Hotărâre nr. 5 din 05.07.2024

Dosar nr. 528/275/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA [...]

[...]

S CIVILĂ NR. 880/2024

Şedinţa publică de la 05 \ 2024

Completul compus din:

PREŞEDINTE [...] [...]

Grefier [...] [...] [...]

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanţii: [...] [...] şi [...] [...], ambii domiciliaţi în [...], sat [...], str. [...] nr. 8, jud. [...], în contradictoriu cu pârâta [...] [...] SA, reprezentată prin [...] [...] şi Asociaţii, cu sediul în mun. [...], [...] [...] nr. 175, bl. 44, sc.

C, et. 2, ap. 76, sector 3, având ca obiect clauze abuzive – Legea nr. 193/2000.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.05.2024 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când judecătorul, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen în vederea pronunţării la data de 07.06.2024, iar ulterior la 21.06.2024 apoi la data de 05.07.2024.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei de faţă

Prin cererea înregistrată la Judecătoria [...] sub nr.528/275/08.03.2022, reclamanţii [...] [...] şi [...] [...], în contradictoriu cu [...] [...] SA au solicitat ca, prin hotărâre judecătorească :

- să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 3.2 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] cu privire la modificarea unilaterală a marjei variabile, cu obligarea pârâtei să ne restituie sumele de bani încasate în plus de către aceasta, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

-să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 8.6 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] cu privire la dobânda penalizatoare de 8% anual peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante şi de 8% anual pentru dobânda restantă, precum şi cu privire la comisionul de recuperare pe cale extrajudiciară a debitelor restante în procent de până la 10% din valoarea acestora, cu obligarea pârâtei să ne restituie sumele de bani încasate în plus de către aceasta, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

-să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 4 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] privind comisionul de acordare, cu obligarea pârâtei să ne restituie acest comision, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

- să dispună revizuirea efectelor contractului de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] în sensul suportării în mod egal de către reclamanţi şi pârâtă a riscului valutar, recalcularea obligaţiilor şi restituirea sumelor achitate în plus de către reclamanţi, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective.

Au solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că, în fapt, la data de 18.08.2008 au încheiat contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] prin care banca [...] [...] [...] SA le-a acordat un împrumut de [...] [...] cu rambursare lunară pe o perioadă de 120 luni.

Au susţinut ,în esenţă, că, în cauză sunt aplicabile disp. art. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Considerente vizând prima condiţie, respectiv cea referitoare la negociere.

Contractul de împrumut încheiat de către reclamanţi cu banca are caracterul unui contract standard preformulat, în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, întrunind trăsăturile generale ale unui contract de adeziune.

Contractul este unul standard preformulat, cuprinde antetul băncii şi datele sale de identificare tipărite pe fiecare filă, precum şi oferta băncii, stabilită de bancă pentru toţi potenţialii clienţi aflaţi în aceeaşi situaţie cu noi, mai exact toate datele cuprinse în această convenţie sunt tipărite de către bancă.

Simpla semnare a contractului de credit, nu presupune în mod necesar că împrumutatul a confirmat că a citit, înţeles şi acceptat termenii şi toate condiţiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.

Pe de altă parte, raportându-ne la normele juridice speciale aplicabile în această materie, nu poate fi aplicat un standard ridicat care presupune diligentă din partea consumatorului în vederea negocierii contractului.

Din contră, profesionistul, banca, trebuie să ofere posibilitate a consumatorului să influenţeze natura clauzelor contractuale.

[...] mult, între părţile contractante exista o poziţie de inegalitate economică, atât timp cât subsemnaţii suntem cei aflaţi în nevoie, iar banca este partea care deţine resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor.

Simpla posibilitate a consumatorului de a alege între mai multe variante de contracte de credit ale căror clauze sunt rezultatul exclusiv al voinţei băncilor nu respectă posibilitatea consumatorului de a influenţa natura unei prevederi contractuale.

Considerente vizând îndeplinirea ultimelor două condiţii cu privire la clauza prevăzută de art. 3.2. din contract

Faţă de disp.art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 şi de cerinţa unei interpretări stricte al acestuia, ~clauzele contractuale care se circumscriu noţiunii de obiect principal al contractului în sensul acestei dispoziţii, trebuie înţelese ca fiind cele care stabilesc prestaţiile esenţiale ale contractului şi care, ca atare, îl caracterizează.

Chiar dacă clauzele privind dobânda fac parte din obiectul contractului, excluderea prevăzută de art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000 nu se va aplica în ipoteza unei clauze referitoare la un mecanism de modificare a costului serviciilor furnizate consumatorului (C-472/2010, Hotărârea [...] [Camera întâi) din 26 aprilie 2012 (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare fprmulată de [...] [...] [...] - [...]) - [...] [...] [...] [...] [...].

În art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000 se prevede că sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea vreun motiv întemeiat care să fie precizat în contract şi că prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă,dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Or, prezenţa pe lista anexă semnifică faptul că astfel de clauze nu sunt excluse de la analiza caracterului abuziv.

Clauzele ce fac parte din obiectul contractului sunt supuse analizei caracterului abuziv în condiţiile în care acestea nu sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil, potrivit jurisprudenţei [...].

Stabilirea caracterului clar şi inteligibil al clauzei se raportează la un consumator ce deţine un standard mediu de cunoştinţe, normal informat şi suficient de atent şi de avizat, conform art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007 şi jurisprudenţei [...].

Cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale trebuie înţeleasă în mod extensiv, iar nu redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical, întrucât sistemul de protecţie pus la dispoziţie de către legislaţia protecţiei consumatorului se întemeiază pe ideea unui nivel inferior de informare a consumatorului faţă de profesionist. [...], consumatorul trebuie să poată să prevadă pe baza unor criterii clare şi inteligbile consecinţele economice care rezultă în ceea ce îl priveşte.

Clauza contractuală de la art. 3.2. din contract, în ceea ce priveşte modul de stabilire a dobânzii variabile, deşi nu presupune dificultăţi de înţelegere, fiind clară şi inteligibilă, sub aspect gramatical, nu este clară şi inteligibilă sub aspect economic, consumatorul fiind în dificultate să anticipeze consecinţele economice în ceea ce îl priveşte.

Astfel, potrivit acestei clauze dobânda variabilă este formată din marja variabilă a băncii la care se adaugă indicele de referinţă [...] la trei luni, însă în cuprinsul contractului, şi nici prin alte înscrisuri, nu se detaliază condiţiile în care marja variabilă se poate modifica, cu referire la elemente obiective, astfel încât consumatorul nu poate să anticipeze evoluţia dobânzii pe parcursul desfăşurării contractului.

