Sentință civilă nr. 1028 din 29.06.2021

Prin cererea înregistrată la data de /…/ pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. de dosar /…/ reclamanta R.

M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.

N.

P. să se dispună partajarea bunurilor comune, să se rețină în favoarea sa o cotă majorată de 75% în obținerea bunurilor și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat reclamanta că a fost căsătorită cu pârâtul, iar prin sentința civilă nr. 539/29.03.2018 s/a dispus desfacerea căsătoriei părților.

În timpul căsătoriei au dobândit drept de proprietate asupra următoarelor bunuri:

- Teren în suprafață de 700 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 4259/13.12.2005;

- Teren în suprafață de 713 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 979/10.04.2009;

- Teren în suprafață de 1400 mp cu nr. cadastral 614 și 615;

- Casă compusă din 2 dormitoare, salon, bucătărie, baie, hol și terasă;

- Anexă, șopron, garaj, beci, fosă septică, fântână, 40 de pomi fructiferi, 50 butuci zmeură, 15 butuci de viță de vie, jardiniere, garduri;

- Autoturism marca Renault Megane;

- Autoturism marca Alfa Romeo;

- Motoscuter marca Vespa;

- Bunurile mobile enumerate pe larg în cerere.

S/a mai arătat că părțile au contractat un credit în Spania, iar suma restantă este de 1350 euro, astfel că pârâtul ar trebui obligat să achite jumătate din acest credit.

În ce privește cota majorată, s/a precizat că ambele părți au lucrat în Spania, pârâtul ocazional, iar reclamanta permanent, iar pentru cumpărarea materialelor de construcție, a terenurilor și bunurilor mobile, a trimis bani părinților săi.

De asemenea, a fost constant ajutată de părinții ei și toate cheltuielile necesare încheierii contractelor de vânzare cumpărare au fost efectuate de tatăl ei.

Părinții săi, în special tatăl, s/au preocupat în ceea ce privește manopera cu privire la tot ce s/a construit pe teren.

În acest sens, a lucrat efectiv la construcții, a angajat muncitori, i/a plătit, iar casa a fost acoperită cu tablă tot de părinții ei.

S/a mai arătat că a plantat butucii de zmeură și de viță de vie, a cărat pământ, a cosit, a avut grijă de animale și a cumpărat, transportat și asamblat tot mobilierul din casă.

Pârâtul nu a contribuit deloc la construirea casei sau cumpărarea bunurilor, dar datorită comportamentului acestuia a fost nevoită să părăsească domiciliul comun.

S/a mai solicitat ca bunurile să/i fie atribuite, urmând să achite sultă pârâtului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 339, 355, 357 Cod civil.

În susținerea cererii s/a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, expertize.

S/a stabilit o taxă judiciare de timbru în cuantum de 5168 lei în privința căreia s/a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar în forma scutirii de la plata taxei.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

A arătat pârâtul că în perioada în care a fost căsătorit cu reclamanta a avut un loc de muncă stabil și a realizat venituri constante fiind șofer pe TIR în Spania, iar reclamanta a dirijat banii trimiși de el din străinătate, fiind ajutată de părinții lui.

Anexa din lemn, grajdul din lemn și șopronul au fost realizate din materialul lemnos provenit de la trei construcții ce au aparținut bunicilor lui, astfel că la masa de partaj trebuie reținută doar manopera pentru realizarea lor.

Beciul, fosa septică și fântâna au existat înainte de căsătoria cu reclamanta, iar în timpul căsătoriei doar le/au întreținut.

Autoturismul marca Alfa Romeo și motoscuterul Vespa au fost vândute în timpul căsătoriei, iar reclamanta a sustras mai multe bunuri din casă, acestea fiind enumerate pe larg în întâmpinare.

În privința împrumutului s/a arătat că nu are cunoștință de existența acestuia, iar cererea reclamantei de reținere a cotei majorate este neîntemeiată.

I-a trimis reclamantei lunar sume cuprinse între 1000 și 1500 euro și familia sa a fost cea care a ajutat la edificarea construcțiilor, astfel că solicită ca bunurile să/i fie atribuite și să plătească sultă reclamantei, cu reținerea în favoarea sa a unei cote majorate de 60% în obținerea bunurilor.

S/a mai solicitat și obligarea reclamantei să aducă la masa de partaj 50 de grame de bijuterii din aur dobândite în timpul căsătoriei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, 209 Cod procedură civilă.

S/a făcut dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 805 lei.

S/a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați câte doi martori pentru fiecare parte și s/au efectuat expertize de specialitate.

Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. /…/ a J. M. s/a dispus desfacerea căsătoriei părților.

Instanța constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei drept de proprietate asupra unui teren în suprafață de 700 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. /…/, unui teren în suprafață de 713 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 979/10.04.2009, un teren în suprafață de 1400 mp cu nr. cadastral 614 și 615, unei case, anexe, șopron, garaj, beci, astfel cum reiese din autorizația de construire nr. 5/14.02.2011, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor și contractele aflate la filele 52,53,57.

