Sentință civilă nr. 114 din 31.03.2021

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA Dosar nr.800/248/2020

ÎNTORSURA BUZĂULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR.114

Şedinţa publică din data de 31 martie 2021

Instanţa constituită din:

Preşedinte: M. T.- judecător

Grefier: L. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanţii N.

D. şi N.

R. în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN reprezentat legal de M.F.

P. reprezentat convenţional de A.

J.

A F.

P. (...) şi COMUNA (...), având ca obiect „uzucapiune”.

Procedură fără citarea părţilor, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului şi stadiul procesual.

Se constată că dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 10 martie 2021, iar conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 17 martie 2021, iar ulterior pentru astăzi, 31 martie 2021.

Judecătoria, în urma deliberării, a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cererii introductive de instanţă.

Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, s-a înregistrat sub nr.800/248/2020 la data de 19 noiembrie 20201, cererea formulata de reclamanţii N.

D. şi N.

R. în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN, reprezentat legal de M.

F.

P. şi COMUNA (...), reprezentată legal de Primar, prin s-a solicitat, ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa să dispună următoarele:

- Să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra următoarelor imobile: - teren în suprafaţă totală de 820 mp. situat în comuna (...), judeţul (...) având următoarele vecinătăţi: la Nord – Est râul Buzău, la Sud – Est un teren aflat în folosinţa lui G.

I., la Sud-vest drum de recoltă şi la Nord-Vest parcela cu nr. cadastral 24740 faţă de care suntem proprietari tabulari, teren identificat ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 şi nr.top 821/2 fâneaţă de 12296 mp. proprietar înscris Statul Român şi cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...) şi teren în suprafaţă de 2126 mp. situat în comuna (...), judeţul (...) având următoarele vecinătăţi: la Nord – Est drum de recoltă, la Sud – Est un teren aflat în folosinţa lui G.

I., la Sud-vest şi Nord-vest parcelele cu nr. cadastral 24665 şi 24739, faţă de care suntem proprietari tabulari, teren identificat ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 şi nr.top 821/2 fâneaţă de 12296 mp. proprietar înscris Statul Român şi cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...).

- Să dispună dezmembrarea imobilului înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 şi nr.top 821/2 fâneaţă de 12296 mp. proprietar înscris Statul Român potrivit documentaţiilor tehnice de identificare întocmite de expert P.

I., înregistrate la O.C.P.I.

Covasna şi avizate, astfel : parcela 1, cu nr.top nou 8212/1 – fâneaţă de 2126 mp.; parcela 2, cu nr.top nou 820/1/3/2/2 fâneaţă de 2205 mp. şi nr.top nou 821/2/2 fâneaţă de 6157 mp.; parcela 3, cu nr.top nou 820/1/3/2/1, fâneaţă de 820 mp.; parcela 4, cu nr.top nou 820/1/2/2/3, fâneaţă de 988 mp.

- Să constate că, terenul uzucapat de reclamanţi, situat în comuna (...), se identifică cu parcela 1 şi parcela 3.

- Să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra parcelei 1, cu nr.top nou 8212/1 – fâneaţă de 2126 mp. şi Parcelei 3, cu nr.top nou 820/1/3/2/1, fâneaţă de 820 mp. cu titlu de drept de proprietate dobândit prin uzucapiune în favoarea reclamanţilor N.D.şi N.R..

- Cu cheltuieli de judecată în caz de opunere a pârâţilor.

În fapt, au arătat reclamanţii că sunt în posesia parcelelor de teren în suprafaţă de 820 mp. şi 2126 mp. situate în comuna (...), judeţul (...) cu vecinătăţile indicate în conţinutul petitelor cererii, terenuri cu care sunt înscrişi în evidenţele registrului agricol din cadrul Primăriei comunei (...), astfel cum rezultă din conţinutul adeverinţei eliberate de către Primăria comunei (...)

