Sentință civilă nr. 1004 din 11.10.2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 14.12.2021, sub nr. de dosar 4608/260/2019*, urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 459/15.06.2021 a Tribunalului B. prin care a fost anulată în parte sentința civilă nr. 1197/12.11.2020 pronunțată în dosarul numărul 4608/260/2019 al Judecătoriei Moinești și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, reclamantul M.

N., în contradictoriu cu pârâtele S.C.

D.

G.

S.A. şi S.C.

E.

E.

R.

S.A., a solicitat instanţei obligarea acestora la plata sumei de 50.000 de lei reprezentând daune morale pentru suferintele fizice şi psihice pe care le-a suportat ca urmare a măsurilor ilicite şi abuzive dispuse de către prepuşi ai lor de sistare a furnizării de energie electrice în perioada 01.11.2016-05.03.2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că la data de 28.08.2008, în urma unor verificări efectuate de reprezentanți ai fostei S.C.

E.

M.

D.

SA. (actualmente S.C.

D.

G.

S.A.) la locuința acestuia a fost încheiată nota de constatare nr. 2554/28.08.2008 prin care s-a consemnat în mod nereal că ar fi intervenit neautorizat asupra contorului cu scopul de a diminua consumul de energie electrică.

În baza acestei note de constatare operatorul de distribuție a întocmit ulterior un proces verbal de stabilire a despăgubirilor prin care s-a reținut în sarcina sa un consum disproporţionat de energie electrică, în raport cu consumul anterior, pentru care furnizorul de energie electrică S.C.

E.E.

R.

SA a emis factura fiscală nr. 8252207442/22.11.2009.

Totodată s-a dispus deconectarea sa de la rețeaua de alimentare cu energie electrică pentru o perioadă de aproape șase ani.

Mai departe, a susținut reclamantul că a considerat controlul din data de 28.08.2008 ca fiind abuziv şi nelegal, astfel că s-a adresat instanțelor de judecată pentru anularea notei de constatare întocmite cu ocazia verificării din 28.08.2008 şi pentru obligarea pârâtelor de a dispune rebranșarea la rețeaua de energie electrică și, prin decizia nr. 2188/12.06.2014 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 7573/110/2010*, s-a constatat că pârâtele nu au făcut dovada că acesta ar fi consumat fraudulos energie, motiv pentru care au obligat pârâtele să încheie contract de livrare de energie electrică și să reconecteze imobilul care îi aparține din localitatea Stăneşti, com.

Măgirești la rețeaua de energie.

În continuare, a arătat că, deşi prin sentinţa civilă nr. 372/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Moineşti în Dosarul nr. 166/260/2010 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 234/27.10.2015 a Tribunalului B. a fost respinsă cererea S.C.

E .E.

R.

SA de obligare a sa la plata unui debit rezultat dintr-un prezumtiv consum fraudulos de energie electrică, constatat prin nota de constatare nr. 2554/28.08.2008, pentru a doua oară, furnizorul de energie electrică S.C.

E.

E.

R.

SA, invocând un sold restant nesemnificativ ca valoare (50,79 lei aferent facturii nr.100542442/11.08.2016, pe care a considerat-o ca nelegală), a procedat la deconectarea sa de la rețeaua de energie electrică, de data aceasta pentru perioada 01.11.2016 - 05.03.2018.

A susținut că, în urma sesizării pe care a făcut-o la Autoritatea Națională de Reglementare in Domeniul Energiei şi a concilierilor avute cu cele două pârâte, s-a constatat că măsura de debranşare a locuinței sale de la rețeaua de energie electrică nu a fost legală.

A arătat, de asemenea, că măsura luată de către pârâte de a-i întrerupe furnizarea de energie electrică pentru o perioadă atât de lungă (mai bine de şase ani prima dată şi doi ani a doua oară) a avut urmări extrem de grave asupra sănătății sale fizice şi psihice, conform actelor medicale depuse.

A precizat că a suferit un prejudiciu moral de o deosebită intensitate, constând în suferinţa fizică şi psihică pe care a trebuit să o îndure ani de zile din cauza abuzurilor în formă continuată comise de către pârâte, care în loc să diminueze suferințele la care era supus, le-au amplificat.