Cu privire la bunurile mobile, instanța constată că acestea au fost identificate de către expertul bunuri mobile, astfel că vor fi reținute la masa de partaj cele la care se referă raportul de expertiză și valoarea stabilită prin această lucrare.

De asemenea, din susținerile părților și înscrisurile depuse mai reiese că părțile au dobândit drept de proprietate asupra unui autoturism marca Renault, unul marca Alfa Romeo și a unui scuter marca Vespa.

S/a stabilit prin raportul de expertiză auto că autoturismul marca Alfa Romeo și scuterul au fost vândute, situație în care va fi reținută la masa de partaj contravaloarea acestora și cel de al doilea autoturism, respectiv cel marca Renault Megane.

În ce privește contribuția părților în obținerea bunurilor, instanța constată că în cauză nu s/a făcut dovada că vreuna din părți ar fi contribuit mai mult decât cealaltă pentru cumpărarea acestora.

Astfel, s/a susținut de către reclamantă că a lucrat permanent, iar pârâtul ocazional, dar chiar din declarațiile martorilor audiați la solicitarea ei reiese că reclamanta era acasă când au avut loc multe din lucrările la construcțiile reținute la masa de partaj, putându/se presupune în aceste condiții că partea nu lucra în momentele respective.

De asemenea, martorii audiați la solicitarea pârâtului au arătat că acesta lucra ca șofer de TIR și trimitea bani acasă.

Se mai reține că faptul că toate persoanele care au lucrat la construirea bunurilor au intrat în contact în principal cu tatăl reclamantei nu presupune în mod automat că acesta era cel care contribuia financiar la efectuarea lucrărilor ori că reclamanta era cea care finanța întreaga lucrare.

Instanța apreciază că este firesc ca, în perioadele în care ambele părți se aflau în străinătate, o persoană apropiată acestora să se ocupe de monitorizarea lucrărilor sau chiar să/și și aducă aportul în efectuarea anumitor lucrări, situație care tot nu înseamnă că această persoană sau ruda sa directă finanțează exclusiv lucrările.

S/a mai arătat de către martorul P.

D. că mobila și obiectele electrocasnice au fost aduse din Spania deoarece părțile doreau să deschidă o afacere în România.

Din cele descrise de martor reiese că părțile aveau o relație bună la momentul respectiv, eforturile lor în construirea casei și achiziționarea bunurilor mobile fiind comune, tocmai pentru începerea respectivei activități.

De asemenea, și cel de al doilea martor audiat la solicitarea reclamantei a precizat că bunurile mobile au fost cumpărate împreună de către părți.

Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului reiese că la construirea bunurilor au contribuit ambele părți și că fizic s/au implicat și părinții acestuia, nu doar cei ai reclamantei.

Pentru toate aceste motive se va reține că părțile au avut contribuție egală în obținerea bunurilor.

Se va mai constata că la dosar nu s/a depus nici un înscris din care să rezulte suma pe care susține reclamanta că ar fi împrumutat/o, nici vreo dovadă cu privire la soldul rămas de achitat, și nici nu s/au precizat și nici dovedit scopul și modalitatea de utilizare a unui eventual credit.

Aceeași este situația și în ce privește solicitarea pârâtului de obligare a reclamantei la aducerea la masa de partaj a unei cantități de bijuterii, nefiind precizat nici măcar în ce constau aceste bijuterii.

În ce privește împărțirea bunurilor, raportat la suprafața de teren, precum și la numărul construcțiilor, instanța constată că acestea pot fi împărțite în natură.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordonanța de clasare, nu reiese că între părți există o stare conflictuală care să sugereze că ar fi necesar ca doar una dintre părți să primească în lotul său toate bunurile.

Astfel, se va dispune partajarea bunurilor conform variantei nr. 3 în ce privește terenurile și potrivit suplimentului la expertiză în ce privește construcțiile.

Deoarece reclamanta este cea în lotul căreia va fi atribuită casa, se va dispune ca și bunurile mobile să/i fie atribuite tot ei, urmând să achite sultă pârâtului.

În ce privește autoturismele și scuterul, se vor reține valorile stabilite de expert pentru bunurile vândute, iar autoturismul Renault Megane va fi atribuit în lotul pârâtului din moment ce acesta îl folosește în prezent.

Deoarece reclamanta va obține prin sentință bunuri a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, în temeiul art. 50 indice 2 din OUG nr. 51/2008 va fi obligată reclamanta să restituie către stat suma de 5168 lei.

Se vor compensa onorariile apărătorilor părților și se va constata că în rest cheltuielile au fost identice, pârâtul urmând a fi obligat să achite reclamantei jumătate din contravaloarea taxei judiciare de timbru.