Sentință civilă nr. 37 din 16.01.2024

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ######-##### la data de 22.05.2023, cu nr. ####/279/2023, reclamanta Gaspeco L&D S.A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei ###### ####### SRL, la plata sumei de sumei de 6.940,14 lei, compusă din suma de 6.010,14 lei reprezentând contravaloarea facturii de imputare nr. ##########.04.2022 şi suma de 930 lei reprezentând contravaloarea facturii stoc de lucru gaz nr. ############.07.2015, devenită scadentă la data rezilierii contractului, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că între reclamantă în calitate de vânzător şi pârâtă în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare pentru distribuţia cu amănuntul a buteliilor proprietatea Gaspeco L&D nr.

NT 214 din 02.07.2015.

Conform art. 1.1 din contract, obiectul acestuia constă în vânzarea de către Gaspeco L&D către cumpărător, de încărcături de GPL în butelii proprietatea acesteia şi revânzarea acestora de către cumpărător către Clienţii Finali.

În vederea desfăşurării unei bune relaţii comerciale, reclamanta a dat în comodat pârâtei, cu titlu de folosinţă gratuită, 20 de ambalaje – butelii, 1 rastel depozitare capacitate 20 butelii SI, 1 stingător pulbere tip P5 conform anexelor de la contract.

##### în vedere că pârâta nu a mai avut solicitări de aprovizionare, a fost nevoită să procedeze la rezilierea contractului şi a notificat pârâta în acest sens.

În cuprinsul notificării, s-a solicitat pârâtei să fie prezentă, prin reprezentant, la data de 31.03.2022 la punctul de revânzare, pentru predarea ambalajelor şi bunurilor primite în custodie.

Cu toate acestea, la acea dată nu s-a prezentat nimeni şi s-a constatat lipsa buteliilor şi a bunurilor. #### de această situaţie, în temeiul art. 9.7 din contract, s-a procedat la emiterea facturii de imputare nr. ##########.04.2022, care a fost comunicată pârâtei.

Cu privire la suma de 930 lei, aceasta reprezintă contravaloarea facturii Stoc de Lucru ###, cantitatea totală de încărcare conform prevederilor contractuale, art. 10, pct. 10.4 lit. a.

Factura a devenit scadentă la data încetării contractului, fapt menţionat chiar pe documentul de plată.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1170, 1270, 1271, #### #### Cod Civil şi 148, 194 Cod procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 452 lei.

Pârâta, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei apreciind conform art. 258 alin.1 rap. la art. 255 C.proc.civ., că sunt admisibile şi conduc la soluţionarea cauzei.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între cele două părţi a fost încheiat contractul de vânzare pentru distribuţia cu amănuntul a buteliilor proprietatea Gaspeco L&D nr. NT 214 din 02.07.2015 filele 7 – 15 din dosar, unde se regăsesc şi anexele la acest contract.

Aşa cum a subliniat reclamanta, conform art. 1.1 din contract, obiectul acestuia este reprezentat de vânzarea de către Gaspeco L&D către cumpărător, de încărcături de GPL în butelii proprietatea acesteia şi revânzarea acestora de către cumpărător către Clienţii Finali.

Se mai notează prevederile art. 6.1 din contract, în sensul că livrarea GPL şi a buteliilor proprietatea Gaspeco L&D către cumpărător, colectarea buteriilor goale de la cumpărător precum şi administrarea stocurilor sunt organizate de Gaspeco L&D.

De asemenea, conform art. 8.1 din contract, cumpărătorul îşi asumă toate riscurile legate de vânzarea cu amănuntul a GPL-ului în buteliile proprietatea Gaspeco L&D la punctul/punctele sale de vânzare.

Atât contractul cât şi anexele de la acesta au fost semnate şi asumate de către pârâtă, în calitate de cumpărător, prin administratorul acesteia.

În drept, potrivit art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante iar raportat la prevederile art. 1350 C.civ., în cazul neîndeplinirii în mod culpabil a obligaţiilor asumate prin contract se angajează răspunderea contractuală a persoanei vinovate, aceasta fiind obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul produs prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei.

