Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI · 1/248/2021

Sentință civilă nr. 221 din 22.06.2022

Instanță: Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI
Dosar: 1/248/2021
Obiect: Acțiune in răspundere contractuala
Soluție
Sursa: portal.just.ro

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA Dosar nr.1/248/2021

ÎNTORSURA BUZĂULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR.221

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Instanţa constituită din:

Preşedinte: M. T. - Judecător

Grefier: L. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei privind pe reclamanta B.S. E., pe pârâta SC (...) SA, şi pe terţul intervenient R. G. S., având ca obiect „acţiune in răspundere contractuala”.

Procedură fără citarea părţilor, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului şi stadiul procesual.

Se constată depusă la dosar din partea reclamantei practică judiciară.

Se constată că dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 8 iunie 2022, iar conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 22 iunie 2022

Judecătoria, în urma deliberării, a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECĂTORIA,

1. Obiectul cererii introductive de instanţă.

Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, s-a înregistrat sub nr.1/248/2021 la data de 4 ianuarie 2021, cererea formulată de către reclamanta B.

E., în contradictoriu cu pârâta SC (...)SA şi intervenientul forţat R.

S., prin care a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâta să-i achite următoarele pretenţii:

- Cu titlu de daune morale suma de 70.000 lei;

- Cu titlu de daune materiale suma de 192,01 lei;

- Penalităţi de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii şi până la plata efectivă a pretenţiilor.

- Cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat că la data de 18 mai 2019 pe DN10, strada (...)din oraşul (...), judeţul (...), conducătorul auto R.

S. a condus autoturismul marca Opel Insignia Sports Tourer, cu nr. dc înmatriculare CV 84 RTM, nu a păstrat o distanţă laterală suficientă faţă de bicicleta condusă de numita B.

E., care se deplasa în acelaşi sens de mers, pe acostament, acroşând-o cu partea dreaptă a autoturismului si proiectând-o în afara părţii carosabile, iar în urma acestui eveniment a rezultat vătămarea corporală a biciclistei B.

E..

Imediat după producerea accidentului, reclamanta a fost transportata Ia Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, acuzând durere torace posterior stânga, durere gleznă stângă, iar în urma investigaţiilor de specialitate fiind diagnosticată cu fractură trohiter humerus drept cu minimă deplasare, plagă confuza gambă stângă, pneumotorax stâng, contuzie pulmonară posterior stâng, fracturi arcuri costale posterioare III-X stânga şi lateral IV-V stânga, traumatism cranio-cerebral acut minor gr.

Având în vedere leziunile suferite, reclamanta a rămas internată în vederea instituirii tratamentului de specialitate, în perioada 18-08.2019-24.05.2019 şi ţinând seamă de pneumotoraxul format ca urmare a fracturilor costale multiple, reclamantei i s-a intervenit chirurgical cu drenaj pleural, prin care s-au evacuat 300 ml de sânge, iar pe perioada internării, reclamanta a stat imobilizată la pat, având în vedere montarea drenajului pleural cât si faptul că a avut umărul drept imobilizat în faşă, fără a-şi putea efectua nici măcar nevoile fiziologice, fiind nevoită să poarte pampers.

După externare, reclamanta a fost nevoită să stea imobilizată la pat şi la domiciliu, pentru o perioadă de aproximativ două săptămâni, devenind astfel dependentă de familia sa în orice activitate cotidiană.

Având în vedere că starea de sănătate a reclamantei nu s-a îmbunătăţit, aceasta acuzând dureri la nivelul coloanei vertebrale, şi la membrul inferior drept, s-a prezentat la Spitalul de Recuperare Cardiovasculară „Dr.

Benedek Geza” Covasna, unde a şi rămas internată în perioada 01.07.2019-26.07.2019, iar pe toată perioada internării, reclamanta a efectuat şedinţe de recuperare medicală cu laser, parafina şi curenţi, fiind constata prin Raportul de expertiză medico-legala nr. 140I/A1-127 din 31.07.2019 , faptul că reclamanta a necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

S-a mai arătat că modul de viaţă al reclamantei a fost şi este grav afectat din cauza accidentului rutier, impunându-se a se avea în vedere, atât numărul mare de îngrijiri medicale şi leziunile suferite, iar înainte de producerea accidentului rutier era o persoană activă, muncitoare, tot timpul implicată în activităţi, ocupându-se de întreţinerea gospodăriei şi totodată avea şi un serviciu.

După producerea accidentului, reclamanta a devenit dependentă de familie, fiind în imposibilitate de a desfăşura orice activitate cotidiană, nu s-a mai putut prezenta la serviciu fiindu-i eliberate certificate de concediu medical, în acest sens, iar după perioada de recuperare, reluarea activităţilor de zi cu zi cât şi cea profesională, s-a făcut cu dificultate, având în vedere că din cauza leziunii la piciorul stâng nu poate sta perioadă îndelungată în picioare, iar ca urmare a leziunii la nivelul membrului superior drept, din cauza durerilor acuzate şi în prezent, toate activităţile se desfăşoară anevoios.

Reclamanta este angajata la o fabrică auto, unde instalează cablaje în acest sens, activitate ce presupune 8 ore de stat în picioare, iar după producerea accidentului s-a văzut nevoită să ceară pauze mai dese sau să îţi poată desfăşura activitatea de pe scaun.

