Sentință civilă nr. 163 din 26.06.2019

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA Dosar nr.641/248/2018

ÎNTORSURA BUZĂULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR.163

Şedinţa publică din 26 iunie 2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte : M. T. – judecător

Grefier : L. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii formulată de reclamanta pârâtă reconvenţional C.

E.

S. în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvenţional C.

G., având ca obiect „divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor, partaj bunuri comune”.

Procedură fără citarea părţilor, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului şi stadiul procesual.

Se constată depuse la dosar concluzii scrise din partea reclamantei pârâte reconvenţional, în format fax şi în original.

Se constată că dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 12 iunie 2019, iar conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 26 iunie 2019.

Judecătoria, în urma deliberării, a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECĂTORIA,

1. Asupra obiectului cererii principale.

Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub nr.641/248/2018 la data de 20.11.2018 s-a înregistrat cererea formulată şi modificată ulterior sub aspectul petitului privitor la desfacerea căsătoriei, de reclamanta C.

E.-S. în contradictoriu cu pârâtul C.

G., prin care s-a solicitat, ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună următoarele:

1.1. Desfacerea căsătoriei încheiată la data de 11 noiembrie 2016 în faţa delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei comunei (...), sub nr. 38 la data de 11 noiembrie 2016, prin acordul comun al soţilor;

1.2. Reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, acela de H.;

1.3.

Stabilirea locuinţei minorei C.

S. – M. născută la 27 aprilie 2017, la mamă şi stabilirea contribuţiei pârâtului la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorei, potrivit legii, având în vedere veniturile realizate de pârât la locul de muncă;

1.4. Exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minora C. S. – M., exclusiv de către mamă;

1.5.

Partajarea sumelor de 76.941 lei şi 2500 euro, cu titlu de bun comun, luate de pârât din domiciliul conjugal la data despărţirii în fapt, având în vedere cota de 1/2 de contribuţie şi obligarea pârâtului la plata (restituirea) sumei de 38.470,50 lei şi a sumei de 1250 euro;

1.6.

Obligarea pârâtului la plata sumei de 10.761 lei, reprezentând 1/2 din cheltuielile efectuate pentru satisfacerea necesităţilor minorei C.S. – M. de la data despărţirii în fapt, 19 iunie 2017 şi până la data formulării cererii, exclusiv cheltuielile zilnice necesare (apă, mâncare, materia primă necesară pregătirii hranei, fructe, legume, dulciuri, etc.);

1.7. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în raport cu dovezile privind existenţa şi cuantumul lor.

În motivarea cererii, s-a arătat în esenţă de către reclamantă că a încheiat căsătoria cu pârâtului la data de 11 noiembrie 2016 iar în timpul relaţiei de căsătoriei, la data de 27 aprilie 2017, s-a născut minora C.

S. – M., aceasta fiind concepută anterior căsătoriei.

La scurt timp de la căsătorie s-au iscat neînţelegeri, determinate de problemele pe care le aveau de rezolvat, legate de minoră, continuarea studiilor şi susţinerea unor examene, dorinţa cumpărării/construirii unei locuinţe, toate aceste neînţelegeri determinând separarea în fapt, produsă în mod definitiv la data de 19 iunie 2017 când pârâtul a părăsit domiciliul conjugal din comuna (...) şi a refuzat reluarea traiului în comun şi continuarea căsătoriei.

S-a mai arătat, că de la naşterea minorei şi până în prezent, aceasta a locuit neîntrerupt cu mama, fiind ajutată şi de bunica maternă a minorei, pârâtul fiind dezinteresat de situaţia minorei, în mod deosebit după despărţirea în fapt, nevizitând-o şi nevăzând-o şi nedorind aceasta, perioade de luni în şir.

De la despărţirea în fapt şi până în prezent nu a contribuit cu nimic la cheltuielile implicate de creşterea, educarea, îngrijirea minorei, pentru pârât această problemă neconstituind niciodată o preocupare, impunându-se, ca locuinţa minorei să fie stabilită la mamă indiferent care va fi locuinţa în viitor, acesta fiind şi interesul superior al minorei, fapt ce nu poate fi contestat.

Corelativ acestei situaţii se impune ca pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere, care să fie conformă nevoilor minorei şi în raport cu veniturile acestuia, care lucrează la (...).

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, exclusiv de către mamă s-a arătat că este în interesul minorei iar argumentele ar fi următoarele:

De la data de 19 iunie 2017, pârâtul a abandonat familia şi pe minoră, fără nici o explicaţie, de atunci fiind total dezinteresat de familie, fiind absent din viaţa minorei, omiţând total interesul superior al acesteia de care nu a fost şi nu este în nici un fel preocupat ;

De la data menţionată nu a fost şi nu este interesat, nici măcar formal, de viaţa minorei, de starea şi situaţia ei, nu a contribuit şi nu contribuie cu nimic la creşterea şi educarea sa, lipseşte total din viaţa acesteia, nu cunoaşte şi nu doreşte să ştie nimic de minoră (obiceiuri alimentare, vestimentaţie, limbaj, evoluţia sa, etc.) lipsind cu desăvârşire aportul său la educarea şi dezvoltarea spirituală şi sufletească a minorei.

A mai arătat reclamanta că în calitate de cadru militar activ, are obligată să participe la misiuni, inclusiv în afara teritoriului Statului Român, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin Convenţii şi Tratate Internaţionale, fapt ce ar implica, în cazul exercitării în comun a autorităţii părinteşti, semnarea din partea pârâtului, ca tată al minorei, a anumitor documente, lucru cu care acesta cu siguranţă nu ar fi de acord, acest fapt reieşind din refuzul semnării documentelor de care a avut nevoie la momentul întocmirii dosarului pentru concediul de creştere a copilului în vârstă de până la doi ani.

Aceasta ar atrage numeroase neplăceri, inclusiv posibilitatea sancţionării sale;

S-a mai susţinut că aceeaşi situaţie ar existat şi cazului în care, în calitate de cadru militar activ, ar urma să ocup un post vacant sau temporar vacant din structurile de reprezentare naţională în străinătate, precum şi a celor din structurile internaţionale la care România este parte, intenţionând în viitorul apropiat, să particip la selecţia pentru încadrarea într-un astfel de post.

Încadrarea într-un astfel de post, în general pe o perioadă de 3 ani, îi va permite să fie însoţită de membrii de familie, în acest caz de minoră, situaţie în care minora ar beneficia de oportunitatea certă de a învăţa aprofundat o limbă străină, de posibilitatea şcolarizării gratuite, de asistenţă medicală gratuită, locuinţă de serviciu gratuită iar minora ar beneficia şi de un ajutor financiar substanţial (de regulă echivalentul a 25 % din salariul părintelui).

A arătat reclamanta, că în cazul custodiei comune aceasta nu s-ar putea realiza decât cu acordul celuilalt părinte, care ar impune semnarea unor documente, specifice mediului militar şi depunerea unor documente din partea celuilalt părinte la dosar, lucru cu care pârâtul nu ar fi de acord, acest refuz manifestându-se până în prezent în permanenţă.

Reglementări legale speciale, care prevăd anumite drepturi pentru minorii/copiii cadrelor militare, şi care sunt edictate în interesul exclusiv al acestora, nu şi-ar putea găsi aplicarea din acelaşi motiv, ceea ce contravine interesului superior al minorei.

La acestea se adaugă nevoia rezolvării unor probleme aparent uşor de rezolvat, dar care nu-şi pot primi rezolvarea în cazul refuzului părintelui sau al pasivităţii acestuia (eliberarea actelor de identitate, a paşaportului, demersuri medicale, servicii medicale, etc).

În ceea ce priveşte partajarea sumelor de 76.941 lei şi 2500 euro, bun comun, s-a arătat că acestea au fost luate de pârât din domiciliul conjugal la data despărţirii în fapt şi reprezintă darul de nuntă, impunându-se astfel a se stabilit cotă de contribuţie de 1/2 parte şi obligarea pârâtului plata (restituirea) sumei de 38.470,50 lei şi a sumei de 1250 euro.

S-a mai arătat că suma de bani obţinută ca dar de nuntă, nu a fost cheltuită, fiind integral păstrată în vederea folosirii ei pentru dobândirea unui apartament, ori edificarea unei case, ori demararea unei afaceri, însă nici unul dintre aceste scopuri nu a fost atins

În ceea ce priveşte petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.761 lei, reprezentând 1/2 din cheltuielile efectuate pentru satisfacerea necesităţilor minime ale minorei, de la data despărţirii în fapt, 19 iunie 2017 şi până în prezent, exclusiv cheltuielile zilnice necesare (apă, mâncare, materia primă necesară pregătirii hranei, fructe, legume, dulciuri, etc) s-a arătat că acestea au fost asigurate exclusiv de mamă, în condiţiile în care tată pârât nu a fost alături de minoră, manifestând dezinteresat şi a omis şi omite integral interesele minorei S.-M..

În drept, s-a invocat art. 373 lit. b, raportat la art. 379, alin. (1) Codul civil, art. 383 alin. (3), art. 400 alin. (1), art. 397, teza a II -a, art. 402, raportat la art.516, art. 525, art, 527, art. 529 şi art. 530 alin. (3), art. 532 alin. (2), art. 339, art. 343 alin. (1), art. 355, art. 357 , alin. 2, teza finală, Cod civil şi respectiv art. 451 - art. 455 Cod procedură civilă.