Prin urmare, modul de calcul al marjei băncii, care este una variabilă, este unul discreţionar, banca fiind liberă să determine cuantumul acestei marje în funcţie de propria apreciere, obligaţia băncii de a indica în mod transparent în cuprinsul contractului modul concret de stabilire a marjei băncii, cu indicarea periodicităţii şi a condiţiile în care survine modificarea acesteia, în vederea unei informări corecte şi complete a consumatorului în legătură cu obligaţiile sale contractuale, nefiind îndeplinită de bancă.

Această omisiune face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă şi dacă era necesară şi proporţională, prin raportare la obligaţiile reciproce.

În privinţa acestei clauze contractuale este îndeplinită şi condiţia creării un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contrar exigenţelor bunei-credinţe, câtă vreme prin această clauză se acordă posibilitatea băncii de a modifica în mod unilateral dobânda fără vreun motiv întemeiat specificat în contract.

Astfel, consumatorul se află într-o poziţie de totală inferioritate faţă de bancă, fiind pus în imposibilitatea de a anticipa cursul dobânzii contractuale şi implicit şi consecinţele economice ale obligaţiilor asumate prin contract.

Prin necircumstanţierea, în niciun mod, a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând, practic, la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator.

[...] mai sus expusă este valabilă şi în cazul clauzei prevăzută la art. 8.6 din contract.

În consecinţă, solicită ca instanţa de judecată să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 3.2. din contract, clauză care prevede posibilitatea băncii de modificare unilaterală a dobânzii curente urmând ca aceste menţiuni să fie înlăturate din contract, cu următoarele consecinţe:

-pe perioada de la data semnării contractului şi până la intrarea în vigoare a [...]. nr. 50/2010 dobânda contractuală să fie cea iniţială, respectiv marja băncii de 8,7% puncte procentuale pe an şi indicele de referinţă [...] la 3 luni;după intrarea în vigoare a [...]. nr. 50/2010, respectiv, 21.06.2010, conform art. 37 din această ordonanţă.

Considerente vizând îndeplinirea ultimelor două condiţii cu privire la clauza prevăzută de art. 4 din contract.

Analizând conţinutul contractului de împrumut se poate observa faptul că nu s-a stipulat nicio contraprestaţie pentru obligaţia consumatorului de plată a comisionului de acordare, astfel că nu suntem în prezenţa incidenţei celei de-a doua exceptări prevăzute de art. 4 alin. (2) din [...] [...], respectiv art. 4 alin. (6) din Legea nr.193/2000.

În aceste condiţii, rezultă că obligaţia asumată de consumator de plată a comisionului de acordare nu constituie obiectul principal al contractului, astfel cum a fost interpretată această noţiune în jurisprudenţa [...] şi nici nu se încadrează în cea de-a doua ipoteză de excepţie prevăzută de art. 4 alin. ( 6 ] din Legea nr.193/2000, nefiind vorba în speţă despre o clauză privind calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, şi produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte.

Pe cale de consecinţă, o astfel de clauză poate face obiectul analizei de fond a instanţei în scopul aprecierii caracterului abuziv, demers în cadrul căruia instanţa învestită trebuie să aplice criteriile izvorâte din dispoziţiile Legii nr. 193/2000 care a transpus [...] nr.[...] precum şi din jurisprudenţa [...] de Justiţie a [...] Europene privind interpretarea acestui din urmă act normativ.

În privinţa dezechilibrului semnificativ, în cauza [...], [...] a arătat că: „ Astfel, pentru a determina în ce împrejurări se creează, „în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă", un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, instanţa naţională trebuie să verifice dacă profesionistul, acţionând în mod corect şi echitabil faţă de consumator, se putea aştepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte o asemenea clauză în urma unei negocieri individuale."

În ceea ce priveşte cerinţa ca stipulaţia contractuală să fie contrară bunei credinţe, în raportul cu consumatorii, se poate observa faptul că banca a perceput un comision de acordare al cărui cuantum nu a fost negociat şi care nu are o contraprestaţie, nefiind definit în niciun fel în cuprinsul contractului.

Considerente vizând revizuirea contractului de împrumut nr. [...].

Au susţinut, în esenţă că, potrivit dispoziţiilor art. 8.1 din contract, erau obligaţi să restituie suma de bani la scadenţă conform graficului de rambursare, în valuta în care ne-a fost acordat împrumutul-[...].

Prin urmare, în discuţie este un contract de împrumut în monedă străină în condiţiile în care suma împrumutată a fost convenită în franci elveţieni, iar restituirea urma să se facă în aceeaşi monedă.

În speţă sunt aplicabile prevederile anterioare intrării în vigoare a [...] Cod Civil, având în vedere că actul juridic în discuţie a fost încheiat anterior intrării în vigoare a [...] Cod Civil, art. 107 din Legea nr.71/2011 prevăzând: " Dispoziţiile art. [...] din Codul civil privitoare la impreviziune se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a [...] civil".

Analiza impreviziunii urmează a fi făcută avându-se în vedere prevederile art. 969 şi următoarele din Codul civil, definiţiile la nivel doctrinar şi jurisprudenţial, precum şi cele statuate de Curtea Constituţională a [...] prin Decizia nr.623/25.10.2016 .

Impreviziunea intervine când în cursul executării contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.

Prin urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune.

Impreviziunea vizează numai riscul supra-adăugat şi, în condiţiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestaţiile la care părţile s-au obligat în condiţiile noii realităţi economice/juridice.

Ea nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părţi la acelaşi moment, fiind, aşadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.

Evaluarea intervenirii acestui risc trebuie privită şi realizată în ansamblu, prin analiza cel puţin a calităţii şi pregătirii economice/juridice a cocontractanţilor, a valorii prestaţiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat şi suportat pe perioada derulării contractului, precum şi a noilor condiţii economice care denaturează atât voinţa părţilor, cât şi utilitatea socială a contractului de credit.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 din vechiul Cod civil rezultă două principii interdependente pe care se întemeiază contractul civil: puterea de lege/forţa obligatorie pe care acesta o are pentru părţile contractante, pe de o parte, şi buna-credinţă în executarea acestuia, pe de altă parte.

Puterea de lege a contractului vizează nu numai ceea ce contractul prevede expres în clauzele sale, ci toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.

Cu alte cuvinte, echitatea, corolar al bunei-credinţe, guvernează contractul civil de la naşterea sa până la epuizarea tuturor efectelor, independent de existenţa unei clauze exprese în cuprinsul contractului. [...], executarea unui contract civil este legitimă atâta timp cât este rezultatul întrunirii cumulative a celor două principii ( forţa obligatorie şi executarea cu buna-credinţă ), principii care nu au existenţă de sine stătătoare, ci se condiţionează reciproc.

