Sentință civilă nr. 640 din 12.07.2024

Cod ECLI ECLI:RO:JDFIL:2024:001.000640 - contestaţie creditor Lg. 77/2016 -

Dosar nr. 337/230/2024

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FILIAŞI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 640/2024

Şedinţa publică de la 12 Iulie 2024

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: Marcel Teodor Mitru

Grefier: Silvia Pavel

.x.x.x.x.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea XXX şi pe intimaţii ZZ şi WW, având ca obiect contestaţie creditor Legea 77/2016 Notificare de dare în plată nr. 110196/29.01. 2024.

Dezbaterile pe fond au avut loc în şedinţa publică de la data de 12.06.2024, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, în aceeaşi compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea în prezenta cauză, iniţial la data de 27.06.2024 şi ulterior, la data de astăzi, 12.07.2024, când a hotărât:

I N S T A N Ţ A

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin contestaţia împotriva notificării de dare în plată înregistrată sub nr. 110196/29.01.2024 înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 09.02.2024, sub numărul 337/230/2024, contestatoarea, XXX., reprezentată prin Direcţia Juridică-Biroul regional de Litigii şi Insovenţă AAA, judeţul Dolj, în contradictoriu cu intimaţii ZZ şi WW, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, coroborate cu dispoziţiile art. 30 şi urm.

C.civ., a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: 1. să constate faptul că Notificarea de dare în plată înregistrată la Bancă sub nr. xxx nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016; 2. repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării Notificării nr. xxx; 3. obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei.

In motivare, contestatoarea a arătat că, în fapt, la data de 23.09.2008 între RRR S.A., în calitate de împrumutător şi creditor iniţial şi împrumutaţii intimaţi, a fost încheiat contractul de credit nr. xxx, prin care s-a acordat împrumutaţilor, un credit în sumă de 50.000 CHF, cu destinţia „Acoperire cheltuieli personale curente”, creditul fiind garantat cu ipotecă asupra imobilului situat în xxx, proprietatea debitorilor /garanţilor ipotecari ZZ şi WW, în prezent soldul încredinţat fiind de 24.396,7 CHF, iar începând cu data de 07 aprilie 2015, RRR şi XXX au fuzionat, XXX devenind acţionarul majoritar al RRR.

Suplimentar, în cuesul anului 2015 a fost disponibilă oferta comună a RRR S.A. şi XXX S.A. de conversie a creditelor aflate în derulare, garantate cu ipoteca imobiliară, din CHF în Ron sau Euro, cu acordarea unor reduceri de sold de ,22,5% şi deşi a existat această ofertă publică, împrumutaţii nu au dat curs şi au ales să-şi menţină obligaţia de plată în CHF, tocmai pentru că au apreciat că le este mult mai favorabil.

A arătat contestatoarea că la data de 29.01.2024 intimaţii au transmis băncii o notificare de dare în plată înregistrată sub nr. xxx/29.01.2024 (în urma căreia Banca a suspendat toate obligaţiile de plată), notificare prin care au solicitat: în principal, reechilibrarea contractului de credit, iar în subsidiar, în situaţia în care Banca nu doreşte ajungerea la un acord în acest sens, încetarea acestuia prin transferul către creditor al dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat conform Contractului de ipotecă, în vederea stingerii integrale a datoriei, precum şi a oricăror accesorii ale acesteia, prezente sau viitoare din Contractul de credit, şi au propus următoarele variante: stabilizarea cursului de schimb valutar pentru plata ratelor viitoare la un curs maxim de 2.752 lei/1CHF (curs ce reprezintă cursul din data acordării plus 20%); aplicarea unei reduceri de 25% asupra soldului curent al creditului şi stabilizarea cursului de schimb valutar pentru plata ratelor viitoare la un curs MAXIM de 3.500 lei/1CHF (curs ce reprezintă cursul din data acordării plus 52,6%).

Cu privire la prima solicitare din notificare, referitoare la „adaptarea contractului” contestatoarea a făcut precizarea că aceste solicitări exced sferei de reglementare şi aplicare a Legii nr. 77/2016, dar la fel ca şi în trecut, Banca a venit cu întâmpinarea clienţilor cu o ofertă de conversie, ofertă ce a fost transmisă acestora la 05.02.2024 (ataşată), însoţită de adresa nr. 144397/05.02.2024, prin care arată că banca este deschisă la o negociere corectă pentru părţi, iar în subsidiar, ia în considerare şi încheierea actului de dare în plată, cu solicitarea către client de a-i permite inspectarea imobilului şi comunicarea unor înscrisuri necesare, privitoare la imobilul în speţă.