Mai mult decât atât, pentru un câştig suplimentar, reclamanta efectua ore suplimentare şi în weekend, lucru care în prezent nu îl mai poate face, fiind astfel afectată şi situaţia financiară a acesteia.

S-a arătat că, este dincolo de orice îndoială că reclamantei i-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferinţă fizică şi psihică generată de vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale.

Astfel este vorba de un prejudiciu datorat încălcării dreptului la integritate corporală şi sănătate, prejudiciu care are o alcătuire mixtă: pe de o parte o componenta economică şi pe de o parte are o componentă morală, ambele fiind reparabile prin acordarea unor compensaţii băneşti, iar prin conduită făptuitorului, s-a cauzat o traumă fizică şi psihică iremediabilă părţii vătămate. în primul rând, partea vătămată a suferit grave traumatisme la nivelul inferior drept, traumatism care i-a afectat, în mod evident, funcţia locomotorie.

Suportarea mediului spitalicesc, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţă de a fi privat de o viaţă normală, implică o suferinţă psihică ce presupune o compensaţie sub formă unor daune morale.

Vătămarea pe care reclamanta a suferit-o nu se concretizează numai într-un prejudiciu patrimonial, ci şi într-un prejudiciu nepatrimonial determinat de caracterul ireversibil al vătămării, care o împiedică să mai participe la o viaţă socială normală şi de a se bucură efectiv de beneficiile acestei participări.

Acordarea daunelor morale pentru acoperirea integrală a prejudiciului i-ar permite reclamantei crearea unei ambianţe care să înlocuiască cât de puţin acele posibilităţi de viaţă familială şi socială pe care omul pe deplin sănătos le are.

S-a mai arătat că, principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte şi trebuie să repare în întregime prejudiciul pe care 1-a adus altcuiva prin săvârşirea acestora.

Atingerea adusă integrităţii corporale a unei persoane potenţează existenţa unui prejudiciu care trebuie să fie reparat, chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru că astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat" (I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6245 din 24 octombrie 2008).

S-a mai arătat că trebuie să se ia în considerare şi prejudiciul psihic, ce cuprinde suferinţele psihice determinate de cauzarea morţii unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a persoanei vătămate.

Aceste prejudicii sunt denumite şi prejudicii prin ricoşeu, iar despăgubirea datorată pentru repararea acestora se numeşte „pretium affectionis".

Cu privire la cheltuielile materiale solicitate, s-a arătat că acestea reprezintă cheltuieli efectuate cu procurarea de medicamente, recuperare medicală, cheltuieli ce nu ar fi fost efectuate în situaţia în care nu s-ar fi produs accidentul rutier din data de 18.05.2019.

In ceea ce priveşte vinovăţia autorului accidentului auto, la dată de 01.10.2019 a fost emisa de către Parchetul Militar de pe Lângă Tribunalul Militar (...) Ordonanţa de clasare în dosar nr. 233/P/2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de vătămare corporală din culpă faţă de intervenientul forţat - vinovatul de producerea accidentului, conform art. 16 alin. (1), lit.b) Cod procedură penală.

Concluzionând, s-a arătat că în persoana asiguratului pârâtei sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită de a provoca accidentul prin încălcarea regulilor de circulaţie, vinovăţia sub formă culpei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, acesta din urmă constând în leziunile cauzate prin accident părţii vătămate.

S-a mai arătat că, a solicitat asigurătorului, pe cale amiabilă, în data de 16.09.2019 anexând toate documentele necesare stabilirii prejudiciului şi a persoanei responsabile, însă pârâta nu a înaintat nici o ofertă în acest sens.

S-a mai arătat că, raportat la prevederile art.2208 din Cod civil, momentul de la care pârâta ar datora penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, este prevăzut de art. 21 alin 5 din Legea nr. 132/2017 şi ţinând seamă de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, penalităţilor de întârziere, se impun a fi calculate începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, dată de la care, în conformitate cu prevederile art. 1522 alin 1 Cod civil, pârâta a fost pusă în întârziere pentru executarea obligaţiilor care îi incumbă conform art. 2223 - 2224 din Cod civil, detaliate prin legislaţia specială, respectiv art. 21 şi următoarele din Legea nr. 132/2017.

S-a arătat că, obligaţia de plată nu poate deveni exigibilă doar în momentul în care hotărârea judecătorească ce stabileşte sumele necesare reparării prejudiciilor materiale şi morale suferite de reclamant în urma accidentului devine definitivă, deoarece art. 21 alin 4 reglementează o situaţie distinctă de cea din cauza supusă judecăţii, anume situaţia în care persoana prejudicială se adresează direct instanţei de judecată.

In situaţia în care reclamanta s-a adresat direct asigurătorului, acestuia din urmă îi revin obligaţiile prevăzute de art.21 -23 din Legea nr. 132/2017 şi în funcţie de conduita pe care o adoptă, urmează a suporta sau nu rigoarea aplicării penalităţilor.

Nu poate fi, deci, tolerată atitudinea asigurătorului de a se eschiva de la plata penalităţilor reglementate de art. 21 alin 5 din Legea nr. 132/2017, fiind evident că în această situaţie asigurătorul şi-a îndeplinit obligaţia în mod defectuos, ignorând prevederile legale.