Teoria impreviziunii, fundamentată pe cele două principii, atenuează caracterul obligatoriu al contractului, în măsura în care, pe perioada executării acestuia, intervine o situaţie imprevizibilă, însă niciuna dintre părţile contractante nu abdică de la obligaţiile care îi revin potrivit executării cu bună-credinţă a contractului. [...], echitatea, alături de buna-credinţă, oferă un fundament al impreviziunii, pornind de la relaţia existentă între ele.

Condiţiile pentru a se reţine incidenţa impreviziunii sunt:

1.Executarea contractului să fi devenit excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi, iar aceasta să fie de bună-credinţă.

2.Cauza acestei situaţii să se regăsească într-o schimbare excepţională a împrejurărilor contractuale.

3.Schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului.

4.Menţinerea actului ca atare ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei.

Au invocat Decizia nr.623/25.10.2016 şi Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018 ale [...] Constituţionale a [...], art. 36 din [...]. nr.52/2016

Din perspectiva riscului valutar, determinarea punctului în care justul echilibru între cele două interese concurente se rupe trebuie să valorifice atât o componentă valorică, cât şi una temporală.

Este adevărat că o fluctuaţie majoră de curs valutar a monedei creditului poate constitui o situaţie de impreviziune contractuală, însă ea trebuie să prezinte o situaţie continuă, să aibă o anumită constanţă în timp şi să reflecte o dezechilibrare majoră a prestaţiilor părţilor, cu consecinţa antrenării unei obligaţii mult prea oneroase în sarcina uneia dintre părţile contractante.

Prin urmare, în momentul în care cursul valutar, la un moment dat, a crescut cu 20% fată de cursul valutar de la data încheierii contractului există prezumţia judiciară că în cauză a intervenit starea de impreviziune astfel cum aceasta este definită în prezent de art.1271 C.Civil sau pentru contractele încheiate anterior intrării in vigoare a [...] Cod Civil de doctrina sau practica judiciară anterioară, cu respectarea tuturor condiţiilor impreviziunii.

În cazul reclamanţilor, la data încheierii contractului, 18.08.2008, un [...] valora 2,15 lei, iar în prezent valoarează de 4,93 lei, acesta înregistrând o creştere mai mare de 100%, în cauză fiind întrunite cumulativ condiţiile intervenirii stării de impreviziune.

În concret, faţă de cuantumul actual al ratei cât şi faţă de creşterea valorii monedei [...] rezultă ca executarea contractului pentru noi a devenit semnificativ mai oneroasă.

Întrucât în contract nu s-a stipulat nicio clauză referitoare la suportarea riscului în caz de devalorizare sau hipervalorizare a monei [...], trebuie să achite fiecare rată lunară la cursul de schimb leu-[...], suportând riscul hipervalorizării.

Creşterea valorii [...] constituie un eveniment excepţional, independent de voinţa părţilor, aceasta având şi un caracter imprevizibil, în condiţiile în care creditul a fost contractat în [...], monedă care a înregistrat de-a lungul timpului o creştere exagerată faţă de momentul încheierii contractului de credit.

Supraevaluarea valorii [...] nu putea fi prevăzută de către reclamanţi, depăşind în mod indubitabil riscul inerent pe care ni I-am la încheierea contractului.

A invocat art. 23 paragraf 4 din [...] 2014/17/UE a [...] [...] si a Consiliului „ [...] membre se asigură că, în cazul în care un consumator deţine un împrumut într-o monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puţin în cazurile în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20 % în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb aplicabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda statului membru. [...] îl informează pe consumator în legătură cu o creştere a cuantumului total plătibil de către consumator, prezintă, după caz, dreptul de conversie într-o monedă alternativă şi condiţiile în care se poate efectua acesta şi explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul.".

Potrivit art.49 din [...], aceasta a intrat în vigoare în 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial, dată de la care statele membre inclusiv [...] trebuia să transpună dispoziţiile acesteia, ori Statul [...] a transpus această directivă abia în anul 2016, prin [...]. nr. 52.

Netranspunând directiva în termen legal şi util, consumatorul are beneficiul aplicării pe verticală a acestor dispoziţii.

Aplicarea directă a dreptului european a fost consacrată prin Hotărârea în cauza [...] [...] din 5 februarie 1963, hotărâre prin care s-a statuat faptul ca „ dreptul european nu generează numai obligaţii pentru ţările UE, ci şi drepturi pentru persoanele fizice.

Astfel, persoanele fizice pot să se prevaleze de aceste drepturi şi să invoce în mod direct normele europene în faţa instanţelor naţionale şi europene.

Totuşi, nu este necesar ca ţara din UE să reia norma europeană în cauză în sistemul său juridic intern.".

Prin urmare, pârâta nu a acţionat cu buna credinţă în momentul în care, văzând liberalizarea cursului de schimb al acestei monede nu le-a oferit o informare completă asupra dimensiunilor riscului valutar, cât şi posibilitatea convertirii creditului într-o altă monedă.

Avându-se în vedere practica judiciară în aplicarea principiilor din cuprinsul [...] nr. 2014/17/UE, o variaţie de maximum 50% faţă de momentul încheierii contractului a cursului monedei de plată faţă de moneda de consolidare a creanţei este echitabilă ca şi valoare prag de protecţie prevăzută în legislaţia internă şi directiva europeană mai sus amintită.

Au solicitat revizuirea efectelor contractului de împrumut [...] în sensul suportării în mod egal de către ambele părţi a riscului valutar produs ca urmare a majorării cu peste 50% a cursului de schimb valutar de la data încheierii contractului, cu consecinţa recalculării obligaţiilor noastre şi

În drept, au invocat Legea nr.193/2000 şi dispoziţiile legale invocate în cursul cererii de chemare în judecată.

Au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză tehnică de specialitate. Au depus înscrisuri-f.36 şi urm.

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, depuse de către reclamanţi-f.36-44, depuse de către bancă la solicitarea instanţei-f.63-68, proba cu interogatoriul pârâtei-f.81.

De asemenea, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă, cu obiectivele propuse de către reclamanţi-f.70.

Raportul de expertiză s-a depus la [...] şi urm., completat la [...]

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine:

În fapt, între reclamanţi, în calitate de împrumutaţi şi [...] [...] [...] SA (actuala [...] [...] SA ) la data de au încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. [...]/ 18.08.2008 prin care banca [...] [...] [...] SA le-a acordat un împrumut de [...] [...] cu rambursare lunară pe o perioadă de 120 luni-f.36 şi urm..

