Sentință civilă nr. 316 din 21.09.2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA Dosar nr.630/197/2022

ÎNTORSURA BUZĂULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR.316

Şedinţa publică din 21 septembrie 2022

Instanţa constituită din:

Preşedinte : M. T. – judecător

Grefier : L. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei minori şi familie privind pe reclamantul-pârât reconvenţional M.

D.

C. şi pe pârâţii-reclamanţi reconvenţional P.

M. şi P.

G., având ca obiect „exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea domiciliului minorului la tată”.

Procedură fără citarea părţilor, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului şi stadiul procesual.

Se constată depus la dosar, în original răspunsul solicitat de instanţă Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...).

Se constată că dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022, iar conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 21 septembrie 2022.

Judecătoria, în urma deliberării, a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată :

1. Obiectului cererii principale.

Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub nr.630/197/2022 la data de 2 mai 2022 - ca urmare a declinării competenţei de soluţionare de către Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr.3121 pronunţată la 19 aprilie 2022 -, s-a înregistrat cererea formulată de reclamantul M.

D.

C. în contradictoriul cu pârâţii P.

M. şi P.

G., prin care s-a solicitat, ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa să dispună următoarele:

-Pârâţii să fie obligaţi să aducă minorul M. R. născut la data de 1 martie 2016, la domiciliul tatălui reclamant, sub sancţiunea daunelor interese de 500 lei/zi de întârziere.

- Pârâţii să-i respecte dreptul de a exercita singur autoritatea părintească faţă de minorul M.R..

- Pârâţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, în motivarea sumară a cererii, reclamantul a arătat că a avut domiciliul comun împreună cu soţia sa şi minorul M.

R., în comuna (...), strada (...), nr. (...), judeţul (...), iar soţia a părăsit domiciliul comun din comuna (...) împreună cu minorul şi s-a stabilit la domiciliul pârâţilor săi, însă intervenind decesul acesteia, pârâţii ce sunt bunicii minorului, îi refuză a avea legături cu minorul şi a exercita autoritatea părintească faţă de acesta, potrivit art.507 Cod civil.

A mai arătat reclamantul că, pentru a nu crea situaţii care să influenţeze negativ starea minorului, a evitat orice dispută contradictorie cu pârâţii – bunicii materni ai minorului – şi care i-au interzis orice vizită la domiciliul lor din comuna (...), unde se găseşte minorul.

S-a mai arătat de către reclamant că, în situaţia decesului mamei minorului, tatăl este cel care exercită drepturile părinteşti şi autoritatea părintească faţă de minor, iar pârâţii exercită acţiuni denigratoare la adresa sa, faţă de minor, deşi nu au nici un drept asupra acestuia.

În drept, s-au invocat prevederile art.483, art.507 Cd civil şi art.926 alin.(1) Cod procedură civilă.

Alăturat cererii s-au depus în fotocopie acte de stare civilă.

S-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul F. I. şi efectuarea unei anchete sociale.

2. Poziţia procesuală a pârâţilor P. M. şi P. G..

2.1. Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie, pârâţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii. ( filele 30-32 dosar Judecătoria Braşov)

În apărare, pârâţii au arătat în esenţă că, în timpul căsătoriei reclamantului cu mama minorului R., soţiei acestuia i s-a declanşat o boală pe fondul stresului provocat în mediu conjugal şi în pofida faptului că soţia reclamantului avea nevoie de tratament oncologic în municipiul (...) şi se impunea a se deplasa la aceste tratamente, reclamantul avea pretenţii casnice şi conjugale, la care soţia nu mai putea face faţă, iar şi pentru motivul că tratamentul soţiei presupunea costuri mari, reclamantul i-a solicitat acesteia să plece la părinţii săi.

Astfel, în cursul lunii septembrie 2020, soţia reclamantului împreună cu minorul au părăsit domiciliul din comuna (...), iar în luna mai 2021, soţia a înaintat acţiune de divorţ, ce face obiectul dosarului nr.9224/197/2021 al Judecătoriei Braşov, însă, la data de 29 noiembrie 2021 a intervenit decesul soţiei reclamantului – M.

