Hotărâre nr. 894 din 12.03.2024

Dosar nr. 383/275/2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA [...]

[...]

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 894/2024

Şedinţa publică de la 12 [...] 2024

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: [...] [...]

Grefier: [...] [...] [...]

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta [...] (fosta [...]) [...] domiciliată în [...], str. [...], nr.33, bl...., sc.1, et.4, ap.17, sector 4, cu domiciliul procesual ales la [...] av. [...] [...] cu sediul în [...], str. [...] [...], nr.21, sector 4 în contradictoriu cu pârâţii: [...] [...] domiciliată în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...], cu domiciliul procesual ales la [...] av. [...] [...] [...] cu sediul în [...], [...] [...], nr.7, bl.A7, ap.2, parter, jud. [...], , [...] [...] domiciliată în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...], [...] [...] [...] şi [...] [...], domiciliaţi în com. [...]. sat [...], jud. [...], având ca obiect constatare nulitate act juridic (disjungere dosar nr. [...]

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27.06.2024 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când judecătorul, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen în vederea pronunţării la data de 12.07.2024.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria [...] sub nr.152/275/25.01.2022, contestatoarea [...] [...] (fostă [...]), în contradictoriu cu intimaţii [...] [...], [...] [...], numiţii [...] [...], [...] [...], [...] [...] [...] şi [...] [...]- în calitate de succesibili ai defunctului [...] [...] a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. [...], pronunţată de Judecătoria [...] în dosarul nr. 1343/1999.

În motivare a arătat, în esenţă că dosarul nr.1343 /1999 a avut ca obiect dezbaterea succesorală şi partaj succesoral de pe urma mamei sale, defuncta [...] [...], iar sentinţa nr. [...] a fost pronunţată fără a fi legal citată.

A expus pe larg situaţia de fapt.

În drept, a invocat art. 317,319 din vechiul Cod de procedură civilă, art.105, art. 106, art.108, art. 103 [...].civilă şi art. 6 din [...] [...], dreptul la un proces echitabil, art. 119 şi urm.[...].civilă.

A depus apoi cereri completatoare, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din [...] şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] [...] din [...].

Prin încheierea din 09.02.2023, pronunţată în dosarul nr. 152/275/2022, nstanţa, în temeiul disp. art.99 [...].civilă a dispus disjungerea cererilor completatoare şi înregistrarea unui nou dosar, la acelaşi complet, având ca obiect constatare nulitate absolută contract, privind:

-Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din [...], în care are calitatea de reclamant [...] (fostă [...] [...]) şi pârâţi: [...] [...], cu domiciliul în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...] cu domiciliul procesual ales la [...] av. [...] [...] [...] cu sediul în [...], [...] [...], nr.7, bl.A7, ap.2, parter, jud. [...], [...] [...] cu domiciliul în com. [...], [...] [...], str. ..., nr.23, jud. [...], numiţii [...] [...], cu domiciliul în com. [...], sat [...], jud. [...], [...] [...], cu domiciliul în com. [...], sat [...], jud. [...], [...] [...] [...] cu domiciliul în com. [...], sat [...], jud. [...] şi [...] [...] [...], cu domiciliul [...], str. 1 [...], bl.8, ap.2, jud. [...] - în calitate de succesibili ai defunctului [...] [...] şi

-Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] [...] din [...], în care are calitatea de reclamant [...] (fostă [...] [...]) şi pârâţi [...] [...], cu domiciliul în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...] cu domiciliul procesual ales la [...] av. [...] [...] [...] cu sediul în [...], [...] [...], nr.7, bl.A7, ap.2, parter, jud. [...], [...] [...] cu domiciliul în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...], [...] [...] [...] şi [...] [...] domiciliaţi în com. [...], sat [...], jud. [...], cei doi din urmă fiind cumpărătorii din contractul nr.201/2013.

S-a dispus ataşarea, în copie: f.16-19, f. [...], f. [...], f.151.

Se vor extrage f.95-115,119-136, f. [...], lăsând la dosarul nr.152/275/2022 copii.

Se vor comunica pârâţilor copii de pe înscrisuri şi vor fi citaţi cu menţiunea de a formula întâmpinare.

S-a pus în vedere reclamantei să timbreze cererea cu taxă judiciară de timbru de 1574,66 lei, conf. art. 3 din [...] 80/2013 în dosarul nou format cu termen la 09.03.2023, ora [...]

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. [...] prezenta cauză.

Prin cererea completatoare depusă la [...] vol.I, reclamanta [...] ( fostă [...] ) [...] a solicitat să se constate nulitatea absoluta si anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. [...] de catre [...] [...] [...] [...], încheiat între [...] [...] şi [...] [...] în calitate de vânzători şi cumpărător [...] [...] [...] avand ca obiect vanzarea frauduloasă a bunului imobil, în scopul de a ascunde tranzacţii încheiate cu încalcarea dispozitiilor legale privind dobândirea bunului în mod legal, pentru imobilul teren intravilan în suprafaţă de 1555 mp , compus din suprafata de teren arabil în suprafata de 735 mp si 820 mp teren curti construcţii şi constructiile C1 -casa de locuit construită din paiantă acoperita cu tigla avand 4 încaperi în suprafaţă de 60 mp, si construcţia [...], având două încăperi în suprafaţă de 40 mp, situate înm com. [...], jud.[...], tarla 9 , parcelelee 591-592, având număr cadastral provizoriu 325 N, înscris în [...] funciară nr.[...] a localităţii [...], jud. [...].

Bunul imobil vândut a fost dobândit de [...] [...] prin cumpărare de la [...] [...], acesta la rândul său a dobândit bunul imobil în baza sentinţei civile nr. [...], pronunţată în dosarul nr. 1343/1999 de către Judecătoria [...], a cărei anulare se cere prin contestaţia în anulare, sentinţa nefiind definitive şi irevocabilă, având în vedere motivele contestaţiei.

A solicitat să se dispună interdicţia de înstrăinare, vânzare şi grevare a bunului imobil înscris în CF nr.[...] a localităţii [...], jud. [...], până la soluţionarea definitive a cauzei.

A arătat că, în situaţia admiterii contestaţiei în anulare, având ca effect juridic anularea sentinţei civile nr.[...] pronunţată de Judecătoria [...] în dosarul nr. 1343/1999, urmând să se procedeze la o nouă dezbatere a succesiunii de pe urma defunctei [...] [...], întrucât dezbaterea succesiunii în dosarul nr.1343/1999 a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor procedural ce au cauzat părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea sentinţei de partaj.

În baza acestei sentinţe, [...] [...] a dobândit imobilul casă şi teren înscris în CF nr.[...] a localităţii [...], jud. [...], acesta l-a înstrăinat către [...] [...] care, la rândul său, deşi cunoştea faptul că dosarul s-a soluţionat cu lipsă de procedură, în mod fraudulos a înstrăinat bunul către [...] [...] [...].

În drept, a invocate disp. art. 902 şi urm. Cod civil, art. 317 şi urm. Cod procedură civilă de la 1865, Legea nr.7/1997 cu privire la publicitatea imobiliară. A anexat înscrisuri-f.23 şi urm.

La data de 04.03.2022, pârâta [...] [...] a formulat întâmpinare-f.31 şi urm.

Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. [...] de catre [...] [...] [...] [...], încheiat între [...] [...] şi [...] [...] în calitate de vânzători şi cumpărător [...] [...] [...] căsătorit cu [...] [...] a susţinut că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață totală de 1555 mp teren intravilan , constând în suprafață de [...] mp teren arabil și suprafața de 820 mp teren curți-construcții , respectiv două corpuri de casă , unul notat Cl , altul notat cu C2 , și un grajd (C3) prin vânzare-cumpărare de la numitul [...] [...] , după cum reiese din Contractul de vânzare-cumpărare încheiat și Autentificat cu nr. 2272 din 20.12.2000.

Asupra construcțiilor acestui imobil a efectuat renovări , a înlocuit total acoperișul , a reparat pereții , plafoanele , duşumelile , a turnat beton , a schimbat toată instalația electrică și l-a racordat la utilități.

Ulterior , în anul 2013 , pârâta a vândut dreptul de proprietate asupra imobilului numiților [...] [...]-[...] căsătorit cu [...] [...] , după cum reiese din Contractul de vânzare-cumpărare cu Încheierea de [...] nr. 201 din 08.03.2013 .