S-a arătat că, istoricul folosinţei celor două parcele de teren ce sunt vecine, însă le desparte un drum de recoltă, se prezintă astfel: după anul 1943 şi imediat după încheierea celui de al doilea Război Mondial – anul 1945 - , terenul era în folosinţa unei persoane cu numele de A.

D. (Domotor) căsătorit cu A.M., ce era născut la data de 06.10.1903 şi care a decedat în anul 1981, astfel că ulterior, posesia terenului a fost continuată de fiica acestora E., căsătorită cu S.

N..

Cei de pe urmă au vândut cele două parcele de teren lui B.

G. căsătorit cu A., însă pentru motivul că S.

N. şi E. nu erau înscrişi ca proprietari în cartea funciară nu s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare.

B.

G. şi A. au fost în posesia şi folosinţa terenului şi s-au comportat ca şi proprietari ai acestuia până în anul 2018, fiind înscrişi şi în registrul agricol al Primăriei comunei (...), achitând taxele şi impozitele aferente.

S-a mai arătat că, B.

G. şi A., nu erau înscrişi ca proprietari în cartea funciară, nu au putut efectua formalităţile de vânzare cumpărare, motiv pentru care le-a transmis posesia şi folosinţa în anul 2018, fiind persoane mai în vârstă.

Au arătat reclamanţii că, faţă de aceste terenuri s-au comportat şi se comportă ca şi proprietari, iar în prezent, sunt în posesia şi folosinţa acestor terenuri, fiind înscrişi in registrul agricol la Primăria comunei (...), astfel cum rezultă din conţinutul adeverinţei depusă alăturat cererii, terenuri pentru care achită taxe şi impozite.

S-a mai arătat că, cele două parcele au fost identificate ca fiind înscrise în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 şi nr.top 821/2 fâneaţă de 12296 mp. proprietar înscris Statul Român şi cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...), potrivit documentaţiilor tehnice întocmite de expert P.

I., înregistrate la O.C.P.I.

Covasna şi avizate.

Au mai arătat reclamanţii că, posesorii anteriori – familia A.

D., S.E. şi B.

G. - , din întreaga suprafaţă de 12.296 mp. au folosit doar o parte din terenuri, astfel că potrivit documentaţiilor întocmite, expertul a procedat la dezmembrarea acestora, constatându-se că cele două parcele de teren ce sunt în posesie şi folosinţă situate în comuna (...), judeţul (...) se identifică cu parcela 1 , cu nr.top nou 8212/1 – fâneaţă de 2126 mp. şi parcela 3 cu nr.top nou 820/1/3/2/1 - , fâneaţă de 820 mp.

În drept, au arătat reclamanţii că, exercitarea posesiei asupra parcelelor de teren a început în perioada 1945-1947, perioadă în care în Transilvania era în vigoare Codul civil de la 1864, astfel că, în condiţiile în care legea care guvernează dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este legea în vigoare la momentul începerii posesiei, în cauză îşi vor găsi aplicare în ceea ce priveşte petitul privind uzucapiunea, dispoziţiile în materie cuprinse în Codul civil de la 1864.

Din analiza prevederilor art. 1837-1890 Cod civil, rezultă că pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea prescripţiei achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi că s-a exercitat o posesie reală, respectiv că posesorul a avut detenţia materială a imobilului (corpus) şi s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), o perioadă de minim 30 de ani iar posesia exercitată de antecesorii lor şi ulterior de către reclamanţi a fost continuă, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, împrejurări ce urmează a le dovedi.

S-a arătat şi că, deşi în cartea funciară este înscris Statul Român, aceste terenuri nu au avut o altă destinaţie decât de teren agricol fâneaţă, nu au făcut parte din proprietatea publică a statului, ci din proprietatea privată a acestuia şi au fost folosite de posesorii anteriori şi ulterior de către reclamanţi, astfel că prin joncţiunea posesiilor începute în perioada anului 1945, sunt îndeplinite condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune prevăzute de Codul civil de la 1864.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile Codului civil de la 1864.

