Sentință civilă nr. 1133 din 21.11.2024

Prin depunerea la Judecătoria Timişoara la data de 06.02.2024 a formularului de cerere prevăzut de Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 359/C/29.01.2013, reclamanta S.C.

XYZ S.A., a declanşat procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de dispoziţiile articolului 1.026 – articolului 1.033 din Codul de procedură civilă republicat şi l-a chemat în judecată pe pârâtul XXX pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa de către instanţă în dosarul înregistrat sub numărul xx/2024, să fie obligat acesta la plata sumei de 1592,86 lei compusă din: suma de 38 lei reprezentând contravaloare abonamente; 156,88 lei, reprezentând contravaloare abonamente; 200 lei reprezentând reprezentând contravaloarea tarifului de activare şi instalare Catv şi internet; 1.235,98 lei, reprezentând contravaloare echipamente electronice primite în custodie potrivit procesului verbal de instalare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.

În motivarea, în fapt, a cererii de valoare redusă, reclamanta a arătat că, la data de 27.01.2022, între societatea comercială S.C.

XYZ S.A. şi pârâtul – debitor XXX s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. xxy în baza căruia reclamanta se obliga să furnizeze servicii de internet şi televiziune pârâtului la locaţia situată în comuna XXX, judeţul Dolj, pe o perioadă de 24 de luni.

Conform procesului-verbal de instalare, la data de 04.02.2022 s-au instalat serviciile şi s-au predat următoarele echipamente, în custodie: un XXX.

A mai arătat reclamanta că societatea a prestat serviciul prevăzut de contract în sarcina ei emiţând în acest sens facturile fiscale în valoare de 156,88 lei reprezentând contravaloare abonamente.

A mai învederat reclamanta că, întrucât pârâtul nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate, contractul încheiat a fost denunţat unilateral în conformitate cu dispoziţiile art. 5.2 lit. a) din contract, devenind incidente în cauză şi dispoziţiile art. 5.5.2 din contract.

A mai susţinut reclamanta că, întrucât pârâtul nu a respectat obligaţia de a menţine în vigoare contractul şi de a efectua plata contravalorii serviciilor contractate pe întreaga durată a contractului de 24 de luni,(conform ultimei facturi de prestări servicii cu nr. xxx emisă la data de 11.07.2022), în temeiul art. 10 al actului adiţional din data de 27.01.2022, datorează societăţii cu titlu de justa despăgubire contravaloarea tarifului de activare şi instalare CaTv şi internet, în valoare de 200 lei.

Totodată, întrucât nu a restituit nici echipamentele de comunicaţii electronice primite în custodie potrivit procesului verbal de instalare, în temeiul art. 5.5.1 din contract, acesta datorează reclamantei contravaloarea acestora în cuantum de 1.235,98 lei, aşa cum reiese din factura nr. xxx/15.12.2022, xxx/11.07.2022.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 1025-1032 C. proc. civ., 1270 alin. 1 Cod proc. civ., Contract de furnizare servicii nr. xxx/27.01.2022.

La dosarul cauzei, reclamanta a depus în scop probator, următoarele înscrisuri: Contract de furnizare servicii nr.

Contract de furnizare servicii nr. xxx/27.01.2022, C.I., proces-verbal de instalare din data de 04.02.2022, Condiţii generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice integrate XYZ, Anexa 2- Extras Tarife XYZ.

Cererea de valoare redusă a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform ordinului de plată aflat la fila nr. 26 din dosarul Judecătoriei Timişoara.

Potrivit art. 1029 alin. 3 din NCPC instanţa a trimis paratului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere si de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, pârâta având obligaţia să depună formularul de răspuns completat corespunzător, in 30 zile de la comunicarea instanţei, in conformitate cu art. 1029 alin. 4 din NCPC.

Paratul nu a depus la dosar formularul de răspuns completat, nici întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 24.04.2024, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara cu privire la judecarea prezentei cauze raportat la domiciliul activ al pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. xxx din data de 24.04.2024 pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost admisă excepţia invocată din oficiu, cu consecinţa declinării soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.07.2024, păstrându-se acelaşi număr de dosar.

Pe parcursul judecăţii, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamanta – creditoare S.C. XYZ S.A. în susţinerea cererii.

Analizând înscrisurile administrate în cauză, Instanţa constată următoarele:

În drept, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de art. 1025-1032 Cod procedură civilă.

Pentru a fi aplicabilă procedura specială, legiuitorul instituie două criterii: a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menţionându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC); b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum şi în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice) şi respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moştenire; insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

În consecinţă, instanţa apreciază că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speţă, întrucât reclamanta a dedus judecăţii o cerere având ca obiect plata sumei totale de 1592,86 lei.

În fapt, între reclamanta SC XYZ SA şi pârâtul XXX a fost încheiat contractul nr. XXX din data de 27.01.2022 având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie mobilă.

La data de 04.02.2022, între părţi s-a încheiat procesul – verbal de instalare aflat la fila nr. 22 din dosarul Judecătoriei Timişoara, din care reiese că pârâtul a beneficiat de o ofertă promoţională, achiziţionând un telefon mobil marca xxx, la preţ redus şi servicii xxx Tv cablu şi internet, în condiţiile prelungirii abonamentului pentru o perioadă de 24 luni.