Astfel, a arătat că în această perioadă de debranşare, cât a fost lipsit de curent electric, a fost supus unei grave degradari umane, în perioada de iarnă, prin igienă precară, stres accentuat, frig, întuneric, iar pe timpul verii, când produsele alimentare se alterau de la o oră la alta, toxiinfecţii alimentare, boli digestive, scăderea randamentului la locul de muncă, izolarea faţă de mijloacele de informare (telefon, calculator), izolarea față de comunitate în special de sărbătorile Paştelui şi Anului Nou, înfometare, distrugerea repetată a alimentelor conservate pentru iarnă, cheltuieli suplimentare care au afectat bugetul familiei, cu hrană rece, cu haine în plus, cheltuieli cu iluminatul empiric, deteriorarea locuinţei prin afumare, apariția și dezvoltarea insectelor dăunătoare, amenințări repetate cu executarea silită, cu restrângerea unor drepturi (dreptul la curent electric fiind consacrat în convenții europene la care România este parte).

În final, a menționat că alte consecințe ale acțiunilor abuzive ale pârâtelor au fost apariția și dezvoltarea unor boli ce au alterat ireversibil starea sa de sănătate precum: depresia organică severă, stări de psihoză şi nervozitate, disconfort extrem, nelinişte, cheltuieli suplimentare suportate de bugetul familiei cu spitalizarea și cumpărarea medicamentelor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.1349 C. civ; art. 148-151, art. 192, art. 194-195 şi art.453 C. proc. civ.

În dovedirea acțiunii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, testimonială.

A anexat înscrisuri: Cartea de identitate; Decizia nr.2188/12.06.2014 a ICCJ; Sentinta civilă nr.372/2015 din 25.02.2015 a Judecătoriei M.; Adresa ANRE nr. 27474/13.04.2018; - Adresa E.ON Energie România SA nr. 6028292668/15.03.2017; Convenția de conciliere din 27.04.2018; Convenția de conciliere din 30.05.2018 (f. 120-138 dosar nr. 4608/260/2019).

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei (f. 4 – dosar nr. 4608/260/2019).

Pârâta D. G. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică. A invocat excepția necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Moineşti și excepția autorității de lucru judecat.

În motivarea ultimei excepții, a arătat că reclamantul a mai formulat o cerere de chemare în judecată împotriva E.

E.

R.

S.A. şi D.

G.

S.A., având ca obiect daune morale, întemeiată pe acolcaşi motive ca şi cele din prezenta acțiune.

A precizat că ceastă cerere a făcut obiectul dosarului nr. 5398/260/2016, pe rolul Judecătoriei Moineşti în cadrul căruia, prin Sentinţa civilă nr. 329/2018/27.02.2018, instanța a respins acţiunea ca nefondată, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului formulat de reclamant.

În continuare a arătat că, în fapt, în data de 28.08.2008 o echipă de control a societății pârâte a făcut o verificare la locul de consum aparţinând lui M.

N., NLC 1349402, situat în loc.

Stăneşti, jud.

Bacău, ocazie cu care s-a constatat existenţa unui cablu de 2,5 mm pătrați ce era racordat din firida de branşament prin podul casei şi care alimenta un circular din curtea abonatului.

Acest cablu se afla legat înainte de contor şi ocolea astfel grupul de măsură.

Cu această ocazie a fost întocmită Nota de constatare nr. 2554/28.08.2008, document semnat de recurentul reclamant.

Ulterior a fost încheiat Procesul verbal de analiză a abaterilor nr. 0000260/02.09.2008, Procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 000465/02.09.2008, Fişa de calcul a energiei consumate şi Procesul verbal de reanaliza 2554/22.01.2009.

A susținut că, o astfel de modificare a instalației de alimentare cu energie electrică reprezintă intervenție asupra grupului de măsură şi instalaţiei distribuitorului, deoarece prin ocolirea grupului de măsură se afectează înregistrarea făcută de contor şi astfel consumul nu mai este înregistrat în mod corect.

A arătat că reclamantul din prezenta cauză a solicitat inițial anularea documentelor întocmite cu ocazia verificării locului de consum, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 7573/110/2010.

