Sentință civilă nr. 201 din 11.02.2025

La data de xx.xx.xx a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi, sub nr. x/230/2024, plângerea contravenţională formulată de petentul XX, împotriva procesului verbal de contravenţie seria XX nr. xx încheiat la data de xxx, acesta solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul IPJ Dolj să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie, prin care am fost sancţionat cu amenda contravenţională in cuantum de 1485 lei, 9 puncte amenda si reţinerea permisului de conducere, pentru faptul ca a fost depistat de aparatul radar in timp ce se deplasa cu o viteza de 101 km/h pe o porţiune de drum pe care viteza maxima era de 50 km/h.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de xxx, orele xx, conducea autoturismul, in afara Municipiului Craiova, pe DN6, când a fost oprit de un agent de politie care i-a învederat faptul ca a condus cu o viteza care încalcă dispoziţiile legale, respectiv 101 km/h, motiv pentru care i s-a suspendat permisul de conducere.

Petentul a arătat că, deşi i-a adus la cunoştinţa agentului constatator faptul ca se deplasa in extravilanul localităţii si ca viteza maxima admisă pe acel sector de drum este de 70 km/h, acesta a consemnat in procesul-verbal faptul ca pe acel sector de drum viteza maxima admisa era de 50 km/h, in procesul verbal fiind inserat faptul ca, petentul se deplasa pe DN6, fără a se indica exact coordonatele respectiv kilometrul si subdiviziunea acestuia.

Petentul a arătat faptul ca nu a condus cu viteza de 101 km/h, sens in care înţelege sa conteste măsurătorile efectuate.

Totodată, petentul a invocat nulitatea relativa a procesului-verbal de contravenţie, invocând dispoziţiile art. 181 alin.

I din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, potrivit cărora" în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.

ID, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul." A arătat petentul că, procesul-verbal nu este încheiat in forma ceruta de lege si prevăzută in anexa 1D, fiind încheiat pe un model de proces-verbal folosit pentru alt gen de contravenţii si care nu conţine toate datele minim necesare pentru constatarea acesteia, acest lucru aducându-i grave prejudicii in sensul ca instanţa nu poate verifica care a fost maşina de politie si aparatul radar montat pe acesta, pe care au efectuat înregistrarea, aceste menţiuni făcând parte doar din procesul-verbal, prevăzut in anexa Dl.

S-a arătat că, in procesul verbal nu a fost menţionat nici numărul casetei video pe care s-ar fi făcut înregistrarea vitezei, iar nulitatea relativa nu a fost acoperita prin inserarea acestor menţiuni in formularul obişnuit de proces-verbal care s-a folosit la constatarea contravenţiei, motiv pentru care, in aceste condiţii, organul constatator are posibilitatea de a prezenta instanţei verificarea metrologica a altor aparate din dotare, petentul neavând posibilitatea sa verifice daca aparatul a cărui verificare metrologica se prezinta, a fost cel montat pe autoturismul politiei care a efectuat constatarea, sens in care s-a creat o vătămare din cauza acestui fapt.

Totodată, petentul a invocat condiţiile folosite de aparatele radar, potrivit Normelor de Metrologie legala NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 privind "aparatele pentru măsurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)".

De asemenea, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, invocând prevederile art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit cărora constatarea contravenţiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnând-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Au fost invocate prevederile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1 D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

S-a arătat că, pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; alocarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.60, dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.

De asemenea, au fost invocate şi prevederile pct. 4.2 din Norme, măsurătorile şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, potrivit cărora înregistrările trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificaţi, iar potrivit pct. 4.3, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologica în termen.

Petentul a solicitat solicit instanţei sa pună in vedere intimatului IPJ sa depună la dosarul cauzei planşele fotografice efectuate cu ocazia constatării contravenţiei; verificarea metrologica a aparatului radar; dovada calificării agentului constatator de a efectua măsurători cu aparatul radar; dovada faptului că a fost efectuată autotestarea aparatului radar (conform paragrafului 3.2.6.); certificatul de aprobare model al cinemometrului; manualul de utilizare al cinemometrului, secţiunile cu privire la distanta de măsurare fata de autoturismul vizat si condiţiile meteo de folosire ale cinemometrului.

Totodată, a precizat că a fost interceptat in afara localităţii, unde viteza maxima admisa era de 70 km/h, astfel ca viteza de 101/km/h in afara localităţii, unde viteza maxima admisa este de 70 km/h, nu ducea la aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare aceea a reţinerii permisului de conducere, mai mult decât atât nu se deplasa cu acea viteza si are serioase dubii cu privire la modalitatea de măsurare a vitezei.

Astfel, conform manualului de utilizare, pistolul are mai multe funcţii depinzând de modalitatea aleasă de poliţist: fixare pe trepied sau ţinut în mână, în funcţie de aceasta metodă, creşte sau scade distanţa măsurată, iar cazul cel mai frecvent întâlnit este cu agentul constatator care măsoară viteza de deplasare ţinând pistolul în mână, fiind oprit pe marginea unui sector de drum.