Alăturat cererii, s-au depus următoarele înscrisuri: documentaţii tehnice cadastrale întocmite de expert P.

I., înregistrate şi avizate la O.C.P.I.

Covasna, adeverinţa nr.8196 emisă la 30.10.2020 de Primăria comunei (...), adeverinţa nr.8197 emisă la 30.10.2020 de Primăria comunei (...), certificat de atestare fiscală emis de Primăria comunei (...) şi acte de stare civilă.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea următoarelor probe: proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială cu martorii C. G. şi P. E. având ca teză probatorie condiţiile posesiei şi perioada posedării imobilului.

2. Poziţia procesuală a pârâtelor.

2.1.

Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie, pârâtul Statul Român, a depus întâmpinare (fila 38-43) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii.

În susţinerea excepţiei, s-au invocat prevederile art.3 alin.(1) pct.81 din HG nr.34/2009 privind organizarea şi funcţionarea ministerului şi art.155 din OUG nr.57/2019 privind Codul administrativ.

Pe fondul cauzei, în esenţă, s-a arătat că cele două terenuri ce fac obiectul cauzei, sunt de interes public, proprietar înscris în cartea funciară este Statul Român, astfel că potrivit dispoziţiilor constituţionale, proprietatea Statului Român, este inalienabilă, insesizabilă şi imprescriptibilă şi astfel se paralizează acţiunea reclamanţilor.

S-a solicitat judecata în lipsă.

2.2. Pârâta Comuna (...), nu a depus întâmpinare şi nici nu a fost reprezentată în faţa instanţei, astfel încât nu se cunoaşte poziţia acesteia, faţă de acţiunea introductivă de instanţă.

3. Soluţia asupra excepţiei invocată de pârâtul Statul Român.

Instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei, prin încheierea pronunţată la data de 10 februarie 2021, argumentele în fapt şi în drept, fiind expuse în conţinutul acestei încheieri de şedinţă. ( fila 51)

4. Probelor propuse şi încuviinţate.

În temeiul art.258 Cod procedură civilă s-a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri, documentaţiile cadastrale întocmite de expert P.

I., avizate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară Covasna şi proba testimonială cu martorii C.

G. şi P.

E..

5. Taxa judiciară de timbru şi valoarea obiectului cererii.

Reclamanţii au indicat valoarea obiectului cererii astfel: terenul de 2126 mp.( fâneaţă extravilan) situat în comuna (...), sat (...)– valoare de 6000 lei, iar terenul de 820 mp. ( fâneaţă extravilan) situat în comuna (...), sat (...), valoarea 2000 lei, iar potrivit art.3 şi art.20 din OUG nr.80/2013, s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 700 lei (fila 7), raportat la valoarea terenurilor indicate de către reclamanţi.

6. Soluţia instanţei.

6.1. Starea de fapt şi situaţia de carte funciară a imobilului.

Potrivit documentaţiilor tehnice de identificare întocmite de expert P.

I., înregistrate la O.C.P.I.

Covasna sub nr.1606 la data de 4 iunie 2020 şi nr.1942 la data de 1 iulie 2020 şi avizate, rezultă că imobilul teren de 820 mp. este situat în comuna (...), judeţul (...), are următoarele vecinătăţi: la Nord – Est râul Buzău, la Sud – Est un teren aflat în folosinţa lui G.I., la Sud-vest drum de recoltă şi la Nord-Vest parcela cu nr. cadastral 24740 faţă de care reclamanţii sunt proprietari tabulari, şi a fost identificat ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 şi nr.top 821/2 fâneaţă de 12296 mp. ( fila 269)

Potrivit aceloraşi documentaţii topografice, rezultă că imobilul teren de 2126 mp. este situat în comuna (...), judeţul (...), are următoarele vecinătăţi: la Nord – Est drum de recoltă, la Sud – Est un teren aflat în folosinţa lui G.