Alăturat cererii şi pe parcursul judecăţii, reclamanta a depus înscrisuri.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea următoarelor probe: interogatoriul pârâtului; înscrisuri; solicitarea de la locul de muncă al pârâtului a veniturilor acestuia, în vederea stabilirii pensiei de întreţinere ; efectuarea anchetei sociale la domiciliul său, proba testimonială cu martorii :H.

V., D.

O., având ca teză probatorie, relaţia soţilor, lipsa oricărui interes pentru minoră şi dezinteresul pârâtului şi lipsa oricărei participări, inclusiv financiare, în viaţa acesteia, existenţa, cuantumul darului de nuntă şi însuşirea sa de către pârât ; existenţa şi cuantumul cheltuielilor efectuate de la despărţirea în fapt în interesul exclusiv ai minorei.

2. Poziţia procesuală a pârâtului C. G..

Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie, pârâtul a depus:

2.1.

Întâmpinare (f.24-29) prin care a arăt că este de acord cu petitul prin care reclamanta a solicitat reluarea numelui de H. iar în ceea ce priveşte petitele prin care se solicită partajul şi obligarea sa la plata a ½ parte din cheltuielile efectuate cu întreţinerea minorei de la data despărţirii în fapt, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiate cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte petitul reprezentând cheltuielile efectuate de reclamantă pentru creşterea minorei S.-M., pârâtul a invocat prevederile art.532 Cod Civil, susţinând că la plecarea sa la data de 19.06.2017 a lăsat reclamantei la domiciliu 2200 lei si 500 euro pentru cheltuielile privind copilul.

2.2. Prin cererea reconvenţională a solicitat pârâtul ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să dispună următoarele:

- Desfacerea căsătoriei încheiată la data de 11.11.2016 si înregistrată sub nr 38/11.11.2016 la Primăria (...) - din culpa exclusivă a reclamantei, cu precizarea că în măsura în care reclamanta va fi de acord, nu se opune ca desfacerea căsătoriei să se pronunţe din culpă comună, urmând a se pronunţa o hotărâre fără motivare conform dispoziţiilor art.926 Cod procedură civilă, dacă reclamanta îşi va exprima acordul ;

- Ca autoritatea părintească faţă de minoră, să se exercite în comun de către ambii părinţi;

- Să se stabilească locuinţa minorei C. S.-M. născută la data de 27.04.2017 la domiciliul său iar reclamanta – pârât - reconvenţional să fie obligată la întreţinerea minorei cu pensie lunară de 1/4 (25%) din venitul lunar net al acesteia.

- In subsidiar, în ipoteza în care instanţa de judecată va stabili locuinţa minorei la domiciliul mamei, să se stabilească modalitatea în care va avea legături personale cu minora C.

S.-M. născută la data de 27.04.2017, conform următorului program;

a) dreptul de a lua minora la domiciliul său în timpul anului şcolar, o data la doua săptămâni, începând de vineri, ora 17.00 şi până duminică seara, ora 20.00, precum si în timpul săptămânii marţi si joi după-amiaza de la orele 16.00 la orele 20.00;

b) dreptul de a lua minora la domiciliul său şi în altă locaţie din ţară sau din afara ţării ( respectiv tarile din Uniunea Europeana) în scop turistic timp de o săptămână în timpul vacanţei de iarnă şi o lună în timpul vacanţei de vară ( prima săptămână, respectiv prima lună în anii impari, a doua săptămână, respectiv a doua lună în anii pari).

c) dreptul de a lua minora la domiciliul său precum şi la o altă locaţie din ţară cu ocazia zilei sale de naştere sau a bunicilor paterni;

d) dreptul de a lua minora la domiciliul său precum şi la o altă locaţie din tară în timpul sărbătorilor de Crăciun (anii impari), Paşte ( o data la doi ani), Anul Nou (anii pari) precum si de ziua de naştere a minorei ( anii impari); dreptul de a lua minora şi în afara ţării ( respectiv in tarile din Uniunea Europeana) numai in timpul programului ce se va stabilii;

e) dreptul de a participa la aniversarea zilei de naştere a minorei, indiferent de locaţia celebrării acesteia în perioadele în care minora se află cu mama;

f) dreptul de a participa la orice activitate şcolară sau extraşcolară a minorei, incluzând, dar fără a se limita: festivităţi de sfârşit de an, serbări şcolare/extraşcolare, festivităţi de absolvire/premiere şi în general la orice manifestare publică sau privată (cu participarea şi a altor persoane decât a mamei);

g) dreptul de a lua legătura telefonic sau prin alte mijloace de comunicare cu minora în perioadele în care aceasta se află în grija mamei, indiferent dacă se află în ţară sau în afara ţării, cu respectarea cerinţelor privind programul de activităţi şcolare/extraşcolare a minorei precum şi a programului de odihnă al acesteia;

h) dreptul de a fi înştiinţat de urgenţă despre orice stare de boală, accident şi în general cu privire la orice risc privind integritatea, sănătatea şi dezvoltarea minorei precum şi de a mi se obţine acordul prealabil cu privire la orice tratament/intervenţie medicală sau de orice altă natură care o priveşte pe aceasta ( bineînţeles cu excepţia urgentelor medicale);

- Să fie obligată reclamanta să îşi exprime acordul ca tatăl să întocmesc paşaport individual pe numele minorei, în caz contrar sentinţa să ţină loc de acord;

- Să fie obligată reclamanta să îşi exprime consimţământul ca tatăl să poată călători în scop turistic cu minora, în afara României ( respectiv in tarile din Uniunea Europeana) în condiţiile respectării programului ce se va stabili, în caz contrar sentinţa să ţină loc de acord;

- Să fie obligată reclamanta la cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea apărării şi a pretenţiei ce face obiectul cererii reconvenţionale, pârâtul C.

G. a arătat că la începutul căsniciei, fiecare dintre soţi şi-a propus realizarea unei relaţii familiale bazată pe încredere, respect şi sprijin reciproc, cunoscându-se la o nuntă în Deva, în data de 16 .07.2016.

După această dată au mai avut o întâlnire, o singură dată, după care reclamanta l-a anunţat că este însărcinată, fiind pus în faţa faptului împlinit, condiţionându-l că dacă nu se căsătoresc, va face avort.

A acceptat încheierea căsătoriei, însă imediat s-a pus problema unde vor locui, comunicându-i reclamantei că nu doreşte să locuiască nici cu părinţii săi nici cu părinţii reclamantei, însă cea de pe urmă a luat singură hotărârea că vor locuii la părinţii ei în comuna (...).

Cu privire la organizarea nunţii a arătat pârâtul că s-a ocupat exclusiv şi personal, având în vedere timpul scurt şi faptul că neavând banii necesari s-a împrumutat de la rude şi prieteni până la nuntă, procedând ulterior la restituire acestor sume luate cu titlu de datorie.

Ulterior nuntii, relaţia s-a deteriorat progresiv, ca urmare a unui comportament necorespunzător manifestat de reclamantă, care a început să aibă un comportament violent şi un limbaj violent, scandalurile si ţipetele ţineau şi câte 12 ore într-o zi.

Neînţelegeri au fost şi privitor la administrarea banilor, reclamanta dorind în exclusivitate administrarea acestora, atât salariul cât şi darul de nuntă, însă au convenit ca cheltuielile casei şi cel privind copilul să le suporte din salariul său, gândindu-se la interesul minorei.

A arătat pârâtul că nu corespunde adevărului că darul de nuntă integral a fost dus de el la data de 19 iunie 2017 la domiciliul părinţilor săi, motiv pentru care reclamanta trebuie sa arate cuantumul real al darului de nunta, cheltuielile efectuate şi restituite după nuntă iar de la data nuntii - 11.11.2016 şi până la data despărţirii în fapt 19 iunie 2017, să arate reclamanta cheltuielile căsniciei în condiţiile în care aceasta se afla în concediu de lăuzie, ulterior de creştere copil , iar el făcea naveta la Sibiu – locul de muncă - .

S-a mai arătat că organizarea petrecerii botezului copilului a implicat cheltuieli, eveniment de la care reclamanta a luat întreg darul rămas deoarece principiul impus de reclamanta imediat după nuntă a fost ca ea să administreze toţi banii, iar el când are nevoie să îi ceară bani.

Daca au mai existat ceva bani la despărţirea în fapt -19 iunie 2017 - aceştia au rămas la reclamantă, pârâtul susţinând că a fost obligat să părăsesc domiciliul conjugal - casa părinţilor reclamantei - fiind dat afară de reclamantă, drept care a plecat la Sibiu la reşedinţa sa - locuinţa de serviciu - , deţinută în considerarea serviciului.

A doua zi a venit reclamanta, împreună cu mama ei şi cu copilul să verifice la reşedinţa din Sibiu, dacă are pe cineva, nu era acasă ( ci în exercitarea atribuţiilor de serviciu) drept care a sunat un coleg, să îi dea cheile casei - fapt ce s-a şi întâmplat, iar după amiază când s-a întors la domiciliu, l-au aşteptat şi deşi întorseseră casa pe dos căutând dovezi de infidelitate - aşa i s-a motivat - , nu a comentat pentru a evita noi scandaluri.

Pârâtul a arătat că în acel moment i-a cerut reclamantei să rămână cu el şi cu minora, la Sibiu, să se separe de părinţii acesteia, pentru că a ajuns la concluzia că scandalurile pe care le făcea reclamanta foarte des şi discuţiile interminabile pe tonuri ridicate sunt datorate în mare parte părinţilor acesteia, care alimentau o stare conflictuală, însă soţia sa a luat decizia să se despartă, punându-i în vedere că ori locuiesc cu părinţii ei, ori se despart şi nu mai are ce căuta în domiciliul conjugal, deşi toate bunurile mobile primite dar sau cumpărate după nuntă, inclusiv bunuri personale, pe care refuză să i le returnez, refuzând şi să îl primească să îşi vadă copilul punând condiţii : „ori mă întorc, în condiţiile impuse ori fac ce vreau”.