In aceste condiţii, viteza de deplasare a unui autoturism nu poate fi înregistrată corect dacă este la o distanţă mai mare de 80 metri, iar depunerea unor clişee foto cu o distanţă măsurată mai mare de 80 de metri până la vehiculul target sunt efectiv irelevante şi sunt producătoare de erori de măsurare, date fiind cele arătate de producător in manualul de utilizare al cinemometrului.

Petentul a solicitat admiterea plângerii, anularea parţiala a procesului-verbal de contravenţie contestat, cu consecinţa exonerării de plata a amenzii si anularea sancţiunii complementare a punctelor de penalizare si a reţinerii permisului de conducere.

Petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cele solicitate de la intimat, adresa către C.N.A.D.R. pentru a se comunica restricţiile de viteza, potrivit coordonatelor gps ce apar pe planşele foto si care au acurateţe maxima cu privire la locul săvârşirii contravenţiei.

In drept, plângerea contravenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 2/2001 şi, în conformitate cu dispoziţiile codului de procedura civila, petentul a solicitat judecarea cauzei in lipsă.

În susţinerea plângerii, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, petenta a depus la dosar în copie: cartea de identitate, dovada seria CU nr. xx, eliberată la momentul sancţionării şi procesul verbal de contravenţie seria XX nr. xx încheiat la data de xxx.

Intimatul a formulat întâmpinare la data de 19.09.2024, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

A arătat intimatul că, procesul de verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, din punctul său de vedere fiind respectate dispoziţiile legale incidente şi nu există cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu; că, potrivit Deciziei nr.

XXII din 19.03.2007 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie „...situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act".

Sub aspectul temeiniciei, s-a precizat că fapta a fost descrisă în amănunt, rezultând cu certitudine contravenţia reţinută prin actul sancţionator.

Astfel, fapta a fost constatată de către agentul de politie, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, competent să constate si să sancţioneze contravenienţii la regimul circulaţiei rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. ( l ) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenţie, deşi O.G nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de către agentul constatator (ex propriis sensibus) şi fiind probate cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrative (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent), şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflect in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Mai mult, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.

Franţei, Hotărârea din 7.

IO. 1998, parag. 28; cauza Vastberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c.

Suediei, Hotărârea din 23. 07. 2002, parag. 113).

Aşadar, s-a considerat că I.P.J.Dolj a dovedit vinovăţia petentului şi a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârşirii unei contravenţii, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Dispoziţiile art.

I din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră, iar abaterea săvârşită de către petentă a fost constatată cu mijloace tehnice omologate, prin urmare sancţionarea acestuia este temeinică si legală.

A precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din N.M.L. nr.021-05, astfel că măsurătorile şi înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate şi de către poliţişti care nu au calitatea de operatori calificaţi.

Intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar, depus în copie, precum si planşa fotografică şi, în temeiul art. 341 alin (2) din Codul de Proceduri Civilă a anexat întâmpinării suportul optic tip DVD care conţine imagini înregistrate cu aparatul radar.

A arătat că, în cazul în care va fi administrată proba testimonială, iar persoanele propuse ca martori fac parte dintre cele enumerate la art. 315 alin. (l) pct. 1-3 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 315 alin. (2) ale aceluiaşi act normativ. se opune ascultării acestora.

A mai rugat instanţa să aibă în vedere dispoziţiile art. 254 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condiţiile prevăzute de art. 254 alin. (2) din acelaşi act normativ, precizând că, în caz contrar se creează contravenientului o poziţie net favorabilă, apărările şi probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.

În drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 , O.G. nr. 2/2001 şi Codului de procedură civilă.

In temeiul prevederilor art. 223 alin. 3 Cod proc.civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri şi proba cu înregistrarea video solicitate de părţi în dovedirea cererii şi respectiv în apărare.

Prin rezoluţia din 25.09.2024, s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 11.02.2025, cu citarea părţilor.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XX nr. xx încheiat la data de xxx de un agent constatator din cadrul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj, petentul a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1.485 lei şi a fost luată fată de acesta măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că, la data de xxx, a circulat cu autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXX, pe DN6 din direcţia xx-xx şi a fost înregistrată cu aparatul radar TruCAM II, seria TC010416, conducând cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 Km/h.

Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din acelaşi act normativ.

Verificând în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere şi acele neregularităţi care rezultă din cuprinsul actului şi care pot fi invocate din oficiu.

În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancţiunea nulităţii exprese, putând fi astfel constatate de instanţă din oficiu.

Instanţa, analizând conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria XX nr. xx încheiat la data de xxx de un agent constatator din cadrul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dolj, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Instanţa nu va reţine susţinerile petentului în sensul că procesul verbal de contravenţie ar fi nul întrucât nu a fost respectat modelul prevăzut pentru procesul verbal de contravenţie.

Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 “ În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul” .

Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenţia a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, procesul-verbal de contravenţie trebuie să cuprindă rubrica fiind înregistrat cu ", rubrică ce impune menţionarea unor date apte să identifice aparatul radar.