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar creditorul a fost declarat scadent anticipat la [...], iar după această dată, începând cu 26.04.2016, până la data de 21.06.2022, debitul a fost recuperat de către bancă prin executare silită, astfel cum rezultă din situaţia plăţilor depusă la dosar de bancă-f.64 şi urm., iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la 08.03.2022, în timp ce reclamanţii se aflau în procedura de executare silită.

[...] au solicitat , în contradictoriu cu pârâta [...] [...] SA :

- să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 3.2 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] cu privire la modificarea unilaterală a marjei variabile, cu obligarea pârâtei să restituie sumele de bani încasate în plus de către aceasta, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

- să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 8.6 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] cu privire la dobânda penalizatoare de 8% anual peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante şi de 8% anual pentru dobânda restantă, precum şi cu privire la comisionul de recuperare pe cale extrajudiciară a debitelor restante în procent de până la 10% din valoarea acestora, cu obligarea pârâtei să restituie sumele de bani încasate în plus de către aceasta, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

-s ă constate caracterul abuziv al clauzei prevăzută la art. 4 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] privind comisionul de acordare, cu obligarea pârâtei să restituie acest comision, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

- să dispună revizuirea efectelor contractului de împrumut pentru nevoi personale nr. [...] în sensul suportării în mod egal de către reclamanţi şi pârâtă a riscului valutar, recalcularea obligaţiilor şi restituirea sumelor achitate în plus de către reclamanţi, cu dobânda legală începând cu data introducerii cereri de chemare în judecată şi până la data plăţii efective.

Au solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În speţă, reclamanții au calitatea de consumatori – împrumutați, în sensul art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000, iar pârâta [...] [...] SA are calitatea de comerciant – împrumutător, încheind contractul de credit în cadrul activității sale comerciale, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din aceeaşi lege, deci contractul de credit intervenit între părți intră sub incidența Legii nr. 193/2000.

Conform art. 1 alin. 1 şi 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).

În drept, art. 4 din Legea nr.193/2000 prevede că:

(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionişti*) pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Clauzele din contractul de credit contestate intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că, în considerentele Deciziei nr.10/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat în detaliu, raportat la jurisprudenţa [...] relevantă în materie, modul în care instanţa naţională trebuie să aprecieze asupra criteriilor care conduc la aprecierea unei clause contractuale ca fiind abuzivă, chiar în lipsa unei negocieri, ca în cazul contractelor preformulate.

A arătat că nu se impune ca banca să expună, în mod detaliat, exhaustiv, activităţile pe care le desfăşoară în contrapartidă cu obligaţiile impuse consumatorului.

Esenţial este ca o clauză să fie astfel formulate, astfel încât un consumator mediu, normal informat şi suficient de atent şi avizat să prevadă consecinţele economice pe care le generează.

Cât priveşte dezechilibrul semnificativ, relevante sunt considerentele de la punctele 75-78:“75.

În fine, referitor la solicitarea de clarificare a aplicării art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în sensul de a se stabili în ce măsură valoarea (cuantumul) comisioanelor poate fi un element în funcţie de care se apreciază dezechilibrul semnificativ în defavoarea consumatorului, şi având în vedere statuările [...]., trebuie subliniat că, în ceea ce priveşte criteriile de apreciere a existenţei unui „dezechilibru semnificativ“ între drepturile şi obligaţiile părţilor, clauzele contractuale sunt excluse controlului în ceea ce priveşte raportul calitate/preţ al bunurilor sau serviciilor furnizate, fapt explicabil prin aceea că nu există niciun barem sau criteriu juridic care să poată ghida un asemenea control (Hotărârea [...] şi [...] [...].

76.

În Cauza [...] [...], Curtea, referindu-se în concret la clauze de natura celor ce fac obiectul prezentului recurs în interesul legii, a arătat următoarele: „Clauzele referitoare la contraprestaţia datorată de consumator creditorului sau care au un efect asupra preţului efectiv ce trebuie plătit acestuia din urmă de către consumator nu intră, aşadar, în principiu, în această a doua categorie de clauze, cu excepţia chestiunii dacă valoarea contraprestaţiei sau a preţului prevăzut în contract este adecvată faţă de serviciul furnizat în schimb de creditor (Hotărârea din 26 februarie 2015, [...], [...], [...]: 127, punctul 56).

77.

De altfel, de cele mai multe ori, clauzele abuzive prezintă acest caracter doar în economia contractului (din perspectiva tuturor prestaţiilor la care părţile se îndatorează), una şi aceeaşi clauză putându-se dovedi abuzivă într-un contract concret, pentru a nu fi astfel într-un alt contract prin care consumatorului i-au fost recunoscute, de pildă, drepturi care să compenseze concesiile contractuale făcute profesionistului.

78.

Având ca premisă statuarea [...]., în sensul că evaluarea judiciară a caracterului abuziv al unor clauze contractuale calificate de instanţele naţionale ca accesorii, privitoare la comisioane de tipul celor ce fac obiectul sesizării, nu poate repune în discuţie aprecierea de către consumator a adecvării preţului sau a remuneraţiei la serviciile sau bunurile furnizate, precum şi criteriile orientative pentru instanţele naţionale pe care hotărârea din Cauza [...] [...] le evocă, revine instanţei de trimitere examinarea concretă a conţinutului contractului, aprecierea probelor şi a circumstanţelor proprii pricinii deduse judecăţii.”

[...], pentru ca o clauză contractuală să fie apreciată ca având caracter abuziv trebuie să îndeplinească, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000 cumulativ următoarele condiții:

a). clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată direct cu consumatorul;

b) prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului;

c) nu este respectată cerința bunei-credințe.

În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, se analizează echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, şi cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului şi a unui profit cât mai ridicat.

Potrivit alin. 1 din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive aprobată prin Anexa nr. 1 a Legii nr. 193/2000, republicată, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;....

e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;.....

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creste preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului;......

t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepția unor motive întemeiate;....

Cu privire la negocierea clauzelor contractuale invocate de către reclamanţi, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți, pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Negocierea reprezintă un proces complex prin care părţile îşi fac una alteia propuneri, contraoferte şi concesii reciproce.

În speţă, în lipsa unor dovezi contrare, dispozițiile contractuale contestate în cauză, ce cuprind clauze referitoare la dobândă, au natura unor clauze pre-formulate, nenegociate liber de părţi.

Deşi, în răspunsul la interogatoriu-f.81, la întrebarea 2 banca răspunde că s-au respectat dispoziţiile legale de informare şi consiliere a reclamanţilor, anterior încheierii contractului de credit, aplica bile la momentul încheierii contractului, instanţa nu poate reţine caracterul negociat al contractului.