L., iar cauza s-a suspendat, deoarece M.

L. a solicitat ca relaţia de căsătorie să se desfacă din vina soţului.

S-a mai arătat că, de la data stabilirii minorului împreună cu mama, la domiciliul bunicilor materni, reclamantul a fost dezinteresat de aceştia, deşi nu i s-a interzis a avea legături cu familia sa, şi datorită faptului că nici după decesul mamei minorului, reclamantul nu a dat dovadă că ar înţelege să-şi asume rolul de tată, bunicii materni şi-au asumat rolul de părinte şi au demarat formalităţile necesare plasamentului minorului.

Au mai arătat pârâţii că, minorul este bine îngrijit, îi este acordată atenţie şi dragoste familială, este integrat social, iar potrivit rapoartelor de evaluare psihologică în vederea instituirii plasamentului la bunici, rezultă tipul de relaţie tată- copil, relaţie paternală marcată de indiferenţă şi violenţă uneori, putând îmbrăca chiar şi forma de abuz şi neglijenţă.

În drept, s-au invocat prevederile art.399 Cod civil, art.205, art.453 Cod procedură civilă şi Legea nr.272/2004.

Sub aspect probator, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, anchetă socială, expertiză psihologică privind pe minor, ascultarea minorului, proba testimonială cu martorii P.

G. şi B.

C., având ca teză probatorie, dovedirea relaţiei tată-minor şi ataşarea dosarului nr.9224/197/2021 al Judecătoriei Braşov.

2.2. Pârâţii au formulat şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţată, să dispună potrivit art.400 alin.(3) Cod civil, stabilirea domiciliului minorului M. R., la bunicii materni.

În fapt, a fost dezvoltată aceeaşi situaţie de fapt, ce au conturat-o în apărare, în conţinutul întâmpinării depuse.

3. Probelor încuviinţate şi administrate.

Sub aspect probator în temeiul art.258 Cod procedură civilă, s-a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, s-au întocmit anchete socială la domiciliile părţilor, au fost audiaţi martorii B.

M., F.

I.

C., B.

C.

E. şi P.

G.

L..

Instanţa a solicitat date şi relaţii de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) iar minorul M.

R. a fost audiat în cameră de consiliu la data de 22 august 2022 poziţia acestuia fiind expusă în conţinutul procesului verbal existent la fila 38 din dosar.

4. Taxa judiciară de timbru.

Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei, potrivit art.15 din OUG nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru, iar cererea reconvenţională cu 20 lei conforma art.15 alin.(2) din OUG nr.80/20013. ( filele 5 dosar Judecătoria Braşov şi fila 17)

5. Analiza cererii introductive şi a cererii reconvenţionale.

În fapt, reclamantul M.

D.

C. a încheiat căsătoria cu numita M.

L.

I. la data de 9 mai 2013, relaţie de căsătorie înregistrată sub nr.6 în Registrul stării civile al Primăriei comunei (...), judeţul (...) iar din această relaţie, a rezultat minorul M.

R., născut la 1 martie 2016. ( filele 9-10, dosar Judecătoria Braşov)

În deplin acord cu părţile, domiciliul comun al soţilor a fost în comuna (...), strada (...) nr. (...), judeţul (...), şi unde aceştia împreună cu minorul M.

R., au convieţuit până în cursul lunii septembrie 2020, când soţia reclamantului, împreună cu minorul R., au părăsit domiciliul conjugal şi s-au stabilit la domiciliul pârâţilor P.

M. şi P.

G., socrii reclamantului, respectiv bunicii materni ai minorului M.

R..

Motivul despărţirii celor doi soţi, nu este cunoscut instanţei, ci doar se pot reţine date comunicate de martorii audiaţi (filele 57-60) cum că, au existat neînţelegeri între aceştia cât şi între familia reclamantului şi familia soţiei acestuia – pârâţii din prezenta cauză -, încă de la momentul stabilirii între reclamant şi M.

L.

I., a relaţiei de căsătorie.

Cert este că, la data despărţirii în fapt a celor doi soţi, M. L. I., avea probleme medicale, la data de 29 noiembrie 2021 a intervenit decesul acesteia, iar minorul M. R. a rămas la domiciliul bunicilor materni.