Aşadar, încheierea procesului-verbal de contravenţie pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a menţiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are faţă de celălalt formular, în speţă fiind vorba de menţiunea privind datele de identificare a aparatului radar.

În ceea ce priveşte individualizarea aparatului radar, instanţa apreciază că s-a făcut o suficientă indiviualizare în procesul-verbal contestat prin indicarea tipului de aparat radar şi a vehiculului pe care se află montat aparatul radar, având în vedere că rubrica din anexa 1D ce priveşte mijlocul tehnic cu care a fost constatată contravenţia nu cuprinde precizări cu privire la identificarea respectivului aparat, cum ar fi seria şi numărul acestuia, ci doar menţiunea generică „viteză înregistrată cu…”.

În speţă, se observă că procesul verbal cuprinde menţiunea “aparatul radar TruCAM II, seria TC010416”.

În aceste condiţii, instanţa consideră suficiente elementele indicate pentru identificarea aparatului şi verificarea îndeplinirii cerinţelor metrologice.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului privind dovedirea efectuării autotestării cinemometrului, instanţa reţine că, potrivit modificărilor aduse Normei de Metrologie Legală NML 021-05 prin Ordinul nr. 187/2009, conform pct. 3.5.1 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: „data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia”.

În forma iniţială a normei, printre menţiunile ce trebuiau să fie prevăzute în înregistrări era şi „faptul că a fost efectuată autotestarea”.

Acesta a fost modificat iniţial prin Ordinul nr. 153/2007, sub forma „faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea”.

Ulterior, datorită faptului că în România nu se mai utilizează niciun tip de cinemometru care să intre în măsurare fără a-şi efectua autotestarea, prin Ordinul nr. 189/2009 această cerinţă a fost eliminată.

Pe cale de consecinţă, menţionarea că a fost efectuată autotestarea nu este necesară pentru validarea înregistrărilor efectuate, astfel că aceste susţineri ale petentului urmează a fi respinse.

Mai mult, autotestarea se efectuează automat, iar în caz de nefuncţionare cinemometrul se blochează.

Referitor la susţinerea petentului în sensul că în raza de actiune a cinemometrului existau mai multe autoturisme, instanţa constată că este reală, însă observă că prevederile din NML-021-05 din 23.11.2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenţă, sunt în prezent abrogate.

De asemenea, prevederile din norma de metrologie referitoare la faptul că măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă, dacă măsurările au fost efectuate în condiţii de ceaţă, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staţionar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mişcare, au fost abrogate

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator şi fiind probate cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.

Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.

Franţei, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, iar respectarea condiţiilor impuse de acest act normativ are implicaţii majore asupra garantării dreptului la viată şi la integritate al persoanelor şi bunurilor şi pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societăţii în aplicarea acestor norme este de importanţă capitală.

În acelaşi timp însă, persoana sancţionată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita de proporţionalitate între scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c.

României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 şi Nicoleta Gheorghe împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

În drept, fapta contravenţională pentru care petentul a fost sancţionat este prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloace de semnalizare.

Conform art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Din prevederile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, se reţine că limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Instanţa mai reţine că cerinţele metrologice şi tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliţia română la stabilirea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

Din examinarea înregistrării înaintate la dosar se constată că acesta a respectat cerinţele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenţă nr. de înmatriculare.

În fapt, din vizionarea înregistrării înaintate la dosar, se observă că la momentul 22:51:52, cinemometrul înregistrează viteza autoturismului condus de petent ca fiind de 101 km/h.

De asemenea, se mai observă că în momentul în care se afişează viteza arătată, maşina petentului se află în interiorul localităţii, unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, aşa cum reiese din prevederile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, redate anterior.

Totodată, este pus clar în evidenţă numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către aceasta (xxx), aşa cum impun prevederile art. 3.5.1 din norma de metrologie („Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia„).

Dat fiind că fapta săvârşită în speţă constă în depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, iar petentul a fost surprins circulând cu viteza de 101 km/h într-o zonă în care limita de viteză era de 50 km/h, rezultă fără dubiu că acesta a depăşit viteza legal admisă.

Referitor la individualizarea sancţiunii, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Sancţiunea contravenţională principală aplicată petentului îndeplineşte pe deplin cerinţele de legalitate şi proporţionalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 şi O.G. nr. 2/2001, fiind amendă, sancţiune pe care instanţa o consideră proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de petent, faptă care aduce atingere siguranţei traficului rutier, fără a fi necesară producerea unui rezultat, în condiţiile în care acesta a circulat cu o viteză cu mult peste limita admisă.

De altfel din examinarea menţiunilor istoricului contravenţional al petentului se observă că nu este la prima abatere de acest gen şi că a mai fost anterior sancţionat pentru depăşirea vitezei regulamentare.

De asemenea, se mai reţine că în mod corect au fost aplicate de către agentul constatator atât sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, cât şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare, sancţiunea contravenţională complementară şi măsura tehnico-administrativă, intervenind ope legis.

Astfel, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul ori de tractor agricol sau forestier a următoarelor fapte: depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic".

Conform art. 97 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, "În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora."

Potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002, "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi (4) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)."

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.