Hotărâre nr. 3944 din 15.11.2024

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ###### #####

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. #########

Şedinţa publică din data de 15.11.2024

Completul constituit din:

Preşedinte: ########### ##### ##### - judecător

Grefier: #### ####-########

Pe rol, pronunțarea cauzei civile formulată de reclamantul #### ##### în contradictoriu cu pârâta ###### ######## ##########, având ca obiect pretenții.

Mersul dezbaterilor pe fondul cauzei şi susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data 18.10.2024, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, cât şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul disp. art. 396 alin. (1) Cod pr. civ., a amânat pronunţarea pentru data de 01.11.2024, iar ulterior pentru data de astăzi când a reţinut următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ######-#####, la data de 20.01.2021 sub nr. ###/279/2021, reclamantul #### ##### în contradictoriu cu pârâta ###### ########-########## a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune materiale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat în esență că, este proprietarul apartamentului situat în ######-#####, B-dul #######, nr. 2, #### ##, ### ##, jud. #####, apartament ce a fost inundat de către pârâtă, vecina care locuieşte în apartamentul de deasupra, fapt ce i-a produs mai multe daune.

##### în vedere culpa pârâtei care şi-a făcut modificări la instalaţia de alimentare cu apă, modificări fără nicio autorizaţie, aceasta este vinovată de producerea inundației în apartamentul proprietatea sa. ## toate că a notificat-o pe pârâtă pentru a se înţelege amiabil asupra reparațiilor ce se cuvin a fi efectuate la imobilul său, aceasta nu a dat curs notificării.

A mai arătat că datorită infiltrațiilor de apă de la apartamentul vecinei, apartamentul a suferit distrugeri, respectiv: distrugerea varului şi a tencuielilor, tavan şi instalaţia de aerisire din baie.

În drept, a invocat art. 1349 cod civil, art. 1357 Cod civil.

În dovedirea acţiunii, a solicitat încuviinţarea proba cu înscrisuri, proba testimoniala şi expertiză de specialitate.

## cererea instanţei, reclamantul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 355 lei (f. 19).

Legal citată, în apărare, pârâta ###### ########-########## a depus întâmpinare, prin care cu titlu preliminar a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, a arătat că în apartamentul cu pricina a locuit dintotdeauna numita ######## ##### care beneficiază de un drept de uzufruct viager, iar raportat la temeiul de drept al cererii, art. 1357 Cod civil, nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în persoana titularului dreptului de proprietate al apartamentului în mod automat, ci răspunzătoare este persoana care exploatează bunul, indiferent de titlul în baza căruia îşi justifică habitaţia.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâta a invocat prevederile art. 2500 şi 2517 Cod civil, considerând că a fost depăşit cu mult termenul de 3 ani anterior introducerii acţiunii de la data inundației, astfel încât reclamantul nu mai poate pretinde repararea prejudiciului.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că situaţia de fapt prezentată de reclamant nu corespunde realităţii, mama pârâtei nu a inundat apartamentul de dedesubt şi nu i-a produs nicio pagubă.

În apartamentul reclamantului nu locuieşte nimeni, nu este verificat cu regularitate, acesta nu a notificat deloc asociaţia sau pe pârâta/mama pârâtei despre producerea vreunui prejudiciu de-a lungul timpului.

În aceeaşi ordine de idei, pârâta a arătat că problemele semnalate de reclamant sunt foarte vechi (mai mult de 3 ani), dat fiind că s-a ajuns ca parchetul şi mobilierul din dormitor să fie degradat, sens în care devin incidente şi disp. art. 1534 Cod civil.

Cuantumul daunelor materiale solicitate este disproporţionat şi de a natură a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului şi proba testimonială.

## termenul de judecată din 27.10.2021, instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, respectiv, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În cadrul cercetării judecătorești efectuate în cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu expertiza în construcţii şi proba testimonială cu martorii ####### ######## şi Orobko ########.