Concluzionând s-a arătat că sancţiunea aplicării penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi, care fac obiectul prezentei acţiuni, se justifică pe considerentul că asigurătorul - pârât a încălcat prevederile art. 21,22 şi 23 alin. 5 din Legea nr. 132/2017 coroborat cu art. 2208 din Cod civil şi nu a achitat reclamantei o despăgubire ca urmare a notificării primite din partea acestora în conformitate cu prevederile legale indicate anterior, iar acordarea penalităţilor de la data introducerii acţiunii este metoda legală de sancţionare a asigurătorului care, cu rea credinţă, a refuzat îndeplinirea acestei obligaţii sau o îndeplineşte în mod defectuos, astfel încât persoanele îndreptăţite sunt descurajate să insiste în promovarea altor demersuri legale.

În drept, s-au invocat prevederile art.2199, art.2517, art.2532, art.2534 Cod civil şi Legea nr.132/2017.

Alăturat cererii s-au depus înscrisuri. ( filele 15-52 vol.I)

Sub aspect probator, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, ataşarea dosarului UP nr.233/P/2019 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul (...) şi proba testimonială cu martorul N. G..

2. Poziţia procesuală a pârâtei.

Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie, pârâta SC (...) SA, a depus întâmpinare ( filele 122-126 vol.I), solicitând a fi admisă în parte cererea formulată, în sensul stabilirii unor daune material în cuantum de 63 lei, a unor daune morale la nivelul unei sume rezonabile şi proporţional cu prejudiciul produs reclamantului şi respingerea solicitării privind acordarea penalităţilor.

Prealabil apărăii pe fond, pârâta a susţinut sub aspectul timbrării acţiunii, că sunt incidente prevederile art.3 din OUG nr.80/2013 şi nu art.29 alin.(1) lit.i din acelaşi act normativ, motivat de faptul că despăgubirile nu decurg dintr-o cauză penală.

De asemenea, s-a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a SC Centrul European de despăgubiri SRL, prin avocat Florin Drăgan fiind invocată decizia nr.XII pronunţată la 12 iunie 2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe fondul cauzei sub aspectul daunelor materiale, a arătat pârâta că reclamantul a dovedit o pretenţie materială, însă doar în cuantum de 63 lei.

Cu privire la daunele morale, s-a arătat că suma de bani pretinsă este excesivă şi se impune a se păstra un raport rezonabil de proporţionalitate şi nu trebuie să devină o sursă de modificare importantă a nivelului de trai, anterior evenimentului, iar suma oferită de 22500 lei reprezintă o despăgubiri compensatorie raportat la nr. de îngrijiri medicale de 45 şi suma de 500 lei/zi.

S-a mai arătat că potrivit jurisprudenţei, cuantificarea daunelor morale trebuie să se facă cu aplicarea principiului echităţii, a principiului proporţionalităţii şi a principiilor jurisprudenţiale, în lumina unor criterii rezonabile, accesibile, pertinente cauzei de faţă de aşa manieră încât sumele acordate cu titlu de daune morale să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs şi suferit de partea vătămată şi să aibă efecte compensatorii, dar care să nu constituie nici venituri nejustificate.

Cu privire la penalităţi, s-a solicitat a fi acordate începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive, cu respectarea prevederilor art.21 alin.(4) şi 6 din Legea nr.132/2017 şi nu cum s-a solicitat începând cu data introducerii cererii.

Sub aspect probator s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv ataşarea dosarului UP nr.233/P/2019 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul (...).

Alăturat întâmpinării s-au depus înscrisuri şi practică judiciară în materie. ( filele 127-133)

3. Poziţia procesual a intervenientului forţat.

Intervenientul forţat R.

S., a depus întâmpinare (filele 79-84 vol.I) prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantă ca fiind, neîntemeiată, nefondată şi nedovedită şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, s-a arătat în esenţă, că la data de 18.05.2019, în jurul orelor 18:58, conducea autoturismul proprietatea personală marca Opel Insignia, cu nr. de înmatriculare CV 85 RTM, serie şasiu (...), pe DN 10, dinspre Braşov în direcţia Buzău, pe Str. (...)din localitatea (...), judeţul (...), circulând cu viteza regulamentară, iar în apropierea imobilului cu nr (...), pe partea dreaptă, a observat deplasându-se pe acostament la o distanţă sigură faţă de carosabil, un biciclist.

Având în vedere distanţa sigură la care acesta se deplasa faţă de carosabil, nu era necesară efectuarea unei manevre de depăşire, prin călcarea liniei ce despărţea sensurile de mers, însă în dreptul imobilului antemenţionat, biciclistul care iniţial a redus viteza, dând impresia că se va opri, a efectuat o manevră de virare la dreapta, nesemnalizată, pentru a evita un obstacol, în speţă fiind vorba de un podeţ, şi a intrat pe partea carosabilă, acroşând autovehiculul în partea dreaptă.

S-a mai arătat că, nu a putut efectua o manevră de evitare a acestuia, având în vedere faptul că la acel moment pe banda opusă se deplasa un autotren şi nici nu a putut evita impactul prin frânare, manevra biciclistului fiind bruscă şi imprevizibilă, astfel că urma a impactului, biciclistul a rămas pe bicicletă, susţinut pe plafonul maşinii pentru câţiva metrii, iar apoi a căzut în afara părţii carosabile.