I., la Sud-vest şi Nord-Vest parcelele cu nr. cadastral 24665 şi 24739, faţă de care reclamanţii sunt proprietari tabulari, şi a fost identificat ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 şi nr.top 821/2 fâneaţă de 12296 mp. proprietar înscris Statul Român şi cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...).( fila 29)

Astfel cum rezultă din conţinutul planului de amplasament ce face parte integrantă din documentaţiile topografice întocmite ( fila 29), în esenţă, cele două terenuri, formează o singură parcelă în suprafaţă totală de 2946 mp., ce însă este străbătut de un drum de recoltă.

Potrivit adeverinţei nr.8197 eliberată la data de 30 octombrie 2020 de către Primăria comunei (...), judeţul (...), rezultă că terenul în suprafaţă de 2946 mp. ( 820 mp şi 2126 mp.) nu face parte din domeniul public al statului sau al comunei (...) şi nici nu face obiectul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. ( fila 8)

Deşi martorii nu cunosc la nivel de detaliu, data la care A.

D. a început a avea posesia şi folosinţa terenurilor obiect al cauzei, din conţinutul depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, C.

G., născută în anul 1937 şi P.

E., născut în anul 1932 (filele 56-57), rezultă că imediat după încheierea celui de al doilea Război Mondial – anul 1945, cele două parcele de teren de 820 mp. şi 2126 mp. situate în comuna (...), judeţul (...), astfel cum au fost identificate prin documentaţiile tehnice cadastrale depuse la dosar, au fost în posesia şi folosinţa lui A.

D. ( D.) ce era născut în anul 1903 (fila 13) şi care a decedat în anul 1981 ( fila 13).

Ulterior decesului, posesia terenului a fost continuată de fiica acestora E., căsătorită cu S.

N., însă după câţiva ani, posesia şi folosinţa a fost preluată de numitul B.

G., iar cel de pe urmă de aproximativ 4-5 ani a transmis posesia şi folosinţa celor doi reclamanţi.

Au arătat martorii că, faţă de aceste terenuri, cei ce l-au avut în posesie şi folosinţă, s-au comportat ca şi proprietari, iar în prezent, reclamanţii sunt în posesia şi folosinţa acestor terenuri, fiind cunoscuţi în comunitate ca fiind proprietarii acestora.

Instanţa mai reţine că, împrejurările indicate de martori, se coroborează sub aspectul exercitării posesiei asupra terenurilor de persoanele indicate – A.

D., S.

E., B.

G. şi reclamanţii N.

D. şi R. – cu adeverinţa nr.8196 eliberată la 30 octombrie 2020, de către Primăria comunei (...), judeţul (...), ce conţine istoricul înregistrărilor în registrul agricol începând cu anul 1951, însă, date anterioare instituţia nu mai posedă, deoarece arhiva a fost distrusă într-un incendiu.( fila 9)

6.2. Soluţia instanţei de fond.

Uzucapiunea este acea instituţie juridică care permite naşterea dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra unui bun imobil prin posedarea lui de către o persoana în condiţiile şi termenul prevăzute de lege.

Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice deoarece, având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil.

Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care, l-a lăsat timp îndelungat în posesia unei alte persoane, permiţându-i, prin pasivitatea sa, se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.

În drept, prin Decretul –Lege nr.389/22.06.1943 a fost extinsă legislaţia civilă din vechea Românie în teritoriile din Transilvania, astfel că au fost puse şi aici în aplicare prevederile Codului Civil român, corelativ cu aceasta fiind scoase din vigoare prevederile Codului civil austriac şi ale legilor maghiare ce erau până atunci în vigoare.

Art.3 al.1 din DL 389/1943 a dispus în ce priveşte natura, durata şi efectele posesiei că acestea sunt supuse legilor sub care a început prescripţia.

