in cuantum de 10,08 euro lunar, conform art. 9 lit. f) din contract.

Instanţa reţine că atât obligaţia de plată a dobânzii cât şi a comisioanelor, cat si cuantumul acestora, au fost inserate in Condiţiile Speciale ale CCB nr. 3543/02.10.2006, fiind stabilite atat sub aspectul valorii efective de plata, cat si sub aspect procentual, tocmai pentru a furniza consumatorului o informaţie cat mai completa asupra obligaţiilor sale de plata.

Instanţa reţine că momentul încheierii contractului, contestatorul nu a formulat nicio contrapropunere la oferta de creditare a băncii si nici nu a ridicat obiectiuni fata de modul de formulare a clauzelor contractuale şi nici, nu a solicitat informatii suplimentare cu privire la modalitatea de stabilire/calcul a dobânzii sau a comisioanelor ceea ce denota faptul ca contestatorul a inteles si si-a insusit, in deplina cunoştinţa de cauza, obligaţiile ce ii reveneau prin încheierea contractului de credit nr.

CCB nr. 3543/02.10.2006 cu ### S.A.

Termenul de „clauzǎ” denotă o dispoziţie contractuală care emanǎ de la ambele pǎrţi sau doar de la una singurǎ, rezultat al voinţei lor liber exprimate, care defineste şi dă substanţǎ formei, obiectului şi scopului contractului.

Clauzele contractuale sunt supuse deliberǎrii şi acceptǎrii tuturor pǎrţilor participante la încheierea convenţiei şi numai dupǎ ce acest proces de deliberare şi acceptare s-a finalizat acordul de voinţa se considerǎ realizat.

Redactarea şi inserarea în cuprinsul contractului a acestor dispoziţii sunt lǎsate la libera alegere a pǎrţilor conform principiului libertǎţii contractuale.

Tripla limitare cu caracter general care ţarmureşte şi principiul libertǎţii de voinţǎ în încheierea actelor juridice îsi gǎseşte aplicarea şi în redactarea clauzelor contractuale.

Astfel, ele pot fi limitate doar de lege, ordinea publică şi bunele moravuri.

Conţinutul unei clauze îi confera acesteia şi valoarea ei, în sensul cǎ prin interpretarea conţinutului sǎu, dar numai raportat la reglementarea de ansamblu a întregului contract, se poate aprecia caracterul acesteia licit, ilicit sau abuziv.

Clauzele contractuale dintr-un contract civil, încheiat de regulǎ între neprofesionişti, au de obicei o exprimare mai apropiatǎ de limbajul comun, sunt negociate direct de pǎrţile implicate şi sunt rezultatul nemijlocit al acordului lor de voinţǎ.

Asistarea pǎrţilor ce încheie o convenţie civilǎ de cǎtre profesionişti în domeniul juridic eliminǎ şi contradicţiile şi echivocul din aceste clauze contractuale, lǎsându-le însǎ caracterul simplu şi concis, fiind uşor inteligibile şi pentru un neiniţiat în domeniul dreptului civil.

În domeniul dreptului comercial situaţia este mai nuanţată.

Datoritǎ celeritǎţii cu care se desfǎşoarǎ operaţiunile juridice comerciale şi a volumului mare de activitǎţi desfaşurate de comercianţi a apǎrut necesitatea formulǎrii unor contracte standard cu clauze prestabilite.

Comercianţii care încheie un astfel de contract îşi rezervǎ acordul de voinţǎ numai pentru încheierea contractului în ansamblul sǎu, clauzele sale luate separat nefǎcând obiectul unei negocieri directe, conţinutul lor fiind cunoscut din practica comercialǎ.

Clauzele din aceste contracte sunt caracterizate prin abundenţǎ de termeni de specialitate şi formulǎri specifice domeniului comercial.

Aceste contracte sunt creaţii relativ noi ale practicii comerciale şi şi-au găsit locul în clasificările doctrinei de specialitate sub numele de contracte de adeziune.