A susținut că, în acest dosar, toate instanţele, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au respins capătul de cerere privind anularea actelor de verificare a locului de consum.

Mai departe, cu privire la daunele morale solicitate în prezenta cauză, pârâta a considerat că acestea nu sunt datorate, pentru următoarele motive:”Daunele morale în materia răspunderii civile delictuale privesc prejudiciile fără caracter patrimonial ce sunt consecinţa unei vătămări corporale sau atingerii aduse onoarei sau demnitătii unei persoane.

Ori, în cauza de faţă nu se poate pune problema producerii unor vătămări corporale.

O condiţie esenţială pentru acordarea despăgubirilor este existenţa unei legături de cauzalitate între fapta păgubitoare şi prejudiciu.

Ori în speţa de faţă nu există nici raport de cauzalitate între pretinsa faptă şi pretinsul prejudiciu moral În această situaţie nu se poate pune problema existenţei unei atingeri aduse unei valori morale care ar justifica posibilitatea acordării unor astfel de despăgubiri.

În conditiile in care a fost vorba de o acţiune de verificare a locurilor de consum, în concordantă cu prevederile legale mai sus arătate acordarea unor astfel de despăgubiri nu se justifică.”

În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de Procedură Civilă și actele normative în domeniul energiei.

În dovedire, a fost solcitată administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu reclamantului, expertiză tehnică de specialitate precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

Pârâta E. E. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenţei teritoriale a Judecătoriei M., excepția netimbrării acţiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat.

Pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca netemeinică.

În motivare, a arătat că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, mai precis existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu și existenţa vinovăţiei.

În ceea ce priveşte proba elementelor răspunderii civile delictuale potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine reclamantului.

Din cuprinsul acţiunii aceasta nu probează în primul rând existenţa faptei, a vinovăţiei şi nici existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În ce priveşte modul de acordare a daunelor morale, a apreciat că reclamantul, pentru a se considera îndreptățit să solicite suma de 50.000 lei cu titlul de daune morale, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, trebuie să prezinte consecințele negative suferite, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectata situația familială, profesională şi socială.

De asemenea, a subliniat faptul că în practica instanţei de judecată (I.C.C.J., Secția Civilă, Decizia nr. 6330/22.09.2011) a fost evidenţiat că ,,un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţa în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, şi despăgubirile acordate, în masură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei."

Mai departe, pârâta E.

E.

R.

S.A. a învederat că distribuitorul de energie electrică a stabilit cantitatea de energie electrică consumată şi neînregistrată, precum și obligația de plată a acestei cantități, Nota de constatare fiind întocmită de către acesta şi nu de către aceasta.

A învederat, astfel, că nu este autorul presupusei fapte prejudiciabile.

Cu privire la situaţia de fapt expusă de către reclamant, pârâta a considerat că nu i-a adus nici o atingere reclamantului întrucât, în calitate de furnizor de energie electrică, a procedat la facturare cantitaţii de energie electrică conform informaţiilor primite de la operatorul de distribuție-pentru consumul fraudulos menționat în Nota de constatare 2554/28.08.2008 întocmită de actuala D.

G.

S.A.

Astfel, a arătat că în ceea ce priveşte facturile de consum neautorizat emise de către societate în anul 2008 şi 2009, acestea au avut la baza lor datele comunicate de operatorul de distribuție, care în acest moment se numeşte D.

G.

SA.

A precizat că societatea are obligația legală de a factura în baza datelor comunicate de către operatorul de distribuție și, în condițiile în care operatorul rețelei de distribuție - care este şi proprietarul mijloacelor de măsurare, i-a comunicat faptul că a constat existenţa unui consum neînregistrat pe contor, societatea era nu doar îndreptățită, conform contractului, ,,să recupereze de la consumator contravaloarea" energiei consumate și neînregistrate, dar era și obligată în baza prevederilor art. 155 din Codul Fiscal, să emită o factura fiscală (care cuprinde TVA şi accize) ca document contabil justificativ al cantității livrate şi neachitate, aşa cum aceasta i-a fost comunicată şi cuantificată de către operatorul rețelei de distribuție.