Cât priveşte condiţiile dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului şi nerespectarea de către bancă a cerinţei bunei-credinţe, raportat la clauzele contractuale, instanţa apreciază că debitorul se încadrează în limitele unui consumator mediu, normal informat şi suficient de atent şi avizat , capabil să prevadă consecinţele economice pe care le generează încheierea contractului, pentru cele ce succed:

Clauza prevăzută la art. 3.2 din contract-[...] dobânzii:

„[...] dobânzii este variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de noua valoare a indicelui de referinţă şi marja băncii, prima modificare având loc la 3 luni de la data tragerii creditului.

La data încheierii contractului, rata dobânzii percepută de bancă este cea menţionată la [...]. [...] [...] împrumutului. [...] dobânzii este stabilită în funcţie de indicele de referinţă la care se adaugă marja variabilă a băncii care la data încheierii contractului este cea menţionată în [...]. [...]. [...] împrumutului.

Dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi/sau a marjei, aceasta din urmă variind conform deciziei băncii. în cazul în care indicele de referinţă variază cu minim 10 (în plus/în minus) faţă de valoarea iniţială a acestuia / la cea mai recentă modificare, după caz, [...] poate modifica Dobânda în consecinţă, în orice moment, conform deciziei sale".

Prevederile lit. a din Anexa nr. 1 a Legii nr. 193/2000 nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul.

Potrivit definițiilor cuprinse la art.3 lit. g şi i din [...] 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a [...] 87/102/CEE:

(g) „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale...".

(i) dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului...".

Legea nr.193/2000 limitează intervenția instanţei în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului şi de plată, însă nu interzice instanţei să evalueze modul cum se calculează o parte din preţul contractului

Potrivit art.1 pct.1 lit.a) din Anexa la Legea nr.193/2000, sunt abuzive clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Motivele enumerate de bancă pentru schimbarea ratei dobânzii sunt întemeiate în condiţiile în care, pentru a obţine sumele de bani necesare pentru desfăşurarea activităţii, banca se împrumută la rândul său pe piaţa interbancară iar cursul pe această piaţă este supus fluctuaţiilor.

Prin urmare, atunci când banca se împrumută la un preţ mai mare pe piaţa interbancară, va pretinde la rândul său propriilor clienţi un preţ (dobândă) superior pentru sumele de bani acordate cu titlu de împrumut, şi aceasta tocmai pentru a putea onora angajamentele asumate.

Derularea relaţiilor contractuale în acest mod nu echivalează cu existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În mod legal, la data încheierii contractului de credit, nu i se putea pretinde [...] să detalieze suplimentar circumstanţele în care poate efectua modificarea clauzei referitoare la dobândă, câtă vreme art.1 pct.1 lit.a) din Anexa la Legea nr.193/2000 impune comerciantului numai obligaţia de a preciza în contract motivul pentru care operează schimbarea termenilor contractului iar nu şi a condiţiilor în care aceasta se realizează. [...] mult decât atât, această prevedere legală stipulează expres că, în anumite circumstanţe, sunt permise clauzele prin care un furnizor de servicii financiare, categorie din care face parte şi furnizarea creditelor de consum, modifică, fără o notificare prealabilă, rata dobânzii plătibile de către consumator, atunci când există un motiv întemeiat.

Dispoziţia contractuală prin care se stipulează în sarcina celui împrumutat obligația de a plăti o dobândă curentă revizuibilă pentru motive bine întemeiate este pe deplin valabilă, cu atât mai mult cu cât ea poate opera şi în favoarea consumatorului.

Or, din analiza dispoziţiilor art.3.2. din contractul părţilor se constată că banca a stipulat că : [...] dobânzii este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, la care se adaugă marja variabilă a a băncii care, la data încheierii contractului este cea menţionată în [...].[...]- [...] împrumutului , în care s-a stipulat [...] dobânzii -11,45%, [...] de referinţă: [...] la 3 luni, [...].

Astfel, motivul întemeiat de modificare a dobânzii este fluctuaţia indicelui de referinţă [...].

Din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă-f.63 verso, se constată că de la data încheierii contractului-18.08.2008, până la data declarării scadenţei anticipate-22.07.2015 Marja a rămas 8,7% pe toată perioada derulării contractului.

Clauzele contractuale trebuie interpretate în ansamblul lor şi nu izolat, astfel încât instanţa reţine că, în continuare, la punctul 3.3 din contract se prevede că :...

În cazul în care banca va modifica marja, conform deciziei sale ( ceea ce nu a făcut ) şi în afara modificărilor survenite în urma reviziilor la 3 luni, noua rată a dobânzii va fi comunicată împrumutatului, împreună cu noul grafic de rambursare aferent, considerat acceptat automat de către împrumutat/împrumutat solidar.

La punctul 3.4 din contract se prevede că: În cazul majorării marjei din componenţa dobânzii, împrumutatul/împrumutatul solidar au dreptul să declare într-un interval de 30 de zile de la comunicarea noii rate a dobânzii că nu acceptă noul nivel al marjei, caz în care se obligă să restituie restul de credit datorat şi dobânzile până la data plăţii, în acelaşi termen de 30 de zile, banca nepercepând comision de rambursare în avans.

Or, în aceste condiţii, instanţa constată că această clauză privind modificarea marjei variabile ( care nu a fost modificată), cuprinsă în art. 3.2 din contract, interpretată împreună cu celelalte dispoziţii , din acelaşi capitol 3 - Dobânda şi cu prevederine din secţiunea [...]- [...] împrumutului nu are un caracter abuziv, nu a creat un dezechilibru semnificativ cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor) şi nu este contrară bunei credinţe, există un echilibru între clauzele ce apără interesele băncii şi cele ale împrumutaţilor şi nu a creat reclamanţilor niciun prejudiciu.

Practic, reclamanţii invocă caracterul abuziv al clauzei privind rata dobânzii, fără să dovedească faptul că banca ar fi perceput un excedent de dobândă prin majorarea unilaterală şi discreţionară, astfel că se va respinge acest capăt de cerere.

Pe cale de consecinţă, se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate de reclamanți

Clauza prevăzută la art. 8.6 din contract a fost criticat sub aspectul prevederilor privind dobânda penalizatoare de 8% annual peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante şi de 8 % annual pentru dobânda restantă, precum şi la comisionul de recuperare pe cale extrajudiciară a debitelor restante în procent de până la 10% din valoarea acestora.

Au solicitat reclamanţii obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani încasate de către aceasta, cu dobânda legală începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii effective.

Secţiunea 8 din contract este intitulată [...]