Astfel, contractul de adeziune este acela în care una din părţi stabileşte în mod unilateral condiţiile contractuale, cealaltă parte fiind doar liberă să le accepte sau nu.

Dar dacă le acceptă, în drept, partea respectivă a aderat la contract.

În esenţă exercitarea abuzivă a unui drept subiectiv, înseamnă uzul său anormal, cu încălcarea legii, moralei şi a bunei-credinţe, în contradicţie cu scopul său economic şi social, deci ruperea echilibrului dintre acesta şi obligaţia sa corelativă şi, în consecinţǎ lipsirea sa de ocrotire juridică.

Pornind de la noţiunea terminologică juridică a abuzului de drept, putem defini clauzele abuzive ca fiind acele clauze care rup echilibrul contractual în mod nejustificat, conferind avantaje uneia dintre părţi cu preţul dezavantajării celeilalte părţi.

Clauzele abuzive respectă în aparenţă legalitatea şi sunt introduse în unele convenţii în aşa fel încât partea prejudiciată să fie indusă în eroare datorită formulărilor echivoce sau a termenilor de specialitate folosiţi de partea (comerciant profesionist), care doreşte să-şi procure un avantaj nejustificat.

În accepţiunea Legii nr. 193/2000 invocată de contestator, clauză abuzivă este considerată acea clauză care „prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.

În afară de o definiţie legală a clauzei contractuale, legea ne oferă şi elemente de identificare in concreto a acestor clauze, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste dispoziţii contractuale pentru a fi considerate abuzive.

Clauzele contractuale vor fi interpretate, în vederea stabilirii caracterului lor abuziv, şi separat, de sine statator, dar mai ales utilizând metoda interpretării sistematice (“a ceea ce rezultă din actul întreg”) prin raportare la reglementarea de ansamblu a contractului.

Cu privire la justificarea reglementării speciale a clauzelor abuzive, trebuie facute mai multe precizări.

În primul rând, domeniul de reglementare al legii îl constituie clauzele abuzive prezente în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Prin consumator, legea înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

În analiza situatiei debitorului contestator, instanta retine faptul că împrumutatul a cunoscut de la data încheierii contractului de credit care sunt, în întregime, costurile si termenele aferente acestuia.

Or, acceptând semnarea acestuia, împrumutatul şi-a dat acordul asupra tuturor clauzelor contractuale, indiferent dacă acestea au fost de adeziune, acceptând astfel si consecinta inerentă a aplicării clauzelor, în esentă restituirea unei sume de bani mai mare decât cea efectiv împrumutată, dacă neexecutarea îi era imputabilă.

Instanta retine si subliniază astfel că în cauză contestatorul nu a învederat si nici nu a probat existenţa unui dezechilibru semnificativ între părţile contractului de credit, cauzat de existenţa clauzei de percepere a dobânzii si a comisioanelor, rezumându-se la a afirma că ele sunt în esentă abuziv percepute deoarece datorează în final mai mult decât a împrumutat.

Instanta reaminteste că, fiind un contract de credit, obiectul acestuia este punerea la dispoziţie a unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit preţ.

Preţul este format din dobândă şi capital, iar dobânda cuprinde costurile pe care împrumutătorul le are pentru a putea pune la dispoziţie suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp.

Or, asa fiind, instanta nu indentifică niciun indiciu de abuz în încheierea contractului analizat si, mai mult, retine că, în cuprinsul contractului se detaliază si modalitatea rambursării acestuia, părţile stabilind astfel o rată a dobânzii anuale si a comisioanelor, de la bun început, cunoscând suma creditului acordat, asadar cunoscând de la început întinderea exactă a prestaţiilor.

Instanţa apreciază clauza referitoare la dobanda variabila, nu este abuziva întrucât modalitatea de calcul a acesteia rezulta chiar din cuprinsul art. 5 teza a ll-a din contractul de credit, in care se prevede ca dobanda curenta in cuantum de 11,5 % este formata din dobanda de referinţa, care se afiseaza la sediile ###, la care se adauga 3,50 p. p, adica 8% (dobanda de referinţa practicata de banca la data încheierii contractului si afisata la sediul băncii) la care se adauga marja de 3,5 puncte procentuale.