În urma producerii evenimentului rutier a fost deschis dosarul de urmărire penală nr. 166/P/2019 de către IPJ Covasna, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), care a fost declinat spre justa soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar (...), având în vedere calitatea de cadru militar activ, fiind înregistrat sub nr. 233/P/2019, nefiind administrată proba cu expertiza tehnică având ca obiect mecanica producerii accidentului şi nici nu a fost stabilită vinovăţia sa în producerea accidentului, iar ordonata de clasare din 01.10.2019 (Anexa 6) fiind dispusă în temeiul art. 16 lit. b), teza întâi din Codul de Procedură penală şi anume fapta nu este prevăzută de legea penală, fapta nefiind tipică sub aspectul laturii obiective.

S-a mai arătat că la data producerii accidentului autoturismul era asigurat la (...), fiind valabilă poliţa de asigurare seria RO/16/H16/DV nr. 2027567553 valabilă de la 01.11.2018 până la 31.10.2019.

Intervenientul a arătat că, cererea formulată este netemeinică, deoarece potrivit art.1357, art.1349 Cod civil Cod civil pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: prejudiciul, fapta ilicită, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, în cauză nefiind îndeplinite aceste condiţii.

În ceea ce priveşte fapta ilicită aceasta nu este îndeplinită în speţă, deoarece nu responsabil de producerea accidentului, reclamanta fiind singura răspunzătoare de producerea evenimentului rutier, afirmaţia reclamantei nu este susţinută de nici o probă, în dosarul de urmărire penală nefiind administrată proba cu expertiza tehnică având ca obiect "Mecanica producerii accidentului", iar prin cererea introductivă de instanţă nu a fost solicitată administrarea acestei probe astfel încât susţinerea reclamantei cu privire la producerea unei fapte ilicite este şi nedovedită.

Nici condiţia vinovăţiei nu este îndeplinită în speţă, ţinând seamă de prevederile art. 6 pct.1, 2, 10, 23 şi 26, art.35, art.49, art.54, art.100 din Codul Rutier, iar bicicliştii sunt participanţi la trafic şi au obligaţia să respecte regulile de circulaţie în ceea ce priveşte semnalizarea şi acordarea priorităţi, astfel că reclamanta avea obligaţia de a semnaliza schimbarea direcţiei de mers, prin ridicarea mâinii stângi pentru a face cunoscută intenţia de a intra pe partea carosabilă a drumului.

Mai mult decât atât, simpla semnalizare a manevrei nu era suficientă pentru a permite efectuarea sa, în sarcina reclamantei fiind şi obligaţia de a se asigura că poate efectua manevra de intrare pe partea carosabilă în siguranţă conform dispoziţiilor art. 54 alin. 1) Cod rutier, reclamanta fiind cea care a efectuat un viraj la stânga, intrând pe partea carosabilă şi acroşând vehiculul ce-l conducea cu o viteză constantă fără a schimba direcţia de mers sau de a părăsi partea carosabilă, beneficiind de prioritate de trecere.

S-a concluzionat că în lipsa unei fapte ilicite şi a vinovăţiei nu ne putem afla în prezenţa unui raport de cauzalitate între cele două.

Pentru toate cele expuse anterior, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, nefondată şi nedovedită.

Sub aspect probator, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunerea de către pârâtă a dosarului de daună şi proba testimonială cu martorii audiaţi în dosarul de urmărire penală al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul (...).

S-a alăturat întâmpinării, înscrisuri. ( filele 86-119 vol.I)

4. Probelor propuse şi încuviinţate.

În temeiul art.258 Cod procedură civilă s-a încuviinţat pentru părţi, probele solicitate prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinarea formulată.

S-a luat interogatoriu reclamantei. ( fila 2 vol.II)

A fost audiat martorii M. N. G. ( fila 10 vol.II), D. G.( fila 11 vol II) şi N. G.. ( fila 24 vol.II)

A fost ataşat dosarul UP nr.233/P/2019 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul (...) şi dosarul de daune instrumentata de pârâtă. ( filele 167-214 vol.I)

Din oficiu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, privind dinamica producerii evenimentului rutier. ( filele 50-59 vol.II)

5. Soluţia asupra excepţiilor invocate de pârâtă.

Prin încheierea pronunţat la data de 23 iunie 2021, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei netimbrării cererii şi asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant convenţional a SC Centrul European de despăgubiri SRL, prin avocat Florin Drăgan, acestea fiind respinse. ( fila 155 vol.I)

6. Taxa judiciară de timbru.

A fost achitată taxă judiciară de timbru potrivit art.3 şi art.7 din OUG nr.80/2013 în cuantum de 120 lei. ( fila 57 vol.I)

7. Analiza cererii introductive de instanţă.

7.1. Starea de fapt.

Astfel cum rezultă din conţinutul dosarului UP nr.233/P/2019 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul (...), coroborat cu depoziţia martorilor M.

G. ( fila 10 vol.II) şi D.G. ( fila 11 vol II), în data de 18 mai 2019 în jurul orelor 17:20, intervenientul forţat R.

S., se deplasa cu autoturismul marca Opel Insignia cu nr. de înmatriculare CV 84 RTM – fiind conducătorul acestuia – pe strada (...) din oraşul (...), judeţul (...), având direcţia de mers Braşov – Buzău, iar în acelaşi timp, reclamanta B.

E., se deplasa pe aceeaşi arteră rutieră cu bicicleta, pe acostament, în aceeaşi direcţie de mers.