## termenul de judecată din data de 18.10.2024, în virtutea rolului activ, în temeiul disp. art. 22 C. pr.civ., instanţa a pus în discuţie calificarea temeiului juridic al cererii, ocazie cu care reprezentantul convenţional al reclamantului a precizat că invocă aplicarea disp. art. 1357 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, în decursul anului 2020, reclamantul care locuieşte în ###### a fost anunţat de către numita ####### ######## (martora audiată în cauză) că în apartamentul proprietatea acestuia a găsit în baie şi în ambele dormitoare tavanul de rigips căzut, apă pe jos, parchetul umflat de la apă, iar în celelalte camere ale imobilului tavanul era umed.

În cauză a fost efectuată expertiza în specialitatea construcţii, care a constatat că apartamentul reclamantului a fost inundat, cauza distrugerilor fiind infiltrarea de apă în urma inundației din apartamentul nr. 30 proprietatea pârâtei, distrugerile apartamentului fiind evaluate la 3500 lei, expertul neputând constata cu precizie data inundării apartamentului.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii, astfel încât va proceda la analizarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, respectiv a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de aceasta prin întâmpinare şi unite cu fondul cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, prin întâmpinare, în sensul că ar avea calitate procesuală pasivă numita ######## ##### care beneficiază de un drept de uzufruct viager, persoana care locuieşte dintotdeauna în imobil, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, apreciindu-se că, față de obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul de drept menţionat (art. 1349 raportat la art. 1357 C. civ.), precum şi faţă de motivele invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei, aceasta vizează apărări de fond, care vor fi avute in vedere cu ocazia soluţionării cererii de chemare în judecată din perspectiva temeiniciei acesteia.

Astfel, potrivit art.36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Aşadar, atâta vreme cât reclamantul a invocat o conduită ilicită culpabilă, pârâta având calitatea de nud proprietar asupra imobilului, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind subiect al raportului juridic litigios astfel cum a fost dedus judecății de către reclamanta, iar împrejurarea dacă în sarcina pârâtei sunt sau nu întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este o chestiune de fond ce va fi analizată sub aspectul temeiniciei cererii.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, prin întâmpinare, instanţa reţine că conform prevederilor art. 2500 alin. 1, art. 2517 şi art. 2528 Cod civil, dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, termenul general de prescripţie este de 3 ani şi începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

Contrar susţinerilor pârâtei, la dosar nu există dovezi în sensul că anterior cu trei ani introducerii acţiunii reclamantul ar fi cunoscut în mod cert inundația la apartamentul pe care îl deţine în proprietate.

Potrivit probatoriului administrat în cauză, reclamantul a cunoscut atât faptul producerii inundației, cât și persoana care răspunde de inundație cel târziu în toamna anului 2020.

Aşadar, începând cu această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 2517 C.civ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20.01.2021, în interiorul termenului de prescripţie, considerente pentru care instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Continuând analiza pe fondul cererii, instanţa reține faptul că temeiul oricărei forme de răspundere civilă delictuală este dat de art. 1349 Cod civil, care dispune următoarele: „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Totodată, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1357 alin. 1 „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicita, săvârşită cu vinovăţie, este obligat sa îl repare”, iar potrivit alin. 2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Conform art. 1381 C. civ., ,,(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.”

Art. 1385 alin. (1) C. civ. prevede că ,,prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.”

Fapta ilicită imputată pârâtei constă în modificările făcute de aceasta, fără nicio autorizaţie, la instalaţia de alimentare cu apă din apartamentul propriu, fiind răspunzătoare de prejudiciul creat.

Reclamantul susţine că infiltrațiile de apă de la apartamentul pârâtei au cauzat distrugeri, printre care distrugerea varului şi a tencuielilor, distrugerea tavanului fals, a parchetului şi a mobilierului din dormitor, tavanul şi instalaţia de aerisire din baie.

Instanţa reţine că reclamantul prin probele propuse şi administrate nu a reuşit să dovedească dincolo de orice dubiu existenţa anumitor modificări efectuate de pârâtă la instalaţia de apă fără autorizaţie de construire, nu a detaliat şi nici nu a dovedit în ce constau aceste modificări care nu sunt permise sau lucrările efectuate de pârâtă la imobilul propriu care să fi dus la inundarea imobilului reclamantului.

De asemenea, în cauza nu s-a dovedit nici existenţa unei defecțiuni la instalaţia sanitară aparţinând pârâtei.

