Hotărâre nr. 1956 din 16.06.2021

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDLUG:2021:001.001956

Dosar nr. .../252/2021 Cod operator 2926

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA LUGOJ

ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 1956/2021

Şedinţa publică din 16 iunie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE: A.-D.C.

Grefier: D. M. C.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea V. L.-S.şi pe intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, având ca obiect contestaţie la executare.

Instanţa constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în şedinţa publică din 02 iunie 2021, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor prezente fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, pronunţarea fiind amânată pentru termenul de astăzi, când:

Se constată depusă de către intimată la data de 07.06.2021şi 11.06.2021, prin serviciul de registratură al instanţei, practică judiciară.

Se constată depuse de către contestatoare la data de 15.06.2021, prin serviciul de registratură al instanţei, concluzii scrise.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 01.04.2021 sub nr. ../252/2021 contestatoarea V.

L.-S., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, a solicitat anularea executării silite pornite în dosarul de executare nr. ../2020 de către executorul fiscal din cadrul Consiliului Județean Timiș, anularea tuturor actelor și formelor de executare prezente și viitoare, a încheierilor pronunțate în acest dosar execuțional, încetarea executării silite și constatarea intervenirii prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită pornită în acest dosar execuțional.

Totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin Sentința civilă nr. ../28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. .../30/2010*, irevocabilă prin Decizia civilă nr. .../23.01.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar, s-a dispus întoarcerea executării Sentinței civile nr. ../25.09.2008 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. ../30/2008 și restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate cu titlu de indemnizație de dispozitiv.

Împotriva contestatoarei a fost inițiată executarea silită în dosarul execuțional nr. ../2020 de către executorul fiscal din cadrul Consiliului Județean Timiș la solicitarea creditoarei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. .../28.03.2014.

Conform dispozițiilor art. 405 C.pr.civ. din 1864, aplicabile prin raportare la data când s-a pronunțat titlului executoriu, și art. 6 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere că Sentința civilă nr. ../28.03.2014 a devenit executorie de la pronunțare, respectiv 28.03.2014, dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a prescris.

De asemenea, contestatoarea a invocat excepția lipsei de competență a executorului fiscal, Codul de procedură civilă instituind principiul potrivit căruia organul de executare de drept comun este executorul judecătoresc, excepția constituind-o executarea titlurilor executorii ce conțin creanțe fiscale și a titlurilor executorii având ca obiect realizarea veniturilor la bugetul Uniunii Europene și la bugetul Comunității Europene a Energiei Atomice.

Or, suma ce face obiectul executării silite nu este o creanță fiscală iar raportul juridic dedus judecății nu a fost un raport juridic de drept substanțial public fiscal, creanța supusă restituirii fiind o creanță civilă, născută în baza unui raport juridic privat, în care unitatea administrativ-teritorială nu a fost implicată.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 399 C.pr.civ. și art. 260 și 261 din Legea nr. 207/2015 iar pentru dovedirea susținerilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând cererii înscrisurile de la filele 6-24.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 587,16 lei, potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata a formulat întâmpinare la data de 21.11.2019 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală.

În motivare, aceasta a arătat că titlul executoriu care a generat chestiunea de drept litigioasă (prescripția dreptului de a cere executarea silită) a făcut obiectul și al altui dosar în care decizia instanței este definitivă, respectiv Decizia civilă nr. ../12.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. ../325/2018**, în șnur cu Decizia civilă nr. ../A/25.11.2019 a Tribunalului Timiș.

Prin urmare, este incidentă puterea de lucru judecat ca efect al soluționării definitive a unor litigii având ca obiect constatarea prescripției executării silite a aceluiași titlu executoriu ca în prezenta cauză.

Mai mult, chestiunea de drept care face obiectul acestei cauze a fost tranșată definitiv și în alte dosare, însă cu privire la alt titlu executoriu, instanțele de judecată stabilind prin decizii definitive că termenul de prescripție a executării a început să curgă de la pronunțarea deciziei din recurs prin care hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă.

Raportat la hotărârile judecătorești definitive, instanțele de judecată au stabilit în mod definitiv că termenul de prescripție al executării Sentinței civile nr. ../28.03.2014 a început să curgă de la data pronunțării Deciziei civile nr. .../23.01.2018, deci data când sentința a rămas definitivă și irevocabilă, iar dreptul de a obține executarea silită în baza acestui titlu executoriu nu este prescris.

De asemenea, a precizat că cererea de executare silită a fost depusă la organul de executare la data de 22.04.2019, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.

În contradictoriu cu susținerile contestatoarei, a susținut că Sentința civilă nr. .../28.03.2014 a fost pronunțată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, însă dreptul de a cere executarea silită s-a născut după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel încât legea aplicabilă prescripției dreptului de a cere executarea silită este noul Cod de procedură civilă.

Mai mult, chiar executarea silită a început după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

Pretențiile contestatoarei se circumscriu materiei executării silite iar, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea 76/2012, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Prin urmare, orice cerere formulată în legătură cu executarea Sentinței civile nr. .../28.03.2014 trebuie analizată prin prisma noului Cod de procedură civilă.