A adăugat că există dreptul operatorului de reţea prevăzut în Hotârârea nr. 1007/2004 art.200 alin.2 lit. a) care va întrerupe consumatorului furnizarea energiei electrice, fără preaviz, în următoarele cazuri: a) consumul fraudulos de energie electrică.

În continuare, a susținut că afirmaţiile privind alterarea gravă a stării de sănătate a reclamantului nu au putut fi dovedite prin actele depuse, în sensul că ar fi datorate lipsei de energie electrică.

Aceasta nu este o cauză a apariției traumatismelor menționate, iar tulburarea depresivă ar fi putut avea şi alte motive.

Bolile de inimă, ficat, rinichi pot apărea din cvarii motive.

Nu există o expertiză medicală care să confirme în concret aceste aspecte.

Acesta mai ales în condițiile în care societatea a procedat în 2014, data soluţionării definitive a acţiunii promovate de reclamant, la încheierea unui nou contract de furnizare energie electrică.

Pentru perioada 2016-2018, vina aparține în exclusivitate reclamantului, care nu şi-a îndeplinit obligația de plată a unei facturi de regularizare.

Raportat la emiterea facturii nr. 100542442/11.08.2016 în cuantum de 50,79 lei, considerată de către reclamant nelegală, pârâta a învederat că prin adresa nr. 6041707619/14.06.2018 i s-a răspuns reclamantului că aceasta este o factură de regularizare pentru perioada de facturare 21.01.2016-09.08.2016, unde s-a facturat energie electrică de la index citit 815 în data de 21.01.2016 până la index citit în data de 09.08.2016, respectiv cantitatea de 274 kwh.

A subliniat că toate produsele facturate în facturile anterioare de estimare au fost scăzute şi se regasesc cu semnul minus în factura de regularizare, ceea ce denotă că fact. 100542442/11.08.2016 este emisă corect.

I s-a comunicat situația facturilor emise după data de 01.08.2018, situație care se regăseşte în acelaşi răspuns nr. 6041707619/14.06.2018.

A arătat că urmare a neachitării acestei facturi, a fost emis preaviz de întrerupere a furnizării energiei electrice, iar locul de consum a fost deconectat de catre reprezentanții D.

G. la data de 01.11.2016.

În data de 05.03.2018 s-a dispus reconectarea la rețea a reclamantului.

În final, pârâta E.

E.

R.

S.A. a arătat că, în realitate, lezarea valorilor la care a făcut referire reclamantul nu s-a datorat acesteia ci operatorului de rețea pentru facturile emise urmare a întocmirii Notei de constatare 2554/28.08.2008, a actelor întocmite de către D.

G., care au determinat la deconectarea de la rețea, în nenumărate rânduri a reclamantului dar şi lipsei de interes a reclamantului faţă de explicaţiile comunicate în repetate rânduri cu privire la ceea ce reprezinta factura de regularizare nr. 100542442/11.08.2016.

În drept, au fost invocate dispozițiile Codului Civil, Codului de Procedură Civilă şi Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.

În dovedire, a solictat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

La termenul din data de 13.09.2022, instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., a încuviinţat, pentru părţi, proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării prezentei cauze și a luat act de renunţarea reclamantului în a mai solicita administrarea probei cu interogatoriul pârâtelor şi a probei testimoniale.

În ceea ce privește probele solicitate de pârâta D.

G.

S.A., prin întâmpinare, cu excepția probei cu înscrisuri, instanța reține că nu au fost respectate dispozițiile procedurale referitoare la propunerea probelor, mai precis nu au fost indicate numele și adresa martorilor, felul de expertiză solicitată a fi încuviințată și nici tezele probatorii, astfel că nu au fost încuviințate de instanță, intervenind sancțiunea decăderii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la locul de consum aparținând reclamantului M.

N., în calitate de beneficiar, a fost efectuat un control de către reprezentanți ai furnizorului de energie electrică, în prezent pârâta S.C.

D.

G.

S.A., s-a constatat existența unui consum fraudulos și, subsecvent, a fost întocmită nota de constatare nr. 2554/28.08.2008, în baza căreia a fost emisă factura fiscală nr. 823017532/04.09.2008.