Cu privire la apărarea pârâţilor, cum că reclamantul nu s-a interesat de starea de sănătate a soţiei lui de la data despărţirii în fapt, instanţa consideră că excede obiectului prezentei cauze, astfel că nu va analiza această apărare.

Însă, cu privire la legătura pe care reclamantul tată a avut-o cu minorul M.

R., conform recunoaşterii reclamantului cu ocazia administrării interogatoriului ( fila 56), coroborat cu depoziţiile martorilor audiaţi ( filele 57-60) aceasta a fost sporadică şi aproape inexistentă, reclamantul motivând că datorită promovării de către soţie a cererii de divorţ şi a relaţiei conflictuale cu socrii – pârâţii P.- a considerat că toate problemele se vor clarifica prin soluţionarea dosarului de divorţ. ( dosar ataşat nr.9224/197/2022 al Judecătoriei Braşov)

Urmare a decesului mamei minorului M.

R., pârâţii P.M. şi P.

G., la data de 6 decembrie 2021, au sesizat Primăria comunei (...), judeţul (...) despre situaţia minorului, cum că mama a decedat, iar tatăl nu ar fi fost interesat de starea de sănătate a soţiei, iar în perioada de când minorul s-a stabilit cu mama la domiciliul pârâţilor, reclamantul nu ar fi vizitat minorul, motiv pentru care, prin adresa nr.9841 din 7 decembrie 2021, Primăria comunei (...), a sesizat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...). ( a se vedea fila 98 dosar nr.9224/197/2021, ataşat)

Însă, şi reclamantul M.

D.C., la data de 13 ianuarie 2022, după aproximativ 1 lună şi jumătate de la decesul soţiei, a investit Judecătoria Braşov, cu prezenta cerere înregistrată sub nr.630/197/2022 ce a fost declinată competenţa de soluţionare către Judecătoria Întorsura Buzăului.

La solicitarea instanţei, conform celor comunicate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), prin corespondenţa nr.17317 din 8 iulie 2022, rezultă că, urmare a anchetei sociale întocmită la domiciliul bunicilor materni ai minorului, reprezentanţii acestei instituţii au considerat că ar fi în interesul minorului M.R. să fie instituită măsura plasamentului în sarcina bunicilor - pârâţii în speţă -, însă, motivat de existenţa prezentei cauze pe rolul instanţei şi pentru că, pentru instituirea acestei măsuri, se impune acordul părinţilor, s-a amânat demararea procedurii de evaluarea pentru instituirea unei măsuri speciale, până la soluţionarea prezentei cauze.( fila 25)

Pe parcursul derulării prezentei cauze, la data de 16 iunie 2022 reclamantul M.D.

C. a sesizat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), prin care a semnalat acte de alienare parentală asupra minorului de către pârâţi, iar în urma convocării părţilor, cu acordul acestora s-a stabilit desfăşurarea unui program de consiliere psihologică, prin care să se faciliteze o legătură de ataşament stabilă (copil-tată). (a se vedea dosar ataşat nr.654/248/2022 al Judecătoriei Întorsura Buzăului)

Conform adresei nr.20808 din 23 august 2022 emisă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), urmare invitaţiei, tatălui minorului şi a bunicilor materni familia P., tatăl a onorar invitaţia, însă bunicii nu, dar ulterior şi cei de pe urmă au răspuns invitaţiei, iar cu ocazia întrevederii din data de 2 august 2022 ambele părţi s-au prezentat la sediul instituţiei pentru prima şedinţă de consiliere psihologică, care s-a finalizat prin îmbrăţişarea tatălui de către minor, acesta exprimându-şi încântat dorinţa de a se reîntâlni la următoarea şedinţă.

Cu toate acestea, în urma contactării pârâţilor pentru cea de-a doua şedinţă care urma să se desfăşoare la data de 9 august 2022, aceştia au afirmat că minorul nu doreşte să se prezinte. ( filele 45-46 dosar ataşat nr.654/248/2022 al Judecătoriei Întorsura Buzăului)

Judecătoria Întorsura Buzăului, a fost sesizată de către reclamantul M.