A solicitat respingerea cererilor reclamantei ca neîntemeiate.

În drept, a invocate disp. art. 205 [...].civilă, art. 319 [...].civilă de la [...]

A anexat înscrisuri-f.35 şi urm.

A solicitat obligarea contestatoarei la cheltuieliu de judecată.

La data de 24.03.2022, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare şi cerere de completare a acţiunii-f.47 şi urm. vol.I

A solicitat nulitatea absolută a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. [...] încheiat de către [...] [...] [...] pentru lipsa acordului de voinţă a vânzătorului, în cadrul contractului lipseşte semnătura vânzătorului şi nicio menţiune din cuprinsul contractului nu face referire la această lipsă.

Un alt motiv invocat este neplata sultei de către vânzător către ceilalţi coproprietari.

A solicitat disjungerea capătului de cerere privind nulitatea absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. [...] încheiat de către [...] [...] [...].

A arătat, în esenţă că, prin sentinţa civilă nr. 1128/1999 pronuntata de [...] [...] în dosarul nr. 1343/1999, [...] [...] a fost obligat sa platească sultă către toti fii acestuia, inclusiv catre reclamantă, în aceste condiţii nu putea să exercite dreptul de dispoziţie asupra imobilului .

[...] dobândirea imobilului prin sentinţa arătată, [...] [...] nu a întabulat dreptul de proprietate, nici [...] [...] nu a făcut-o după cumpărarea de la [...] [...], abia soţii [...] au făcut întabularea.

A anexat înscrisuri-f.51 şi urm.

La data de 15.02.2023, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar-f.87 vol.I, a depus însc risuri, iar prin încheierea din [...], instanţa a admis cererea şi a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbre de 1574,66 lei.

La 09.03.2024, reclamanta, prin apărător a formulat cerere modificatoare , cu privire la anularea celor două contracte-f.113, suplimentând motivele :

-[...] [...] a înstrăinat o suprafaţă mai mare 1555 mp decât cea dobândită prin sentinţa civilă nr. [...] ( 700 mp);

-la rândul lor, soţii [...] au înstrăinat către soţii [...] aceeaşi suprafaţă, de 1555 mp ;

-nu s-au făcut verificări în CF sau în registrul de transcripţiuni, la data înstrăinării de la [...] [...] la [...] [...], scutind notarul de verificări;

-vânzarea imobilului se bazează pe o sentinţă care nu este definitivă şi irevocabilă, fiind în apel- dosar nr. 188/91/2022.

La termenul din 09.03.2024- încheiere f. 114 s-a pus în discuţie calificarea obiectului cât priveşte nulitatea contractului nr.[...], în sensul că cererea are ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din oraşul [...] cât priveşte punctul 1.

La [...] şi urm. au depus la dosar pârâţii [...] [...] [...] şi [...] [...], care au fost introduşi în cauză prin încheierea din 09.02.2023 pronunţată în dosarul nr. [...]

În motivare au arătat, în esenţă:

În fapt, au fost chemaţi în judecată de reclamanta pentru ca instanţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 201 din 8 martie 2013 de [...] [...] [...] [...] din orașul [...], contract prin care vânzătorii pârâţi [...] [...] şi [...] [...] le-au înstrăinat suprafaţa totală 1555 mp. teren curți şi arabil, precum şi construcţiile situate pe această suprafaţă, aşa cum sunt aceste imobile descrise în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare arătat.

Preţul vânzării achitat integral a fost de [...] [...], intabulandu-și dreptul de proprietate astfel obţinut în cartea funciară nr. - [...] [...], deschisă anterior pe numele vânzătorilor din contract.

A solicitat reclamanta nulitatea absolută şi anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 201 din 8 martie 2013, invocând ”vânzarea fraduloasa a imobilului, în scopul de a ascunde tranzacții încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind dobândirea bunului în mod legal” și motivând această susţinere prin aceea că bunurile au fost dobândite de vânzătorii [...] [...] și [...] [...] prin cumpărare de la def. [...] [...], care, la rândul său, le dobândise conform sentinţei civile nr. 1128 din 06.12.1999 și că pârâta [...] [...] cunoștea faptul că dosarul în care s-a pronunțat această sentinţă civilă (D. 1343/1999, aflat în prezent în apel) s-ar fi soluţionat cu o lipsă de procedura, astfel încât pârâta ar fi înstrăinat în mod fraudulos imobilul în favoarea lor.

Reclamanta nu indică în mod expres cauza de nulitate pe care o invocă, ci dimpotrivă solicită atât ”nulitatea absolută” cât și ”anularea” contractului, aceasta din urmă, sub aspect terminologic, desemnând nulitatea relativă.

Or, între nulitatea absolută și cea relativă există majore deosebiri de regim juridic, dar mai ales de cauze care atrag nulitatea absolută, respectiv nulitatea relativă a unui act juridic civil.

Se înțelege din motivarea faptică a cererii sale: ”vânzarea frauduloasă", „scopul de a ascunde”, etc. ca reclamanta are în vedere una dintre condiţiile actului juridic civil, şi anume cauza (scopul) actului juridic, care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui act juridic, invocând în sensul nulității — o cauză ilicită și imorală şi respectiv frauda la lege.

Or, atât frauda la lege, care presupune tot o cauză ilicită, precum şi cauza ilicită şi imorală în general, sunt sancţionate cu nulitatea absolută a contractului, conform prev. art. 1237 noul Cod Civil şi respectiv art.1238 alin. 2 noul Cod Civil (fiind sub imperiul noului Cod Civil, având în vedere data încheierii contractului, 08.03.2013).

În aceste condiţii, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului, cazul de nulitate invocat fiind cauza ilicită/imorală şi frauda la lege, reglementate din punct de vedere juridic pe prevederile art. 1237 şi 1238 alin. 2 noul Cod Civil, raportat la prev.

Art. 1246 şi 1250 şi urm.

Cod Civil.

Între soții [...] și vânzători nu există niciun grad de rudenie.

[...] sunt plecaţi din ţară din anul 2000, locuind şi lucrând constant în străinătate, tatăl lor aflând despre vânzarea imobilului în litigiu ca urmare a unui anunţ postat în localitate, prin lipirea unui afiș.

Interesaţi de achiziţionarea unui imobil în com. [...], [...] [...] s-a deplasat în anul 2013 în [...] pentru semnarea contractului, ulterior plecând din nou în [...], unde se afla și în prezent, venind în țară doar pe perioada concediilor.

[...] încheierea contractului nr. 201 din 8 martie 2013, au efectuat investirii/renovări/modificări la imobilul în litigiu, în sensul că au refăcut gardurile şi au edificat o anexă pentru animale, din cărămidă și ciment, au plantat un număr de aproximativ 30 de pomi fructiferi în gradină, creând astfel o livadă pe suprafața de teren, au racordat imobilul la rețeaua de apă, efectuând alimentarea cu apa din stradă şi până în capătul grădinii.

Din cauza vechimii, 2 camere şi un hol din casa de locuit Cl s-au deteriorat şi degradat într-atât încât au fost nevoiți să îndepărteze materialele căzute la pământ şi degradate din curtea imobilului.

Pe fondul cauzei, reclamanta nu dovedește că actul de vânzare cumpărare a

cărui nulitate o solicită a fost încheiat cu rea-credință și cu complicitate la fraudă între cumpărători și vânzători ori cauza ilicită/imorală ar fi fost comună şi pârâţilor, în calitate de cumpărători în cadrul contractului.

Pentru a putea vorbi despre existenţa nulităţii absolute pentru cauza ilicită/imorală şi respectiv frauda la lege este absolut necesar să fie dovedită conicvenţa ilicită/frauduloasă, existenţa unei culpe cât de mici în persoana cocontractantului, în speţă pârâții, care nu ar fi fost suficient de diligenţi la data încheierii actului. [...] sau trebuind să cunoască pretinsa cauză ilicită.

În acord cu dispoziţiile art. 1238 alin. 2 Cod civil.

Au invocate disp. art. 1236 Cod civil și chestiuni teoretice privind cauza actului juridic.