Ajungând în dreptul imobilului cu nr. (...), autoturismul condus de intervenient a acroşat bicicleta condusă de către reclamantă, cea de pe urmă fiind proiectată în afara părţii carosabile.

Accidentul s-a soldat cu vătămarea corporală a reclamantei B.

E. şi cărei, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1401/A1-127 întocmit la data de 31 iulie 2019 de Serviciul de Medicină legală (...), i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 40-45 zile pentru vindecare iar aceste leziuni nu au produs consecinţe din cele prevăzute de art.194 Cod penal.

De asemenea, urmare cercetărilor efectuate, s-a constatat că intervenientul forţat R. G. S., la data şi ora producerii evenimentului rutier, nu se găsea sub influenţa băuturilor alcoolice.

În dosarul de cercetare penală nr.233/P/2019 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul (...), s-a dispus clasarea cauzei prin ordonanţa dată la 1 octombrie 2019, pentru motivul prevăzut de art.16 alin.(1) lit.b teza a I-a Cod procedură penală, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală. ( filele 166-168 dosar UP nr.233/P/2019 ataşat)

La momentul producerii incidentului rutier autoturismul marca Opel Insignia cu nr. de înmatriculare CV 84 RTM condus de intervenient, era asigurată RCA la pârâta SC (...) SA, conform poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă de la 1 noiembrie 2018 până la 31 octombrie 2019. ( fila118 vol.I)

Astfel, în baza poliţei de asigurare RCA, reclamanta B.

S.E., a solicitat prin cererea depusă la pârâta SC (...) SA şi înregistrată sub nr.SC-21187 la data de 23 septembrie 2019, să fie despăgubită cu suma de 50.252 lei din care 50.000 lei cu titlu de daune morale şi 252 lei cu titlu de pretenţii materiale, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a evenimentului rutier din data de 18 mai 2019. ( filele 167-170 vol.I)

Urmare a cererii de despăgubiri formulată de reclamantă, pârâta, nu şi-a exprimat vreun punct de vedere ci doar urmare a investirii instanţei cu prezenta cerere, alăturat întâmpinării depuse la data de 22 martie 2021, a ataşat spre comunicare reclamantei o ofertă de despăgubiri, respectiv pentru suma de 22.500 lei. ( fila 127 vol.I)

Pentru motivul refuzului de acordare a despăgubirii, reclamanta B.

E., s-a adresat instanţei cu prezenta cerere, susţinând că vinovat de incidentul rutier din data de 18 mai 2019, se face intervenientul R.

S., persoană ce a condus autoturismul marca Opel Insignia cu nr. de înmatriculare CV 84 RTM deoarece nu a păstrat o distanţă laterală suficientă faţă de bicicleta ce o conducea reclamanta şi a acroşat-o cu partea dreaptă a autoturismului, proiectând-o în afara părţii carosabile, astfel pârâta, în temeiul poliţei de asigurare RCA, are obligaţia de a-i acorda despăgubiri, reprezentând prejudiciul material şi prejudiciul moral, cauzat urmare a evenimentului rutier.

7.2. Dispoziţii legale aplicabile.

- art.21 din Legea nr.132/2017 - (1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. (4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.(5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată.

Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii. (6) În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească.

- art.22 din Legea nr.132/2017 - (1) Despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art.14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.(6) Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic şi statistic.(7) Întinderea răspunderii civile delictuale a asiguratului nu poate depăşi întinderea răspunderii contractuale a asigurătorului RCA, până la atingerea limitelor de răspundere prevăzute în asigurarea RCA.

- art. 1381 Cod civil, ”(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor”.

- art.1385 Cod civil, ”(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei”.

- art.2223 alin.1 Cod civil, în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat in procesul civil.

- art.2224 alin.2 Cod civil, prevede că asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

- art.2225 Cod civil, dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.

7.3. Soluţia pronunţată de către instanţa de fond.

În baza dispozițiilor legale anterior redate rezultă că, în litigiile în care se urmărește obținerea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicule, atunci când autovehiculul al cărui șofer a cauzat accidentul era asigurat RCA - precum prezenta cauză - cadrul procesual trebuie stabilit în acord cu dispozițiile legii speciale a asigurărilor.

Astfel, în raport de aceste dispoziții legale, reclamantul păgubit are o acțiune directă împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto, neexistând un drept de opțiune al păgubitului de a se îndrepta inclusiv/exclusiv asupra celui vinovat.

Calitatea procesuală a persoanei vinovate de producerea accidentului este şi ea expres reglementată, fără drept de apreciere din partea persoanei păgubite ori din partea instanţei, respectiv cea de intervenient forţat ce se citează obligatoriu în cauză.

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, în care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, fiind asumat de acesta din urmă, care răspunde la producerea riscului asigurat, întrucât a încasat în acest scop o primă de asigurare stabilită în raport cu specificul riscului.

Ca urmare, obligaţia de dezdăunare a persoanelor păgubite îşi are cauza în contraprestaţia asiguratului, respectiv în plata primei de asigurare.

Instanța reține că, pârâta SC (...) SA, nu a contestat culpa în producerea evenimentului rutier ce a cauzat leziuni corporale reclamantei B.

E., de către asiguratul său, intervenientul R.

S., contestând doar întinderea prejudiciului solicitat de reclamantă.

Însă, intervenientul forţat R.

