ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Judecătoria MOINEȘTI · 4405/2004

Sentință civilă nr. 379 din 31.03.2022

Instanță
Judecătoria MOINEȘTI
Dosar
4405/2004
Obiect
Revendicare imobiliara
Soluție
Sursa
portal.just.ro

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.07.2015, sub nr. …… pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamanta M.

M. a chemat în judecată pe pârâţii D.V. şi D.E., pentru ca în urma probelor ce se vor administra, instanţa să dispună obligarea pârâţilor sa lase in deplină proprietate si linistită posesie proprietatea sa, care se invecinează cu cea a pârâţilor ; obligarea paratilor la desfiinţarea lucrarilor de constructie executate nelegal peste imobilul garaj aparţinând reclamantei, iar in caz de refuz sa fie autorizată aceasta pentru a face acest demers, pe cheltuiala pârâţilor ; obligarea paratilor sa inceteze orice act de tulburare a posesiei reclamantei pe viitor ; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de vanzare cumpărare nr. 276/12.01.2000 a devenit proprietara suprafeţei de 1277,58 mp si a unor constructii amplasate pe aceasta, casă, magazie, garaj, din bolţari, imobile situate in Comăneşti, str.

Moldovei nr 106, jud Bacău, inscrise in CF nr. 123/17.01.2000, nr. 291/N Comăneşti, cu nr cadastral 208, imobile invecinate cu proprietatea pârâţilor.

A mai indicat faptul că garajul pe care il detine este amplasat intre locuinţa pârâţilor si o hală in suprafaţă de 144 mp, tot proprietatea pârâţilor, acestia construind deasupra garajului său un alt imobil, cu rea credinţă.

Reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 781/2005 in dosarul nr. 4405/2004 a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea părţilor.

Apreciază că edificarea construcţiei deasupra garajului său ii poate aduce prejudicii majore, dar fiind faptul că acesta nu are fundatie, fiind ridicat direct pe sol, riscând să se surpe.

A mai precizat că intrarea in garaj nu mai este posibilă cu un vehicul mai înalt datorită pasarelei edificate de pârâţi, iar streşinile locuinţei pârâţilor depăşesc limita de hotar cu 60 cm şi toate scurgerile afectează curtea sa, fiind in permanenţă inundate.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 480, 481, 611, 615 din VCod civil şi art 1349, 1357, 1381-1386 din NCod Civil.

A solicitat administrarea probelor cu: înscrisuri, expertiză in specialitatea constructii, interogatorii.

La cerere s-au anexat înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 24.10.2017, pârâţii au depus la dosarul cauzei Întâmpinare şi cerere de chemare in judecată a altei persoane, respectiv a numitului M.O., in calitate de reclamant, fiind soţul reclamantei M.

M., conform art. 643 alin 3 din Cod civil raportat la art. 68 din Cpc.

Prin intampinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie, pârâţii au invocat cu privire la capătul 3 de cerere prescripţia dreptului material a acţiunii si inadmisibilitatea acesteia.

In intampinare pârâtii au arătat că după ce s-au casatorit şi incepând cu anul 1981aui locuit in casa părintilor, D.

P. si M., pana la terminare unei camere la casa proprietatea lor in anul 1983.

Au arătat că impreună cu părintii au inceput constructia unei hale auto in anul 1981, ca o extindere a garajului (proprietatea numiţilor D.

P. si M.), cele două constructii având un perete comun, ulterior, cu acordul acestora au inceput edificarea unei case de locuit, din cărămidă, compusă din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, una dintre camere fiind făcută peste garajul părinţilor.

La data de 13.04.1993 D.

P. si M. au vandut pârâtilor suprafata de 1721 mp teren din care 186 mp categoria Cc si 1535 mp A, impreună cu hala construită, neterminată, compusă dintr-o cameră si o magazie.

Ulterior, in anul 1996, cu acordul ambilor părinti, pârâtii au arătat că au inceput edificarea unui corp nou de casă peste hala auto si peste locuinţa lor existentă deja, obţinând toate avizele necesare in acest sens, urmând sa obtina ulterior doar autorizaţia de construire, lucrările fiind demarate.

In noaptea de 10-11 iulie 1999, in urma unui incendiu, constructia incepută deasupra halei auto a ars in intregime.

La data de 12.01.2000, D.

P., după decesul sotiei sale din 12.11.1997, vinde reclamantei casa proprietatea acestuia, un garaj, un grajd, precum si terenul categoria Cc si arabil de 1277,58 mp, iar la intocmirea documentaţiei cadastrale nu s-a ţinut cont de construcţiile existente deasupra garajului şi nici de actele de proprietate al pârâţilor.

În drept au indicat art 205 şi art 68 din Cpc.

Au solicitat administrarea probelor cu: înscrisuri, expertize in specialitatile topografie si constructii, interogatoriu, martori, ataşarea dosarului nr. 3439/1992 al Judecatoriei Oneşti.

La cerere s-au anexat înscrisuri.

La data de 20.11.2017, reclamanta M.