[...] au devenit proprietari ai imobilului de bună credință, întemeindu-se pe informațiile înscrise în [...] Funciară [...] [...] conform menţiunilor exprese din contract, mai mult fiind depus la dosarul vânzării extras de carte funciară pentru autentificare eliberat de [...] care nu făcea referire la notarea vreunor litigii/sarcini/constituire de drepturi reale în favoarea altor persoane privitor la imobil.

La momentul încheierii contractului imobilul fiind înscris e numele vânzătorilor în cartea funciară.

Prezentarea din partea vânzătorilor paraţi și astfel existenţa certă a unui act de proprietate în original al vânzătorilor (contractul autentic de vânzare cumpărare 2272 din 20.12.2000), reprezintă fără putință de tăgadă un alt indiciu suficient care le-a dat motive cumpărătorilor să se încreadă în regimul juridic declarat al imobilului şi nu doar să nu cunoaştem dar nici să aibă vreo bănuială/îndoială privitor la o aşa zisa vânzare frauduloasă.

În acelaşi sens a fost şi certificatul fiscal eliberat de [...] com. [...], care a atestat o dată în plus faptul că imobilul aparţine vânzătorilor şi că nu are loc vreo vânzare frauduloasă a acestuia.

Şi faptul deţinerii posesiei asupra imobilului de către vânzători la data încheierii contractului nu poate fi interpretat decât în sensul existenţei bunei credinţe din partea subsemnaţilor, care ne-am îndeplinit şi obligaţia de veŕificare a stării în care se afla bunul imobil la momentul predării, după cum se declara în cuprinsul contractului.

Dacă reclamanta (având în vedere că în cadrul acestui dosar, 383/275/2023, solicită şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2272 din 20.12.2000, încheiat între [...] [...] şi pârâţii [...] [...] şi [...] [...], contract în baza căruia a fost încheiat contractul în care pârâții au calitatea de cumpărători), înţelege să invoce principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients (principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulări actului inițial), în considerarea prevederilor art. 1254 [...]. alin.2:

Principiul ”resoluto iure dantis, resorvitur ius accipientis" privește efectele nulității actelor juridice față de terți, ce poate fi definit ca acea regulă de drept potrivit căreia anularea actului inițial, primar, atrage anularea și a actelor subsecvente, următoare, datorită legăturii sale cu primul.

De la acest principiu, care se bucură de o consacrare legală într-un text de principiu sau cu caracter general, există însă excepții, respectiv cazuri în care, deși se anulează actul principal, actul subsecvent este menținut.

[...] actului subsecvent, în caz de excepții de la principiul mai sus enunțat, se justifică prin două principii de fapt, acela al ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării stabilității circuitului civil.

Ca o excepție de la principiul " resoluto iure dantis" este și cazul subdobânditorilor de bună-credință și cu titlu oneros al unui imobil, cum este cazul în speță.

[...], în calitate de subdobânditori cu titlu oneros, au fost de bună-credință, întrucât nu au cunoscut că cei cu care au contractat nu ar avea calitatea de unici proprietari al bunului ori că ar fi fost încălcate” dispoziţiile legale privind dobândirea bunului în mod legal” și nici nu puteam cu minime diligențe, să cunoaştem faptul că actul juridic, respectiv contractul 2272/2000, în baza căruia paraţii ne-au înstrăinat imobilul, ar putea fi lovit de nulitate sau afectat de vreo cauză de nulitate.

Această excepție se întemeiază pe principiul necesității asigurării securității și stabilității circuitului civil și, nu în ultimul rând, pe principiul echității și ocrotirii bunei credințe a terțului subdobânditor, în speţă subsemnaţii.

Atât Codul civil de la 1865, cât și actualul Cod civil ridică buna-credință la rangul de principiu, care trebuie să stea la baza tuturor raporturilor juridice de drept privat.

Toate drepturile trebuie exercitate și toate obligațiile trebuie executate cu bună-credință.

[...] mult, buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce invoca reaua-credință.

Apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1128 din 06.12.1999, prin repunerea în termenul de declarare a apelului, sentinţa ce a stat la baza contractului 2272/2000, a fost înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești ulterior încheierii contrąetului de vânzare-cumpărare în cadrul căruia au calitatea de cumpărători şi a cărui nulitate se solicită în cauză.

Astfel, existenta perfect valabilă a contractului de vânzare cumpărare nr. 2272 din 20.12.2000 a fost de natură a demonstra, la momentul acordului de voință dintre pârâți şi vânzători, calitatea de proprietari exclusivi ai vânzătorilor asupra bunurilor înstrăinate.

A solicita unui terț să nu țină cont de cele rezultate dintr-un act autentic de vânzare cumpărare echivalează cu a ignora valoarea de înscris autentic al actului și forța probantă corespunzătoare unui asemenea înscris.

În ceea ce priveşte «noile motive de nulitate absolută» ale contractului de vânzare cumpărare nr. 201 din 08.03.2013, invocate de reclamanta prin cererea modificatoare depusă la termenul de judecata din data de 09.03.2023, au arătat:

În primul rând, în ceea ce priveşte strict contractul de vânzare cumpărare nr. 201 din 08.03.2013, aspectele invocate în cererea modificatoare de către reclamanta nu reprezintă, niciunul dintre ele, cauze de nulitate absolută a contractului în care au calitatea de cumpărători.

Cauzele de nulitate ale unui contract, ca izvor de obligaţii, sunt prevăzute de lege şi constau în încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului.

Niciunul dintre aspectele învederate de reclamanta prin această cerere modificatoare nu vizează şi nici măcar nu se referă la vreo încălcare a vreunei condiţii cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului nr. 201/2013, astfel încât cele invocate de reclamanta nu reprezintă cazuri de nulitate proprie a contractului în care pârâșii sunt cumpărători, ci ar viza consecinţe ale nulităţii actului iniţial, contractul 2272/2000.

Faptul că def. [...] [...] ar fi înstrăinat către paraţii [...] [...] şi [...] o suprafaţă mai mare decât cea dobândită prin sentinţa civilă 1128/1999, respectiv 1555 mp. faţă de 700 mp.

Teren atribuiţi lui prin sentinţa civilă arătată şi astfel faptul că, evident pârâților li s-a înstrăinat suprafaţa dobândită de pârâţii [...] [...] şi [...] prin contractul 2272/2000, nu reprezintă o cauză de nulitate proprie a contractului nostru de vânzare cumpărare, ci eventual, poate viza acelaşi aspect mai sus învederat, în sensul principiului” resoluto iure dantis, resorvitur ius accipientisl , înţelegând să reitereze și în acest context aspectele mai sus arătate, privind excepţiile de la acest principiu, care opreaza în favoarea pârâților.

Din punctul lor de vedere, în contractul nr. 2272 din 2000, la modul de dobândire a imobilului de la pct. l, s-a făcut doar o eroare menţionându-se că întreg imobilul a fost dobândit de def. [...] [...] prin sentinţa de partaj, în realitate, având în vedere existenta titlului de proprietate nr, 76547/august 1995 (care reprezintă mod de dobândire și a terenurilor de la pct. 2-5 din acelaşi contract), titlu în care figurează atât suprafaţa de 700 mp.

Teren curţi construcţii din T. 9, PC. 592 — care a făcut şi obiectul partajului (ne întrebăm cum, atâta timp cât această suprafață face parte din titlul emis pe numele propriu al def. [...] [...] iar dosarul de partaj a avut ca obiect partajarea averii rămase de pe urma def. [...] [...], soţia lui [...]), cât și suprafața de 700 mp.

Teren arabil din T. 9, PC. 591.

Această din urmă suprafață de teren arabil nu a făcut obiectul partajului, însă figurează în cuprinsul TP emis pe numele vânzătorului [...] [...], titlu existent şi depus la dosarul vânzării, astfel încât apreciem că doar s-a menţionat greşit modul de dobândire a suprafeţei de 700 mp teren arabil, ca fiind prin sentinţa de partaj, în loc ca fiind proprietatea vânzătorului conform titlului, aşa cum cum e cazul pentru restul terenurilor de la pct. 2 - 5.

În orice caz, nu poate fi reţinută ideea că vânzătorul [...] [...] a înstrăinat mai mult decât avea sau ceea ce nu avea, atâta timp cât deţinea la momentul vânzării atât suprafaţa de 700 mp.