In dovedirea acestuia aspect a ataşat adresa nr. 144397/05.02.2024 împreună cu oferta băncii.

A susţinut contestatoarea că , notificarea în litigiu nu reprezintă actul juridic prevăzut de art. 5 alin.1 din Legea nr. 77/2016, ci constituie, în fapt, o cerere din partea intimaţilor împrumutaţi, în vederea modificării clauzelor contractului de credit prin îngheţarea cursului de schimb valutar sau reducerea soldului creditorului.

A arătat contestatoarea că mai mult, cele două variante propuse de intimaţi nu pot fi admise întrucât, şi dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile privind impreviziunea specială (ceea ce nu este cazul în speţă), o creştere a cursului de schimb faţă de data acordării de până la 52,6% este admisă chiar de lege şi doar creşterea ce depăşeşte procentul de 52,6% reprezintă riscul supraadăugat care, ipotetic, în cazul unei negocieri între părţi ar putea fi luată în discuţie.

Faptul că intimaţii solicită la pag. 6 ”solutia 2” şi o reducere de sold de 25% si nu aduc in discuţie faptul ca beneficiază de un procent redus de dobanda fata de alte tipuri de credite din piaţă.

Un asemenea tip de ”negociere” in afara de orice legatură cu legea, ar aduce prejudicii creditorului care a fost si este deschis la negocieri corecte cu privire la raporturile contractuale.

A susţinut contestatoarea că impreviziunea Speciala vizează numai riscul supra-adăugat si este de părere că încheierea unui contract de credit într-o anumită monedă este făcută conştient, în considerarea avantajelor pe care un anumit tip de credit le oferă.

Prin Decizia nr. 62/07.02.2017, CCR a statuat că riscul valutar este un element al preţului contractului încheiat în monedă străină.

Astfel, faţă de aceste considerente ale Deciziei CCR dar şi faţă de faptul ca la 24.02.2011 a fost restituită în contul curent al clientului suma de 3544.26 CHF (reprezentând comisionul de risc), iar soldul a fost astfel reaşezat, precum si faţă de ofertele clare şi ferme ce au fost făcute de bancă încă din anul 2015, reluate in 2024 consideră că si riscul supraadăugat (daca ar exista premisele analizării acestuia), s-ar putea analiza doar dacă a intervenit după aceste momente.

A mai arătat contestatoarea că notificarea depusă de către intimaţi nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile cerute imperativ de lege a fi îndeplinite şi anume: nu comunică documente în anexa cazier judiciar astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 lit. d din Legea nr. 77/2016 şi nici condiţia privind impreviziunea, aşa cum a fost reglementată prin Legea nr. 52/2020, iar după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 77/2016, nu sunt aplicabile prezumţiile prevăzute la art. 4 alin.1 ind.1 şi alin. 1 ind. 2 întrucât obligaţia de plată lunară nu a înregistrat o creştere de peste 50%, ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

A învederat că pe parcursul derulării contractului, nu au intervenit situaţii determinate de majorarea procentului de dobândă variabilă, care să fi avut ca efect creşterea obligaţiei lunare de plată cu peste 50%, astfel că niciodată dobânda nu a influenţat creşterea obligaţiilor de plată.

In subsidiar, a arătat contestatoarea că angajarea unui credit în valută pe o perioadă lungă de timp, înseamnă asumarea posibilităţii ca respectiva monedă fie să crească, fie să scadă.

Astfel, împrumutaţii au avut posibilitatea de a efectua conversia, însă aceştia au continuat cu acest contract de credit în CHF.

In concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, coroborate cu dispoziţiile art. 30 şi următoarele C.proc.civ., precum şi cu toate celelalte texte de lege la care a făcut referire în cuprinsul contestaţiei.

In dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimaţilor precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

Au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea, raport istoric dobânzi, oferta publică 2015, adresa nr. xxx/05.02.2024, oferta personalizată 2024, OP taxă de timbru 20 lei.