Astfel, în ce priveşte prescripţiile începute după extinderea legislaţiei, respectiv 1943 şi până la data intrării în vigoare a Decretului 115/1938 prin Legea 241/12.07.1947, acestora li se aplică dispoziţiile Codului civil român de la 1864, dobândirea drepturilor reale prin acest mod făcându-se numai în condiţiile impuse de noua lege.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile speţei şi indicate de reclamanţi, instanţa reţine că – A.

D. ( D.) posesorul anterior -, a început să exercita posesia şi folosinţa, astfel cum instanţa a apreciat din depoziţia martorilor, în perioada anilor 1945-1947, astfel că, în condiţiile în care legea care guvernează dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este legea în vigoare la momentul începerii posesiei, în cauză îşi vor găsi aplicare în ceea ce priveşte petitul privind uzucapiunea, dispoziţiile în materie cuprinse în Codul civil de la 1864.

Acest act normativ reglementează uzucapiunea de 30 de ani, în art.1890 Cod civil, ce dispune că – toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

Pentru a se putea uzucapa în condiţiile prevăzute de art.1890 Codul civil român, posesia asupra bunului imobil trebuie să fie exercitată pe o perioadă de 30 de ani şi să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.1846 şi art.1847 Cod civil, respectiv să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

În toate cazurile când posesiunea aceluiaşi lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe, în persoana sa, o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea posesiunii s-a făcut în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros, iar orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.

Instanţa reţine potrivit probele administrate că, deşi în cartea funciară este înscris Statul Român, aceste terenuri nu au avut o altă destinaţie decât de teren agricol fâneaţă şi au fost folosite de posesorii anteriori ai reclamanţilor – A.D. născut în anul 1903, ulterior de fiica sa S.

E., după care de B.G. iar de 4-5 ani de cei doi reclamanţi -, astfel că prin joncţiunea posesiilor începute cu anul 1945, sunt îndeplinite condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune prevăzute de Codul civil de la 1864.

Imobilele sunt bine delimitate, iar de la intrarea în posesie nici o altă persoană neinteresându-se de soarta lor, neexistând nici o altă persoană care să se pretindă proprietar şi care să ridice pretenţii asupra imobilelor, posesia având prin urmare caracter public, paşnic şi sub nume de proprietar.

Sub aspectul apărării invocată asupra fondului cauzei, de pârâtul Statul Român, se impun a se reţine următoarele:

Situaţia juridică a terenurilor obiect al cauzei, ce proprietar înscris în cartea funciară este pârâtul Statul Român, astfel cum acest pârât a susţinut, că sunt de interes public, nu poate fi primită, deoarece imobilele în litigiu nu au făcut parte din proprietatea publică a statului, ci din proprietatea privată a acestuia, ultimul concept fiind reintrodus în legislaţia românească prin Constituţia României din anul 1991.

Distincţia dintre domeniul public şi domeniul privat al statului a fost făcută iniţial de Codul civil de la 1864 care, în art.1844 prevedea că „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiect de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ”.

Astfel, bunurilor care făceau parte din domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, erau astfel imprescriptibile achizitiv.

O asemenea distincţie nu a mai fost făcută după anul 1948, Constituţia intrată în vigoare în acel an referindu-se în art. 8-9 numai la proprietatea particulară şi la proprietatea statului.

De asemenea, Constituţia din 1952, ca şi cea din 1965 se refereau în art. 5-9, respectiv art. 6-9 la proprietatea particulară, precum şi la proprietatea socialistă, care era de două tipuri, de stat şi cooperatistă-colectivistă.

Nici unul din aceste acte normative, nu cuprindea vreo dispoziţie prin care să declare proprietatea de stat, care nu mai era deci împărţită în două categorii, publică şi privată, ca fiind imprescriptibilă, inalienabilă şi insesizabilă.

În aceste condiţii, nu se poate aprecia că proprietăţii de stat, se asimilează domeniului public din legislaţia anterioară şi supunerea acesteia regimului juridic instituit de Codul civil de la 1864.