Urmare a neplății facturii de către beneficiar, reclamantul din cauză, a fost dispusă deconectarea acestuia de la rețea a imobilului pe o perioadă de 6 ani.

Nemulțumirile reclamantului legate de controlul din data de 28.08.2008, concretizate în acțiunea având ca obiect anularea notei de constatare și obligarea pârâtelor la încheierea unui contract de furnizarea a energiei electrice, au parcurs mai multe etape procesuale, dosarul fiind finalizat în anul 2014, dată la care pârâta E.

E.

R.

S.A. a fost obligată la încheierea a unui contract de furnizare energie electrică pentru imobilul reclamantului.

Factura nr. 823017532/04.09.2008 a fost stornată, inclusiv dobânzile penalizatoare.

Astfel, în anul 2014 a fost încheiat un nou contract de energie electrică între părți iar locuința reclamantului a fost branșată la rețeaua de energie electrică.

În anul 2016 reclamantul a promovat o acțiune având obiect obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în cuantum de 150.000 lei, ce a format obiectul dosarului 5398/260/2016, invocând existența unui prejudiciu moral aferent perioadei de 6 ani în care a fost realizată deconectarea de la energia electrică.

Judecătoria Moineşti s-a pronunţat la data de 27.02.2018 prin Sentința civilă nr. 329, respingând ca nefondată acțiunea reclamantului, iar ulterior instanţa de apel a respins apelul declarat de apelantul-reclamant, la data de 29.10.2019 prin Hotărârea nr. 676/2019.

Între timp, la data de 11.08.2016 S.C.

E.ON ENERGIE ROMÂNIA SA, a invocat existența unui sold restant în valoare de 50,79 lei aferent facturii nr. 100542442 (contestată de reclamant astfel cum reiese din înscrisul depus la f. 76 - dosar nr. 4608/260/2019) și a transmis un preaviz de întrerupere a furnizării de energie electrică (f. 67 – dosar nr. 4608/260/2019), procedând apoi, pentru a doua oară, la deconectarea reclamantului de la rețeaua de energie electrică, de data aceasta pentru perioada 01.11.2016 - 05.03.2018.

Între părți au avut loc ședințe de conciliere, la recomandarea ANRE – Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei.

Ca urmare a analizării petiției înregistrată la ANRE cu nr. 11813/14.02.2018, precum și a informațiilor transmise de furnizorul de energie electrică E.

E.

R.

S.A și de operatorul de distribuție energie electrică D.

G.

S.A. (OD), ANRE a constatat următoarele (f. 124 – dosar nr. 4608/260/2019): ”în data de 28.08.2008, a fost efectuată o verificare la locul de consum situat in Str.

Stăneşti, Nr.17, Comuna Magireşti, Jud.

Bacău şi s-au constatat neconformități care au creat suspiciunea neînregistrării întregii cantității de energie electrică consumată, aspectele constatate fiind consemnate în nota de constatare nr. 2554.

Referitor la aceste aspecte, prin Decizia nr.2188/12.06.2014, ÎCCJ Bacău a obligat D.

G.

S.A. şi E.

E.

R.

S.A să încheie contractul de furnizare a energiei electrice şi a respins capătul de cerere privind anularea notei de constatare nr.2554/28.08.2008.

Referitor la cantitatea de energie electrică de 5959 kWh, evidențiată în factura nr. 825220742/22.11.2009, emisă pentru perioada 05.11.2008-05.11.2009, OD a menționat că provine dintr-o altă notă de constatare înregistrată cu nr. 1000643/05.11.2009 privind intervenția neautorizată asupra instalației de alimentare a locului de consum respectiv însă nu au fost găsite în arhivă documente justificative şi ca atare nu mai poate emite pretenții în ceea ce privește recuperarea contravalorii cantității de energie electrică In data de 03.10.2016, a fost emis preaviz de întrerupere a furnizării energiei electrice pentru soldul restant în valoare de 50,79 lei aferent facturii nr.100542442/11.08.2016, locul de consum fiind deconectat de către reprezentanții operatorului de distribuție în data de 01.11.2016.