S., a susţinut că nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, vinovată fiind reclamanta, deoarece, în dreptul imobilului cu nr. (...), reclamanta care circula pe bicicletă, iniţial a redus viteza de deplasare, dându-i impresia că se va opri, însă a efectuat o manevră de a vira la dreapta, nesemnalizată, pentru a evita un obstacol, respectiv un podeţ, intrând pe carosabil şi acroşând cu bicicleta autovehiculul ce-l conducea, invocând nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art.54 alin.(1), art.100 alin.(3) lit.c, art.49 şi art.35 din Codul rutier, raportat la dispoziţiile art.6 pct.1, pct.2, pct.10, pcvt.23 şi pct.26 din Codul rutier.

Judecătoria reţine că intervenientul forţat, nu a făcut dovada afirmaţiilor sale în ceea ce priveşte stabilirea culpei în producerea evenimentului rutier şi cauzarea de prejudicii reclamantei, obligaţie ce-i incumba potrivit art.249 Cod procedură civilă.

În analiza prezentei cereri, ceea ce este de stabilit prioritar, este a se stabili culpa în producerea evenimentului rutier, pentru ca apoi să poată fi analizată întinderea prejudiciului, şi celelalte condiţii are răspunderii civile delictuale, în concret a daunelor materiale şi a daunelor morale solicitate în cauză.

Sub un prim aspect, instanţa nu poate reţine poziţia reclamantei, cum că în cadrul dosarului UP nr.233/P/2019, urmare a pronunţării ordonanţei de clasare la data de 1 octombrie 2019, s-a stabilit vinovăţia intervenientului R.

S., aceasta deoarece, motivul pe care s-a întemeiat soluţia de clasare a cauzei, a fost cel prevăzut de art.16 alin.(1) lit.b teza I-a Cod procedură penală, în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală, în condiţiile art.194 Cod penală.

Sintetizând, pentru motivul că urmare a cercetărilor efectuate s-a constatat că intervenientul forţat nu a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, leziunile traumatice au necesitat un număr de 40-45 zile pentru vindecare iar aceste leziuni nu au produs consecinţe din cele prevăzute de art.194 Cod penal, s-a pronunţat clasarea, nefiind analizată vinovăţia persoanelor implicate în evenimentul rutier din data de 18 mai 2019.

Astfel, din analiza probatoriului administrat, respectiv înscrisurile existente în dosarul UP nr.233/P/2019, instanţa reţine că firul evenimentului rutier din data de 18 mai 2019 a avut următorul parcurs: în data de 18 mai 2019 în jurul orelor 17:20, intervenientul forţat R.

E., se deplasa pe aceeaşi arteră rutieră cu bicicleta, pe acostament, în aceeaşi direcţie de mers.

Ajungând în dreptul imobilului cu nr. (...), s-a produs impactul între autoturismul condus de intervenient şi bicicleta condusă de către reclamantă, cea de pe urmă fiind proiectată în afara părţii carosabile.

Nicio probă administrată, respectiv declaraţii de martori ( filele 10-11 vol.I) şi mecanismul producerii evenimentului rutier (filele 48-59 vol.II), nu confirmă poziţia intervenientului, cum că reclamanta, datorită unei manevre de ocolire a unui obstacol, a acroşat autoturismul ce acesta îl conducea.

Astfel cum s-a concluzionat prin Raportul de expertiză tehnică nr.2204 întocmit la data de 19 mai 2022 de expert tehnic auto ing.

Ş. , probă dispusă de instanţă din oficiu, starea de pericol şi accidentul rutier au fost generate prin nepăstrarea distanţei laterale de siguranţă la depăşirea reclamantei B.

E., ce circula cu bicicleta, de către intervenientul R.

S., ce conducea auto cu nr.

CV 85 RTM. ( fila 58)

Instanţa reţine, potrivit art.41 din OUG nr.195/2002, coroborat cu art.161 lit.i din Regulamentul pentru aplicarea acestei ordonanţe, că bicicleta circulă cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului, dacă nu există pistă specială pentru biciclete sau un acostament practicabil pentru circulaţie în siguranţă, pistă sau acostament practicabil, în speţă neexistând, acostamentul fiind neamenajat, aspect concluzionat şi de raportul de expertiză tehnică auto.

Concluzionând, intervenientul forţat R. G. S., a încălcat prevederile art.118 alin.(2) din OUG nr.195/20102 – în vigoare la data evenimentului rutier - privind recomandarea ca la depăşirea unei biciclete distanţa laterală să fie de minimum 1,5 m.

Astfel, instanţa reţine că, accidentul s-a soldat cu vătămarea corporală a reclamantei B.

E. şi căreia, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1401/A1-127 întocmit la data de 31 iulie 2019 de Serviciul de Medicină legală (...), i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 40-45 zile pentru vindecare iar aceste leziuni nu au produs consecinţe din cele prevăzute de art.194 Cod penal.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiţii : existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi prezenţa vinovăţiei.

Judecătoria reţine în deplin acord cu reclamanta şi raportat la materialul probator existent în dosar, că intervenientul forţat R.

S., a încălcat prevederile art.118 alin.(2) din OUG nr.195/20102, privind recomandarea ca la depăşirea unei biciclete distanţa laterală să fie de minimum 1,5 m., fiind dovedită fapta ilicită a acestuia, iar referitor la vinovăţie, conform art.1349 Cod civil, formele acesteia sunt intenţia sau culpa, pentru existenţa vinovăţiei fiind de altfel suficientă reţinerea în sarcina autorului faptei ilicite chiar şi a unei culpe levissima, „neglijenţa sau imprudenţa", pentru declanşarea, în sarcina acestuia, a răspunderii civile delictuale.