Conform art. 1516 alin. 1 C.civ, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală şi la timp a obligaţiei, iar conform alin. 2, atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației.

În materia răspunderii civile contractuale, sarcina probei este împărţită, creditorului incumbându-i obligaţia de a proba existenţa în sarcina părţii adverse a obligaţiei de plată a sumei de bani solicitate, iar debitorului sarcina de a proba executarea acestei obligaţii sau stingerea ei în alt mod prevăzut de lege iar conform art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Raportat la prevederile art. 1516 C.civ., pentru a fi atrasă răspunderea civilă contractuală trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să existe o obligaţie neexecutată de către debitor, neexecutarea să fie nejustificată iar debitorul să se afle în întârziere.

Potrivit art. 277 Cod procedură civilă ( Înscrisurile întocmite de profesionişti):

(2) Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.

(3) Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său.

În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de debit principal rezultând din factura emisă, coroborând înscrisurile depuse la dosar, cu lipsa răspunsului la interogatoriul depus la fila 5 dosar, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada desfăşurării raporturilor contractuale cu pârâta şi a îndeplinirii propriei obligaţii, iar pârâta nu a probat executarea obligaţiei de plată.

Astfel, se reţine că deşi reclamanta i-a dat în comodat pârâtei, cu titlu de folosinţă gratuită, 20 de ambalaje – butelii, 1 rastel depozitare capacitate 20 butelii SI, 1 stingător pulbere tip P5 conform anexelor de la contract, relaţia contractuală a încetat prin rezilierea contractului, iar pârâta nu a restituit aceste bunuri şi nici nu a achitat contravaloarea lor.

####### reclamantei este certă şi lichidă, potrivit art. 663 alin.2 C.proc.civ., întrucât existenţa şi întinderea acesteia rezultă în mod neîndoielnic din factura fiscală depusă în dovedire, respectiv factura de imputare nr. ##########.04.2022, depusă la fila 16 dosar.

Sub aspectul exigibilităţii creanţei, potrivit art. 663 alin.4 C.proc.civ., creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului a ajuns la scadenţă.

În speţă, termenul de achitare a debitului a fost depăşit.

Pe cale de consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.010,14 lei, reprezentând debit principal conform facturii fiscale nr. ##########.04.2022.

În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 1530 Cod procedură civilă - creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei, iar potrivit prevederilor art.

Cod procedură civilă - În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, este convenit un cuantum al penalităţilor de către părţi, respectiv un cuantum de 0,5% pe zi de întârziere la art. 10.4

Prin raportare la aceste dispoziţii legale şi la faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia scadentă, instanţa urmează să admită cererea formulată de reclamantă şi să oblige pârâta la plata penalităţilor de întârziere calculate asupra debitului până la data plăţii efective.

Momentul de la care începe să curgă acest termen, este data de 07.05.2022, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturii în 07.04.2022, în lumina prevederilor art. 3 alin. 3 lit. a şi b din Legea 32/2013.

Referitor la suma de 930 de lei reprezentând contravaloarea facturii stoc de lucru gaz nr. ############.07.2015, se evidenţiază prevederile contractuale de la pct. 10.4 litera a, în sensul că încasarea facturilor emise către cumpărător va avea loc la fiecare livrare, în numerar, cu excepţia primei facturi emise către cumpărător reprezentând stoc de lucru gaz, care se va plăti de către cumpărător în momentul terminării contractului.

Această primă factură emisă de reclamantă, a fost depusă la dosar la fila 17, având indicată menţiunea că se va achita la reziliere, caz incident în speţă faţă de poziţia adoptată de reclamantă şi notificată astfel pârâtei.

Prin urmare, pârâta datorează reclamantei contravaloarea facturii, în baza dispoziţiilor contractuale asumate de aceasta.

Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. 1 C.proc.civ., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” De asemenea, conform art. 452 C.proc.civ. ,,partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă efectuarea de cheltuieli de judecată de către reclamantă, în sensul art. 451 alin. 1 C.proc.civ., în cuantum de 452 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. ##### în vedere că reclamanta este partea care a câştigat procesul, în temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ. instanţa urmează să oblige pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 452 lei.