Furnizorul precizează că factura nr. 100542442/11.06.2016 reprezintă regularizarea energiei electrice consumate în perioada 21.01.2016-09.08.2016 şi nu cuprinde penalități aferente facturii. nr. 825220742/22.11.2009.

Până la definitivarea analizei soldului clientului şi clarificarea situației, E.

E..

S.A a dispus în data de 05.03.2018 către operatorul de distribuție reconectarea la rețeaua de energie electrică a locului de consum, operațiune care a fost executată în aceeaşi zi, prilej cu care s-a înlocuit şi contorul.

În data de 31.03.2018 a fost emisa factura nr. 120007447766 în valoare de 10,01 lei care contine cantitatea de energie electrică estimată de 15 kWh pentru perioada 05.03.2018-14.03.2018, soldul total la data emiterii facturii fiind in valoare de 106,19 lei.”

La data de 20.09.2019, reclamantul a formulat prezenta acțiune, înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. de dosar 4608/260/2019, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata unei sume de 50.000 de lei cu titlu de daune morale pentru suferințele cauzate de sistarea furnizării de energie electrică în perioada 01.11.2016-05.03.2018.

Prin sentința civilă nr. 1197/12.11.2020 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. 4608/260/2019, au fost respinse excepţiile necompetenţei teritoriale, netimbrării şi lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de petentul M.

N. în contradictoriu cu pârâtele SC E.

E.

R.

SA şi SC D.

G.

SA pentru autoritate de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 459/15.06.2021 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4608/260/2019 a fost admis apelul formulat de către apelantul M.

N. –/.../în contradictoriu cu pârâtele SC E.

E.

R.

SA şi SC D.

G.

SA., a fost anulată în parte sentinţa civilă, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cea de a doua faptă ilicită indicată de reclamant, respectiv cea referitoare la sistarea furnizării energiei electrice în perioada 01.11.2016-05.03.2018 și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii cauzei prin examinarea celei de a doua fapte ilicite indicate de reclamant, respectiv cea referitoare la sistarea furnizării energiei electrice în perioada 01.11.2016-05.03.2018.

De asemenea, a fost menținută soluţia cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte fapta ilicită referitoare la prima sistare a furnizării energiei electrice, la excepţia necompetenţei teritoriale, excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive.

Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins, ca neîntemeiat.

În prezenta cauză, rejudecând în limitele în care a fost învestită, instanța nu se va mai putea pronunța cu privire la excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare, soluția fiind definitivă cu privire la acestea.

Astfel, în ceea ce privește cea de a doua faptă ilicită indicată de reclamant și care face obiectul judecății, instanța reține că a fost învestită cu o acţiune în antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor SC E.

E.

R.

SA şi SC D.

G.

SA., scopul urmărit fiind acela de acoperire a prejudiciului suferit prin sistarea furnizării energiei electrice în perioada 01.11.2016-05.03.2018.

Prin întâmpinările formulate, atât pârâta SC E.

E.

R.

SA cât şi pârâta SC D.

G.

SA., au formulat apărări, în mod preponderent, cu privire la legitimitatea controlului efectuat în anul 2008 la locul de consum aparținând pârâtului, la dreptul lor de a depista abateri de la normele legale de măsură şi consum a energiei electrice, abateri manifestate prin intervenții neautorizate asupra instalațiilor destinate măsurării şi înregistrării energiei consumate.

Așadar, nu au adus vreo justificare cu privire la deconectarea reclamantului de la rețeaua de energie electrică în perioada 01.11.2016 - 05.03.2018, în afară de susținerea că factura emisă la data de 11.08.2016 a fost una de regularizare și nu ar fi privit consumul fraudulos invocat anterior.

Dimpotrivă, au indicat faptul că ar exista „dreptul operatorului de reţea prevăzut în Hotârârea nr. 1007/2004 art. 200 alin. 2 lit. a) care va întrerupe consumatorului furnizarea energiei electrice, fără preaviz, în următoarele cazuri: a) consumul fraudulos de energie electrică.” (f. 88, ultimul paragraf – dosar nr. 4608/260/2019), susținere străină de prezenta cauză în care nu se mai discută despre existența unui consum fraudulos de energie.