Art. 8.1 din contract prevede: " împrumutatul şi/sau împrumutatul Solidar va/vor rambursa împrumutul şi Dobânda aferentă în rate lunare egale ( denumite " [...] " , conform [...] de rambursare, parte integrantă a prezentului contract de împrumut, în valuta în care a fost acordat împrumutul, până la rambrusarea integral a sumelor datorate în temeiul prezentului Contract în conformitate cu termenii specificaţi în [...]. [...] [...] împrumutului."

Art. 8.6. prevede" în cazul în care împrumutatul şi împrumutatul Solidar nu îşi îndeplinesc obligaţiile de plată incluzând, dar fără a se limita la plata [...] atunci când sunt scadente. [...] îşi rezervă dreptul de a percepe şi de a încasa dobânzi penalizatoare ( denumite în continuare " Penalităţi " ), de 8% anual, peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante şi de 8% anual pentru Dobânda restantă a căror sume se vor calcula zilnic, pro rata temporis, începând cu data scadenţei sau cu o dată ulterioară scadenţei, conform deciziei [...], cuantumul [...] putând depăşi sumele asupra cărora sunt calculate. [...] are dreptul să revizuiască nivelul [...] în funcţie de politica sa de creditare.

Noile nivele ale [...] vor deveni aplicabile şi opozabile împrumutatului şi împrumutatului Solidar prin afişare la sediile unităţilor teritoriale ale [...]. împrumutatul, împrumutatul Solidar şi [...] agreează că dovada afişării noilor nivele ale [...] va putea fi făcută cu orice document/evidenţă produsă de Bancă.

De asemenea, [...] îşi rezervă dreptul de a solicita un comision de recuperare pe cale extrajudiciară a debitelor restante în procent de până la 10% din valoarea acestora, indiferent dacă aceste proceduri au loc înainte sau după rezilierea contractului de credit.

Contractul a fost încheiat la 18.08.2008, fiind aplicabile dispoziţiile art.1066 din vechiului Cod civil :Clauza penală este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i.

De asemenea, erau aplicabile dispoziţiile OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, care prevăd la art. 1 că părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti, iar la art. 5 se prevede că „În raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.

Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.”

[...] mult decât atât, dispoziţiile [...] nr. 50/2010, privind contractele de credit încheiate cu consumatorii, permit perceperea dobânzii penalizatoare, (art. 36, alin. 1 din actul normativ).

Apoi, la art. 95 din [...] nr.50/2010 se statuează:”Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor art. 37^1, ale art. [...] şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. [...], ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 66-71.”

Prin urmare nu au relevanţă în speţă concluziile raportului de expertiză , cu obiectivele stabilite de către reclamanţi.

Astfel, părţile puteau stabili în mod liber rata dobânzii aplicabile pentru întârzierile în executarea unor obligaţii băneşti din contract iar termenii folosiţi sunt prevăzuţi de lege şi nu numai de convenţia în sine..

Or, în speţă, prin contractul de împrumut, împrumutatul s-a obligat să ramburseze la termenele de scadenţă fixate, ratele de credit, compuse din debit principal şi dobândă.

Creditul contractat de împrumutat este prevăzute de o lege specială. Cum nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, iar termenii folosiţi sunt definiţi de lege, este evident ca nu putem vorbi în speţă de un limbaj tehnic inaccesibil consumatorului.

Prin primirea graficului de rambursare-f.43 consumatorul a cunoscut din ce este formata suma lunară de plată.

Dobânda penalizatoare nu generează un dezechilibru, fiind influenţată exclusiv de culpa împrumutatului, plata dobânzii penalizatoare fiind clar stipulată în contract şi este exclusă de la analiza caracterului abuziv în raport de dispoziţiile legale incidente, expuse anterior..

Prin clauza privitoare la dobânda penalizatoare nu se produce niciun dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

Dobânda penalizatoare are natura juridică a unei clauze penale în care se evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor în cazul neachitării la scadenţă a ratelor de credit sau a dobânzii, clauza fiind incidentă exclusiv în cazul unei executări culpabile de către debitor.

Deci obligaţia de plată a dobânzii penalizatoare se naşte ca urmare a conduitei culpabile a împrumutatului, banca fiind îndreptăţită să obţină daune interese pentru neplata la scadenţă a ratelor.

Clauzele referitoare la dobânda penalizatoare nu au generat o afectare a situaţiei reclamantului, acesta nefiind într-o poziţie mai puţin favorabilă faţă de prevederile dreptului naţional de la momentul semnării contractului.

La data încheierii contractului de credit era reglementată prin art. 1066 din Codul civil de la 1864 posibilitatea părţilor de a insera clauze penală în convenţii.

[...] mult decât atât, susţinerile referitoare la caracterul excesiv al dobânzii penalizatoare se încadrează în cea de a doua categorie de excluderi prevăzute de dispoziţiile art. 4, alin. 2 din [...] nr. 93/2013, întrucât pune în discuţie caracterul adecvat al preţului/remuneraţiei prevăzute pentru serviciile prestate.

Faţă de cele menţionate, se apreciază că în fapt clauza referitoare la dobânda penalizatoare nu este o clauză abuzivă în sensul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Din extrasul de cont depus la dosar de către bancă-f.68, rezultă că, la data scadenţei anticipate- 22.07.2015, reclamanţii aveau un debit restant de 9.744,60 [...] şi dobânzi restante de [...] [...].

Astfel, aceste clauze sancționează, în limite rezonabile, neexecutarea culpabilă a contractului de către împrumutat.

De altfel, în cauză banca nu a perceput şi nici nu a impus în executarea silită un comision de recuperare extrajudiciară a datoriei.

Or, faţă de considerentele reţinute şi dispoziţiile legale incidente, instanţa nu va proceda la valorificarea concluziilor raportului de expertiză, cu obiectivele propuse de către reclamantă şi va respinge în tot acest capăt de cerere, în condiţiile în care [...] 50/2010 şi anterior şi ulterior modificării prin [...] 52/2016 prevede la art. 95 că dispoziţiile nu se aplică contractelor în derulare la data intrării în vigoare .

Clauza prevăzută la art. 4 din contract- comisionul de acordare credit

-art. 4 „ împrumutatul este de acord să plătească [...] un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea împrumutului ( denumit „ Comision de acordare" ). [...] de acordare este calculat ca procent aplicat la suma solicitată ( minim 60 [...] sau echivalent în RON/[...]), aşa cum este aceasta menţionată în Cererea de Credit şi va fi reţinut din împrumut la data acordării împrumutului."

Astfel, comisionul este clar determinat prin contract , plătibil o singură dată „reţinut din împrumut la data acordării împrumutului „ şi nu se poate reţine existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

[...] de acordare în cuantum de 903 [...] s-a achitat de către reclamanţi la data acordării creditului, în [...]