De asemenea, în materia răspunderii civile delictuale existenţa şi întinderea obligaţiei autorului de a repara prejudiciul nu diferă în funcţie de gradul de vinovăţie cu care s-a săvârşit fapta prejudiciabilă.

Or, din situaţia de fapt anterior descrisă, instanţa reţine că intervenientul, a acţionat prin neglijenţă şi imprudenţă, fiind astfel îndeplinită şi această condiţie a răspunderii civile delictuale.

Sub aspectul prejudiciului, instanţa reţine că acesta constă în rezultatul, în efectul negativ, suferit de o anumită persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârşite de o altă persoană.

Prejudiciul trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă, putând îmbrăca atât forma unui prejudiciu material, cât şi pe aceea a unui prejudiciu moral.

Ţinând seamă că în cauză, s-a stabilit existenţa faptei ilicite, a vinovăţiei intervenientului în ceea ce priveşte mecanismul producerii incidentului rutier din data de 18 mai 2019, şi legătura de cauzalitate, se impune a se stabili, existenţa şi întinderea prejudiciului, în concret a daunelor materiale şi a daunelor morale solicitate în cauză.

Prin urmare, repararea prejudiciului suferit de reclamantă vizează atât recuperarea pierderii efective (damnum emergens) cât și câștigul nerealizat (lucrum cessans) – art.1385 alin.1,2 și 3 Cod civil.

În particular, referitor la daunele morale solicitate de către reclamant, instanţa reţine că acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral ale reclamantei, care pot consta în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, la viaţă, la sănătate şi integritate corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare.

Relativ la cuantumul daunelor morale solicitate, instanța reține că acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată apreciere a organului judiciar.

Totuşi, la nivel jurisprudenţial, instanţa supremă a statuat în practica sa constantă că la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei.

Prin urmare, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În speţă, sunt îndeplinite condiţiile acordării daunelor morale, fiind stabilită vinovăţia conducătorului auto intervenientul forţat R. G. S., în producerea accidentului, precum şi a prejudiciului moral creat reclamantei B. S. E..

În primul rând, instanța va ține cont de afecțiunile suferite în urma evenimentului rutier, reclamanta fiind diagnosticat cu fractură trohiter humerus drept cu minimă deplasare, plagă confuza gambă stângă, pneumotorax stâng, contuzie pulmonară posterior stâng, fracturi arcuri costale posterioare III-X stânga şi lateral IV-V stânga, traumatism cranio-cerebral acut minor gradul I şi ţinând seamă de leziunile suferite, reclamanta a rămas internată în vederea instituirii tratamentului de specialitate, în perioada 18.05.2019-24.05.2019.

Instanţa mai reţine potrivit actelor medicale depuse că, urmare a fracturilor costale multiple, reclamantei i s-a intervenit chirurgical cu drenaj pleural, prin care s-au evacuat 300 ml de sânge, iar pe perioada internării, reclamanta a stat imobilizată la pat, având în vedere montarea drenajului pleural cât si faptul că a avut umărul drept imobilizat în faşă, iar după externare, reclamanta a fost nevoită să stea imobilizată la pat şi la domiciliu, pentru o perioadă de aproximativ două săptămâni. ( filele 22-26 vol.I)

Benedek Geza” Covasna, unde a şi rămas internată în perioada 01.07.2019-26.07.2019, iar pe toată perioada internării, reclamanta a efectuat şedinţe de recuperare medicală cu laser, parafina şi curenţi, fiind constatat prin Raportul de expertiză medico-legala nr. 140I/A1-127 din 31.07.2019 , faptul că reclamanta a necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale. ( filele 27-33)

Astfel, instanța are în vedere suferința personală a reclamantei, care o perioadă de două luni a fost nevoit a suporta spitalizarea şi tratamentele medicale, în plus fiind de reținut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală, leziunile suferite în urma accidentului rutier au necesitat 40-45 de zile de zile de îngrijiri medicale, însă, după accident reclamanta nu a rămas cu incapacitate de muncă sau cu leziuni ce să constituie impediment în desfăşurarea normală a vieţii personale şi profesionale, şi deşi reclamanta a adus la cunoştinţă aspecte de acest gen – probleme la locul de muncă, etc – nu a dovedit aceste susţineri.

De asemenea, instanţa va reţine şi că reclamanta a fost în imposibilitate temporară de a se îngriji singură, necesitând ajutor, iar restrângerea posibilităților de viață familială și socială, consecință a vătămărilor integrității corporale și sănătății reclamantei, se subsumează și noțiunii de ”prejudiciu de agrement”, prin care se înțelege privarea victimei de plăcerile unei vieți familiale și sociale normare, cum ar fi: pierderea posibilității de a desfășura activități sportive, artistice, culturale, de a face călătorii etc.

Orice pierdere a funcțiilor firești ale corpului uman, chiar și cu titlu temporar, se obiectivează în mod necesar într-o privare de plăcerile vieții normale, fiind evident că, la cererea reclamantului, este necesar să i se acorde acesteia o compensare bănească, care să-i ofere posibilitatea înlocuirii plăcerilor de care este privată cu alte satisfacții de substituire, care adesea necesită cheltuieli importante.