M. a formulat intampinare cu privire la cererea pârâţilor, prin care au solicitat citarea in cauză a soţului său, M.O., in calitate de reclamant, solicitând respingerea acestei cereri, dar si respingerea apărărilor pârâtilor, formulate prin intampinare, ca nefondate.

Prin Incheierea de şedinţă pronuntata la data de 31.01.2018, instanţa a admis cererea paratilor si a dispus citarea in cauză, in calitate de reclamant, a numitului M. O.

La data de 21.02.2018, reclamantul M.O. a depus la dosar precizări scrise.

În prezentul litigiu au fost administrate probele cu : înscrisuri, interogatorii, martori, expertize tehnice judiciare in specialitatile topografie şi construcţii.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.07.2015, sub nr. ….. pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâţii D.V. şi D.E., pentru ca în urma probelor ce se vor administra, instanţa să dispună obligarea pârâţilor sa lase in deplină proprietate si linistită posesie proprietatea sa, care se invecinează cu cea a pârâţilor ; obligarea paratilor la desfiinţarea lucrarilor de constructie executate nelegal peste imobilul garaj aparţinând reclamantei, iar in caz de refuz sa fie autorizată aceasta pentru a face acest demers, pe cheltuiala pârâţilor ; obligarea paratilor sa inceteze orice act de tulburare a posesiei reclamantei pe viitor ; cu cheltuieli de judecată.

Cadrul procesual a fost întregit la data de 31.01.2018 cu reclamantul M.O., soţul reclamantei M.M., care figurează în contractul de vânzare cumpărare alături de soţia sa.

Cu privire la primul capăt de cerere, acesta vizează revendicarea unei suprafeţe de teren.

Instanţa a solicitat reclamanţilor să facă precizări şi la data de 10.02.2020 aceştia au depus precizări prin care au arătat că nu există nicio suprafaţă de teren ocupată de pârâţi.

In cadrul concluziilor pe fond apărătorul ales al reclamanţilor a menţionat că nu mai insistă în acest capăt de cerere dar nu are mandat din partea părţilor ca să renunţe la judecată.

Atitudinea acestora a fost determinată în mare parte de concluziile la raportul de exepertiză topo în cadrul cărora se arată că pârâţii nu ocupă teren din terenul reclamanţilor, ba chiar reclamanţii stăpânesc mai mult teren decât în acte.

In ceea ce priveşte obligarea paratilor sa inceteze orice act de tulburare a posesiei reclamanţilor pe viitor, instanţa nu poate dispune prin hotărâre aşa ceva.

Orice cerere în justiţie apare atunci când o persoană « are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice » potrivit art. 30 CPC.

Din păcate, în procedura civilă nu există noţiunea de prevenţie.

Orice cetăţean are obligaţia să respecte legislaţia statului în care trăieşte şi drepturile celorlalţi dar abia în momentul în care o încalcă intervine justiţia.

Revenind la cererea principală, aceasta are ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâţilor să ridice construcţia ridicată ilegal de reclamanţi peste garajul lor sau să fie autorizaţi reclamanţii să o desfiinţeze pe cheltuiala pârâţilor.

Terenul aflat sub construcţia proprietatea pârâţilor (ce se solicită a fi desfiinţată) şi implicit sub garajul de sub construcţie este proprietatea reclamanţilor şi a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 276/12.01.2000.

Acest lucru rezultă din cuprinsul expertizei topo efectuate în cauză-fl. 221 verso dosar dar şi din declaraţiile părţilor.

Întrucât terenul este al reclamanţilor şi construcţia a pârâţilor devin aplicabile prevederile legale de la accesiunea imobiliară artificială.

Potrivit art 577 alin. 1 CC « Construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. «

In cazul de faţă este clar că imobilul construcţie este proprietatea pârâţilor. Acest fapt rezultă din lucrările dosarului şi din răspunsurile părţilor la interogatoriu.

In esenţă acea construcţie de peste garaj, a cărei desfiinţare se solicită a fost edificată înainte de anul 1990, prima cameră.

Părţile nu s-au pus de acord cine a edificat efectiv această cameră în sensul că reclamanţii susţin că a fost edificată de autorul părţilor, D.P. în timp ce pârâţii susţin că au edificat-o ei.

Acest lucru nu prezintă mare importanţă pentru rezolvarea speţei întrucât această cameră a ars parţial în anul 1999.

In anul 1996, în timpul când autorii comuni ai părţilor trăiau şi nu se perfectase vânzarea ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 276/12.01.2000, D.P. şi D.M. îşi dau acordul pentru ca pârâţii să mai edifice un etaj peste camera déjà existentă deasupra garajului.

Acest acord nu este discutabil şi nici probabil întrucât toată documentaţia a fost întocmită pe numele pârâţilor şi nu al autorilor.

Este vorba despre proiectul nr 1138/1997, certificatul de urbanism nr 200/1997, autorizaţia de construcţie 78/31.07.1998.

Fără acordul defuncţilor, care la acea dată erau proprietarii garajului şi ai terenului de sub garaj nu se puteau obţine aceste autorizaţii.