Teren curte, conform sentinţei, cât şi suprafaţa de 700 mp.

Teren arabil, conform titlului de proprietate, valabil atât atunci cât şi în prezent.

De aceea, cu atât mai mult nu poate fi afectat de vreo cauză de nulitate contractul de vânzare cumpărare unde subsemnaţii avem calitatea de cumpărători.

Tot astfel, faptul că nu s-au făcut verificări ale registrelor de sarcini cu ocazia încheierii contractului 2272/2000 sau că nu s-au făcut verificări la cartea funciara privind intabularea dreptului de proprietate a def. [...] [...] dobândit conform sentinţei civile nr. 1128/1999 ori că nu ar fi fost plătite sultete stabilite conform acestei sentinţe, nu îi vizează În niciun fel, urmând a avea în vedere prevederile legale aplicabile la momentul încheierii contractului 2272/2000, vizând obligativitatea verificării registrelor invocate de reclamanta sau obligativitatea înscrierilor de carte funciară la acel moment.

În sfârşit, faptul că vânzarea acestui bun are la bază o sentinţă civilă, care în prezent nu este definitivă, ba mai mult, s-a dispus trimiterea cauzei la rejudecare, conform deciziei pronunţate de Tribunalul [...] în data de 09.03.2023, în principal, nu afectează valabilitațea contractului nr. 201/2013 prin prisma pricipiului anulării actului subsecvent, având în vedere aspectele învederate mai sus, pe care le completează cu următoarele chestiuni:

Astfel, chiar dacă paraţii [...] [...] şi [...] [...], în calitate de vânzători în contractul 201/2013, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2272/2000 prin fraudarea legii, având la bază o cauză ilicită și imorală, şi chiar dacă sentinţa civilă nr. 1128/1998 va fi modificată în orice sens, inclusiv în sensul că def. [...] [...] (moştenitorilor săi) să nu-i mai fie atribuite imobilele suprafaţa de 700 mp.

Teren şi construcţiile situate pe aceasta, urmează să se aibă în vedere că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 201/2013 s-au avut în vedere actele de proprietate prin care vânzătorii au dobândit proprietatea, contractul 2272/2000, perfect valabil la acel moment, și extrasul de carte funciară pentru autentificare.

Este extrem de important ca, la data încheierii actului autentic - contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 201 din 8 martie 2013, în cartea funciară a imobilului (deschisă pe numele vânzătorilor) nu figura vreo mențiune privitoare la litigii vizând imobilul sau faptul că contractul de vânzare 2272/200 ar fi anulat, anularea acestuia, dacă ar fi să intervină, intervenind ulterior încheierii actului translativ de proprietate prin clare subsemnaţii am dobândit proprietatea.

În drept, au invocate disp. art. 205 şi urm. [...]. civilă și temeiurile de drept invocate.

În susținere au solicitat administrarea probelor cu: acte, interogatoriul reclamantei și al pârâtei [...] [...], martora [...] [...], pe care o vor prezenta personal şi orice probe utile cauzei

La [...] vol. I a depus la dosar întâmpinare pârâta [...] [...]

În cazul primului act de vânzare cumpărare - autentificat sub nr. [...] se invocă de către reclamantă ca motiv de nulitate absolută lipsa acordului de voință al vânzătorului [...] [...], dedus din împrejurarea că ar lipsi semnătura acestuia pe actul de dispoziție.

Totodată, se invocă în cererea de chemare în judecată imposibilitatea efectuării vânzării legale a bunurilor meționate în actul de înstrăinare de mai sus întrucât vânzătorul nu ar fi plătit sultele la care a fost obligat odată cu dobândirea dreptului integral de proprietate asupra acestor bunuri — este vorba despre sultele la care instanța l-a obligat pe [...] [...] prin sentința civilă.nr.1128/06.12.2999 a [...] [...].

Sultele ce s-au stabilit în sarcina tatălui părților, [...] [...], au fost plătite înainte de înstrăinarea bunurilor menționate și va dovedi cu acte că s-a efectuat această operațiune prin executorul judecătoresc.

Neplata sultelor nu aduce însă atingere dreptului de proprietate, cel mult reprezintă o condiție de intrare efectivă în posesia bunurilor ce ulterior au fost vândute.

Referitor la cel de-al doilea act autentic de înstrăinare bunuri - Contractul de vânzare-cumpărare nr. [...] încheiat la [...] [...] [...] [...] din orașul [...], jud. [...], reclamanta invocă drept motive de nulitate absolută vânzarea frauduloasă a bunurilor supuse tranzacției prin acte intre vii, constând în aceea că dosarul nr. 1343/1999 al [...] [...], soluționat prin pronunțarea [...] civile nr. [...], în care vânzătorul [...] [...] a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor, ar fi fost soluționat cu lipsă de procedură de citare cu privire la reclamanta [...] (fostă [...]) [...]-parte în dosarul menționat, situație ce ar atrage nulitatea absolută a actului de înstrăinare a bunurilor.

Vânzarea bunurilor a avut loc în condițiile în care acestea au revenit prin hotărâre definitivă, cel puțin la acea dată, vânzătorului [...] [...], respectiv după ieșirea din indiviziune ce a format obiectul dosarului nr. 1343/1999 al [...] [...], cauză în care s-a pronunțat [...] civilă nr. [...]

În raport de motivele de nulitate absolută precizate de reclamantă în cererea de chemare în judecată adresată instanței și de interesul acesteia, acela de a dezbate din nou succesiunea defunctei [...] [...], astfel cum reclamanta a precizat în cererea de apel ce formează obiectul dosarului nr. 188/91/2022 al Tribunalului [...]/Secția I Civilă, aceste motive sunt doar aparent de nulitate absolută, fiind denumite și calificate astfel de reclamantă, fără a fi ele însele în conținut și în scopul urmărit de reclamantă de asemenea natură.

Reclamanta nu dovedește un interes legal actual în promovarea acțiunii în nulitatea absolută pendinte, întrucât legea nu îi mai poate recunoaște un interes în desființarea retroactivă a actelor supuse analizei aplicării acestei sancțiuni pentru motivul că în perioada de timp ce a trecut de la pronunțarea hotărârii în dosarul nr. 1343/1999 al [...] [...] au avut loc, pe de o parte, intrarea acestor bunuri în proprietatea exclusivă a tatălui reclamantei și al pârâtei, [...] [...], apoi acestea au fost înstrăinate succesiv prin cele două acte autentice a căror nulitate absolută se solicită în prezenţa cauză.

Bunurile ieșite din indiviziune în urmă decesului defunctei [...] [...], prin partajarea averii acesteia, au intrat în circuitul civil de mai bine de 20 de ani, timp în care dobânditorii succesivi au întreprins fie modificări, fie transformări esențiale, ori s-au manifestat de natură a fi ocrotiți de lege, astfel după cum legea ocrotește bună credință —art. 14 Cod civil.

[...] mult, înstrăinarea bunurilor a avut loc prin încheierea unor acte oneroase, situație ce prezumă, pe de o parte, că a avut loc încasarea contravalorii acestor bunuri de către vânzători, iar pe de altă parte, dispunerea de aceste bunuri a avut loc în deplinătatea manifestării lor legale de voință, cu capacitate deplină de exercițiu, întrucât capacitatea este regulă, iar incapacitatea este excepția, iar în aceste condiții, înstrăinarea succesivă a bunurilor nu a fost frauduloasă întrucât nu s-a urmărit eludarea legii prin acte aparent legale.

Lipsa acordului de voință la care se face referire în motivul de nulitate absolută cu privire la primul act de înstrăinare este un motiv de nulitate relativă, prev de art.1205, 1261, 1222 cod civil.

Motivele reclamate în prezenţa cauză nu sunt de fapt motive de nulitate relativă și se supun prevederilor art. 1248, 1249 alin. 2 şi art. 1251 cod civil.

A invocat și prematuritatea acțiunii, având în vedere că soluția pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 188/91/2022 al Tribunalului [...] se află în termenul de motivare a hotărârii și apoi în termenul legal de 30 de zile în care se poate ataca hotărârea cu apel.