Cu referire la factura nr. 100542441/11.08.2016 în valoare de 50,79 lei, a cărei neachitare a fost invocată ca motiv pentru debranșare, instanța reține constatările ANRE, care nu au fost aduse în discuție de pârâte, conform cărora ”E.

E.

R.S.A a dispus în data de 05.03.2018 către operatorul de distribuție reconectarea la rețeaua de energie electrică a locului de consum, operațiune care a fost executată în aceeaşi zi, prilej cu care s-a înlocuit şi contorul iar la data de 31.03.2018 a fost emisa factura nr. 120007447766 în valoare de 10,01 lei care contine cantitatea de energie electrică estimată de 15 kWh pentru perioada 05.03.2018-14.03.2018, soldul total la data emiterii facturii fiind in valoare de 106,19 lei.”

Factura nr. 120007447766 din data de 31.03.2018 nu a fost depusă la dosar însă din mențiunile de mai sus reiese că privește perioada 05.03.2018-14.03.2018.

Așadar, instanța reține că pârâtele nu au mai imputat reclamantului factura nr. 100542441/11.08.2016 în valoare de 50,79 lei.

Prin urmare, debranșarea reclamantului de la rețeaua de energie electrică în perioada 01.11.2016 - 05.03.2018 apare ca fiind fără suport, fie el și contractual, acestuia nemaifiindu-i solicitată la plată suma de 50,79 lei.

Acest aspect determină instanța să conchidă că pârâtele, prin debranșarea reclamantului de la rețeaua de energie electrică în perioada 01.11.2016 - 05.03.2018, au încălcat o serie de drepturi ale acestuia și i-au cauzat un prejudiciu moral.

În același sens, relevantă este și susținerea pârâtei E.

E.

R.

S.A., formulată prin întâmpinarea depusă, care a arătat că, în realitate, lezarea valorilor la care a făcut referire reclamantul nu s-a datorat acesteia ci operatorului de rețea pentru facturile emise urmare a întocmirii Notei de constatare 2554/28.08.2008, a actelor întocmite de către D.

G., care au determinat la deconectarea de la rețea, în nenumărate rânduri a reclamantului dar şi lipsei de interes a reclamantului faţă de explicaţiile comunicate în repetate rânduri cu privire la ceea ce reprezinta factura de regularizare nr. 100542442/11.08.2016.

Astfel, pârâta E.

E.

R.

S.A. a acceptat că a avut loc o lezare a unor valori ce au produs reclamantului un prejudiciu, cu toate că a făcut trimitere din nou la nota de constatare din anul 2008, care nu are legătura cu cauza, discuția urmând a se purta, eventual, cu privire la persoana căreia îi aparține vinovăția în săvârșirea faptei ilicite.

În drept, potrivit art. 252 C.civ., ”Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.”

Orice persoană care, cu discernământ, aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane este trasă la răspundere civilă delictuală (art. 1349 C.civ).

Mai departe, conform dispozițiilor art. 1357 Cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit art. 1381 alin. (1) Cod civil „Orice prejudiciu dă dreptul la reparație”.

Din prevederile legale anterior menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, și anume: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în cea mai ușoară culpă.

Fapta ilicită reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

În cauza dedusă judecăţii, fapta ilicită se referă la debranșarea reclamantului de la rețeaua de energie electrică în perioada 01.11.2016 - 05.03.2018, fără vreun suport contractual, astfel cum s-a stabilit mai sus, prin reținerea situației de fapt.

Mai mult decât atât, instanța reține că legiuitorul a înțeles să stabilească și o răspundere contravențională în această materie, sancționând prin art. 93 alin. (1) pct. 14 și alin. (2) pct. b) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, sistarea nejustificată a alimentării cu energie electrică a clienților.

Prejudiciul constă în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâte, mai precis, suferințele psihice determinate de sistarea furnizării de energie electrică în perioada 01.11.2016-05.03.2018.

În final, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane, este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciul suferit să existe o legătură de cauzalitate, în sensul că acea faptă a cauzat acel prejudiciu.