Ca urmare a serviciilor prestate, SC XYZ SA a emis facturile fiscale aflate la filele nr. 23-27 la dosar, care atestă contravaloarea serviciilor prestate.

Pârâtul nu a făcut dovada achitării facturilor în termenul convenit, aşa cum părţile s-au înţeles (art. 3.5 din contract). Ca urmare, reclamanta a suferit un prejudiciu de 1.592,86 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa constată că între părţi s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor articolului 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

De asemenea, în temeiul articolului 1555 din Codul civil, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.

În speţă, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a furniza pârâtului servicii de telefonie mobilă, cablu şi internet, însă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de a plăti contravaloarea acestora, potrivit facturilor emise.

Fiind vorba despre răspundere contractuală, instanţa reţine că, până la proba contrarie, neexecutarea obligaţiei de către pârât, precum şi culpa acestuia se prezumă, prin încheierea contractului luând naştere o obligaţie de rezultat în sarcina sa.

Prin urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligaţiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în faţa instanţei existenţa dreptului de creanţă, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilităţii raportului juridic, fie a stingerii obligaţiei în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plăţii.

De asemenea, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestaţia sa, şi numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepţia de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâtul rămânând în pasivitate.

Referitor la solicitarea de plată a penalităţilor de întârziere, se reţin următoarele:

Conform art. 1535 alin. 1 Cod civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic

În fapt, din prevederile contractuale stipulate la art. 3.6, se reţine că părţile s-au înţeles ca, în cazul neplăţii contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, SC XYZ SA poate percepe, începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumul facturilor neachitate.

Termenul de plată a fost definit prin dispoziţiile art. 3.5 din contract ca fiind sfârşitul lunii respective.

De asemenea, se reţine că, potrivit înţelegerii, totalul penalităţilor de întârziere datorate poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Conform art. 3.7 din contractul părţilor, dacă beneficiarul nu a efectuat plata, în termen, contractul poate fi considerat, în funcţie de propria apreciere a XYZ, ca fiind reziliat de drept, potrivit pct. 5, fără să fie necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării unui termen şi fără intervenţia instanţei.

Tot în acest sens, potrivit art. 5.2 lit. b, contractul poate fi reziliat de drept în situaţia în care beneficiarul încalcă oricare dintre obligaţiile prevăzute la art. 3 iar art. 5.2 lit. a, contractul poate fi reziliat de drept în situaţia în care beneficiarul nu plăteşte orice abonament lunar.

În speţă, dat fiind că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în sensul de a plăti contravaloarea facturilor fiscale, reclamanta a uzat de dreptul conferit de convenţie şi a considerat reziliat de drept contractul, motiv pentru care pârâtul datorează penalităţi de întârziere în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, de la data scadenţei, până la data plăţii efective

Referitor la solicitarea de acordare a sumelei de 200 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de activare şi instalare Catv şi internet şi suma de 1.235,98 lei, reprezentând contravaloare echipamente de comunicaţii predate în custodie, devin incidente şi prevederile art. 5.5.2 din convenţia părţilor, conform cărora în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea duratei iniţiale (cum se întâmplă în speţă, respectiv cu 20 luni înainte de împlinirea termenului duratei minime de 24 luni), beneficiarul se obligă să achite, cu titlu de justă despăgubire, o sumă care va include contravaloarea: serviciilor oferite cu titlu de promoţie, inclusiv contravaloarea tuturor apelurilor către orice reţele pe care beneficiarul le-a efectuat cu titlu gratuit sub condiţie sau la tarife mai mici decât cele valabile pentru contractul încheiat pe durată nedeterminată, contravaloarea serviciilor de instalare, a serviciilor de activare, a activităţilor de service pentru defecţiuni imputabile beneficiarului, a dreptului de utilizare a echipamentelor predate beneficiarului pentru a avea acces la serviciile contractate, contravaloarea oricăror reduceri, subvenţii sau promoţii oferite în cadrul duratei iniţiale, inclusiv diferenţa dintre preţul de listă al telefonului mobil şi preţul promoţional la care acesta a fost achiziţionat pe perioada nedeterminată.

Nu se poate reţine caracterul abuziv al acestei clauze, în condiţiile în care, semnând procesul verbal de instalare la data de 04.02.2022, pârâtul a beneficiat de o ofertă promoţională (un telefon mobil marca xxx şi servicii de cablu Tv şi internet, la preţ redus), condiţionat de respectarea obligaţiei asumate, aceea a prelungirii abonamentului pentru o perioadă de 24 luni.

Mai mult, contraprestaţia reclamantei este chiar punerea la dispoziţia clientului a produselor promoţionale iar faptul că pârâta a ales doar condiţiile de telefonie oferite de reclamantă şi nu de alte societăţi de profil de pe piaţă, denotă existenţa unei negocieri între părţi în urma cărora scopul urmărit de către pârât a fost satisfăcut în raport de interesele acestuia de la acel moment.

În concluzie, constatând că reclamanta a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.030 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea formulată de reclamanta XYZ S.A în contradictoriu cu pârâtul XXX şi va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 156,88 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii; suma de 200 lei, reprezentând contravaloare taxe de activare şi instalare; suma de 1.235,98 lei, cu titlu de contravaloare echipamente de comunicaţii electronice predate în custodie şi penalităţi de întârziere în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal (de 1.592,86 lei), de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Cu aplicarea art. 1.031 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtului şi la solicitarea reclamantei, instanţa va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.