În realitate, nivelul dobânzii a fost majorat ca urmare a nerespectarii obligaţiilor asumate de către reclamant, fapt ce a antrenat activarea clauzelor prevăzute la art. 7 si 8 din contract privitor la nivelul dobânzii in funcţie de serviciul datoriei, cuantumul acesteia fiind majorat periodic cu 1 sau 2 puncte procentuale, ca urmare a neachitarii la scadenta a ratelor bancare, astfel cum rezulta din situaţia privind evoluţia dobânzii anexata prezentei întâmpinări.

Pe de alta parte, faptul ca pe parcursul derulării contractului, nivelul dobânzii variabile s-a modificat nu semnifica, in niciun caz, ca s-a modificat si clauza contractuala care prevede dobanda aplicabila creditului.

Modificarea nivelului dobânzii variabile, in temeiul art. 2.10. a din Condiţiile generale s-a realizat pentru adaptarea contractului cu executare succesiva la noile realitati economice obiective ce vin dinspre piaţa bancara spre contractul individual.

Mai mult decât atat, niveul dobânzii variabile a fost unul competitiv fata de ofertele disponibile pe piaţa in toata perioada de pana la incheierea contractului.

Pe de alta parte, in lipsa dobânzii este evident ca nu s-ar putea vorbi de contract de credit bancar, iar efectul eliminării acestor clauze din negotium-ul negociat in etapa precontractuala, contractul isi pierde una dintre caracteristicile sale fundamentale sau chiar nu poate continua sa existe pe baza celorlalte prevederi contractuale.

Împrejurarea ca ulterior încheierii contractului de credit, contestatorul a apreciat ca ar fi putut încheia contractul in condiţii mai avantajoase pentru ea nu este de natura sa formeze convingerea in sensul existentei caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Clauzele privind comisioanele în primul rând, caracterul de prestaţie esenţială în economia contractului rezultă chiar din voinţa părţilor, care au privit aceste comisioane, încă dinaintea acordării creditului, ca fiind un cost principal ce a determinat semnarea contractului.

În al doilea rând, caracteristica de prestaţie esenţială a comisioanelor rezultă şi din dispoziţiile art. 3 lit. g) şi i) din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE, care conferă o astfel de calitate tuturor costurilor inerente pentru acordarea şi derularea contractului de credit pe perioade îndelungate de timp, cum este cazul comisioanelor: „g) costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legătura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de către debitor, cu excepţia taxelor notariale.

Instanţa apreciază că comisioanele contestate sunt exprimate intr-un limbaj clar si inteligibil pentru consumator, neexistand un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor contrar cerinţei bunei-credinte.

Astfel, prevederile privind comisioanele indeplinesc toate aceste cerinţe: sunt clar exprimate din punct de vedere lingvistic si gramatical, limbajul este uşor inteligibil, sunt vizibile in economia contractului, iar contestatorul avea posibilitatea sa evalueze, pe baza criteriilor expuse in mod clar, inteligibil si transparent in cuprinsul clauzelor, consecinţele economice care rezulta din ele.

Raportat la considerentele invederatze instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Întrucât este în culpă procesuală, cf art. 453 C. pr civ instanţa va respinge cererea contestatorului la obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul #### ######### #### – CNP – #############, cu domiciliul ales la cabinet av. ######### ######### – ###### #####, #### ######### ### #-5, ####### ##### , în contradictoriu cu intimaţii ############# LTD – cu sediul în Târgovişte, Bd.

Independenţei nr. 2C, judeţul ######### şi ##### ########## ###### SA – cu sediul în Bucureşti, ##### Plevnei nr.159,Businerss Garden Bucharest, Clădirea A, ####,sector 6.

Respinge cererea contestatorului de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria ###### #####.

Pronunţată astăzi, 15.04.2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

####### ###### ######## ####### ######