D.

C. cu cerere de ordonanţă preşedinţială înregistrată sub nr.654/248/2022 la data de 10 august 2022 prin care a solicitat obligarea pârâţilor să permită şi să asigure deplasarea minorului M.

R., la şedinţele de consiliere psihologică în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), iar în caz contrar, obligarea pârâţilor ca deplasarea minorului să fie asigurată de reclamant în zilele fixate pentru şedinţele de consiliere organizate de serviciul specializat de ocrotirea minorului, iar prin sentinţa civilă nr. nr.280 pronunţată la 24 august 2022, definitivă prin neapelare, pârâţii P.

M. şi P.

G., au fost obligaţi să permită şi să asigure deplasarea minorului M.

R. la şedinţele de consiliere psihologică desfăşurate în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), în caz contrar, reclamantul a fost autorizat, să asigure deplasarea minorului în zilele fixate pentru şedinţele de consiliere psihologică. ( dosar ataşat nr.654/248/2022)

Însă, cu toate acestea, demersul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), nu a putut fi finalizat, deoarece, astfel cum rezultă din datele comunicate prin adresa nr.22433 emisă la 13 septembrie 2022, la data de 6 septembrie 2022 ( filele 80-87) pârâţii P.

M. şi P.G. s-au prezentat împreună cu minorul M.

R., la sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) şi au comunicat că minorul refuză să coboare din maşină şi că nu doreşte să participe la consiliere psihologică, motiv pentru care şedinţa de consiliere nu a avut loc.

În conţinutul corespondenţei s-a arătat că minorul M.

R., prezintă „ rezistenţă faţă de psiholog şi faţă de întreg procesul consilierii psihologice, iar aceste rezistenţe sunt întărite de influenţe exterioare şi caracteristici interioare (mecanisme de apărare) ale copilului”, fiind recomandat efectuarea unei evaluări psihologice de un alt psiholog, pentru a se determina gradul de alienare parentală din partea membrilor familiei P., cu care minorul locuieşte în mod obişnuit.

În deplin acord cu cele comunicate de Direcţia Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), conform anchetei sociale întocmită de Primăria comunei (...) înregistrată sub nr.21776 la 5 septembrie 2022, şi conform înscrisurilor depuse la dosar în prezenta cauză chiar de către pârâţii P. ( rapoarte evaluare psihologic) minorul M.

R., de aproximativ 6 luni urmează consiliere psihologică la un cabinet individual de psihologie din municipiul (...) – la iniţiativa pârâţilor – şi nu dispusă de instanţa de judecată, astfel că aceştia au prezentat disponibilitate pentru a prezenta minorul la acel cabinet, iar minorul nu a refuzat.

Instanţa mai reţine că minorul M.

R., la momentul la care a părăsit domiciliul din comuna (...), împreună cu mama, avea vârsta de 4 ani şi jumătate, 1 an şi două luni, a locuit împreună cu mama la domiciliul bunicii materni, iar de la decesul mamei – de 8 luni – locuieşte cu bunicii materni, instanţa reţinând şi potrivit audierii acestuia în cameră de consiliu, că minorul M.

R., la vârsta de 6 ani, cunoaşte împrejurări aduse la cunoştinţă de mamă şi bunici, prezintă rezistenţă faţă de tată, fiind evidente influenţele exterioare din partea membrilor familiei P., cu care în prezent locuieşte.

În drept, potrivit art.92 alin.(1) Cod civil, domiciliul minorului, care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, este la părinţii săi, sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic, iar potrivit alin.(4), domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă, este la reprezentantul său legal.

Adaptând dispoziţiile legale anterior enunţate speţei deduse judecăţii, minorul M.

R. având vârsta de 6 ani şi urmare a decesului mamei sale M.

L.

I., intervenit la 29 noiembrie 2021, are ca reprezentant legal pe tatăl său, reclamantul M.

D.

C., iar domiciliul minorului este la acesta.

Se impune a se avea în vedere şi dispoziileart.92 alin.(3) Cod civil, care prevăd că prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora.