Suntem, așadar, în prezența unei hotărâri nedefinitive de desființare a [...] civile nr. [...] a [...] [...], pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1343/1999 al [...] [...], situație ce nu face altceva decât să confime că cererea ce formează obiectul prezentei cauze este prematură, sens în care fie urmează fie să se suspende prezenta cauză până când se soluționează definitiv cauza în care s-a pronunțat hotărârea în Dosarul nr. 188/91/2022 al Tribunalului [...], fie acțiunea civilă urmează să fie respinsă ca prematură.

În drept a invocate disp. art.205 [...]. civilă.

A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu reclamantă, expertiză topo și construcții cu teza probatorie: identificare bunuri ce au format obiectul înstrăinărilor prin cele 2 acte autentice, măsură în care imobilele case mai corespund cu cele ce au format obiectul vânzării, identificarea eventualelor investiții la imobile şi cine le-a efectuat, toate acestea pentru situația eventuală a repunerii în situația anterioară.

La 11.05.2023, reclamanta [...] (fostă [...]) [...] formulează răspuns la întâmpinarea formulate de pârâţii [...] [...] şi [...] [...]- f.149 vol.

I şi urm.

Vol.

I în care a sintetizat, practic, toate motivele de nulitate invocate prin cererile completatoare succesive.

A structurat în 23 de puncta motivele de nulitate ale celor două contracte.

A arătat, în esenţă că:

Pentru a se prevala de bună credinţă, părţile trebuia să facă minime diligente cu privire la obiectul contractului, însă aceştia nu le-au făcut pentru că au recunoscut că ei nu locuiesc în ţară şi au venit doar să semneze contractul

[...] soţii [...], trebuiau să verifice în primul rând dacă bunul există în integralitatea lui, dacă cel care vinde are şi proprietatea bunului, şi dacă vânzătorul a dobândit bunul în mod legal.

[...] ce ar fi făcut aceste verificări sumare, ar fi putut să afirme că au fost de bună credință la data dobândirii bunului și pe parcursul executării contractului.

[...] recunosc că din anul 2000 nu locuiesc în ţară, „locuind şi lucrând constant în straintate”, tatăl lor aflând despre vânzarea bunului, aceştia s-au deplasat în ţară pentru semnarea contractului, ulterior plecând din nou în [...], unde se află și în prezent, ducând la concluzia că nu au avut posibilitatea să facă minine verificări decât că „li s-a prezentat un contract de vânzare cumpărare original” și că a existat un certificat fiscal de la Primărie şi un extras de carte funciară la data întocmirii vânzării.

Suprafaţa de teren înstrăinata 1555 mp- obiectul contractului este mai mare decât suprafața dobândită de [...] [...] prin sentința civile nr. [...], în condițiile în care nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are.

Din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat [...] se poate observa că lipseşte semnătura vânzătorului, adică a lui [...] [...], iar în încheierea de autentificare, notarul public nu face nicio menţiune că vânzătorul ar fi în imposibilitate de a semna şi că s-ar fi luat consimţământul printr-o altă modalitate, ceea ce confirmă că vânzătorul trebuia să semneze, şi nu a semnat contractul.

Prin întâmpinare pârâţii recunosc că se bazează pe bună credinţă deoarece” prezentarea din partea vânzătorilor şi existenţa certă a unui act de proprietate în original” le-ar fi creat o bună credinţă, însă din contract lipseşte semnătura vânzătorului.

În contractul de vânzare în ”original” se scrie că [...] [...] a dobândit bunul imobil de la tatăl sau [...] [...] ca prim mod de dobândire în baza sentinţei civile nr. [...], prin care atribuie paratului [...] [...] 700 mp teren curți clădiri T9, PC 592 și o casă de locuit compusă din 4 camere, antret, chiler, cămară, bucătărie, grajd cu 2 camere, deci o casă de locuit compusă din o cameră, hol, camera, bucătărie, coteţ de porc şi părăsi, bazin de apar în valoare de 47.974.600 lei”.” au dreptul la bunuri... [...] [...] şi vor primi sultă de la [...] [...] de aceeaşi valoare”.

Din cuprinsul contractului de vânzare ce a stat la baza acestei vânzări, dintre soţii [...] [...] şi soţii [...] [...], se observa că [...] [...] a dobândit 1555 mp teren de la [...] [...] care avea în proprietate doar suprafaţa de 700 mp teren conform sentinţei civilă nr. [...] şi astfel ne aflam în fata vânzării lucrului altuia.

De asemenea, se observa cu uşurinţă ca [...] [...] a avut calitate de reclamanta în cauză, deci a fost parte în dosar, iar [...] [...] nu a plătit sulte către ceilalţi.

Aceste minime verificări puteau să le conserve o bună credinţă, însă aceştia au dobândit prin contract 1555 mp teren deşi vânzătorul [...] [...] dobândise prin sentinţa doar 700 mp şi nu a plătit sulta.

În primul contract de vânzare cumpărare, [...] [...] trebuia să plătească sulte celorlalte părţi din dosar, în speţă reclamantei [...] ([...]) [...], iar în contractual nr. 2272/2000 nu se face menţiunea că s-au plătit sulte, ba dimpotrivă se renunţa la intabulare, şi verificare de sarcini,” scutind pe notarul public de cercetarea registrelor de sarcini, însă această scutire nu liberează pe vânzător de obligaţiunea de a ne garanta dreptul de proprietate şi paşnică folosinţă a imobilului transmis".

Aşadar, bună credinţă a paraţilor [...] [...] şi [...] [...], nu este dovedită, ba chiar este răsturnată prin simple verificări aşa cum am arătat mai sus.

Buna credinţă nu, poate fi invocată în condiţiile în care a dobândit mai mult decât avea în proprietate vânzătorul, aşa cum se arată în cuprinsul sentinţei civile terenul avea 700 mp şi nu 1555 mp teren măsurat în cadrul dosarului 1343/1999 de către un expert, care a întocmit în cadrul litigiului o expertiza judiciară omologată de către instanţa de judecată, astfel încât nu ar mai putea să afirme nici azi şi nici la data încheierii contractului că ar fi fost o eroare la marurare, pentru că altfel „eroarea” ar conduce la o fraudă a măsurătorilor şi o încălcare a dreptului de proprietate al moştenitorilor. [...] mult decât atât, eroarea ar fi putut fi de câţiva centimetri sau câţiva metri şi nicidecum de o suprafaţă chia dublu faţă de cât s-a măsurat, deci nu poate fi vorba despre vreo eroare, ci doar de o vânzare nelegală.

Cu privire la principiul afirmat în întâmpinare de paraţi, acela privind anularea actelor subsecvente ca urmare a anularii actului principal „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients „este principiul care stă la baza restabilirii ordinii de drept, a dreptăţii şi a restabilirii dreptului de proprietate, un drept recunoscut atât de către Constituţie cât şi de către [...] [...] a Drepturilor Omului [...], unde la Art. 1 din Protocolul nr. 1 — Dreptul de proprietate „1.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. „

Deşi se afirmă că s-ar bucura de bună credinţă, răsturnata deja doar prin minime verificări, arătând că dacă, printr-o hotărâre judecătorească s-ar constata nul contractul de vânzare cumpărare nr. 2272/2000 ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare încheiat de paraţi, nu poate conduce automat la anularea actului subsecvent, motivând că „înfăptuirea dreptăţii înseamnă mai mult decât aplicarea mecanică a legilor, şi presupune aplicarea acelor principii care guvernează sistemul de drept, păi tocmai acest principiu nu este respectat, şi îmi este încălcat dreptul la proprietate, dar şi dreptul meu de a i se respecta buna credinţă, de a i se respecta dreptul de a dobândi casa părintească, dreptul de primi casa unde m-am născut şi am crescut, şi dreptul de se bucura de dreptul său de proprietate, un drept neîntrerupt şi garantat.

Ori faptul că paraţii au dobândit o suprafaţă mai mare decât avea prin sentință [...] [...], cu atât mai mult o prejudiciază atât pe reclamantă cât și pe ceilalți moştenitori în viață.

Chiar pârâţii invocă dreptul la respectarea legii, ori nerespectarea legii s-a produs mai întâi prin sentinţa civilă nr. 1128/1999, faptul că s-a judecat o cerere de partaj prin care s-a partajat dreptul său de proprietate în lipsa citării corespunzătoare, faptul că s-a dezbătut succesiunea de pe urma mamei sale fără a primi bunurile familiei, fiind la rândul său de bună credință și dorind să primească bunurile familiei, dreptul său de proprietate de care a fost lipsită în mod nelegal, nu se poate face aceeași dreptate și justiție pe care o afirmă și paraţii decât prin anularea contractelor de vânzare cumpărare.