Cu privire la solicitarea reclamantei ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către aceasta, a arătat pârâtul că susţinerile reclamantei privitor la calitatea sa de cadru militar şi motivele invocate în acest sens, nu sunt în interesul minorei, deoarece minora nu poate fi luată în misiuni de război, însă nu îşi propune să detalieze comportamentul necorespunzător manifestat de reclamantă, ci doar succint a prezentat doar câteva aspecte, relevant fiind faptul că până la despărţirea în fapt erau scandaluri continue, tot felul de "farmece de legare" ( exemplificativ : la curăţenie - pentru că el făcea acest lucru - a găsit pungi cu pământ si unghii şi păr şi pentru că i s-a părut suspect a cerut explicaţii soţiei şi soacrei care i-au motivat că preotul le-a învăţat să practice astfel de ritualuri).

In ceea ce priveşte cheltuielile efectuate cu creşterea minorei urmează ca reclamanta să facă proba datoriei efective, pentru că la plecarea din domiciliul conjugal, i-a înmânat 2200 lei si 500 euro pentru copil, a lăsat toţi banii casei inclusiv ceea ce rămăsese de la nuntă sau de la botez, impropriu spus i-a lăsat, deoarece reclamanta îi administra.

Toate cheltuielile de naştere, cele necesare copilului, aferente căsniciei, inclusiv cele necesare traiului de zi cu zi, inclusiv asigurarea lemnelor vară/iarnă în locaţia din comuna Sta-Buzăului, pentru întreaga familie ( inclusiv părinţii soţiei) au fost efectuate de el iar la casa părinţilor soţiei - sat (...), comuna (...), judeţul (...) a amenajat la mansardă camera copilului, inclusiv scara interioară, toate aceste cheltuieli fiind suportate exclusiv de el.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a întreţinerii, indiferent în sarcina cărei părţi se va reţine s-a solicitat a fi exercitată în natură astfel cum prevăd dispoziţiile art.530 alin. (1) Cod civil iar, în cazul în care este datorată de un părinte, întreţinerea se stabileşte până la 1/4 (25%) din venitul lunar net pentru un copil.

În drept, s-au invocat : art. 204 şi urm.

Cpc , art 209 si urm Cpc , art.373 lit b) Cod Civil, art. 383 alin (2) Cod Civil, art.396 Cod Civil,397 Cod Civil, art.400 Cod Civil, art. 402 Cod Civil , art.914 si urm.

Cod procedură civilă, art. 529 şi urm Cod Civil, art.17 din Legea 248/2005, art6 si art.18 si urm Legea nr. 272/2004, art. 194 si urm.

Cod procedură civilă, art.453 Cpc.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea dovezii cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, ancheta socială, proba testimonială cu martori : P.

G.

M., C.

D. si T.

A., având ca teză probatorie, dovedirea stării de fapt, motivele care conduc la concluzia că raporturile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate astfel încât căsătoria nu mai poate continua, din culpa reclamantei, precum si împrejurările detaliate în starea de fapt privind aspecte legate de nuntă, botez, creşterea copilului , obligaţiile căsniciei, comportamentul reclamantei, de partajul bunurilor comune/ lichidarea regimului matrimonial.

3. Poziţia procesuală a reclamantei C. E.-S. faţă de cererea reconvenţională.

S-a arătat de către reclamantă, că poziţia procesuală a pârâtului-reclamant reconvenţional denotă, că prin orice mijloace se sustrage de la obligaţiile pe care le are în raport cu minora şi cu nevoia desocotirii legale dintre soţi, atestând prin poziţia sa faţă de cererea de partaj, că marea problemă pentru pârât este aceea a partajului, neasumându-şi obligaţiile faţă de minoră.

Cu privire la desfacerea căsătoriei din culpa sa exclusivă, în condiţiile în care cel care a părăsit domiciliul conjugal/familial, fără a mai fi interesat de familie este pârâtul, culpa fiind în exclusivitate a acestuia, refuzând orice implicare în viaţa de familie şi mai ales în viaţa copilului, aşa cum a arătat în cererea introductivă.

Cu privire la autoritatea părintească, ca aceasta să fie exercitat în comun, a arătat reclamanta că pârâtul continuă să îi creeze probleme în ceea ce priveşte viaţa personală şi drepturile copilului.

Un ultim aspect de acest fel este legat de faptul că la data de 26.02.2019 îşi va relua activitatea profesională, trebuind să întocmească dosarul pentru stimulent de inserţie, care trebuie să conţină printre alte documente şi o adeverinţă de la locul de muncă al pârâtului, din care să reiasă faptul că acesta nu beneficiază de stimulent pentru inserţie sau concediu de creştere a copilului în vârstă de până la doi ani şi semnarea unei declaraţii de către tatăl copilului.

La data de 03.01.2019, a încercat să îl contactez telefonic pentru a-i aduce la cunoştinţă despre cele sus-relatate, dar acesta nu a răspuns la telefon, drept urmare i-a trimis un mesaj pe telefonul mobil, în care i-a relatat aceste aspecte şi i-a spus că până la data de 07.01.2019, îl roagă să îi trimită un răspuns, însă pârâtul nici de această dată nu a înaintat vreun răspuns, motiv pentru care, la data de 07.01.2019, a fost nevoită să ia legătura cu personal de specialitate din cadrul D.

R.

A. (...), iar ulterior a fost necesar a se deplasa în Bucureşti, la sediul Direcţiei Generală de Buget şi Contabilitate, ANAF, unde, în nume personal, a solicitat adeverinţa în cauză.

S-a mai arătat că conduita pârâtului, este una de neînţeles şi îi generează prejudicii în legătură cu o problemă ce impunea aportul minim al pârâtului, interesul primordial fiind al copilului.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorei la pârât, s-a arătat că de la vârsta de 7 săptămâni a copilului până în prezent a fost total dezinteresat de existenţa ei, a lipsit total din viaţa copilului, reclamanta invocând aceleaşi împrejurări expuse în conţinutul cererii principale.

Cu privire la stabilirea unui program de vizitare al minorei, fiind îndreptăţit de lege la un asemenea program, reclamanta a solicitat a fi limitat având în vedere neimplicarea pârâtului până în prezent, totalul dezinteres şi interesul superior al minorei, pârâtul nu a avut nici o legătură personală cu minora, nici chiar cele minime.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului că s-a ocupat exclusiv şi personal de organizarea nunţii, acesta a omis a arătat că în aceea perioadă era plecat la Sibiu, la serviciu situaţie în care ea a fost cea care a început să se ocup de pregătirile pentru nuntă - partea de amănunt (discuţii cu personal de specialitate, invitaţii de nuntă, verighete, mărturii, aranjamente florale, meniuri, prăjituri, tort, muzică, cazare invitaţi, artificii, pregătiri pentru flori - dovadă fiind menţiunile scrise din agendă) lucruri pe care telefonic le discuta cu pârâtul în fiecare seară.

Atât înainte de nuntă cât şi după aceasta, datorită poziţiei impuse de pârât, fiecare dintre soţi a suportat cheltuielile sale, din bugetul propriu, până la data de 19.06.2017, când a părăsit domiciliul conjugal/familial, nefiind interesat de viaţa de familie, întotdeauna când venea acasă refuza a se implica în orice activitate gospodărească, spunea că se simte rău, că este obosit şi că el va face când se vor muta la casa lor cheltuielile şi toate aspectele de ordin financiar pretinzând că locuinţa în care stăteau nu este casa soţilor, că are salariu şi să se descurce, că atâta timp cât vor locui la (...) el nu îi va da vreun ban, ea fiind cea care suporta toate cheltuielile zilnice alături de părinţi.

Cu privire la cheltuielile efectuate s-a arătat că a păstrat o mare parte a bonurilor de cumpărături, însă toate bonurile fiscale, aferente cheltuielilor care au fost efectuate în perioada 12.11.2016-19.06.2017, se află la pârât, dar cumpărăturile au fost făcute de din banii săi proprii, el fiind în datele respective la Sibiu (bonuri cu nr. din data de: 58/05.04.2017; 188/31.03.2017; 134/22.03.2017; 28/23.03.2017; 37/22.03.201710/28.03.2017; 86/20.03.2017; 49/17.03.2017; 473/15.03.2017; 58/16.03.2017; 300/17.03.2017; 316/14.02.2017; 98/20.02.2017; 159/09.01.2017; 505/24.01.2017; 335/25.04.2017; 43/30.04.2017; 284/25.04.2017; 248/25.04.2017; 115/16.06.2017; 339/11.04.2017; 57/02.04.2017; 246/03.06.2017).

Bonuri aferente cumpărăturilor comune sunt : 196/25.03.2017 - 132,95 lei + 79/25.04.2017 - 49,97 lei + 187/31.03.2017 - 260 lei + 4/25.04.2017 - 90,50 lei + 238/22.04.2017-190,89 lei + 48/24.04.2017 - 69,30 lei + 58/25.04.2017 - 46,17 lei + 127/02.05.2017-60,49 lei + 83/02.05.2017-40,45 lei + 594/2017- 69 lei + bon Auchan Bv/18.06.2017-375,01 lei + 192/18.06.2017 - 236,27 lei + 53/15.04.2017 -144,50 lei + 6/28.01.2017 - 112,60 lei.