In temeiul art. 223 alin.3 C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimaţii XX şi WW au formulat întâmpinare la contestaţia formulată de contestatoare, pe care au solicitat ca instanţa să o respingă ca neîntemeiată, constatând că Notificarea contestată îndeplineşte condiţiile de formă, admisibilitate şi fond prevăzute de Legea nr. 77/2016 modificată prin Legea nr. 52/2020, precum şi de Deciziile CCR nr. 623/2016, nr. 415/2018, nr. 731/2019, nr. 431/17.06.2021 şi 432/2021, şi cerere reconvenţională prin care au solicitat , ca efect al constatării intervenirii impreviziunii, în considerarea paragrafelor 98, 122 din Decizia 623/2016, paragrafele 44-49 din Decizia nr. 62/2017 şi paragrafele nr. 66-77 şi 79 din Decizia 431/2021, coroborate cu dispoziţiile art. 4 alin.4 din Legea nr. 77/2016 modificată prin Legea nr. 52/2020, să se dispună în sensul înlăturării dezechilibrului contractual, survenit, începând cu data transmiterii notificării(29.01.2024) prin: Soluţia nr. 1-stabilizarea pentru viitor a cursului de schimb la care se vor face plăţile datorate în baza Contractului de credit la un curs de 2,7523 lei/1CHF(curs ce reprezintă cursul din data acordării pluis 20%) , fără a putea fi depăşit un curs maxim de 3,500 lei/1CHF (curs ce reprezintă cursul din data acordării plus 52,6%); Soluţia 2-Indexarea în lei a tuturor debitelor ce decurg din Contractul de credit cu aplicarea unei reduceri de sold de 45% asupra acestora.

De asemenea, au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

In motivare au arătat intimaţii că , în calitate de împrumutaţi, au încheiat cu RRR S.A., în calitate de creditor iniţial, Contractul de credit nr.xxx din 23.09.2008, prin intermediul căruia le-a fost pusă la dispoziţie suma de 50.000 CHF, pe o durată de 25 ani (300 luni) şi în vederea garantării obligaţiei de rambursare a creditului, dobânzilor, comisioanelor şi costurilor aferente contractului de credit, au constituit la data încheierii acestuia un drept de ipotecă de rang I asupra imobilului situat în xxx , înscris în CF xxx, număr cadastral xxx, compus din două camere şi dependinţe, cu suprafaţa construită de 54,70 m.p., conform contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. xxx/23.09.2008 de B.N.P.

CCC.

Au arătat intimaţii că la data încheierii contractului de credit (23.09.2008), cursul CHF/Ron era de 2,2936 lei/1CHF, astfel, raportat la acest curs, aveau de rambursat un sold de 114.680 lei, în echivalentul monedei naţionale, şi au prefigurat o rată lunară aproximativ de 395,42 CHF, ce reprezenta în echivalentul monedei naţionale suma de 906 lei, însă începând cu finele anului 2008, cu începerea aprecierii Francului Elveţian, au resimţit dificultăţi în îndeplinierea obligaţiilor de plată lunare, dedicând sume din ce în ce mai mari din veniturile lor, în vederea achitării ratei lunare.

Au mai susţinut intimaţii că după 16 ani de executare contractuală, în anul 2024, înregistrau în continuare un sold curent de 24.456,95 CHF echivalentul a 128.819 lei, la cursul de la data prezentei Notificări (5,2672 lei/1 CHF 25.01.2024) şi o rată lunară de aproximativ 263,99 CHF echivalentul a 1.390 lei.

Pe parcursul executării contractului de credit, ca efect al operaţiunilor societate intervenite la nivelul creditorului iniţial, contractul de credit a fost preluat de contestatoare-XXX având calitatea de creditor curent al lor şi în aceste condiţii, în temeiul prevederilor Legii nr. 77/2016 astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 52/2020, au arătat intimaţii că au comunicat contestatoarei Notificarea nr. 110196 din data de 29.01.2024, prin intermediul căreia au solicitat în mod expres reechilibrarea obligaţiilor de plată datorate în temeiul contractului de credit.

Au arătat intimaţii că notificarea prevăzută de art 5 din Legea nr. 77/2016 îndeplineşte condiţiile de formă şi de transmitere , notificarea contestată fiind redactată şi transmisă prin avocat, la sediul creditorului-reclamant, în cuprinsul notificării fiind menţionate două date de convocare, stabilite în interiorul intervalului de zile impus de lege, fiind de asemenea indicat sediul notarului public la care urmează să se prezinte părţile în vederea încheierii actului de dare în plată, notificarea detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum au fost reglementate de art. 4 din Legea nr. 77/2016.