Nu se poate afirma că s-ar înfăptui dreptatea şi s-ar menţine securitatea şi stabilitatea circuitului civil, şi menţinerea unui contract de vânzare cumpărare încheiat având la baza mijloace nelegale, şi că prin aceasta se apăra principiul echitaţii??

Echitatea pentru cine?

Vânzarea acestui bun are la bază o hotărâre judecatorească de partaj, sentinţa civilă nr. 1128/1999 care nu este definitivă, fiind admisă la instanţă de apel Tribunalul [...] repunerea în termenul de declarare apel, şi a fost anulată sentinţa civilă ce are la baza această vânzare.

Chiar dacă această hotărâre de admitere a apelului şi anulare a sentinţei civile nr. 1 128/1999 se afla în recurs, la Curtea de Apel [...], părţile litigante acelui dosar au recunoscut anularea hotărârii, au recunoscut repunerea în termenul de apel, chiar de către [...] [...], a recunoscut că „această sentinţă nu mai este una irevocabilă/definitivă” ceea ce ne conduce la nulitatea contractului de vânzare cumpărare, întrucât nu se bazează pe un drept de proprietate al vânzătorului fiind o cauză absolută de nulitate a unui contract.

Cauzele de nulitate absolută a unui contract de vânzare cumpărare sunt expres prevăzute de codul civil şi se întemeiază pe lipsa elementelor esenţiale ale contractului, lipsa obiectului contractului fiind unul dintre elementele contractului.

De asemenea, paraţii nu pot adăuga la întinderea (mărirea ori micşorarea) obiectului contractului de vânzare cumpărare, atâta vreme cât clauzele lui sunt clare, ori dacă sunt clare trebuie să fie de la început până la sfârşit.

Nu atunci când te convine paraţilor afirma că s-a făcut o eroare cu privire la suprafaţă de teren de 1555 mp sau 700 mp, iar cu privire la faptul că au dobândit ceva ce nu există atunci nu mai este eroare sau fraudă la lege, după cum le este interesul.

[...] cum am afirmat mai sus, prin partaj s-au făcut măsurători, de către un expert judiciar, expertiza omologată de instantat ori acestea a rezultat ca terenul aferent casei de locuit din tarlaua şi parcela cu vecinii este de 700 mp.

Prin titlul de proprietate nr. 76547/august 1995 în tarlaua 9 parcela 592 este o suprafaţă de 700 mp, iar în tarlaua 9 parcela 591 este o suprafaţă de 700 mp, amândouă nu fac 1555 mp, aşa cum este în contractul de vânzare cumpărare nr. 201/2013.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială.

[...] actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat:

Constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din oraşul [...] - punctul 1-f.51,52 vol.II, încheiat între [...] [...], în calitate de vânzător şi [...] [...] şi [...] [...], în calitate de cumpărători.

Motivele invocate sunt:

Modul de dobândire al imobilelor teren şi construcţii întrucât în contract se înscrie ca prim mod de dobandire sentinţa civilă nr. [...], pronunţată de Judecătoria [...] în dosarul nr.1343/1999, sentinţă care nu este definitivă şi irevocabilă, fiind anulată prin decizia nr.148/09.03.2023, pronunţată de Tribunalul [...] în dosarul nr.188/91/2022 şi menţinută de Curtea de Apel [...] prin decizia civilă nr.154R/2023 astfel încât titlul de proprietate al vânzătorului, reprezentat de această sentinţă nu mai există .

Susţine că această instanţă este ţinută de cele două hotărâri, prin care s-a reţinut că se impune desfiinţarea hotărârii atacate şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Lipsa semnăturii vânzătorului [...] [...] de pe contract;

Suprafaţa înstrăinată, care este mai mare decât cea dobândită de vânzătorul [...] [...] prin sentinţa arătată, acesta dobândind în urma partajului doar suprafaţa de 700 mp, iar prin contract s-a înstrăinat suprafaţa de 1555,29 mp teren, compusă din [...] mp teren curţi construcţii şi [...] mp teren arabil;

Neplata de către vânzător a sultelor stabilite prin sentinţa civilă nr. [...]

[...] în cartea funciară a dreptului de proprietate a vânzătorului initial [...] [...] şi nici a vânzătorilor [...] .

Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. [...] la [...] [...] [...] [...] din [...]-f.76 vol.II, încheiat între [...] [...] şi [...] [...] în calitate de vânzători şi [...] [...] [...] căsătorit cu [...] [...] în calitate de cumpărători, subsecvent primului, cu privire la acelaşi imobil.

Motivele de nulitate invocate sunt: frauda la lege, cauza ilicită și imorală, a fost înstrăinată o suprafaţă mai mare, respectiv 1555 mp, faţă de cea dobândită de vânzătorul iniţial, [...] [...] prin sentinţa civilă nr. [...], respectiv 700 mp, înstrăinându-se mai mult decât a dobândit; nu s-au efectuat verificări în [...] Funciară sau în registrul de transcripţiuni, la data primei înstrăinări , scutind notarul public de cercetarea registrelor de sarcini; nu s-au făcut verificări la [...] Funciară şi nu s-au plătit sultele către ceilalţi moştenitori.

Sub aspectul aplicării legii civile în timp, pentru primul contract, din 2000 sunt aplicabile dispozițiile [...] civil de la 1864, iar pentru contractul subsecvent, sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, rap. la disp. art. 6 [...] civil.

Succesiunea actelor juridice cu privire la imobilele în litigiu este următoarea:

Cu Titlul de proprietate nr.76547/august 1995 emis de [...] judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate [...] -f.57 vol.II s-a reconstituit dreptul de proprietate, în nume propriu, către [...] V.[...], pentru mai multe suprafeţe de teren situate în com. [...].

În acest titlu de proprietate, la suprafeţele din intravilan [...] sunt înscrise:

Suprafaţa de 700 mp teren vii, T 9, P 591 şi suprafaţa de 700 mp curţi construcţii , situată în T 9 , P 592, în total 1400 mp cu vecinii [...] Comunal, [...] E. [...], [...] B.[...], [...] [...], deci cele două suprafeţe sunt un corp compact.

Sub acest aspect este relevantă depoziţia martorului [...] [...] vol.II care a declarat că terenul pe care este casa cumpărată de fam.[...] a fost al lui [...], le spunea [...].

[...] V.[...] a fost căsătorit cu [...] [...] şi a supravieţuit acesteia din urmă.

Ulterior emiterii titlului de proprietate, prin cererea înregistrată la Judecătoria [...] sub nr. [...], ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.[...]-f.69 vol.I reclamanta [...] [...] a chemat în judecată pe pârâţii [...] [...], [...] V. [...], [...] V. [...], [...] V. [...], [...] [...] şi [...] [...] solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei lor mame [...] [...], decedată la data de 03.08.1994.

În motivare a arătat că de pe urma defunctei au rămas suprafaţa de 700 mp teren curţi construcţii, situat în intravilan [...], în T 9 , p 592, cu vecinii [...] comunal, moştenitorii defunctului [...] [...], moştenitorii defunctului [...] [...] şi [...] D. [...], care este tocmai suprafaţa de curţi construcţii înscrisă în titlul de proprietate emis în nume propriu lui [...] V.[...]- soţul defunctei [...] [...] şi ½ din imobilele construcţii enumerate , construite pe acest teren ( deci construcţiile au fost construite în timpul căsătoriei, de soţii [...] [...] şi [...] [...], pe terenul proprietatea lui [...] [...], teren moştenit de acesta din urmă de la părinţii săi şi prin reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 13 din Legea 18/1991, republicată, conform titlulului de proprietate nr.76547/[...]

Instanţa s-a pronunţat şi a dispus ieşirea părţilor din indiviziune.

Împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei [...], la data de 14.01.1998 au declarat apel [...] [...], [...] [...], [...] [...] şi [...] [...], iar la data de 04.02.1999 au declarat apel numiţii [...] [...], [...] V. [...], [...] V. [...], [...] V. [...] şi [...] [...]. [...] au fost înregistrate la Tribunalul [...] sub numărul de dosar [...].