Însă, ţinând seamă de situaţia ivită în familia minorului M.R., ca urmare a despărţirii în fapt a părinţilor acestuia în cursul lunii septembrie 2020, şi decesul mamei intervenit la 29 noiembrie 2021, instanţa urmează a analiza dacă există vreun motiv pentru care minorul M.

R.să nu aibă domiciliul la tatăl său.

Nici o probă administrată nu conturează vreun element ce să susţină vreo excepţie, de a nu se stabili domiciliul minorului la tată, reclamantul M.

D.

C. nu a fost decăzut din drepturile părinteşti, nu există dovezi că a avut vreun comportament necorespunzător faţă de minor, ancheta socială întocmită la domiciliul său, atestă că există condiţii pentru ca minorul să locuiască la tată, iar împrejurarea susţinută de pârâţi cum că reclamantul are un loc de muncă ce impune lipsa de la domiciliu de luni până vineri, nu constituie motiv de stabilire a domiciliului minorului la membrii familiei extinse, respectiv bunici.

Este adevărat că minorul M.R. având doar vârsta de 4 ani şi jumătate când mama sa împreună cu el a părăsit domiciliul comun a părinţilor, a dezvoltat relaţii de ataşament cu bunicii materni cu care a locuit, însă, interesul superior al minorului este de a avea alături părinţii săi, în cauză de faţă pe tată, şi totodată să aibă legături fireşti şi cu familia extinsă, în speţă bunicii materni, însă nu este în interesul acestuia, ca la acest moment domiciliul să fie stabilit la pârâţi – bunicii materni – familie extinsă a cărei membri - există indici clare - că au influenţă asupra minorului în ceea ce priveşte legătura tată-copil.

Nu poate fi contestată situaţia pârâţilor P. – bunicii minorului – respectiv trauma de a-şi pierde unul dintre copii – decesul mamei minorului – însă, prioritar se impune a se avea în vedere interesul minorului M.

R., ce are o vârstă fragedă de numai 6 ani.

Principiul interesului superior al minorului se impune a fi respectat de către pârâţi P., iar dincolo de neînţelegerile personale cu tatăl minorului, să încerce să evite crearea unei stări tensionate permanente, a cărei victimă poate fi minorul R..

Este deosebit de important ca pârâţii – bunicii paterni – să protejeze minorul R., de presupusele conflicte dintre părinţi sau dintre membrii familiei extinse şi să cultive sentimente de afecţiune naturală a minorului R., faţă de tată, dar şi o imagine pozitivă a tatălui în percepţia minorului – deoarece nu există nici o dovadă că reclamantul tată a avut un comportament neadecvat faţă de minor ci din contră, relaţia acestora se putea relua, astfel cum s-a comunicat de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) Direcţia – pentru a conserva echilibrul emoţional şi psihologic al acestuia.

Prezenţa tatălui, este de neînlocuit în viaţa minorului R., însă, influenţele exterioare au generat dezechilibre emoţionale şi psihologice acestuia, dovedite prin manifestarea unei reacţii de respingere a legăturii cu tatăl său.

În raport de neputinţa minorului R. de a înţelege şi de a se proteja de comportamentul neadecvat al adulţilor, precum şi de faptul că dezvoltarea armonioasă a minorului R. a fost în mod evident afectată şi tulburată de despărţirea în fapt a părinţilor şi de decesul mamei sale, instanţa apreciază că în etapa actuală este în interesul acestuia să locuiască cu tatăl, care poate asigura confortul psihologic şi emoţional al minorului ce are doar vârsta de 6 ani, într-un mediu familial şi social adecvat, de linişte, siguranţă şi echilibru.

Ocrotirea minorilor reprezintă una dintre principalele instituţii ale dreptului civil, instanţa urmând a nu pierde din vedere, că interesul copilului minor reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lui şi ori de câte ori interesele minorilor se află în primejdie cu privire la legăturile pe care părinţii trebuie să le aibă cu copii, instanţa nu are numai dreptul, ci este chiar obligată să intervină urgent în vederea ocrotirii intereselor lor şi pentru a hotărî în privinţa acestora.

