Sentință civilă nr. 96 din 21.02.2025

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 02.09.2022, sub număr de dosar X/230/2022, reclamanţii X. şi Y. au chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Secu şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dolj, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, instanţa să dispună constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 470 m.p., aflaţi în intravilanul localităţii X, judeţul Dolj, având ca vecini la N-X şi X, S-X, V-X şi la E-X, situat în T.X, P.X, ca urmare a intervenirii prescripţiei achizitive.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că respectivul teren este moştenire de la bunicul, respectiv tatăl acestora – X..

Reclamanţii au arătat că sunt cunoscuţi ca proprietari, nu au fost tulburaţi de nimeni de-a lungul timpului, posesia fiind una liniştită, continuă şi publică.

Au arătat că plătesc taxele şi impozitele aferente imobilului în cauză, însă nu au ştiut că nu au acte de proprietate pe teren astfel că au întâmpinat dificultăţi pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Reclamanţii au menţionat că terenul este îngrădit pe toate laturile în ce priveşte curtea şi construcţiile, nu au fost modificate limitele proprietăţii, nu au avut certuri cu vecinii pe aceste aspecte şi nu a fost emis vreun titlu de proprietate unei alte persoane.

Reclamanţii au precizat că s-au adresat Primăriei X pentru rezolvarea acestei probleme şi au fost îndrumaţi să se adreseze instanţei de judecată.

Au solicit admiterea acţiunii, interesul fiind unul legitim şi actual.

În drept, au fost invocate prevederile art. 23 şi 24 din Legea nr. 18/1991.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiză topografică, martori, precum şi orice altă probă utilă cauzei.

Pârâtele nu au formulat întâmpinare în cadrul procedurii prealabile şi nu a propus probe în apărare.

Prin rezoluţia din 05.10.2022, s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 01.11.2022, cu citarea părţilor.

La primul termen de judecată, instanţa a încuviinţat probele solicitate de av.

X pentru reclamanţi, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică de specialitatea topografie, a desemnat în cauză pe dl expert X şi a dispus emiterea unei adrese către acesta, în vederea efectuării expertizei, cu obiectivele menţionate, şi a dispus, de asemenea, emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar X pentru a comunica situaţia juridică a terenului în litigiu, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 2848 din 18.11.2022 (fila nr. 29), precum şi cu adresa nr. 2359/27.08.2024 (fila nr. 68)

La data de 10 septembrie 2024, instanţa a luat act de precizarea doamnei av. X, pentru reclamanţi, în sensul că înlocuieşte acţiunea în realizare cu o acţiune în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Pe parcursul judecăţii a fost audiată martora X (declaraţii aflate la filele nr. 35 şi nr. 74 dosar), iar raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, cadastru şi geodezie întocmit de expertul tehnic X. a fost înaintat la data de 06.03.2024 (filele nr. 59-65 dosar).

La termenul din data de 21 ianuarie 2025, reclamanţii, prin reprezentant convenţional au precizat obiectul cauzei la suprafaţa de 467 mp., suprafaţă identificată de expert în urma măsurătorilor efectuate.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 4 Cod civil, "Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.".

Aşadar, uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil, sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, şi anume Codului civil de la 1864.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, "Dispoziţiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia.

Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.

În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.".

În fapt, s-a solicitat să se constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de drept comun, asupra unui teren în suprafaţă de 467 m.p, teren intravilan categoria de folosinţă curţi construcţii, situat în comuna X, în T.X, P.X, judeţul Dolj, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.

Întrucât este vorba de o posesie începută anterior intrării în vigoare a actualului cod civil, speţei de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil de la 1864, din care instanţa reţine că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra imobilelor, deci şi a terenurilor, care se fondează pe faptul posesiei îndelungate a imobilului aflat în circuitul civil şi este de doua feluri: uzucapiunea de 30 de ani şi uzucapiunea de 10 – 20 ani, prima fiind reglementată de prevederile art. 1890 – 1894 din Codul civil de la 1864, iar cea de-a doua de prevederile art. 1895 şi urm. din Codul civil de la 1864.

Potrivit art. 1890 din Codul civil de la 1864, pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real să fie dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesară îndeplinirea, cumulativă, a două condiţii şi anume: posesia propriu – zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent ca posesorul este bună credinţă sau de rea credinţă.