Prin decizia civilă nr.[...] pronunţată de Tribunalul [...] în dosarul nr.836/1999-f.76 şi urm.vol.I, instanţa a admis apelul declarat de pârâta [...] [...], a desfiinţat doar sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii [...] [...], [...] [...] şi [...] [...], a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul [...] [...], obligând pe apelanţii [...] [...], [...] [...], [...] [...] şi [...] [...] la cheltuieli de judecată către intimata [...] [...].

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub numărul de dosar 1343/1999. Prin

sentinţa civilă nr.[...] pronunţată de Judecătoria [...] în dosarul nr.1343/1999-f.58 vol.II, instanţa a admis în fond acţiunea formulată de reclamanta [...] [...] şi a dispus ieşirea părţilor din indiviziune conform raportului de expertiză aflat la dosarul cauzei.

Prin această sentinţă au fost atribuite în natură pârâtului [...] [...] ,(soţul supravieţuitor al defunctei [...] [...]) suprafaţa de 700 mp , ( reţinută ca făcând parte din masa de împărţit după [...] , în condiţiile în care [...] [...] era, încă din 1995, proprietarul acestei suprafeţe potrivit titlului de proprietate nr.76547/august [...] şi imobilele construcţii situate pe acest teren, fiind obligat să plătească fiilor săi sulte.

Împotriva sentinţei civile nr.[...] pronunţate în dosarul nr.1343/1999, la data de 07.02.2022 a formulat apel [...] [...], motivând aspecte procedurale, respectiv împrejurarea că în rejudecarea cauzei nu a fost legal citată -f.42 şi urm.vol.I , cerere înregistrată la Tribunalul [...] sub nr. 1888/91/2022, apel soluţionat prin decizia civilă nr. [...] f. 18 şi urm. vol.II, prin care s-a admis apelul şi a fost trimisă cauza privind partajul judiciar de pe urma defunctei [...] [...], spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut în considerente:

„Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează a avea în vedere faptul că prin Decizia [...], nu a fost desfiinţată încheierea de admitere în principiu pronunţată în 22.10.1998 în dosar 1040/1998, iar împotriva acestei încheieri nu s-a formulat vreo cale de atac de către [...] ([...]) [...], ceea ce consacră caracterul definitiv al acesteia, astfel că rejudecarea cauzei se va realiza de la acest moment procesual pentru operațiunile necesare efectuării partajului, evaluarea masei succesorale, stabilirea şi atribuirea loturilor.

De asemenea, instanţa de fond urmează a analiza cererea reconvenţională depusă de apelantă la dosar şi apărările expuse de intimată, în limitele investirii sale. „

Prin decizia civilă nr. [...], Curtea de Apel [...] a respins ca nefondat recursul declarat de [...] [...] .

În prezent cauza cu nr. 188/91/2023, având ca obiect partaj judiciar se află în rejudecare.

Este indubitabil că terenul de 700 mp este proprietatea lui [...] [...] iar în prezenta cauză instanţa nu poate reţine o altă situaţie juridică, întrucât ar însemna să se încalce dreptul de proprietate al vânzătorului [...] [...] , precum şi principiul securităţii actelor juridice ( şi pentru considerentele ce urmează).

Hotărârea de partaj, are caracter declarativ raportat la art. 786 din vechiul Cod civil – fiecare coerede este prezumat că a moştenit singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa... şi că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii.

Nu se poate reţine caracterul declarativ al încheierii de admitere în principiu şi că terenul în suprafaţă de 700 mp ar fi intrat în patrimoniul lui [...] V.[...] ca urmare a încheierii de admitere în principiu pronunţată în dosarul nr. 1343/1999, în condiţiile în care el era titularul dreptului de proprietate pentru acest teren, încă din anul [...] Cum însăși reclamanta susține, este necesar a se avea în vedere pricipiul securității raporturilor juridice și respectarea dreptului la proprietate.

Sub acest aspect, art.673 indice 7 din vechiul Cod de procedură civilă prevede că, în cazul în care după pronunţarea încheierii de admitere în principiu dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins, din eroare, în masa de împărţit.

Relativ la cererea de constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din oraşul [...] - punctul 1-f.51,52 vol.II, încheiat între [...] [...], în calitate de vânzător şi [...] [...] şi [...] [...], în calitate de cumpărători.

Nulitatea este definită ca fiind sancțiunea care lipsește actul civil de efectele contrarii normelor juridice pentru încheierea sa valabilă.

Cu alte cuvinte, dacă nu se respectă, la încheierea actului juridic, dispozițiile legale referitoare la validitatea sa.

Aşadar, vom analiza , prin prisma motivelor invocate de către reclamantă, condiţiile de validitate ale contractului în litigiu.

În contract s-a înscris , la punctul 1 că vânzătorul vinde fiicei şi ginerelui , cumpărătorii dreptul de proprietate pentru: Imobilul compus din suprafața real măsurată de 1555,29 m.p. teren ([...] m.p. teren cuąi-construcfii + [...] m.p. teren arabil), două corpuri de casă, unul, notat cu Cl, construit din paiantă, acoperit cu țiglă + eternită, având patru camere, hol, prispă și bucătărie, altul, notat cu C2, construit din paiantă, acoperit cu țiglă, având o cameră, hol, cămară, bucătărie și un grajd, cu două încăperi și perdea, imobil situat în com. [...], jud. [...], t. 9, PC. 591, 592, cu vecinii: def. [...] [...], [...] [...], [...] [...] și drum, asa cum reiese din schita de plan ce face parte din prezentul înscris, pe care părțile și-o însușesc în totalitate.

Se constată, examinând contractual şi titlul de proprietate că terenurile înscrise la punctele [...] şi 5 sunt terenurile având categoria de folosinţă arabil şi vii, situate în extravilan din Titlul de proprietate nr.76547/august [...]

Suntem în prezenţa unui act autentic, încheiat sub imperiul [...] civil de la 1864, fiind incidente disp. art. [...] esenţiale pentru validitatea unei convenţii sînt:

capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.

Apoi, art.953 -Consimţământul nu este valabil, cînd este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol.

[...] prevede:

Obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa.

Cantitatea obiectului poate fi necertă, de este posibilă determinarea sa.

Art. [...] fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Art. [...] este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă.

La încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din oraşul [...] - punctul 1-f.51,52 vol.II, care poartă semnătura vânzătorului [...] [...]-f.51 vol.II, au stat înscrisurile înaintate în copie de notarul public -f.51 şi urm. vol.II, astfel:

Titlul de proprietate nr. 76547/august 1995-f.57, sentinţa civilă nr. [...], pronunţată de Judecătoria [...] în dosarul nr. 1343/1999, cu menţiunea că este definitive şi irevocabilă, adeverinţa nr.276/23.06.2000 , emisă de executorul judecătoresc, care atestă plata sultelor şi a cheltuielilor de judecată de către vânzătorul [...] [...]-f.56, [...] de la [...] comunei [...], privind afişarea la data de 17.10.2000 a ofertei de vânzare-f.55 procesul verbal privind afişarea ofertei din [...], certificate de atestare fiscală-f.53.

De asemenea, este anexată şi schiţa bunului imobil-f.63.

Raportat la actele autentice care au stat la baza încheierii contractului se reţine, cu privire la provenienţa imobilelor teren şi construcţii înscrise la punctul 1 din contract:

[...] înscrise la punctul 1 din contract sunt tocmai terenurile din intravilan din titlul de proprietate nr. 76547/august 1995-f.57, emis pe numele vânzătorului [...] [...] . [...] sunt identificate prin tarla şi parcelă şi vecinătăţi.

Cât priveşte suprafaţa acestor terenuri, este cea real măsurată, din schiţa plan anexă la contract, întocmită de un expert-f.63 vol.I.

Cu privire la aceasta, nu se poate reţine, astfel cum susţine reclamanta că [...] [...] a înstrăinat mai mult decât a dobândit prin sentinţa 1128/1999. [...] [...] a înstrăinat terenurile dobândite prin titlul de proprietate, terenuri care sunt proprietatea sa, moştenite de la părinţi, reconstituite potrivit Legii nr.18/1991.

Doar jumătate din construcţiile de pe terenul curţi construcţii au aparţinut defunctei [...] [...].