Nu mai puţin este importantă de reţinută jurisprudenţa CEDO în special cauza Ignaccolo-Zenide contra României şi cauza Monroy contra României, în care Curtea Europeană a afirmat că art.8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum şi obligaţia autorităţilor naţionale de a dispune aceste măsuri de urgenţă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu el.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, potrivit art.507 Cod civil, dacă unul dintre părinţi este decedat, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

Faţă de considerentele prezentate, se impune ca domiciliul minorului M.R., să fie stabilit la tatăl său, reclamantul M. D. C., iar exercitarea autorităţii părinteşti, se va exercita exclusiv de către acesta.

Pentru aceleaşi considerente, cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţional P. M. şi P.G., se va respinge ca fiind neîntemeiată.

Potrivit art.495 Cod civil, părinţii pot cere oricând instanţei de tutelă, înapoierea copilului de la orice persoană care îl deţine fără drept, astfel, cum pârâţii P.

M. şi P.

G. nu deţin vreun drept cu privire la minorul M.

R., iar interesul superior al minorului este de a avea domiciliul la tatăl reclamant, pârâţii vor fi obligaţi să înapoieze minorul tatălui reclamant.

În ceea ce priveşte, solicitarea reclamantului ca pârâţii să fie obligaţi a înapoia minorul, sub sancţiunea de daune interese de 500 de lei pe zi, această cerere se va respinge ca fiind nefondată, argumentele fiind următoarele:

Sub un prim aspect, deşi reclamantul a beneficiat de asistenţă juridică calificată, nu şi-a motivat în drept pretenţia.

Însă, instanţa va avea în vedere că, executarea hotărârilor judecătoreşti şi alte titluri executorii referitoare la minori, se face cu aplicarea prevederilor art.910 - art.914 Cod procedură civilă, iar conform art.911, în situaţia etapei de executare a hotărârii, executorul judecătoresc poate face aplicarea prevederilor art.906 alin.(3) Cod procedură civilă, de a obliga debitorul obligaţiei să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.

6. Cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se va reţine că, reclamantul M.D.C., a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cuantum de 4540 lei, reprezentând: 40 lei - taxă judiciară de timbru ( fila 5 dosar nr.630/197/2022 al Judecătoriei Braşov), 2000 lei - onorar avocat (fila 8 dosar nr.630/197/2022 al Judecătoriei Braşov), 2500 lei, onorar avocat (fila 88)

Pârâţii reclamanţi reconvenţional P., au făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cuantum de 2520 lei, reprezentând: 20 lei - taxă judiciară de timbru ( fila 17) şi 2500 lei - onorar avocat (filele 89-90)

Din conţinutul art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă reiese că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a părţii.

Evident că în speţă subzistă culpa procesuală a pârâţilor P., motiv pentru care vor fi obligaţi să achite reclamantului M.

D.

C., cheltuieli de judecată în cuantum de 4540 lei.

Urmare a cererii reconvenţionale formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţional P., cum aceasta a fost respinsă iar reclamantul pârât reconvenţional M.

D.

C., nu a căzut în pretenţii, solicitarea ca acesta să achite cheltuieli de judecată, pentru argumentele în drept anterior expuse, se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Admite în parte cererea formulată de reclamantul M.

D.

C., CNP (...), cu domiciliul în comuna (...), strada (...), nr. (...), judeţul (...),în contradictoriul cu pârâţii P.

M., CNP(...) şi P.

G., CNP (...), ambii cu domiciliul în comuna (...), strada (...), nr. (...), judeţul (...) şi drept consecinţă,

Stabileşte domiciliul minorului M. R., născut la data de 1 martie 2016, la domiciliul tatălui.

Autoritatea părintească faţă de minor se exercită exclusiv de tatăl reclamant M. D. C..

Obligă pârâţii, să înapoieze minorul M. R., tatălui reclamant M.D. C..

Respinge petitul prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata de daune interese de 500 lei/zi, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Respinge cererea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţional P. M. şi P. G. în contradictoriul cu pârâtul reconvenţional M. D. C., ca neîntemeiată.

Obligă pârâţii P.M. şi P.G.să achite reclamantului M. D. C., suma de 4540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la registratura Judecătoriei Întorsura Buzăului.

Pronunţată azi, 21 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER

M. T. L. M.