Acestea sunt consecințe negative suferite de reclamantă și care au afectat-o atât în plan fizic cât și în plan psihic, mai ales în condițiile în care intensitatea cu care aceste suferințe au fost percepute a fost însemnată.

În concluzie, chiar dacă din actele medicale nu rezultă că reclamanta a rămas cu infirmități, față de toate afecțiunile suferite, instanţa reţine că acesta a suferit consecinţe negative atât în plat psihic cât şi fizic, leziunile acesteia fiind de natură să-i creeze suferinţe fizice și un evident disconfort, astfel cum se poate reţine din probatoriul administrat.

Pentru considerentele reţinute, instanţa apreciază că suma de 70.000 lei solicitată de reclamant cu titlu de daune morale este excesivă şi nu se justifică ( 70000 lei raportat la 40-45 de zile de îngrijiri pentru vindecarea leziuni, 1500 lei/zi) astfel că suma 30.000 lei cu titlu de daune morale este de natură a acoperi prejudiciul moral creat acesteia prin evenimentul rutier produs în data de 18 mai 2019.

În privinţa daunelor materiale solicitate de reclamantă, respectiv suma de 192,01 lei, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada doar a unei pretenţii materiale în cuantum de 63,00 lei, reprezentând contravaloare raport de expertiză, conform chitanţei nr.7810 emisă la 9 august 2019 de către SJU „ Dr.Fogolyan Kristof” Sfântu Gheorghe, existentă la fila 51 vol.I, pretenţie materială recunoscută de către pârâtă.

Pentru considerentele prezentate - starea de fapt grefată pe dispoziţiile legale indicate la subpunctul 7.2. - pârâta SC (...) SA va fi obligată să o achite reclamantei B.

E., suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 63 lei cu titlu de prejudiciu material, datorate ca urmare a evenimentului rutier din data de 18 mai 2019, culpa fiind a intervenientului forţat R.G.S., ce conducea auto cu nr.

CV 84 RTM, asigurat pentru răspundere civilă, la pârâtă.

În privinţa penalităţilor de întârziere, în baza art.21 din Legea nr.132/2017 redat anterior, pârâta este îndreptățit și la plata penalităților de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, în caz de neplată, începând cu a unsprezecea zi de la data primirii prezentei hotărârii judecătoreşti definitive şi până la plata efectivă, instanţa, faţă de dispoziţiile legale anterior indicate, neputând reţine solicitarea reclamantei, de a i se acorda aceste penalităţi, începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 4 ianuarie 2021.

7.4. Cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se va reţine că, reclamanta B.

E., a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în cuantum de 2870 lei, reprezentând:120 lei - taxă judiciară de timbru ( fila 57 vol.I), 2300 lei - onorar expert ( filele 36, 72 vol.II), şi 450 lei - onorar de avocat ( fila 78 vol.II).

Din conţinutul art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă reiese că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a părţii. Evident că în speţă subzistă culpa procesuală a pârâtei SC (...) SA.

Pentru aceste motive, în temeiul art.453 Cod procedură civilă, pârâta, va fi obligată să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2870 lei.

Se va lua act şi că, pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de intervenientul forţat R.S.

G., sub un prim aspect, acesta nu a făcut dovada vreunei cheltuieli ocazionate cu prezenta cauză, iar sub cel de a-l doilea aspect, chiar dovedite, această pretenţie este neîntemeiată, deoarece, reclamanta nu a căzut în pretenţii, iar culpa procesuală aparţine pârâtei şi intervenientului forţat, cel de pe urmă fiind găsit vinovat de producerea evenimentului rutier din data de 18 mai 2019, ce nu a manifestat o conduită preventivă, în calitate de conducător, al auto cu nr.

CV 84 RTM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Admite în parte cererea formulată de reclamanta B.

E.,CNP (...) cu domiciliul în oraşul (...), strada (...), nr. (...), judeţul (...), cu domiciliul ales la Cabinet de avocat I.

M. cu sediul în municipiul (...), calea (...), nr. (...), clădirea (...), parter, camera (...), sector (...), în contradictoriu cu pârâta SC (...) SA, cu sediul în localitatea (...), şoseaua (...), nr. (...), (...), clădirea (...), etajul (...), judeţul (...) şi intervenientul forţat R.

S., CNP (...), cu domiciliul în municipiul (...), strada (...), nr. (...), bloc (...), scara (...), etajul (...), apartament (...), judeţul (...) şi drept consecinţă,

Obligă pârâta SC (...) SA, să achite reclamantei B.

E., suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale, suma de 63 lei cu titlu de prejudiciu material, datorate ca urmare a evenimentului rutier din data de 18 mai 2019 şi penalităţi de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, în caz de neplată, începând cu a unsprezecea zi de la data primirii hotărârii judecătoreşti definitive şi până la achitarea integrală a debitului.

Respinge restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

Obligă pârâta, să achite reclamantei suma de 2870 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Ia act că, pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Respinge cererea formulată de intervenientul forţat, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la registratura Judecătoriei Întorsura Buzăului.

Pronunţată azi, 22 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PRESEDINTE GREFIER

M. T. L. M.

Fiind plecată în concediul de odihnă,

potrivit art.426 alin.4 Cod procedură civilă,

semnează grefierul şef

M. C. M.

Redactat.Jud.M.T.

Tehnored.Jud.M.T.

18.07.2022/5 ex.