Totodată, intimata a susținut că nu se poate aprecia că executorialitatea unei hotărâri judecătorești determină începerea curgerii termenului de prescripție de la o altă dată decât momentul rămânerii ei definitive.

Conform art. 706 alin (2) C.pr.civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Dar, având în vedere faptul că Sentința civilă nr. ../28.03.2014 a fost pronunțată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, noțiunea de hotărâre definitivă este echivalentă noțiunii de hotărâre irevocabilă, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 76/2012.

Cu privire la excepția lipsei de competență a executorului fiscal, intimata a susținut că excepția este neîntemeiată raportat la considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 66/02.10.2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Reclamanta a beneficiat de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% la salariul de bază, această indemnizație fiind plătită de către D.G.A.S.P.C.

Timiș din bani publici alocați de către ordonatorul principal de credite Consiliul Județean Timiș de la bugetul local al județului Timiș.

În urma restituirii către intimată, această sumă se face venit la bugetul local al județului Timiș, fiind astfel o creanță bugetară.

Totodată, a precizat că termenul de prescripție a executării a fost întrerupt prin depunerea cererii de executare silită la organul de executare.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208, art. 430 alin. (1) și (2), art. 431 alin. (2), art. 706 alin. (2), art. 634 alin. (1) și (2), art. 709 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C.pr.civ., art. 3 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 76/2012, art. 377 alin. (1) pct. 1 și art. 377 alin. (2) pct. 4 C.pr.civ. din 1865, art. 2500 alin. (2), art. 2516, art. 2539 și art. 2541 C.civ. și prevederile Deciziei nr. 66/02.10.2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept iar pentru dovedirea susținerilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării înscrisurile de la filele 34-178.

Ca urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei a fost înaintat dosarul de executare în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

La termenul din data de 02.06.2021 instanța a recalificat excepția necompetenței executorului fiscal ca fiind o apărare de fond.

La același termen părțile au depus la dosar note scrise prin care au reiterat argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al întâmpinării iar contestatoarea a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru.

La data de 11.06.2021 intimata a depus la dosar practică judiciară iar la data de 15.06.2021 contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. ../28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. ../30/2010*, irevocabilă prin Decizia civilă nr. ../23.01.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar, s-a dispus întoarcerea executării Sentinței civile nr. ../25.09.2008 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. ../30/2008 și restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate cu titlu de indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pe perioada 01.01.2004 sau de la data angajării până la 22.06.2009.

Ca urmare a cererii creditoarei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș înregistrate la Consiliul Județean Timiș la data de 22.04.2019, executorul fiscal din cadrul Consiliului Județean Timiș a început executarea silită a contestatoarei în dosarul execuțional nr. 13/2020 în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. ../28.03.2014.

În drept, sub aspectul aplicării legii în timp, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Având în vedere că executarea silită a contestatoarei a început după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dispozițiile acestui cod guvernează întreaga fază a executării silite.

Conform art. 712 alin. (1) C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

În ceea ce privește competența de executare silită a creanței, instanța reține că aceasta aparține executorului fiscal din cadrul Consiliului Județean Timiș, și nu executorului judecătoresc de drept comun.

Potrivit art. 623 C.pr.civ., executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, se realizează de către executorii judecătorești, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 prevede că termenii „buget general consolidat”, „cadrul fiscal-bugetar” și „strategie fiscal-bugetară” au înțelesul prevăzut de Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010.

Potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010, bugetul general consolidat reprezintă ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum și al altor entități clasificate în administrația publică, agregate, consolidate și ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg.

Conform art. 220 alin. (3) C.pr.fisc., „creanțele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autoritățile sau instituțiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizați în compartimente de specialitate, aceștia fiind abilitați să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod”.

Interpretând art. 623 C.pr.civ. coroborat cu art. 3 din Legea nr. 69/2010 și cu art. 220 alin. (3) C.pr.fisc., instanța reține că suma executată silit în dosarul de executare nr. 13/2020 face parte din categoria veniturilor datorate la bugetul general consolidat, astfel că în speță competența de executare aparține executorului fiscal.

În ceea ce privește prescripția dreptului de a obține executarea silită, instanța reține, sub aspectul legii aplicabile, că art. 6 alin. (5) C.civ., articol care instituie regulile de drept comun privind aplicarea în timp a legii civile, prevede că dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

Prin urmare, în situația în care dreptul de a obține executarea silită s-a născut sub imperiul noului Cod de procedură civilă, dispozițiile acestui cod reglementează prescripția dreptului de a obține executarea silită.

Deși procesul civil care s-a soldat cu pronunțarea hotărârii ce constituie titlul executoriu pe care se întemeiază executarea silită în dosarul execuțional nr. ../2020 a început sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, acest act normativ este aplicabil numai în ceea ce privește faza de judecată, legea procesual civilă neputând ultraactiva în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens.

Astfel, art. 6 alin. (4) C.civ. prevede că „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.