Or, cel ce face o afirmaţie în instanţă este nevoit să o şi dovedească – probatio incumbit ei qui dicit.

Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese și nu se poate proba faptul că a avut loc o inundație și mai ales faptul că acea inundație a provenit din apartamentul nr. 30.

În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta prezintă într-adevăr că a avut loc o inundație/infiltrații de apă, dar nu cuprinde vreun element care să facă legătura între inundație, locul acesteia și data producerii acesteia şi nici cu pârâta ###### ########-##########.

#### din declaraţiile martorilor audiați în cauză, nu rezultă vreo implicare directă a pârâtei în producerea inundației ce a avut loc în decursul anului 2020.

Totodată, la data la care s-a produs inundația, nu s-a efectuat nicio constatare de către asociația de proprietari, neexistând vreun proces-verbal de constatare la faţa locului asumat în vreun fel de pârâtă, din care să rezulte data sau cauza producerii inundației, pentru a se stabili dacă defecțiunea a survenit pe coloanele comune sau pe tronsonul proprietății exclusive a pârâtei.

În contextul în care apartamentele superioare sau cel puţin apartamentul pârâtei nu au/a fost verificat(e) pentru a se determina în mod cert poziționarea defecțiunii/modificării pe instalaţia de apă, în lipsa oricăror alte probe care să confirme cele pretinse, instanţa nu poate reţine existenţa faptei pârâtei numai pe baza unor supoziţii, în aceeaşi măsură existând şi posibilitatea ca inundația să provină de la o defecțiune survenită pe coloana comună, ori pe tronsonul proprietăţii exclusive a păgubitului, iar reparațiile să fi fost în sarcina acestuia.

#### de aceste concluzii și având în vedere că orice formă de răspundere juridică poate fi antrenată numai în contextul în care se probează în mod neechivoc condițiile de imputabilitate cerute de lege, instanța reține că în cauză nu s-a dovedit că prejudiciul pretins de reclamant s-a produs ca efect al faptei ilicite a pârâtei și că există o legătură de cauzalitate clară între acest prejudiciu și fapta ilicită ce se atribuie acesteia.

Pentru a nu fi fost nicio îndoială asupra circumstanțelor de producere a prejudiciului, la momentul producerii inundației, reclamantul avea posibilitatea, tocmai pentru a se putea reține în mod corect toate concluziile ce se impuneau, să formuleze o acțiune de asigurare de dovezi, prin care, în contradictoriu cu pârâta, să aibă la dispoziție expertiza unui specialist desemnat de instanță, care să lămurească cauza sub toate aspectele.

Or, în speță, expertul care a efectuat lucrarea abia în anul 2022, nu a mai fost în măsură să stabilească care a fost cauza pagubelor produse în imobilul reclamantului limitându-se a menţiona că cauza distrugerilor o reprezintă infiltrarea de apă în urma inundației din ### ### ## ############ #######, situat la etajul superior faţă de apartamentul afectat.

În acest context, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 C.proc.civ., cu denumirea marginală ####### probei : „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”; cu alte cuvinte, dacă nu ne aflăm într-o situaţie de excepţie prevăzută de lege – precum, de pildă, existenţa unei prezumții în favoarea reclamantului, regula generală, aplicabilă şi în prezenta cauză, este aceea că sarcina probei aparţine acestuia din urmă.

#### de această situație, instanța va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată, reținând că în persoana pârâtei nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1349 și art.1357 Cod civil, pentru considerentele arătate mai sus.

#### de soluția ce va fi pronunţată, reținând culpa procesuală a reclamantului, care a pierdut procesul în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa îl va obliga pe acesta să plătească pârâtei ###### ########-########## suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanţei de plată aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul #### #####, CNP #############, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat ###### #########, în #### ############, str. ##### ########, nr. 33, ### ##, ### ##, jud. #####, în contradictoriu cu pârâta ###### ########-##########, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat ######### #########, în #### ############, str. ##### ########, nr. 43, ### ##, ### #, ### ##, jud. #####.

Obligă reclamantul la plata către pârâta ###### ########-########## a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

## drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria ######-#####.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei azi, 15.11.2024.

Preşedinte, Grefier,

########### ##### ##### #### ####-########