În vederea acordării creditului, banca a procedat la analiza documentelor puse la dispoziţie de către consummator şi a efectuat o serie de operaţiuni necesare stabilirii gradului de risc, procesarea cererii de credit şi analiza istoricului debitorului, stabilirea bonităţii, plata salariaţilor şi alte operaţiuni pe care nu este obligată să le enumere, exhaustiv în contract.

De altfel, comisionul de acordare este prevăzut şi de OG nr.50/2010.

Pentru aceste considerente, se va respinge în tot acest capăt de cerere.

În referire la cererea de revizuire a efectelor contractului de împrumut şi de constatare a intervenirii cazului de impreviziune ca urmare a faptului că obligația lor de restituire a împrumutului în condițiile stipulate în contract a devenit extrem de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor, constând în creșterea imprevizibilă și de excepție a cursului francului elvețian, după încheierea contractului de credit.

Au solicitat adaptarea contractului de credit, pentru a distribui în mod echitabil pierderile și beneficiile ce rezultă din intervenirea cazului de impreviziune, în sensul suportării în mod egal de către împrumutaţi şi de către bancă a riscului valutar, cu obligarea băncii la restituirea sumelor achitate de reclamanţi, actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

Practic, revizuirea efectelor contractului vizează analiza clauzei de risc valutar.

Referitor la noțiunea de „clauză abuzivă”, așa cum s-a arătat și în analiza clauzelor referitoare la dobândă, art.3 din [...] [...]/ [...] că au acest caracter clauzele contractuale care nu s-au negociat individual și, în contradicție cu exigența de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

În dreptul intern, aşa cum am arătat, art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 califică drept abuzivă acea clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului, prin înfrângerea cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Ca atare, din textul normativ enunțat, reglementat de legislația românească în consens cu dispozițiile [...] [...], rezultă că, pentru a reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată direct cu consumatorul;

b). prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului;

c) nu este respectată cerința bunei-credințe.

Prin urmare, doar îndeplinirea primei condiții referitoare la lipsa negocierii nu este suficientă pentru stabilirea caracterului abuziv al unei clauze contractuale.

Totodată, cele trei condiții prevăzute de lege sunt distincte, astfel că împrejurarea că este îndeplinită una dintre condiții nu poate conduce la concluzia că ar fi îndeplinite și celelalte condiții, fără să fie probat acest lucru.

Pentru aprecierea caracterului abuziv al unei clauze contractuale urmează a fi avute în vedere următoarele criterii stabilite în art.4 alin.5 din Legea nr.193/2000 (care transpune art.4 alin.1 din [...] [...]/CEE) :

- natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii contractului;

- toți factorii care au determinat încheierea contractului;

- alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

Cu privire la caracterul nenegociat al clauzei în discuție, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, astfel cum am reţinut.

Simpla lipsă a negocierii nu este suficientă, după cum nu poate determina, prin ea însăși, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligațiile părţilor, atât timp cât utilizarea unor contracte standard nu este interzisă de lege ci, dimpotrivă, uneori chiar recomandată, pentru asigurarea exigențelor prudențiale bancare, impuse chiar de [...].

Prin urmare, se impune a se analiza în ce măsură clauza de risc valutar a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligațiile părţilor, contrar exigențelor bunei-credințe.

[...] cum s-a stabilit în jurisprudența [...] de Justiție a [...] Europene, în scopul aprecierii existenței eventuale a unui dezechilibru semnificativ trebuie să se țină seama de natura bunului sau a serviciului care face obiectul contractului, raportat la toate circumstanțele care au însoțit încheierea acestui contract, precum și la toate celelalte clauze ale acestuia (cauza Constructora [...] SA, [...].

Curtea de la [...] a reținut că dezechilibru semnificativ poate să rezulte din simplul fapt al unei atingeri suficient de grave aduse situației juridice în care este plasat consumatorul, în calitate de parte la contractul în cauză, în temeiul dispozițiilor naționale aplicabile, fie sub forma unei restrângeri a conținutului drepturilor de care, potrivit acestor dispoziții, consumatorul beneficiază în temeiul acestui contract, fie sub forma unei piedici în exercitarea acestora sau a punerii în sarcina sa a unei obligații suplimentare, neprevăzută de normele naționale (cauza Constructora [...] SA, [...].

Totodată, în cauza [...] [...], [...], Curtea de Justiție a [...] Europene a statuat că „noțiunea „dezechilibru semnificativ” în detrimentul consumatorului trebuie apreciată prin intermediul unei analize a normelor naționale aplicabile în lipsa unui acord între părți, pentru a evalua dacă și, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare.

De asemenea, este relevant în acest scop să se procedeze la o examinare a situației juridice în care se găsește consumatorul menționat având în vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor abuzive”.

[...] aceste considerații din jurisprudența [...] de Justiție a [...] Europene la situația de fapt din prezenta cauză, clauza referitoare la riscul valutar, nu produce un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.

Într-adevăr, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de credit intervenit între părți , reclamanții au primit credit în franci elvețieni.

Primind creditul în franci elvețieni, este absolut firesc ca banca să solicite restituirea sumelor acordate cu titlu de credit în franci elvețieni, alături de celelalte costuri convenite de părți.

Împrejurarea că a crescut cursul francului elvețian față de data contractării creditului nu poate conduce la concluzia că ar exista un dezechilibru economic întrucât banca nu beneficiază de această creștere din moment ce i se restituie exact suma pe care a împrumutat-o reclamanților, alături de celelalte costuri convenite.

Or, dacă s-ar admite solicitarea reclamanților de suportare în mod egal a risculul valutar, ar exista un dezechilibru economic evident în defavoarea băncii întrucât acesteia i s-ar restitui o sumă mult mai mică decât cea împrumutată.

Faptul că, în concret, pentru o perioadă de timp din durata contractului, fluctuația cursului valutar a fost defavorabilă reclamanților nu este de natură a atrage dezechilibrul avut în vedere de textul legal, întrucât raportarea nu se poate realiza la situațiile concrete ivite la un moment dat, ci la conținutul juridic al drepturilor și obligațiilor părților.

[...] invocă deprecierea monedei naționale în raport de francul elvețian.

Raportat la data încheierii contractului de credit, art.1578 din vechiul Cod civil consacra principiul nominalismului monetar: „Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract. [...] o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății”.

[...], principiul nominalismului monetar are o reglementare legală.

În atare condiţii, clauzele contractuale privind rambursarea creditului în moneda în care a fost acordat/riscul valutar nu pot fi considerate ca afectând interesele economice legitime ale reclamanților.

Nicio prevedere legală nu consacră dreptul unei persoane împrumutate de a restitui împrumutul cu încălcarea principiului nominalismului monetar.