Pe cale de consecinţă, lipsa anexării dovezilor la notificare nu echivalează cu o lipsă a condiţiilor de formă, o pretinsă omisiune în îndeplinirea condiţiilor de la art. 4 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 77/2016, urmând a fi dovedită de reclamantă în cadrul prezentului litigiu.

Au susţinut intimaţii că Notificarea contestată întruneşte condiţiile de admisibilitate impuse de art. 4 din Legea 77120163 , astfel cum au detaliat şi în cuprinsul acesteia, respectiv:

a)..Referitor la condiţia stipulată la art. 4 alineatul 1 litera a: ei, deţinem calitatea de consumatori, în sensul definiţiei prevăzute în Ordonanţa Guvemului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aspect ce rezultă din contractul de credit ce a fost încheiat de către subsemnaţi, în calitate de persoane fizice ce au actionat în afara oricărei activităţi profesionate, comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, iar XXX este creditor, în conformitate cu prevederile art.l din legea 7712016.

b).

Cuantumul sumei împrumutate prin Contractul de credit este de 50.000 CHF si reprezinta echivalentul a 31.336 Euro, suma calculată prin raportare la cursul de schimb CHF/RON şi RON/EUR publicat de către Banca Naţională a României şi valabil în ziua încheierii contractului de credit, sumă ce nu depăşeşte plafonul instituit prin art. 4 alin.l litera b) din Legea 7712016 (250.000 euro).

c). Referitor la conditia impusa de lit. c) a art. 4 alin.l din Legea 77/2016, aceasta conditie este indeplinita, dat fiind ca restituirea creditului este garantata cu Imobilul ce are destinatia de locuinţă — teza finala a textului legal precizat.

Au arătat intimaţii că din considerente de celeritate, pentru dovedirea destinaţiei de locuinţă în înţelesul Legii 114/1996, anexează prezentei următoarele înscrisuri: extras O.N.R.C; certificat de atestare fiscală; extras de carte funciară; poliţă de asigurare imobil; contract de garantie reală imobiliară; cazierele judiciare ale tuturor părţilor din contractul de credit

Au mai arătat că nu au fost condamnati printr-o hotarâre definitiva pentru infractiuni in legătură cu creditul care face obiectul prezentei notificări, fiind îndeplinită si condiţia prevăzută de lit. d) a art. 4 alin. 1 din Legea 77/2016, precum şi condiţia privind impreviziunea conform art. 4 alin. 1 lit e) din Legea 7712016 corob. cu alin. 1 1 litera a) a aceluiasi articol, respectiv „pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52, 6% fată de data încheierii contractului de credit. în vederea calculării procentului de 52, 6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naiională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Natională a României la data încheierii contractului de credit;” dupa cum urmează a se constata.

Astfel, la data transmiterii Notificării contestate, cursul CHF/RON publicat de Banca Naţională a României era de 5,3370 lei11 CHF (29.01.2024) iar la data contractării creditului, cursul era de 2,2936 tei 1 CHF (23.09.2008), ceea ce presupune o creştere de peste 100% faţă de valoarea iniţială (respectiv o crestere de 132 %), creştere care s-a menţinut şi în cele 6 luni anterioare transmiterii notificării, conform textului de lege.

Cu privire la pretinsa adaptare (reechilibrare) a contractului în raport de restituirea sumei de 13.852,25 CHF către ei, intimaţii au arătat că această împrejurare s-a datorat ca urmare a demersurilor litigioase intentate de ei şi prin care s-a dispus înlăturarea clauzelor abuzive privind sumele achitate cu titlu de comision de risc/administrare, obţinându-se astfel restituirea sumelor încasate abuziv de Bancă in temeiul clauzelor constatate ca nule absolut.

In ceea ce priveste restituirea sumei de 11.188 lei, la care s-a adăugat suma de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ca efect al nulităţii absolute a anumitor clauze, au atras atenţia că aceste sume de bani nu au fost restituite în urma încheierii unui act adiţional de restructurare ce viza o redimensionare a capitalului sau in mod voluntar banca in vederea reechilibrarii Contractului si compensarii riscului valutar, ci au fost restituite in urma executarii voluntare a unei hotarari iudecatoresti..(sentinţa comercială nr. xxx din 21.01.2011 pronunţată în dosarul nr. xxx/2010 de Judecătoria xxx, hotărâre pe care o anexăm prezentei).