Pentru a fi utilă, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil de la 1864, respectiv să fie o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stăpânire asupra imobilului cu regularitatea impusă de natura lucrului prin ocuparea imobilului, aşa cum rezultă din declaraţia martorei X., audiată în cauză şi care a arătat că reclamantul X. şi tatăl acestuia X., au în posesie terenul, de peste 30 de ani, că imobilul este îngrădit pe toate laturile, că pe teren este construită o casă de locuit şi nu au existat discuţii cu vecinii sau alte persoane cu privire la posesia terenului.

De asemenea, a precizat faptul că, anterior, terenul a fost în posesia defunctului X., tatăl lui X..

De asemenea, martora a arătat că numitul X. este bunicul decedat la reclamantului X. şi a avut şi el terenul în posesie.

Astfel, se reţine caracterul netulburat al posesiei, care rezultă din aceea că autorul reclamanţilor şi ulterior reclamanţii, de la intrarea în posesie şi până în prezent, nu au fost tulburaţi de nicio persoană, nu au avut litigii cu privire la teren, astfel că posesia lor nu a fost dobândită ori conservată prin acte de violenţă.

Caracterul public al posesiei reiese din însăşi natura de bun imobil al obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamanţii au intrat în stăpânirea imobilului cu intenţia de a se comporta faţă de acesta ca proprietari şi nu cu intenţia de a-l deţine pentru altul, este susţinut de prezumţia relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 din Codul civil de la 1864, care se coroborează cu atitudinea acestora de a se impune în faţa tuturor în calitate de proprietari, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi.

Instanţa reţine că este îndeplinită şi condiţia exercitării neîntrerupte a posesiei timp de 30 de ani din moment ce, fiind dovedit momentul începerii posesiei, respectiv în urmă cu peste 50 de ani, reclamanţii beneficiază de prezumţia relativă de continuitate stabilită de art. 1850 din Codul civil de la 1864, potrivit căreia posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar.

Nefăcându-se proba contrarie de către pârâte, se reţine că reclamanţii au exercitat pe parcursul a peste 30 de ani o posesie neîntreruptă asupra imobilului obiect al litigiului.

Din adresa nr. xx/18.11.2022 emisă de Primăria comunei X (fila nr. 29) şi adresa nr. xx/27.08.2024 (fila nr. 68), se reţine că nu există eliberat niciun titlu de proprietate în favoarea vreunei persoane, iar terenul constituie rezervă aflată la dispoziţia comisiei locale.

De asemenea, se reţine faptul că terenul în litigiu a fost atribut, conform caietului de măsurători, numitului X. şi nu a fost eliberat titlu de proprietate pe numele acestuia.

De asemenea, se reţine faptul că reclamantul X. este nepotul, iar numitul X. este ginerele numitului X..

Din lucrarea de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmită în cauză de expert X., reiese că terenul în litigiu cu suprafaţa de 467 mp (identificată în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, anexă la lucrarea de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmită în cauză de expert X, delimitată de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1), teren intravilan categoria de folosinţă curţi construcţii, este situat în comuna X, în T.X, P.X, judeţul Dolj, având ca vecini: la N – DJ x, la E – x, la S – x, la V – X şi X.

De asemenea, expertul a precizat că pe terenul în litigiu se află edificate 2 construcţii, terenul este îngrădit şi se află în posesia reclamanţilor.

Aşadar, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa reţine că reclamanţii continuă în mod paşnic şi sub nume de proprietari să folosească terenul până în prezent, fără a fi tulburaţi de terţe persoane, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 1847 din Codul civil de la 1864.

Instanţa apreciază că nu există nicio cauză de întrerupere naturală sau civilă a cursului prescripţiei achizitive care să înlăture efectele posesiei.

În aceste condiţii, instanţa, constatând că terenul în litigiu este în circuitul civil, nefăcând parte din cele considerate de legea fundamentală şi alte legi speciale ca inalienabile şi apreciind că posesia exercitată de reclamanţi este aptă a conduce dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, urmează să admită cererea astfel cum a fost precizată şi să constate dobândit de către reclamanţi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de drept comun pentru suprafaţa totală de 467 mp (identificată în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, anexă la lucrarea de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmită în cauză de expert X, delimitată de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1), teren intravilan categoria de folosinţă curţi construcţii, situat în comuna X, în T.X, P.X, judeţul Dolj, având ca vecini: la N – DJ x, la E – x, la S – x, la V – X şi X.

Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

În baza art. 111 alin. 6 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie se va comunica organului fiscal competent.