Prin clauza referitoare la riscul valutar nu a fost afectată situația juridică a reclamanților, nefiind puși într-o poziție mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național.

Indiferent de moneda avută în vedere, cursul valutar fluctuează, iar acest lucru este notoriu, fiind cunoscut chiar și de cel mai puțin avizat consumator, care nu are cunoștințe de specialitate.

Având în vedere notorietatea aspectului privind fluctuația cursului valutar, trebuie apreciat că nu era necesară o informare expresă în acest sens a reclamanților.

Aceasta, întrucât orice persoană cunoaște că, în condițiile în care solicită și obține un credit în valută, trebuie să îl restituie în aceeași monedă, valuta respectivă putând varia în raport de moneda națională, dată fiind perioada mare de timp în care se desfășoară relațiile contractuale.

Pe de altă parte, deși este de notorietate fluctuația cursului monetar, acest lucru nu echivalează cu prevederea diferențelor concrete, respectiv cu cât acest curs va crește sau va scădea.

Dacă reclamanții ar dovedi că pârâta cunoștea, la momentul încheierii convenției de credit, cum va evolua cursul valutar și, cu bună-știință, a ascuns această informație, cererea acestora ar fi întemeiată.

Însă, în speță, reclamanții nu au produs nicio dovadă că pârâta cunoștea, la momentul încheierii contractului de credit care va fi evoluția concretă a cursului valutar.

Este adevărat că profesionistul are o obligație de informare, însă aceasta trebuie păstrată în limite rezonabile, neputând să i se pretindă anticiparea cursului valutar [...]-leu pe perioade îndelungate de timp (120 luni, în cazul contractului de credit încheiat între părțile litigante).

[...] fapt că banca este un profesionist în domeniul financiar-bancar nu implică în mod necesar cunoașterea de către aceasta a modului cum va evolua cursul valutar, cu atât mai mult cu cât perioada contractuală este una îndelungată.

Instanţa constată că sunt foarte clare și inteligibile clauzele contractuale referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordat și la suportarea riscului valutar, fiind evident că acest risc este în sarcina ambelor părți, după cum are loc o apreciere sau o depreciere a monedei contractate în raport de moneda națională.

Instanţa consideră că reclamanții au fost în măsură să prevadă, la data încheierii contractului de credit, care sunt consecințele juridice și economice pe care le implică aceste prevederi contractuale.

Acordarea creditelor în franci elvețieni era legală, conform normelor în vigoare la data încheierii contractului de credit de către reclamanţi şi este legală şi în prezent, astfel că nu poate fi considerată ilicită deținerea în portofoliu de către bancă a unor astfel de credite.

Sub acest aspect nu s-ar putea reţine reaua credinţă a băncii în raport cu reclamanţii care au contractat un credit într-o monedă pe care au considerat-o, la acel moment, ca fiind „mai avantajoasă”.

De altfel, contractarea unui credit pe un termen atât de lung -10 ani implică şi suportarea riscului valutar de către împrumutat şi nu transformă un contract de credit dintr-unul comutativ în unul aleatoriu.

Sub acest aspect, instanţa observă că, la momentul încheierii contractului, la data de 18.08.2008, 1 franc elveţian era [...] lei, iar 1 euro era [...] lei.

Apoi, la data declarării scadenţei anticipate a creditului-22.07.2015, 1 franc elveţian era [...] lei, iar 1 euro era [...] lei.

În fine, la data de 18.08.2018- la care reclamanţii trebuia să achite ultima rată, 1 franc elveţian era [...], iar 1 euro era [...].

Se observă aşadar că ambele monede comparate au fluctuat, dacă reclamanţii ar fi contractat un credit în euro, spre exemplu, tot ar fi trebuit să suporte riscul valutar.

Sub acest aspect, nu s-ar putea reţine reaua credinţă a băncii.

Este evident că reclamanţii au optat pentru moneda al cărei curs era, la acel moment, cu o cotaţie mai bună.

Nu se poate reţine susţinerea reclamanţilor, potrivit căreia, pe o perioadă de 120 luni, creşterea valorii [...] constituie un eveniment excepţional şi imprevizibil.

Ca atare, prin clauzele contractuale referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordat și la suportarea riscului valutar nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.

Nici a treia condiție legală, privind nerespectarea cerinței bunei-credințe, nu este îndeplinită în cauză cu privire la clauza de risc valutar. [...] cum am reţinut, reclamanţii, care au sarcina probei, nu au dovedit că banca ar fi cunoscut fluctuaţia cursului valutar şi nu a informat reclamanţii cu privire la acest aspect.

Teoria impreviziunii are scopul de a reajusta drepturile și obligațiile părților, întinderea acestora, or, prin soluționarea cererii reclamanților nu se tinde spre un astfel de scop, ci spre dezechilibrarea contractului în defavoarea pârâtei, contrar dispoziţiilor legale şi contractuale.

Relativ la aplicabilitatea disp. art. 36 din [...] nr.52/2016 .

[...] au invocat aceste dispoziţii legale cât priveşte cererea de revizuirea contractului, potrivit cărora” [...] se asigură că, în cazul în care un consumator deţine un împrumut în valută, acesta este avertizat periodic, ori de câte ori este cazul, dar cel puţin lunar, pe suport hârtie sau pe alt suport durabil de comun acord agreat între părţi, cu confirmare de primire, cel puţin în cazurile în care valoarea totală plătibilă de consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb de la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda naţională. [...] îl informează pe consumator în legătură cu o creştere a cuantumului total plătibil de către acesta, prezintă dreptul de conversie într-o monedă alternativă şi condiţiile în care se poate efectua acesta.”

Or, aşa cum am reţinut în precedent, contractual părţilor a fost unul de nevoi personale, iar disp. art. 36 invocate, nu sunt aplicabile, rap. la art.2 alin.1, din acelaşi act normative “Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică tuturor contractelor de credit pentru consumatori privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile şi contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil.”

Pentru considerentele expuse, raportat la dispoziţiile legale incidente şi probatoriul administrat, instanţa va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea privind pe reclamanţii: [...] [...] şi [...] [...], ambii domiciliaţi în [...], sat [...], str. [...] nr. 8, jud. [...], în contradictoriu cu pârâta [...] [...] SA, reprezentată prin [...] [...] şi Asociaţii, cu sediul în mun. [...], [...] [...] nr. 175, bl. 44, sc.

C, et. 2, ap. 76, sector 3, având ca obiect clauze abuzive – Legea nr. 193/2000, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria [...].

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei la 05.07.2024.

Preşedinte, Grefier,

[...] [...] [...] [...] [...] se află în CO

a semnat grefier şef [...] M

[...]. [...] 31.07.2024

[...]. [...] 5 ex.

31.07.2025