Un total de 1878,1 lei reprezentând cheltuieli achitate de pârât pentru cumpărături ale familiei şi pentru fetiţă; cele pentru Sofia, fiind în sumă de 1057,92, efectuate înainte şi după naşterea acesteia; restul valorii de 820,18 reprezintă diverse cumpărături-mâncare, băuturi alcoolice, sucuri şi c/v plată mese în oraş.

Restul bonurilor, cele care sunt vizibile/lizibile, parte din ele fiind indescifrabile, depuse ca dovezi de către pârât, sunt bonuri ce îi aparţin în exclusivitate, unele fiind anterior căsătoriei, unele din perioada cât au fost efectiv împreună, iar unele după ce a părăsit căminul conjugal; pe unele bonuri apar diverse cumpărături *2 (apă plată 0,5*2; suc 0,5*2; ciocolată Mars*2; ciorbă*2;...) dar probabil sunt prin prisma serviciului, echipa de control a pârâtului fiind compusă din minim 2 membrii, iar pe unele bunuri se evidenţiază ca obiect al plăţii de către spălătoria ,,Sor-Ana Măria Înt.Buzăului, spălarea maşinii şi una sau mai multe beri Heineken, acestea neavând legătură cu minora şi nevoile ei.

Din extrasul de cont prezentat de pârât, singurele sume de care nu are cunoştinţă sunt următoarele: *14.08.2016 - 162,70 lei - c/v cadou sora şi nepoata lui la ziua de naştere; 21.09.2016 -1348 lei - c/v haine ginerică nuntă ; *23.09.2016 - 2500 lei - c/v pălică Baia Mare; *25.11.2016 - 200 lei - c/v datorie M. l.; *28.01.2017 -112,60 lei - c/v masă în oraş ; *25.02.2017 - 457,17 lei - c/v cumpărături familie; *31.03.2017 - 571,02 lei - c/v cumpărături Sofia+George; M1.04.2017- 1000 lei - cota parte c/v plată taxă judiciară; *15.04.2017 - 144,50 lei - c/v cumpărături personale familie; *21.04.2017- 31 lei - c/v prăjituri; *27.04.2017 - 3400 lei - c/v plată cezariană; *18.06.2017 - 236,27 lei - c/v cumpărături S.; *18.06.2017- 375,01 lei - c/v cumpărături S..

Restul sumelor nu au legătură cu cheltuielile comune, fiind proprii ale pârâtului, în interesul său exclusiv, de fiecare dată pârâtul refuzând orice discuţie despre venituri şi cheltuielile sale.

Pârâtul a mai adus în discuţie sumele de banii de 2200 lei şi 500 euro, pe care susţine că i-a lăsat la plecare, dar suma (totală) despre care vorbeşte reprezintă darul de la botez, rămas după efectuarea tuturor cheltuielilor eferente evenimentului, în sumă de 1950 lei şi 500 euro, din care pârâtul şi-a reţinut 1000 lei ca să-şi alimenteze maşina, sumele rămase fiind de 950 lei şi 500 Euro, bani în legătură cu care au hotărât că îi vor păstra pentru minoră.

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtului privind modalitatea de executare a obligaţiei de întreţinere în natură, o asemenea solicitare este de neprimit, îndeplinirea în natură a obligaţiei presupunând legătura zilnică, permanentă cu minora, ceea ce impune o colaborare şi legătură zilnică cu minora S.-M., însă dezinteresul pârâtului faţă de minoră şi împrejurarea că locul său de muncă este în municipiul Bucureşti, unde locuieşte majoritatea timpului dintr-un an, face ca această modalitatea de întreţinere a minorei, să nu poată să-şi atingă scopul.

Referitor la aspectele legate de activitatea sa profesională, s-a arătat de către reclamantă că are calitatea de cadru militar activ, consideră că prin cele relatate, vădit nefondate, pârâtul îi aduce grave prejudicii de ordin moral, imaginea şi demnitate sa fiind afectate fără drept

Sub aspect probator, în dovedirea apărării, suplimentar faţă de cererea principală s-a solicitat şi administrarea probei testimoniale cu martora L. E. .

4. Asupra probelor administrate

Sub aspect probator în temeiul art.258 Cod procedură civilă, s-a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martorii H.

V., D.

O.

M., L.

E., P.

G.

M., C.

D. şi T.

A., întocmirea unei anchete psihosociale la domiciliile indicate de părţi .(f.16-20, 31-64, 101, 104, 109-193 vol.I, 6-27 vol.II)

S-a intervenit şi la locul de muncă al pârâtului pentru a se comunicate veniturile pentru ultimele 6 luni. (f.100)

5. Taxa judiciară de timbru

Atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională sunt legal timbrate potrivit art.5 şi art.15 din OUG nr.80/2013. (f.11-13, 64 vol.I)

6. Starea de fapt.

Părţile au încheiat căsătoria la data de 11 noiembrie 2016, fiind înregistrată sub nr.38 în Registrul stării civile al Primăriei comunei (...), judeţul (...) (f.16), iar din relaţia acestora a rezultat minora C.

S.-M., născută la data de 27.04.2017. (f.17)

Cei doi soţia şi-au stabili domiciliul comun, în comuna (...), sat (...), nr. (...), judeţul (...), unde locuiau şi părinţii reclamantei, aspect ce rezultă conform propriilor susţineri expuse în conţinutul cererii introductive şi a cererii reconvenţionale, însă la data de 16 iunie 2017, s-a produs separarea în fapt a celor doi soţi, reclamata împreună cu minora rămânând la domiciliul fost comun al soţilor, pârâtul stabilindu-se în cea mai mare parte la locuinţele de serviciu din municipiul (...) şi ulterior în oraşul (...), judeţul (...).

Instanţa reţine că până la data închiderii dezbaterilor în prezenta cauză, relaţia de căsătorie a părţilor nu s-a reluat.

Ca urmare acestei situaţii intervenite în relaţia de familie a părţilor, reclamanta a promovat prezenta cerere introductivă de instanţă dezvoltată în fapt şi în drept, conform celor expuse de instanţă la pct.1 iar pârâtul în apărare a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, situaţia în fapt şi în drept fiind expusă la pct.2.

7. Dispoziţii legale aplicabile.

- art.373 lit.(a) şi (b) Cod civil - Divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

- art.263 Cod civil - orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

- art.400 alin.1 Cod civil: În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic;

- art.401 Cod civil: Părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta;

- art.487 Cod civil: Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia;

- art.496 Cod civil : Locuinţa copilului astfel stabilită nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor;

- art.497 Cod civil : Dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar în caz de neînţelegeri, hotărăşte instanţa de tutelă;

- art.527 alin.1 Cod civil: Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace:

- art.529 Cod civil :(1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.(2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii;

- art.23 alin.(2) din Legea nr.272/2004 R privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului : deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare;

- art.2 alin.2 din Legea 248/2005: cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi, respectiv persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor;

- art.17 alin.1 lit.a din Legea nr.285/2004:(1) Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă,a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal ori în temeiul ordonanţei preşedinţiale date în condiţiile Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, prin care instanţa a dispus cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti;

- art. 339 Cod civil : Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de către oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor;

- art. 357 alin. 2 Cod civil : Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune;

- art. 357 Cod civil : (1) În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. (2) în acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.

8. Soluţia instanţei.

8.1. Cererea de desfacere a căsătorie.

Părţile au încheiat căsătoria la data de 11 noiembrie 2016 fiind înregistrată sub nr.38 în Registrul stării civile al Primăriei comunei (...), judeţul (...) (f.16), iar din relaţia acestora a rezultat minora C.

S.-M., născută la data de 27.04.2017. (f.17)

În drept potrivit art.373 lit.a Cod civil, divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea formulată de ambii soţi sau a unuia dintre ei, acceptată de celălalt soţ.

Deşi reclamanta şi pârâtul prin cererile adresate instanţei de judecată au solicitat ca divorţul să se pronunţe din culpa exclusivă a celuilalt soţ, la termenul de judecată din 13.02.2019 (f.90 vol.I), prezente în faţa instanţei, au solicitat ca relaţia de căsătorie să fie desfăcută prin acordul lor comun.

În raport de starea de fapt prezentată şi dispoziţiile legale precitate, petitul privind desfacerea căsătoriei este întemeiat urmând a fi admis astfel cum părţile au solicitat.

8.2. Reluarea numelui de către reclamanta C. E.-S..

Instanţa reţine că urmare a încheierii căsătoriei, reclamanta C.

E.-S. a dobândit numele de familie al soţului.

Având în vedere că între soţi nu a intervenit o învoială şi nu s-a dovedit existenţa unor motive temeinice şi justificate în interesul acesteia sau a minorei, de a se menţine numele dobândit ca urmare a încheierii căsătoriei, iar reclamanta nici nu a optat pentru a-şi se menţine numele dobândit ca urmare a încheierii căsătoriei, conform art. 383 alin. 3 Cod civil, instanţa urmează a dispune ca reclamanta să-şi reia pe viitor numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „H.”.

8.3. Stabilirea domiciliului minorei C. S.-M..

Reclamanta – pârât – reconvenţional C.

E.-S. - din considerente de ordin practic denumită în continuare reclamanta C.

E.-S. - şi pârâtul - reclamant-reconvenţional C.

G. – din aceleaşi considerente denumit în continuare pârâtul C.

G. - din data de 16 iunie 2017 sunt despărţiţi în fapt, iar minora S.-M., în vârstă la data despărţirii părţilor de numai 2 luni, a avut şi are domiciliul împreună cu mama reclamantă, la domiciliul fost comun al soţilor din comuna (...), sat (...), nr. (...), judeţul (...), împreună cu bunicii materni.