Tocmai pentru că legislaţia din perioada 1948-1991 nu cunoştea conceptul de proprietate publică, terenurile care fac obiectul cererii de chemare în judecată nu puteau avea un asemenea caracter.

Din contră, ele s-au aflat în proprietatea statului, devenită ulterior proprietate socialistă de stat, supusă regulilor generale prevăzute de Codul civil de la 1864 în materia uzucapiunii, iar nu aceleia speciale instituite de art.1844 din Codul civil de la 1864.

În ceea ce priveşte condiţia posesiei utile a imobilelor, instanţa constată că aceasta este îndeplinita, cu atât mai mult cu cât regularitatea posesiei se prezuma, nefiind făcută dovada contrară privitor la aceste terenuri.

Posesia este exerciţiul unei puteri de fapt care conferă posibilitatea posesorului de a se comporta ca şi când el ar fi titularul dreptului asupra lucrului iar aceasta se bazează pe intenţia de a poseda pentru el; în lipsa acestui element este vorba de o deţinere a lucrului, o deţinere sau detenţie precară, dar nu o posesie, posesia făcând să se nască un drept probabil de proprietate sau alt drept real.

Posesia, stând la baza drepturilor reale, constituie în fapt semnul exterior al existenţei acestora.

Pentru existenta posesiei se cer îndeplinite cumulativ doua elemente: unul de ordin material – corpus - şi care constă în totalitatea faptelor materiale de stăpânire, transformare şi folosinţă exercitate direct asupra lucrului şi altul de ordin psihologic, intenţional – animus - şi care constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar ori în calitate de titular al unui alt drept real.

Dobândirea elementului material (corpus) rezultă fie din faptul posesorului de a exercita vizibil acte materiale de folosinţă iar dobândirea elementului intenţional (animus) are loc în momentul în care cel ce deţine materialmente lucrul, manifestă intenţia de a păstra pentru sine acel lucru.

În cauză, potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi, rezultă cu certitudine că reclamanţii N.

D. şi N.

R. iar anterior A.

D., familia S. şi familia B., au exercitat acte materiale de folosinţă vizibile asupra întregului teren şi cu intenţia că sunt adevăraţi proprietari ai acestui teren

Rezultă potrivit comportamentului reclamanţilor şi a posesorilor anteriori, că nu există nici o îndoială asupra caracterelor acestor acte de deţinere şi folosire efectivă, pentru ca instanţa să deducă existenţa unei detenţii precare prin lipsa elementului intenţional animus.

Sub aspectul perioadei în care reclamanţii şi posesorii anteriori au avut posesia şi folosinţa sub nume de proprietar a imobilelor, instanţa reţine că este împlinit termenul de 30 de ani al posesiei ( 1945 – 2021) precum şi celelalte condiţii ale posesiei impuse de dispoziţiile legale menţionate.

Pentru considerentele prezentate, se va constata că reclamanţii N.

D. şi N.

R. prin joncţiunea posesiei lor cu a posesorilor anteriori – A.

D., S.

E. şi B.

G. –, au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 820 mp. situat în comuna (...), judeţul (...), şi asupra terenului în suprafaţă de 2126 mp. situat în comuna (...), judeţul (...), identificate ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 fâneaţă de 4013 mp. şi nr.top 821/2 arabil de 8283 mp. proprietar înscris Statul Român, cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...).

Întrucât, din întreaga suprafaţă de teren înscrisă în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 fâneaţă de 4013 mp. şi nr.top 821/2 arabil de 8283 mp. posesorii anterior şi reclamanţii, au folosit doar suprafeţele de 820 mp. şi 2126 mp., potrivit dispoziţiilor art.879-880 Cod civil, se impune şi instanţa va dispune dezmembrarea acestora, potrivit documentaţiei cadastrale întocmite şi avizate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Covasna.