De remarcat că, referitor la actele de proprietate ale vânzătorului [...] [...], menţionează expertul în această schiţă, mai întâi Titlul de proprietate nr.76547/95 , apoi sentinţa civilă nr.1128/1999.

Că terenurile au aparţinut părinţilor lui [...] [...], rezultă şi din depoziţia martorului [...] [...]-f.112 vol.II care a declarat că terenul pe care este casa cumpărată de fam.[...] a fost a lui [...], le spunea [...].

De altfel, la punctul 23 din răspunsul la întâmpinare-f.152 verso vol.I, reclamanta recunoaşte că suprafaţa totală din contractul de vânzare cumpărare-punctul 1 este proprietatea lui [...] [...], când spune: “Prin titlul de proprietate nr. 76547/august 1995 în tarlau 9 parcela 592 este o suprafaţă de 700 mp iar în tarlaua 9 parcela 591 este o suprafata de 700 mp, amondouă nu fac 1555 mp, asa cum este în contractul de vanzare cumparare nr. 201/2013.”

[...] sentinţa civilă nr. [...], pronunţată de Judecătoria [...] în dosarul nr. 1343/1999 de partaj judiciar s-au atribuit lui [...] [...] construcţiile supuse partajului, respectiv ½ din aceste construcţii- cota parte a defunctei [...] [...].

Şi aceasta pentru că ½ din construcţii erau proprietatea lui [...] [...] , cei doi fiind soţi.

Construcţiile au fost edificate pe terenul proprietatea lui [...] [...].

Reclamanta se prevalează de împrejurarea că, în contractul de vânzare cumpărare s-a consemnat că :”Aceste imobile sunt dobândite de către mine, vânzătorul, astfel: terenurile de la punctele 2-5 prin prin înzestrare de la părinți și prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul art.13 din Legea 18/1991, republicată, conf. titlului de proprietate nr. 76547/1995, iar imobilul de la punctul 1 atribuit mie în proprietate (în întreg) în urma partajului judiciar, așa cum reiese din [...] civilă nr. [...], emisă de Judecătoria [...], sentință rămasă definitive.”

Din analiza actelor care au stat la baza contractului de vânzare cumpărare rezultă, fără tăgadă, că toate terenurile, inclusiv cele de la punctul 1 erau proprietatea lui [...] [...], conform titlului de proprietate nr. 76547/[...] [...] cum am reţinut, în schiţa plan anexă la contract expertul înscrie ca prim act de proprietate a vânzătorului acest titlu de proprietate.

Relativ la aceasta, nu se poate reţine că primul mod de dobândire a suprafeţei de 700 mp teren de către [...] [...] ar fi sentinţa civilă nr. [...], astfel cum susţine reclamanta.

Că există o eroare materială în contract, cu privire la dobândirea bunurilor de către vânzător rezultă şi din împrejurarea că se consemnează “..iar imobilul de la punctul 1 atribuit mie în proprietate (în întreg) în urma partajului judiciar, așa cum reiese din [...] civilă nr. [...], emisă de Judecătoria [...]…”.

Or, imobilul de la punctul 1 este format de fapt din terenuri şi construcţii, iar construcţiile nu au fost dobândite în întreg prin hotărârea de partaj. [...] [...] a dobândit doar ½ din construcţiile de pe teren prin sentinţa de partaj pentru că, cealaltă jumătate din construcţii erau proprietatea sa.

Este evidentă eroarea materială în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] care însă nu afectează fondul dreptului, faţă de cere reţinute în precedent.

Prin urmare, la data încheierii contractului, în anul 2000, [...] [...] era proprietarul suprafeţei real măsurate de 1555 mp în baza titlului de proprietate, iar contractul de vânzare cumpărare poartă semnătura vânzătorului, astfel cum rezultă din actele înaintate de notarul public-f.51 vol.II. [...] civilă de partaj era definitivă, astfel cum rezultă din actele înaintate de notar-f.58 vol.II, iar vânzătorul [...] [...] achitase sultele-f.56 vol.II.

Cât priveşte dreptul de dispoziţie al vânzătorului [...] C.[...], instanţa reţine dispoziţiile vechiulul Cod civil, astfel:

[...] poate dispune liber de bunurile ce sînt ale lui, cu modificările stabilite de legi.

[...]- Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucură şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

[...] nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...] -Pot cumpăra şi vinde toţi cărora nu le este oprit prin lege.

[...] cum însăși reclamanta susține cu tărie, [...] [...] a Drepturilor Omului [...], la art. 1 din Protocolul nr. 1 — Dreptul de proprietate „1.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. „

Or, vânzătorul [...] [...] a înstrăinat bunurile proprietatea sa, în condiţiile legii.

Aşadar, din analiza actelor care au stat la baza încheierii contractului cererea de constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din oraşul [...] - punctul 1-f.51,52 vol.II, încheiat între [...] [...], în calitate de vânzător şi [...] [...] şi [...] [...], în calitate de cumpărători este neîntemeiată.

Cât priveşte actul subsecvent, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. [...] la [...] [...] [...] [...] din [...]-f.76 vol.II, încheiat între [...] [...] şi [...] [...] în calitate de vânzători şi [...] [...] [...] căsătorit cu [...] [...] în calitate de cumpărători, subsecvent primului, cu privire la acelaşi imobil.

Faţă de considerentele expuse nu se poate reţine reaua credinţă ori frauda la lege a cumpărătorilor întrucât, potrivit actelor înaintate de notar-f.76 şi urm. vol.II: dreptul de proprietate al vânzătorilor [...] [...] şi [...] [...] era intabulat în [...] funciară , în baza actului notarial nr.[...], din data de 20.08.2010 -f.81.

Apoi, potrivit extrasului de carte funciară pentru autentificare nr.[...]-f.185,186 vol.I, la data încheierii contractului nu erau înscrise sarcini în cartea funciară a imobilului.

Celelalte motive invocate: că nu au dat dovadă de diligenţă cumpărătorii, că a existat o înţelegere frauduloasă, că locuiesc sau nu efectiv în imobil şi celelalte asemenea sunt irelevante, cât timp au dobândit imobilul, prin act autentic, cu respectarea tuturor formelor legale de la vânzătorii care, la rândul lor, dobândiseră, cu .

Prin urmare, instanţa constată că atât actul iniţial, cât şi actul subsecvent au fost încheiate cu respectarea normelor legale instituite de normele în vigoare la data încheierii acestora, au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.

Împrejurarea că, în prezent partajul judiciar de pe urma defunctei [...] [...] se află în rejudecare nu are relevanţă în cauză.

Faţă de considerentele reţinute şi probatoriul administrat, raportat la dispoziţiile legale incidente se va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Cât priveşte cheltuielile de judecată, se reţine:

Prin încheierea din [...] vol.I instanţa a admis cererea reclamantei de acordare ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 1574,66 lei.

În temeiul disp. art. 19 alin.1 din [...] nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale- punctul 1 a contractului autentificat sub nr.[...] la [...] [...] [...] din oraş [...], jud. [...] şi cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.201/08.03.2023 la [...] [...] [...] [...] din oraş [...], jud. [...] , formulată de reclamanta [...] (fosta [...]) [...] domiciliată în [...], str. [...], nr.33, bl...., sc.1, et.4, ap.17, sector 4, cu domiciliul procesual ales la [...] av. [...] [...] cu sediul în [...], str. [...] [...], nr.21, sector 4 , în contradictoriu cu pârâţii [...] [...] domiciliată în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...], cu domiciliul procesual ales la [...] av. [...] [...] [...] cu sediul în [...], [...] [...], nr.7, bl.A7, ap.2, parter, jud. [...], [...] [...] domiciliată în [...], str. [...], nr.13A, jud. [...], [...] [...] [...] domiciliat în com. [...]. sat [...], jud. [...] şi [...] [...] domiciliat în com. [...]. sat [...], jud. [...] ca neîntemeiate.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat, respectiv suma de 1574,66 lei, pentru care s-a acordat reclamantei ajutor public sub forma scutirii, prin încheierea din 06.03.2023, rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria [...].

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei la 12.07.2024.

Preşedinte, Grefier,

[...] [...] [...] [...] [...] se află în CO

a semnat grefier şef [...] M

[...]. [...]

[...]. [...] 7 ex.

02.08.2024