Părţile, în calitate de părinţi, au solicitat prin cererile adresate instanţei, a se stabili domiciliul minorei C.

S.-M., fiecare, la domiciliul său, instanţa reţinând că pe parcursul derulării prezentei cauze, nu au ajuns la o înţelegere în privinţa acestei chestiuni.

Pârâtul C.

G., conform propriei declaraţii, a arătat la termenul de judecată din 13.02.2019, că are loc de muncă în municipiul Bucureşti şi deşi are domiciliul legal în actul de identitate în sat (...),nr. (...), judeţul (...), efectiv are reşedinţa în oraşul (...), strada (...), nr. (...) apt. (...), judeţul (...).

Sub aspectul petitului formulat de pârât de a i se stabili domiciliul minorei la tată, întrebat de instanţă, unde doreşte să i se stabilească domiciliul minorei, acesta a învederat că doreşte ca acesta să fie stabilit în comuna (...), sat (...), nr. (...), judeţul (...), unde locuiesc bunicii paterni ai minorei, arătând şi că minora va locui şi va fi îngrijită de bunici. (f.90)

Instanţa reţine fără nici un dubiu, că de la data despărţirii în fapt a soţilor şi când minora S.-M. avea doar 2 luni – 16 iunie 2017- şi până la data sesizării instanţei - 22.11.2018-, mai bine de 1 an şi 4 luni, legătura pârâtului cu minora a fost ca şi inexistentă, rezultând potrivit declaraţiei martorelor H.

V. (f.198) şi P.

G.M. (f.201), că doar în cursul lunii ianuarie 2018, pârâtul fiind internat la Spitalul din oraşul (...), reclamanta împreună cu minora l-a vizitat pe acesta de aproximativ 6 ori, însă nici această vizită nu a fost la solicitarea pârâtului ci reclamanta s-a oferit ca minora să fie adusă la tatăl ei la spital.

Pârâtul a invocat împrejurarea că reclamanta a refuzat ca în calitate de părinte să aibă legături cu minora, reclamanta susţinând contrar poziţiei pârâtului, că acesta a refuzat a avea orice legătură cu minora, nefiind dovedită de către pârât susţinerea sa.

Instanţa reţine în concluzie, că minora C.

S.-M. încă de la naştere şi până la data sesizării instanţei, când avea vârsta de 1 an şi 4 luni, a avut domiciliul împreună cu mama reclamantă C.

E.-S. în comuna (...), nr. (...), judeţul (...) iar potrivit anchetelor sociale întocmite de reprezentanţii autorităţii tutelare din cadrul Primărie comunei (...), anchete ce cuprind concluzii la un nivel generale, există condiţii pentru stabilirea domiciliului minorei, atât la domiciliul actual al acesteia cât şi la domiciliul bunicilor paterni din satul (...), nr. (...), judeţul (...), unde pârâtul a solicitat a i se stabili domiciliu.

Conform art.400 alin.1 şi 2 Cod civil, locuinţa copilului, se stabileşte corespunzător interesului superior al copilului, acest principiu fiind explicitat prin prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004.

Instanţa reţine că prioritar este interesul minorei S.-M. determinat potrivit art.2 alin.6 din Legea nr.272/2004 de cel puţin următoarele: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Soluţia instanţei privitor la stabilirea domiciliului minorei C. S.-M. - în vârstă de 2 ani la data pronunţării prezentei hotărâri - , a avut la bază următoarele împrejurări:

- Că minora, de la naştere şi până în prezent a avut domiciliul împreună cu mama-reclamantă în comuna (...), sat (...), nr. (...), judeţul (...), unde locuiesc şi bunicii materni;

- Că minora S.-M. are vârsta de 2 ani şi de la vârsta de 3 luni, nu a avut legături fireşti cu bunicii paterni şi tatăl pârât;

- Că pârâtul, nu are domiciliul efectiv în comuna (...), sat (...) nr. (...), judeţul (...), unde a solicitat a se stabili domiciliul minorei;

- Că bunicii paterni nu au intervenit în prezenta cauză, pentru a solicitat a se stabili domiciliul minorei la aceştia, pârâtul C.

G., rezumându-se a solicita stabilirea domiciliului la bunici, în condiţiile în care efectiv , - deşi are domiciliu legal în cartea de identitate în satul (...) - are domiciliul în oraşul (...), judeţul (...), urmare a locului său de muncă în municipiul Bucureşti, aşa cum a declarat în faţa instanţei de judecată;

- Anchetele sociale întocmite de Primăria comunei (...), judeţul (...), care concluzionează că la domiciliul reclamantei şi a bunicilor paterni sunt condiţii pentru creşterea şi educarea acesteia;

- Garanţiile morale şi materiale ale părţilor, părinţi ai minorei S.-M..

Instanţa va reţine că nu există nici un motiv întemeiat pentru ca minora în vârstă de 2 ani să-şi schimbe mediul în care trăieşte încă de la naştere, mediu în care, evident primeşte sprijin din partea mamei şi a bunicilor materni, astfel că o schimbare a mediului în care minora se găseşte, ar crea o traumă la acest moment şi ar fi contrară intereselor acesteia.

Cum minora S.-M., a dezvoltat relaţii de ataşament cu mama reclamantă şi familia acesteia, cu luarea în considerare a interesului superior al minorei, se impune a i se stabili domiciliul la mama reclamantă C.

E.-S., în comuna (...), sat (...),nr. (...), judeţul (...).

Deşi în conţinutul petitului cereri introductive, reclamanta a solicitat ca domiciliul minorei să se stabilească la mamă, în dezvoltarea stării de fapt – pag.7 alin.7 - a precizat că se impune ca minorei să i se stabilească domiciliul la mamă „indiferent care va fi locuinţa în viitor”.

Instanţa nu poate îmbrăţişa poziţia reclamantei, deoarece, orice schimbare în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de minori, se soluţionează pe cale amiabilă iar în caz de neînţelegeri de către instanţa de tutelă.

În virtutea drepturilor şi obligaţiilor părinţilor, pârâtul C.

G. trebuie să cunoască domiciliul minorei, pentru a-şi exercita drepturile şi mai mult de atât în situaţia stabilirii legăturii personale cu minora, pârâtul trebuie să cunoască exact unde aceasta se află.

Potrivit art.496 Cod civil, locuinţa copilului astfel stabilită nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor iar potrivit art.497 Cod civil, dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar în caz de neînţelegeri, hotărăşte instanţa de tutelă.

Ori în speţă, în situaţia în care reclamanta îşi va schimba domiciliul din comuna (...),nr. (...), judeţul (...), schimbarea locuinţei minorei S.-M. se poate face doar cu acordul pârâtului C.

G. iar în caz de neînţelegeri va hotărî instanţa de tutelă.

Pentru considerentele prezentate, domiciliul minorei s-a stabilit cu exactitate la mama reclamantă în comuna (...),nr. (...), judeţul (...), şi nu în orice locuinţă unde reclamata va avea domiciliu, pretenţie ce este neîntemeiată deoarece nu are susţinere în dispoziţii legale.

8.4. Exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minora C. S.-M.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minora C.

S.-M., instanţa reţine că, potrivit prevederilor Cod civil, autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situaţie de excepţie şi trebuie să fie temeinic motivată.

În drept, potrivit art.487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Împrejurarea că părinţii nu convieţuiesc nu trebuie să afecteze exerciţiul autorităţii părinteşti comune.

Ambii părinţi trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor şi să ia împreună deciziile importante legate de creşterea şi evoluţia acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistenţa medicală, întreţinere şi educaţie.

Autoritatea părintească comună, în cazul părinţilor despărţiţi reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor şi de garantare atât a prezenţei mamei cât şi a tatălui în viaţa copilului, independent de faptul că aceştia nu mai convieţuiesc.

Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de despărţire a părinţilor, custodia comună asigurând dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi.

Doar pe cale de excepţie, în cazuri întemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte.

Instanţa reţine potrivit înscrisurilor depuse şi a împrejurărilor relatate de părţi, că cei doi soţi au convieţuit doar 8 luni de la data încheierii căsătoriei şi până la despărţirea în fapt, iar în privinţa minorei, după despărţirea în fapt, relaţia părinţilor a fost ca şi inexistentă.

Motivul comportamentului pârâtului C.

G., legat de minoră cum că i s-a refuzat de către reclamantă a fi prezent în viaţa copilului, nu a fost dovedită de pârât, sarcina probei incumbând acestuia.

Însă, nici împrejurările relatate de reclamanta C.

E.-S. în conţinutul cererii expuse la pct.1 şi care nu se vor mai relua – nu constituie motive temeinice ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către mamă.

Calitatea sa de cadru militar şi toate aspectele invocate, cum că ar întâmpina greutăţi din partea pârâtului, în situaţia în care ar avea de luat hotărâri cu privire la minoră, de asemenea nu constituie motive temeinice pentru ca instanţa să stabilească o autoritate exclusivă a reclamantei.

Cert este că între părţi există o stare tensionată legată de neînţelegerile în viaţa de familie, cei doi soţi nu au fost în măsură a le gestiona iar o relaţie conciliantă a acestora ar fi în interesul minorei S.-M..

În cauză, urmează a se reţine că nu s-a făcut dovada existenţei unor motive întemeiate care să creeze convingerea instanţei că autoritatea părintească trebuie să fie acordată doar unuia dintre părinţi, în speţă mamei-reclamanta cum aceasta a solicitat, iar împrejurarea că minora încă de la vârsta de 3 luni şi până în prezent – aproape 2 ani - nu a beneficiat de prezenţa tatălui, astfel cum a susţinut reclamanta şi s-a dovedit în speţă, nu constituie motiv pentru care pârâtului să nu i se acorda dreptul de a exercita autoritatea sa de părinte, împreună cu celălalt părinte.