În temeiul art.885, art.888 Cod civil, se impune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra parcelei 1, cu nr.top nou 821/2/1 – arabil de 2126 mp. şi asupra parcelei 3, cu nr.top nou 820/1/3/2/1, fâneaţă de 820 mp. cu titlu de drept de proprietate dobândit prin uzucapiune în favoarea reclamanţilor N.

D. şi N.R., urmând ca celelalte parcele să rămână înscrise pe numele vechiului proprietar înscris în cartea funciară.

6.3. Cheltuieli de judecată.

Se va lua act că reclamanţii cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, au renunţat la petitul prin care au solicitat cheltuieli de judecată.

6.4. Comunicarea hotărârii altor persoane.

Potrivit art.427 alin.(2) Cod procedură civilă, prezenta hotărâre rămasă definitivă, se impune a fi comunicată din oficiu, către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Covasna – Biroul de carte funciară (...).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Respinge ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a Ministerului Finanţelor Publice faţă de Statul Român.

Admite cererea formulată de către reclamanţii N.

D. şi N.

R., ambii domiciliaţi în comuna (...), nr. (...), judeţul (...) în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN, reprezentant legal de Ministerul Finanţelor Publice şi convenţional de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în municipiul (...), strada (...), nr. (...), judeţul (...) şi COMUNA (...), reprezentată legal de Primar cu sediul în comuna (...), nr(...), judeţul (...) şi drept consecinţă,

Constată că reclamanţii N. D. şi N. R., au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra următoarelor imobile:

- teren în suprafaţă de 820 mp. situat în comuna (...), judeţul (...), identificat ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 fâneaţă de 4013 mp. şi nr.top 821/2 arabil de 8283 mp. proprietar înscris Statul Român, cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...);

- teren în suprafaţă de 2126 mp. situat în comuna (...), judeţul (...), identificat ca fiind înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 fâneaţă de 4013 mp. şi nr.top 821/2 arabil de 8283 mp. proprietar înscris Statul Român, cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...).

Dezmembrează imobilul înscris în CF nr.23407 (...), nr.top 820/1/3/2 fâneaţă de 4013 mp. şi nr.top 821/2 arabil de 8283 mp. proprietar înscris Statul Român, cu drept de administrare Consiliul local al comunei (...), potrivit Documentaţiilor tehnice de identificare întocmite de expert P.

I., înregistrate la O.C.P.I.

Covasna sub nr.1606 la data de 4 iunie 2020 şi nr.1942 la data de 1 iulie 2020 şi avizate, astfel :

- parcela 1, cu nr.top nou 821/2/1 – arabil de 2126 mp.

- parcela 2, cu nr.top nou 820/1/3/2/2 fâneaţă de 2205 mp. şi nr.top nou 821/2/2 arabil de 6157 mp.

- parcela 3, cu nr.top nou 820/1/3/2/1, fâneaţă de 820 mp.

- parcela 4, cu nr.top nou 820/1/2/2/3, fâneaţă de 988 mp.

Constată că terenurile uzucapate de reclamanţii N. D. şi N. R., situate în comuna (...), se identifică cu parcela 1 şi parcela 3.

Dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra parcelei 1, cu nr.top nou 821/2/1 – arabil de 2126 mp. şi asupra parcelei 3, cu nr.top nou 820/1/3/2/1, fâneaţă de 820 mp. cu titlu de drept de proprietate dobândit prin uzucapiune în favoarea reclamanţilor N.D. şi N.

R..

Ia act că reclamanţii au renunţat la judecata petitului prin care au solicitat cheltuieli de judecată.

Prezenta hotărâre rămasă definitivă, se comunică din oficiu, O.C.P.I. – Biroul de carte funciară (...), judeţul (...).

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la registratura Judecătoriei Întorsura Buzăului.

Pronunţată astăzi, 31 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PRESEDINTE GREFIER

M. T. L. M.

Redactat.Jud.M.T.

Tehnored.Jud.M.T.

05.04.2021/6 ex.