În cauză, din probele administrate respectiv înscrisuri, instanța reține că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, existând probe în susținerea faptei ilicite a pârâtelor, așa cum s-a reținut mai sus, a prejudiciului moral produs reclamantului si a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția aparținând pârâtelor din cauză.

Cu referire la acest din urmă aspect, al vinovăției, instanța reține că pârâta E.

E.

R.

S.A. este cea care deține licență pentru serviciul de furnizare a energiei electrice și are, așadar, calitatea de furnizor, denumirea acesteia apărând pe facturile emise iar pârâta D.

G.

S.A. are calitatea de distribuitor (fosta E.

M.

D.

S.A.) însă operațiunile acestor două societăți de transferare a activităților de furnizare, respectiv distribuție a energiei electrice nu poate fi reținută ca motiv pentru exonerarea uneia dintre ele de vină.

Astfel, intanța reține vinovăția ambelor pârâte în cauzarea prejudiciului suferit de reclamant.

Obligația de reparare a prejudiciului moral suferit de către reclamant revine, așadar, ambelor pârâte.

Pentru acordarea unor daune morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.

Cu toate acestea, astfel cum s-a reținut adeseori în doctrină, la stabilirea existenței prejudiciului moral, definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte victima, trebuie avute în vedere caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existenta prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, Înalta Curte a precizat că este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă. (Decizia nr. 153 din 27 ianurie 2016 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală).

Mai departe, instanța subliniază că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include, în mod inevitabil, o doză de aproximare, mai ales că trebuie avute în vedere o serie criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

La stabilirea acestor despăgubiri, instanţa va avea în vedere ca sumele de bani acordate să aibă efecte compensatorii astfel încât astfel de fapte să nu devină un mijloc îmbogățire pentru partea solicitantă.

În acord cu susținerile reclamantului din acțiunea introductivă de instanță, reține că nu poate fi negat faptul că în perioada de debranşare, cât a fost lipsit de curent electric, a fost supus unor suferințe, în perioada de iarnă, prin igienă precară, stres accentuat, frig, întuneric, iar pe timpul verii, când produsele alimentare se alterau de la o oră la alta, a fost supus riscului de toxiinfecţii alimentare, boli digestive, scăderea randamentului la locul de muncă, izolarea faţă de mijloacele de informare (telefon, calculator), izolarea față de comunitate, cheltuieli suplimentare care au afectat bugetul familiei, cu hrană rece, cu haine în plus, cheltuieli cu iluminatul empiric, deteriorarea locuinţei prin afumare etc.

Toate aceste atingeri aduse atât sănătății cât și personalității celui prejudiciat, care s-au manifestat prin suferință fizică și morală, necesită o reparație justă și echitabilă.

Instanța apreciază că o sumă de 1.000 de lei pe lună, pentru fiecare dintre cele 16 luni în care reclamantul a fost debranșat de la energia electrică, poate avea un efect compensatoriu și nu se poate aprecia că ar putea constitui o îmbogățire pentru partea solicitantă.

Suma totală de 50.000 de lei este apreciată de instanță ca fiind exagerată.

Conchizând, va admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect „pretenţii - rejudecare” formulată de reclamantul M.

N. în contradictoriu cu pârâtele S.C.

D.G.S.A. şi S.C.

E.E.

R.

S.A. și le va obliga pe acestea din urmă la plata către reclamantul M.

N. a sumei de 16.000 de lei cu titlu de daune morale pentru suferințele cauzate de sistarea furnizării de energie electrică în perioada 01.11.2016-05.03.2018.

Va respinge cererea, în rest, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va obliga pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 de lei reprezentând taxă de timbru.

HOT.

11.10.2022

Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect „pretenţii - rejudecare” formulată de reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâţii S.C. D. G. S.A. şi S.C. E. E. R. S.A.

Obligă pârâţii S.C. D. G. S.A. şi S.C. E. E. R. S.A. la plata către reclamantul M. N. a sumei de 16.000 de lei cu titlu de daune morale pentru suferințele cauzate de sistarea furnizării de energie electrică în perioada 01.11.2016-05.03.2018.

Respinge cererea, în rest, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., obligă pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 de lei reprezentând taxă de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Moineşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 11.10.2022.