Pentru considerentele prezentate se va dispune ca autoritatea părintească să se exercitate faţă de minora C. S.-M., de către ambii părinţi, solicitarea reclamantei de a exercita în exclusivitate autoritatea părintească, fiind vădit neîntemeiată.

8.5. Obligaţia legală de întreţinere a minorei C. S.-M..

Potrivit art.36 şi 37 din Legea nr.272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, copii având dreptul să fie crescuţi în condiţii care să permită dezvoltarea lor fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

Dispunând exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi şi stabilirea domiciliului minorei la mama reclamantă, obligaţia de întreţinere a minorei S.-M. are ca temei legal art.499 Cod civil raportat la art.519 Cod civil, motiv pentru care urmează ca pârâtul C.

G., să plătească pensie de întreţinere în favoarea acesteia.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, instanţa reţine că s-a făcut dovada că pârâtul C.

G., are încheiat un raport de serviciu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – (...) Bucureşti şi beneficiază de un venit mediu lunar în cuantum de 5026 lei, raportat la perioada septembrie 2018 – februarie 2019. (f.100 vol.I)

În speţa dedusă judecăţii, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se vor avea în vedere dispoziţiile art.527 Cod civil, art.529 alin.1 Cod civil, urmând a se mai avea în vedere împrejurarea că pârâtul nu mai are în întreţinere şi alte persoane.

Instanţa nu poate îmbrăţişa poziţia pârâtului, care a solicitat în apărare ca prestarea obligaţiei legale de întreţinere să se facă în natură – însă fără a se indica în mod concret – instanţa rezonând însă cu poziţia reclamantei, care a arătat că din moment ce relaţia părinţilor încă de la vârsta de 3 luni a minorei, a fost ca şi inexistentă, ar fi nefondată o asemenea modalitate de prestare a obligaţiei legale de întreţinere.

Se va reţine de către instanţă, că prestarea obligaţiei legale de întreţinere în natură, în speţă, nu poate să-şi atingă scopul, ţinând seamă de relaţia opoziţională şi conflictuală a părţilor cât şi faptul că de la data despărţirii în fapt, de 1 an şi 8 luni, pârâtul nu a făcut dovada că a prestat chiar şi în natură obligaţia de creştere şi întreţinere a minorei S.-M..

Pentru aceste considerente, se va stabili în sarcina pârâtului C.

G., obligaţia legală de întreţinere faţă de minora C.

S.-M., urmând a fi obligat să achite cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea acesteia, suma de 1200 lei, lunar (până la 1/4 din venitul mediu lunar de 5026 lei) începând cu data cererii de chemare în judecată şi până la majoratul minorei.

8.6. Obligaţia pârâtului C.G. la plata sumei de 10.761 lei.

Reclamanta a solicitat, ca pârâtul să fie obligat să-i achite suma de 10.761 lei, reprezentând 1/2 din cheltuielile efectuate pentru satisfacerea necesităţilor minorei S.-M., de la data despărţirii în fapt – 16.06.2017 - şi până la data promovării prezentei cereri, înţelegând să-şi întemeiez în drept acest petit pe dispoziţiile art.488, art.499 şi art.500 Cod civil.

În deplin acord cu reclamanta, potrivit dispoziţiilor art.499 Cod civil, tatăl şi mama au obligaţia solidară, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Însă, corelativ acestei dispoziţii legale, sunt prevederile art.532 alin.1 Cod civil şi care stipulează că pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, cu excepţia prevăzută de alin.(2) potrivit căruia, pensia poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului –pârât în cauză.

Sarcina probei în acest ultim caz, incumba reclamantei, care însă nu a adus dovezi cum că promovarea prezentei cereri a fost întârziată din culpa pârâtului C.

G..

Împrejurarea că separarea în fapt a soţilor a intervenit la data de 16.06.2017, nu constituie motiv de întârziere a promovării cererii din culpa pârâtului şi nimic nu o împiedica pe reclamantă, ca după despărţirea în fapt, să promoveze o cerere pe rolul instanţei, pentru a se stabili obligaţia legală de întreţinere a pârâtului faţă de minora S.-M..

Pentru considerentele prezentate, acest petit este neîntemeiat şi ca şi consecinţă se impune a fi respins.

8.7. Suplinirea consimţământului reclamantei C. E.-S. la întocmirea paşaportului, pretenţie solicitată de pârât.

În cauza de faţă, cum instanţa a stabilit că autoritatea părintească asupra minorei S.-M. se va exercita în comun de către ambii părinţi, eliberarea paşaportului simplu electronic pentru minoră se realizează la cererea ambilor părinţi conform prevederile art.17 din Legea nr.285/2004, iar potrivit art.2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Instanţa reţine şi aplicabilitatea dispoziţiilor de drept material cuprinse în art.263 alin.1 Cod civil, potrivit cărora „orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”.

Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.

Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunţate la subpunctul 8.3. alin.8 al prezentei hotărâri, instanţa urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

Insă, instanţa constată că solicitarea pârâtului C.

G., de a suplini consimţământul reclamantei în vederea întocmirii paşaportului minorei C.

S.-M. este neîntemeiată la acest moment, deoarece pârâtul C.

G., nu a făcut dovada vreunui refuz al reclamantei de a se întocmi paşaport minorei, ce să determine intervenţia instanţei de judecată.

Pentru aceste considerente, pretenţia pârâtului la acest moment este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

8.8. Suplinirea consimţământului reclamantei C. E.-S., la plecarea minorei din ţară, pretenţie solicitată de pârât.

Potrivit Legii nr.248/2005, orice cetăţean român îşi poate exercita dreptul la liberă circulaţie în străinătate, fiindu-le garantat de a călătorii în străinătate, de a emigra şi de a reveni oricând în ţară.

Încălcarea liberului drept de circulaţie – în lipsa unei limitări prevăzute de lege - , reprezintă o ingerinţă în dreptul de liberă circulaţie prevăzut de în paragrafele 1 şi 2 ale art.2 din Protocolul nr.4.

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtului C. G. de suplinire a consimţământului reclamantei mame, în vederea plecării minorei din ţară, la acest moment nu poate fi primită, argumentele fiind următoarele:

Situaţia în care se găseşte minora C.

S.-M. în vârstă de 2 ani şi pentru care exercitarea autorităţii părinteşti s-a dispus a se face de ambii părinţi, face ca şi mama reclamantă nu numai tatăl pârât, să-şi exercite drepturile ce le are faţă de minoră în calitate de părinte şi de a putea controla şi verifica modalitatea în care minora, creşte şi se dezvoltă.

Este inadmisibil, ca deşi stabilit domiciliul minorei S.-M. cu reclamanta mamă, aceasta, să nu poată să-şi exercite toate drepturile şi obligaţiile faţă de minoră.

Este necesar ca şi mama-reclamantă să cunoască locurile unde se deplasează minora, în ce condiţii şi cu cine.

Nu se poate a se înlătura controlul unui părinte faţă de minora S.-M., astfel cum doreşte tatăl acesteia, pentru simplu fapt că ar fi greoi ca de fiecare dată să solicite consimţământul mamei.

O relaţie conciliantă între părinţi ar fi benefică minorei şi ar rezolva controversele părinţilor.

În situaţia în care pârâtul tată, va prezenta mamei minorei, destinaţia unde se va deplasa împreună cu minora, condiţiile unde aceasta va locui, pentru ce perioadă se va deplasa în străinătate iar mama reclamantă va refuza, doar la acel moment, instanţa de judecată va putea analiza dacă, se impune a se suplini consimţământul acesteia pentru ca minora S.-M. să părăsească temporar ţara.

Pentru argumentele dezvoltate şi acest petit se va respinge ca neîntemeiat.

8.9. Modalitatea în care reclamantul reconvenţional C. G., va avea legături personale cu minora S.-M..

Reclamantul reconvenţional C.

G., în temeiul art.401 Cod civil, fiind separat de minoră, are dreptul de a avea legături personale cu aceasta, iar în caz de neînţelegeri instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.

Instanţa reţine că existenţa legăturilor personale dintre părinţi şi copii, este de esenţa ocrotirii părinteşti, indiferent dacă a avut loc aşa zisa „scindare” a acestei instituţii, iar interesul minorului cere ca acest drept legal, care nu poate fi contestat, să fie exercitat continuu.

Dacă totuşi se întâmplă că unul dintre părinţi să-l împiedice pe celălalt să-şi exercite acest drept, ne găsim în prezenta unui abuz, care nu poate fi confirmat, ci trebuie eliminat cât mai rapid cu putinţă.

Se va mai reţine că privitor la acest drept al părinţilor, este necesar că oricare dintre aceştia să-şi poată vedea copilul să ţină legătura permanent cu el, pentru a constata felul în care i se asigură întreţinerea, creşterea, sănătatea şi pregătirea profesională, deoarece numai în felul acesta este în măsură că în caz de nevoie să ceară modificarea măsurilor existente privitoare la încredinţarea copilului, în sensul de a-i fi încredinţat lui, unei alte persoane său unei instituţii de ocrotire.

Mai trebuie reţinut în drept că, potrivit art.36 din Legea nr.272/2004, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea să legală şi administrarea patrimoniului său.

Limitarea legăturii tatălui pârât, cu minora C.