Ultraactivitatea Codului de procedură civilă din 1865 sub aspectul prescripției dreptului de a obține executarea silită operează, așadar, numai în situația în care dreptul de a obține executarea silită a luat naștere sub imperiul acestui act normativ.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța conchide că dispozițiile noului Cod de procedură civilă reglementează prescripția dreptului intimatei de a obține executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. ../28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. ../30/2010*, irevocabilă prin Decizia civilă nr. ../23.01.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar.

Conform art. 706 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.

În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Pentru a determina momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită se impune, cu titlu prealabil, o clarificare terminologică.

Astfel, prin referirea în cuprinsul art. 706 C.pr.civ. la hotărârea judecătorească definitivă legiuitorul a avut în vedere sintagma astfel cum trebuie aceasta înțeleasă în contextul noului Cod de procedură civilă.

Conform art. 634 alin. (1) C.pr.civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs, hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Așadar, se poate observa că semnificația sintagmei „hotărâre definitivă” în noul Cod de procedură civilă este aceea a unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs întrucât fie această cale de atac nu este prevăzută de lege, fie termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului sau a recursului a expirat.

Însă potrivit art. 377 alin. (1) C.pr.civ. din 1865 sunt definitive hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel, hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată, hotărârile date în apel și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

Prin urmare, în contextul vechiului Cod de procedură civilă hotărârile definitive sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel întrucât fie această cale de atac nu este prevăzută de lege, fie termenul pentru exercitarea ei a expirat.

Este evidentă astfel diferența dintre cele două accepțiuni ale sintagmei, în noul cod și în vechiul cod.

Cu toate acestea, art. 377 alin. (2) C.pr.civ. din 1865 instituie o sintagmă echivalentă celei de „hotărâre definitivă” prevăzute de noul Cod de procedură civilă, respectiv sintagma de „hotărâre irevocabilă”.

Potrivit acestui text de lege, sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate, hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, hotărârile date în apel, nerecurate, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Așadar, se poate observa că semnificația sintagmei „hotărâre irevocabilă” în Codul de procedură civilă din 1865 este aceea a unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs întrucât fie această cale de atac nu este prevăzută de lege, fie termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului sau a recursului a expirat, întocmai ca în cazul sintagmei „hotărâre definitivă” din noul Cod de procedură civilă.

Acestea fiind spuse, instanța apreciază că art. 706 alin. (2) C.pr.civ. trebuie interpretat în sensul că termenul de prescripție a dreptului creditorului de a obține executarea silită a hotărârilor judecătorești începe să curgă (1) de la data la care acestea au fost pronunțate, în cazul hotărârilor care nu sunt supuse apelului și nici recursului, în cazul hotărârilor date în apel, fără drept de recurs, în cazul hotărârilor date în recurs, precum și în cazul oricărei alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai poate fi atacată cu recurs, (2) de la data expirării termenului de apel, în cazul hotărârilor date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, ori (3) de la data expirării termenului de recurs, în cazul hotărârilor date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs și în cazul hotărârilor date în apel, neatacate cu recurs.

În speță, este adevărat că Sentința civilă nr. ../28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. ../30/2010* a fost definitivă la data pronunțării, în sensul art. 377 alin. (1) C.pr.civ. din 1865, însă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a început să curgă la data pronunțării Deciziei civile nr. ../23.01.2018, decizie prin care au fost constatate perimate recursurile formulate împotriva Sentinței civile nr. ../28.03.2014.

Astfel cum s-a arătat anterior, conform art. 706 alin. (2) C.pr.civ., termenul de prescripție a dreptului creditorului de a obține executarea silită nu începe să curgă atât timp cât hotărârea dată în primă instanță poate fi atacată cu recurs.

Întrucât termenul de prescripție a început să curgă la data de 23.01.2018 iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 22.04.2019, instanța constată că intimata a formulat cererea de executare silită în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 706 alin. (1) C.pr.civ.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța apreciază că nu există temeiuri pentru admiterea contestației la executare formulate de contestatoarea V.

L.-S.în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, astfel încât cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C.pr.civ., instanța va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata acestora ca neîntemeiată, constatând că partea căzută în pretenții este contestatoarea.

În ceea ce privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Prin urmare, pentru ca instanța să poată dispune restituirea taxei judiciare de timbru achitate de contestatoare este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții: existența unei cereri a petiționarului în acest sens, admiterea contestației la executare și rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a admis contestația.

În speță, deși contestatoarea a formulat o cerere de restituire a taxei de timbru, contestația la executare urmează a fi respinsă iar hotărârea instanței nu este definitivă, astfel încât, nefiind îndeplinite două dintre cele trei condiții prevăzute de lege, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge cererea formulată de contestatoarea V. L.-S., având ..., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, având .., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunțată astăzi, 16.06.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Grefier,

A.-D. C. D. M.C.

Red. A.D.C./ Tehnored. A.D.C. - D.M.C.

02 iulie 2021

Ex. 4

Com. 2