Ambele camere sunt cuprinse în proiectul acestei autorizaţii.

După începerea lucrărilor are loc un incendiu şi la 11.07.1999 construcţiile de deasupra garajului ard, parţial etajul I, camera veche şi total etajul II, aflat în construcţie.

Intrucât pârâţii deţineau absolut toate avizele şi autorizaţiile necesare evident că după incendiu încep refacerea încăperilor arse.

Se edifică ceea ce există la acest moment.

Este esenţial de menţionat că în perioada în care aceste construcţii au fost edificate, refăcute, autorul D.P. trăia şi aceste lucrări s-au realizat cu acordul său.

Abia în anul 2000 D.P. vinde reclamanţilor garajul.

Evident că nu a vândut şi ceea ce era peste garaj întrucât ştia foarte bine că sunt proprietatea pârâţilor.

In concluzie, prin raportare la prevederile art 577 alin. 1 CC ne aflăm în cea de-a doua situaţie, în care lucrările efectuate nu sunt proprietatea proprietarului terenului ci revin în proprietate unei alte persoane, în cazul nostru pârâţii.

Pentru a determina dacă acţiunea este sau nu admisibilă trebuieşte analizat dacă avem de-a face cu un constructor de bună credinţă sau de rea credinţă.

Este evident că la data construirii iniţiale pârâţii au fost constructori de bună credinţă. Trebuie analizat dacă şi la data refacerii celor două camere au fost tot de bună credinţă.

Reclamanta M.M. recunoaşte în răspunsurile la interogatoriu că după incendiul din 1999 pârâţii au făcut în acelaşi an o cameră de cărămidă peste camera situată deasupra garajului.

Martorul B.M. declară că etajul a fost refăcut imediat după ce a ars, prin 1999, din bolţari.

Martorul A.V. arată că a edificat camerele de deasupra garajului, din bolţari şi la acel moment nu exista niciun conflict între pârâtul D.V. şi tatăl său.

Instanţa apreciază că pârâţii au fost constructori de bună credinţă.

Susţinerile reclamantei cum că acele camere de peste garaj sunt cuprinse în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 276/12.01.2000 nu sunt susţinute de materialul probator administrat.

Nu se menţionează nici în contract nici în schiţele anexă că s-a dorit vânzarea construcţiilor de deasupra.

De altfel, acesta este un argument pentru a deduce că defunctul D.P. nu avea cum să vândă reclamanţilor ceva ce nu era al lui şi ştia foarte bine acest lucru.

Deşi în ultimii ani ai vieţii evident relaţiile cu pârâţii s-au răcit şi s-a apropiat de reclamanţi, totuşi cunoştea situaţia imobilelor.

La momentul în care reclamanţii au cumpărat, respectiv anul 2000, peste contrucţia garaj existau construcţiile aparţinând pârâţilor.

Chiar şi dacă acceptăm argumentele reclamanţilor că nu era totul edificat, un fapt este clar : peste garaj nu era gol ci existau construcţii.

Iar aceste construcţii erau proprietatea pârâţilor.

In acest context deşi acum sunt nemulţumiţi, la momentul cumpărării reclamanţii cunoşteau situaţia din teren pe care şi-au asumat-o.

Sediul materiei se află în cuprinsul art. 581 NCC „În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună-credinţă, proprietarul imobilului are dreptul:

a) să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor şi a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau

b) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.”

Prin urmare, reclamanţii nu pot legal solicita desfiinţarea construcţiilor şi nici să fie autorizaţi ei să le desfiinţeze pe cheltuiala pârâţilor pentru că textul legal nu le conferă această posibilitate.

Pentru toate aceste motive acţiunea va fi respinsă ca nefondată.

Intrucât există un supliment de onorariu de expert neachitat, instanţa obligă reclamanţii la plata suplimentului de onorariu în sumă de 590 de lei pentru expertul topo, G.A.

Cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât reclamanţii au căzut în pretenţii, instanţa obligă reclamanţii la plata către pârâţi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5300 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții M.M., M.O. /.../, în contradictoriu cu pârâţii: D.V. (prin moştenitorii D.V.D. şi D. M.), şi D.E. /.../, având ca obiect revendicare imobiliară.

Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții M.M., M.O. în contradictoriu cu pârâţii D.V. (prin moştenitorii D.V.D. şi D.M.), D.E., având ca obiect obligaţie de a face-desfiinţare construcţii.

Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții M.M., M.O. în contradictoriu cu pârâţii D.V. (prin moştenitorii D.V.D. şi D.M.), D.E., având ca obiect autorizarea reclamanţilor de a desfiinţa construcţiile pe cheltuiala pârâţilor.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la încetarea oricăror acte de tulburare a posesiei reclamantei pentru viitor ca netemeinic.

Obligă reclamanţii la plata suplimentului de onorariu în sumă de 590 de lei pentru expertul topo, G.A.

Obligă reclamanţii la plata către pârâţi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5300 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu expert.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Moinești.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței din data de 31.03.2022.