S.-M. poate fi impusă doar în situaţia prevăzută de art.262 alin.2 Cod civil care prevede că : „Copilul care nu locuieşte la părinţii săi său, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia.

Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.

În speţa dedusă judecăţii, aşa cum s-a reţinut din probatoriul administrat, rezultă că între părţi există o stare tensionată, iar pentru acest motiv nu au reuşit a ajunge la un consens privitor la stabilirea legăturii pe care tatăl o poate avea cu minora S.-M..

Reclamantul-reconvenţional C.

G. nu a negat cum că de la data despărţirii în fapt nu a avut legături personale cu fiica sa, iar martorii audiaţi nici unul dintre aceştia nu au cunoscut la nivel de detaliu, motivul comportamentului reclamantului-reconvenţional, martorii propuşi de reclamantă învederând că aceasta nu a refuzat ca tatăl să aibă legături cu minora iar martorii propuşi de pârât susţinând că acesta ar fi spus că nu va mai intra în curtea unde locuieşte soţia cu fiica iar reclamanta a refuzat a duce minora într-un alt loc.

Instanţa reţine fără nici un dubiu, că de la data despărţirii în fapt a soţilor şi când minora S.-M. avea doar 2 luni – 16 iunie 2017- şi până la data sesizării instanţei - 22.11.2018 -, mai bine de 1 an şi 4 luni, legătura pârâtului cu minora a fost ca şi inexistentă, rezultând potrivit declaraţiei martorelor H.

V. (f.198) şi P.

G. (f.201), că doar în cursul lunii ianuarie 2018, pârâtul fiind internat la Spitalul din oraşul (...), reclamanta împreună cu minora l-a vizitat pe acesta de aproximativ 6 ori, însă nici această vizită nu a fost la solicitarea pârâtului ci reclamanta s-a oferit ca minora să fie adusă la tatăl ei la spital.

Împrejurarea că, legătura dintre minoră şi tatăl său a fost inexistentă, nu poate constitui motiv ce să atrag inadmisibilitatea acestei cereri, ocrotirea minorilor reprezintă una dintre principalele instituţii ale dreptului civil, instanţa urmând a nu pierde din vedere, că interesul copilului minor reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lui, iar potrivit art.262 alin.(2) Cod civil, copilul care nu locuieşte la părinţii săi său, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia.

Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Ori de câte ori interesele minorilor se află în primejdie datorită neînţelegerilor dintre părinţi cu privire la legăturile pe care părinţii trebuie să le aibă cu copii, instanţa nu are numai dreptul, ci este chiar obligată să intervină urgent în vederea ocrotirii intereselor lor şi pentru a hotărî în privinţa acestora.

Nu mai puţin este importantă de reţinută jurisprudenţa CEDO în special cauza Ignaccolo-Zenide contra României şi cauza Monroy contra României, în care Curtea Europeană a afirmat că art.8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum şi obligaţia autorităţilor naţionale de a dispune aceste măsuri de urgenţă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu el.

De asemenea s-a mai reţinut de către curte, că dacă în acest domeniu delicat nu sunt de dorit măsuri coercitive în privinţa minorilor, nu trebuie exclusă recurgerea la sancţiuni atunci când părintele cu care locuiesc copii, împiedică în orice mod legătura dintre părinte şi minor.

Pentru considerentele prezentate, cererea reclamantului reconvenţional C. G. pentru a se stabili o modalitate în care să aibă legături cu minora C. S.-M., este clar întemeiată.

Instanţa va mai reţine însă, că exercitarea în concret a dreptului părintelui de a veghea la creşterea şi educarea copiilor minori, nu trebuie să stânjenească prezenţa obligatorie a celuilalt părinte, comunicarea dintre părinte şi copil trebuie să aibă loc în mod firesc fără nici o restrângere şi în perioade de timp constante, nici prea mici însă nici prea mari, pentru a se realiza scopul prevăzut de art.262 şi art.401 Cod civil.

Însă, instanţa nu poate îmbrăţişa în totalitate modalitatea de vizitare a minorei expusă de reclamantul reconvenţional în conţinutul cererii reconvenţionale, astfel că la stabilirea modalităţii concrete în care reclamantul reconvenţional C.

G. urmează a avea legături cu fiica sa, se vor avea în vedere următoarele împrejurări;

- Faptul că minora are vârsta de 2 ani;

- Împrejurarea că până în prezent legătura minorei cu tatăl a fost inexistentă;

- Faptul că minora are domiciliul împreună cu mama sa în imobilul bunicilor materni iar legătura între tată şi minoră se impune a se face pentru început fără prezenţa bunicilor, în vederea restabilirii cât mai urgent cu putinţă a legăturii dintre copil şi părinte, ( de a se cunoaşte în primul rând iar părinţii să încerce o conciliere a relaţiei părinte - părinte, părinţi-copil);

- Garanţiile morale şi materiale ale părţilor, interesul minorei, cât şi interesul reclamantului reconvenţional, de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorei;

- Faptul că, pentru ca minora să părăsească temporar ţara împreună cu tatăl aşa cum s-a solicitat, în perioada când s-ar afla la domiciliului acestuia în programul de vizită, se impune ca mama acesteia să cunoască locaţia, perioada când şi cu cine pleacă temporar din ţară, aspecte analizat în prezenta hotărâre la pct.8.8.

- Împrejurarea că solicitarea pârâtului de a i se acorda dreptul de a participa la orice activităţi şcolare sau extraşcolare ale minorei – festivităţi de sfârşit de an, serbări şcolare etc. - astfel cum a solicitat la lit.f în conţinutul cererii reconvenţionale, nu ţine de intervenţia instanţei şi opunerea mamei, acest drept este dat pârâtului prin exercitarea autorităţii părinteşti şi nimic nu-l împiedică să participe la aceste activităţi ale minorei S.-M..

Cum măsurile luate în privinţa minorilor nu au caracter definitiv ci doar temporar, instanţa nu poate îmbrăţişa solicitarea reclamantului reconvenţional de a prelua minora de la domiciliul mamei la acest moment, în condiţiile în care legătura firească cu minora a fost inexistentă iar aceasta are doar vârsta de 2 ani.

Se impune mai întâi ca reclamantul reconvenţional să-şi restabilească legătura cu minora S.-M., cu care nu a dezvoltat nici o relaţie de ataşament până acum, pentru ca ulterior, după împlinirea vârstei de 3 ani a minorei, să poată fi luată de la domiciliul mamei.

Pentru ca legătura dintre părinte şi copil să se menţină constant şi în intervale de timp nici prea lungi şi nici prea scurte, treptat şi ţinând seamă şi de argumentele anterior enunţate, instanţa va stabili legătura pe care reclamantul-reconvenţional C.

G. o va avea cu minora C.

S.-M., astfel cum este indicată în dispozitivul acestei hotărâri.

8.10. Partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

În timpul căsătoriei, cei doi soţi au dobândit în proprietate devălmaşă, doar darul de nuntă, împrejurare necontestată de către pârâtul C.

G., părţile s-au căsătorit la data de 11.11.2016 şi s-au separat în fapt din data de 16.02.2017, convieţuind doar 7 luni.

Potrivit declaraţiilor martorilor, rezultă că a fost organizat un eveniment cu ocazia celebrării căsătoriei ( nuntă), eveniment la care au participat mai multe persoane, astfel cum sunt indicate potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă la f.162-167, împrejurare necontestată de pârât, darul de nuntă ridicându-se la suma de 114.650 lei şi 6.200 euro.

Evident, că pentru organizarea acestui eveniment, s-a impus efectuarea unor cheltuieli şi deşi reclamanta a depus un set de înscrisuri şi note proprii consemnate – potrivit obiceiului locului – (f.118-162, 168-170 vol.I, 6-27 vol.II), prin care a făcut dovada cheltuielilor efectuate, pârâtul s-a rezumat doar de a-şi formula o apărare cu caracter general.

Pârâtul nu a contestat existenţa darului de nuntă, acesta fiind inserat chiar şi în conţinutul declaraţiei sale de avere (f.14 vol.II) – fiind funcţionar public - însă a arătat că darul de nuntă rămas - „şi dacă a rămas”, potrivit propriei exprimări - este în posesia reclamantei.

Instanţa reţine că pârâtul, nu a făcut dovada contrară că suma rămasă cu titlu de dar s-ar afla în posesia reclamantei C.

E.-S., aceasta fiind cea care a pornit procesul şi care a invocat că darul de nuntă se găseşte în posesia pârâtului.

Mai mult de atât, pârâtul prin chiar apărarea formulată, a arătat că între el şi soţia sa au existat discuţii şi neînţelegeri privitor la administrarea banilor familiei, astfel că potrivit art.10 Cod procedură civilă, se impunea ca acesta să aducă probe ce să ateste fără nici un dubiu apărarea invocată, cum că darul de nuntă rămas a fost şi este administrat de către reclamantă.

Cu privire la cuantumul darului de nuntă rămas după achitarea datoriilor, pârâtul, în conţinutul întâmpinării formulate a invocat doar chestiuni cu caracter general, cum că anterior evenimentului ar fi împrumutat sume de bani de la „ rude, cunoştinţe şi prieteni” ( neindicând ce sume, când şi cine sunt persoanele ce l-au împrumutat) iar relatarea martorei P.

G.-M. ( sora pârâtului ) şi care a indicat cum că i-ar fi împrumutat pârâtului în total suma totală de 45.000 lei, nu se coroborează cu vreo altă probă, astfel că instanţa nu îi poate da valoare probantă, în considerarea relaţiei pârâtului cu martora – fraţi – iar reclamanta a precizat că nu are cunoştinţă de această sumă împrumutată.

De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada că din darul de nuntă ar fi efectuat cheltuieli cu privire la unele modificări aduse imobilului casă, astfel cum a arătat, şi nici nu a indicat vreo sumă ce să reprezinte eventual vreun drept de creanţă, ţinând seamă că imobilul nu este proprietatea soţilor, sau cel puţin nu s-a dovedit, iar din întreg darul de nuntă de 114.650 lei şi 6.200 euro, reclamanta a solicitat a se constata că are calitate de bun comun darul de nuntă în cuantum de 76.941 lei şi 2500 euro.

Printr-un calcul matematic simplu, scăzând din darul de nuntă de 114.650 lei şi 6.200 euro, pretenţia reclamantei – dar de nuntă rămas după achitarea cheltuielilor, de 76.941 lei şi 2500 euro - rezultă o cheltuială de 54.359 lei, din care 37.709 lei şi 3700 euro echivalentul a 16.650 lei ( 4,50 lei/euro), sumă ce ar putea include şi datoria susţinută de pârât, împrumutată de la sora sa de 45.000 lei şi care ar fi restituit-o din darul de nuntă, însă neprobată.

Instanţa reţine că principalul efect al relaţiilor patrimoniale dintre soţi, prin încetarea căsătoriei (situaţia în cauză) este reprezentat de încetarea regimului matrimonial, foştii soţi rămânând coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia, potrivit art. 356 Cod civil.

Potrivit art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de către oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 357 Noul Cod civil, „ (1) în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. (2) în acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune.

Nu în ultimul rând, instanţa mai reţine şi dispoziţiile procesual civile aplicabile în cauză, îndeosebi pe cele ale art. 984 Cod procedură civilă, potrivit cărora „ (1)dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care proprietarii le au unii faţă de alţii. (2) instanţa va face împărţeala în natură.

În temeiul celor stabilite potrivit alin.1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor.

În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

Faţă de principiul egalităţii soţilor, ţinând cont de prezumţia egalităţii contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, dispoziţiile art. 357 alin. 2 Cod civil statuând că „până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune”, prezumţie care nu a fost răsturnata de nici una din părţi - cu atât mai mult cu cât nici unul dintre foştii soţi nu a pretins că a avut o contribuţie superioară la dobândirea darului de nuntă - instanţa va constata că părţile au dobândit în cote egale darul de nuntă care formează obiectul prezentei cauze.

Faţă de cele sus arătate, părţile demonstrând şi justificând o contribuţie egală la dobândirea darului de nuntă, instanţa apreciază că bunul dobândit cu titlu de dar de nuntă este în cuantum de 76.941 lei şi 2500 euro, iar contribuţia soţilor este de ½ parte fiecare.

În baza art. 983 alin. 2 Cod procedură civilă pârâtul C. G. urmează să achite reclamantei C. E.-S. cota de ½ parte din darul de nuntă, în cuantum de 38.470,50 lei şi 1250 euro.

8.11. Cheltuieli de judecată.

Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art.453 alin.2 Cod procedură civilă se vor compensa, ţinând seamă de soluţia dată cererii principale ce a fost admisă în parte cât şi de soluţia dată cererii reconvenţionale ce şi aceasta a fost admisă în parte.

8.12. Alte dispoziţii ale instanţei.

Având în vedere relaţia opoziţională a părţilor şi incapacitatea de a colabora în procesul de creştere şi educare al minorei C.

S.-M., ce are o influenţă puternică asupra minorei de numai 2 ani şi care formează un obstacol în realizarea sănătoasă a ataşamentului copil-părinte, urmează ca persoana cu atribuţii de asistenţă socială din cadrul Primăriei comunei (...), judeţul (...), să ia măsurile necesare în vederea remedierii situaţiei existente între minoră şi tatăl reclamant reconvenţional C.

G., potrivit dispoziţiilor art.39-40 din Legea nr.272/2004, urmând ca un exemplar al prezentei hotărâri după rămânerea definitivă, să se comunice Primăriei comunei (...), judeţul (...).

8.13. Comunicarea hotărârii.

Potrivit dispoziţiilor art.928 alin.4 Cod procedură civilă, prezenta hotărâre rămasă definitivă, se va comunica din oficiu, Serviciului de stare civilă din cadrul Primăriei comunei (...)şi Registrului naţional al regimurilor matrimoniale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Admite în parte cererea formulată de reclamanta C.

E.-S. cu domiciliul în comuna (...), sat (...), nr (...), judeţul (...) şi domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Biroul de avocaţi L.

D.

P. şi I.

P. din municipiul (...), (...),nr. (...), bloc (...), scara (...), etajul (...), apartament (...), cod (...), judeţul (...), în contradictoriu cu pârâtul C.

G. cu domiciliul legal în comuna (...), sat (...), nr. (...), judeţul (...) şi reşedinţa în oraşul (...), strada (...), nr. (...), apartament (...), judeţul (...).

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de reclamantul-reconvenţional C. G. în contradictoriu cu pârâta reconvenţional C. E.-S. şi drept consecinţă,

Desface căsătoria părţilor încheiată la data de 11.11.2016, înregistrată sub nr.38 în Registrul stării civile al Primăriei comunei (...), judeţul (...), prin acordul ambilor soţi.

Dispune ca reclamanta C. E.-S., să îşi reia pe viitor, numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „H.”.

Stabileşte domiciliul minorei C. S.-M., născută la data de 27.04.2017, la reclamanta-mamă, în comuna (...), sat (...), nr. (...), judeţul (...).

Dispune ca autoritatea părintească faţă de minoră să se exercite în comun de către ambii părinţi.

Stabileşte în sarcina pârâtului C.G., obligaţia legală de întreţinere faţă de minora C.

S.-M., născută la data de 27.04.2017 şi îl obligă să achite cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea acesteia, suma de 1200 lei, lunar, începând cu data de 20.11.2018 şi până la majoratul minorei.

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cotă de câte ½ parte fiecare, cu titlu de bun comun, suma de 76.941 lei şi 2500 euro – dar de nuntă -.

Obligă pârâtul C. G. să restituie reclamantei C. E.-S. cota de ½ parte din darul de nuntă, în cuantum de 38.470,50 lei şi 1250 euro.

Stabileşte modalitatea în care reclamantul reconvenţional C. G. urmează a avea legături personale cu minora C. S.-M., născută la data de 27.04.2017, astfel:

- Până la împlinirea vârstei de 3 ani, din două în două săptămâni, în zilele de sâmbătă şi duminică, în intervalul orar 10:00 – 13:00 şi 17:00 – 19:00 la locul de joacă pentru copii aparţinând Restaurantului (...) cu sediul în oraşul (...), strada (...), nr. (...), judeţul (...).

Reclamanta va aduce minora la locul de joacă, iar legătura tatălui cu minora se va face doar în prezenţa mamei nu şi a altor membrii ai familiei extinse a minorei;

- După împlinirea vârstei de 3 ani, din două în două săptămâni, de vineri orele 17:00, până duminică orele 17:00, cu preluarea minorei de către tată de la domiciliu;

- În ziua aniversării zilei de naştere a tatălui, de la orele 15:00 la orele 20:00 cu preluarea minorei de către tată de la domiciliu;

- În vacanţa de vară o lună – prima lună în anii impari, a doua lună în anii pari – prima zi începând cu orele 10:00 şi ultima zi orele 19:00, cu preluarea minorei de către tată de la domiciliu;

- Jumătate din perioada vacanţei de iarnă, astfel: în anii impari, vacanţa va cuprinde perioada sărbătorilor de Crăciun: 20 decembrie, ora 10:00 – 26 decembrie, ora 19:00, iar în anii pari vacanţa va cuprinde perioada Anului nou, din 27 decembrie, ora 10:00 – 04 ianuarie, ora 19:00, cu preluarea minorei de către tată de la domiciliu;

- Sărbătorilor Pascale, în anii pari, de vineri orele 17:00 până în ziua de luni, orele 17:00 cu preluarea minorei de la domiciliu;

- Participarea la aniversarea zilei de naştere a minorei, mama reclamantă comunicând tatălui minorei, locul desfăşurării evenimentului şi ora;

- Dreptul de a avea legături cu minora în zilele de marţi şi joi, între orele 18:00 – 20:00, prin orice mijloc de comunicare – telefon, Skype, WhatsApp, etc..

- Informarea tatălui minorei, de către mama reclamantă, despre orice situaţie ce ar afecta integritatea, sănătatea şi dezvoltarea minorei – stări de boală sau orice alt eveniment de risc -.

Respinge restul pretenţiilor formulate de părţi, ca neîntemeiate.

Compensează cheltuielile de judecată.

Prezenta hotărâre rămasă definitivă, se comunică din oficiu, Serviciului de stare civilă din cadrul Primăriei comunei (...), judeţul (...) şi Registrului naţional al regimurilor matrimoniale.

În temeiul art.39-40 din Legea nr.272/2004, un exemplar al prezentei hotărâri rămasă definitivă, se va comunica Primăriei comunei (...), judeţul (...).

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac ce se depune la registratura Judecătoriei Întorsura Buzăului.

Pronunţată astăzi, 26 iunie 2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PRESEDINTE GREFIER

M. T. L. M.

Fiind plecată în concediu legal Fiind plecată în concediu legal

potrivit art.426 alin.4 teza I-a C.P.C. potrivit art.426 alin.4 teza a II-a C.P.C.

Semnează, Semnează,

Judecător, L. B. Grefier şef, M.-C. M.

Redactat.Jud.M.T.

Tehnored.Jud.M.T.

24.07.2019/ 4 ex.