Au făcut precizarea că alte sume in afara celor mai sus referite nu au fost restituite.

In dosarul nr. 31 115/215/2010, ce a vizat caracterul abuziv al clauzelor contractuale, instanţa a verificat conditiile impuse de art. 1 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea 193/20005 prin raportare la conditiile existente la momentul inchierii Contractului de credit, respectiv a verificat existenta dezechilibrului semnificativ in defavoarea consumatorului prin raportare la încheierea Contractului, fără a analiza evolutia ulterioara a acestuia.

Mai mult decât atât, desi instanta a considerat abuzivă si clauza referitoare la ..majorarea nejustificată a ratei dobânzii curente", prin dispozitivul sentinţei comerciale nr. 1056 din 21.01.2011. instanţa a dispus doar restituirea sumei încasate drept comision de risc, în cuantum de 11.188 lei, având în vedere dispozitiile art. 36 din OUG NR. 50/2010.

Astfel institutia nulitatii absolute (sanctiunea clauzelor abuzive) presupune verificarea respectarii conditiilor cerute de lege la momentul incheierii Contractului, altfel spus pentru ca o clauza sa fie abuziva/nula absolut este necesar ca ea sa creeze dezechilbru intre obligatiile partilor încă de la momentul incheierii actului iuridic (anul 2008 in cauza).

Au mai învederat intimaţii că pe de alta parte, institutia impreviziunii presupune incheierea valabila a Contractului (nefiind afectat de o potentiala cauza de nulitate) si intervenirea dezechilibrului pe parcursul executarii sale.

In alte cuvinte, in cazul impreviziunii, initial contractual a fost echilibrat, dar dezechilibrul a intervenit ulterior încheierii sale, pe masura executarii obligatiilor succesive.

In ceea ce priveste restituirea sumei de 11.188 lei, ca efect al nutitatii absolute al clauzei privitoare la comisioane, a atras atenţia intimaţii că această sumă de bani nu a fost restituită in urma incheierii unui act aditional de restructurare ce viza o redimensionare a capitatului sau in mod voluntar banca in vederea reechilibrarii Contractului si compensarii riscului valutar, ci au fost restituite in urma executarii voluntare a unei hotarari iudecatoresti.

Restituirea sumelor de bani incasate in temeiul clauzelor abuzive, ca efect al repunerii partilor in situatia anterioara (nulitate absoluta) nu reprezintă o negociere intre părţi, astfel că, pe cale de consecinţă, criticile reclamantei in sensul ca „banca a fost si este in continuare deschisa la negociere" nu pot fi primite întrucât sumele au fost restituite ca efect al litigiului sus-mentionat.

In ceea ce priveşte prezumtia absolută de impreviziune, au arătat intimaţii că dispozitiile art. 4 alin. 13 coroborate cu alin. 3 al aceluiasi articol din Legea 77/2016 instituie o prezumtie absoluta de impreviziune in favoarea consumatorului care formuleaza o notificare in conditiile art. 5 din actul normativ precitat, prin urmare, sub aspectul verificarii conditiei privind impreviziunea (ce presupune atat o conditie obiectiva, cat si o conditie subiectiva), solicită ca sub aspect probator instanţa să facă aplicarea art. 327-328 C.pr.civ. cu trimitere la textele legale sus-invocate.

Au arătat intimaţii că în masura in care, au dovedit depăsirea pragului de 52,6% prcvazut de Legea darii in plata, prin raportare la: (a) cursul publicat de Banca Natională a României la data transmiterii notificării de plată si (b) cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit — înscrisuri anexate apreciază că au făcut dovada faptului cunoscut, conex si vecin - ce atrage incidenta acestei prezumtii legale.

Mai mult, au arătat intimaţii că se regăsesc in ipoteza unei prezumtii legale absolute, ce nu poate fi înlăturată prin proba contrara, reclamanta va putea (are sarcina probei) administra doar probe ce vizează omisiunea îndeplinirii primelor patru condiţii de admisibilitate, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) din lege.

Totodata, intimaţii au solicitat respingerea ca neîntemeiate a susţinerilor reclamantei in sensul ca „pentru a opera prezumtia absoluta de imprevizune consideră necesar ca debitorul sa analizeze si sa detalieze dacă în speţa de faţă sunt îndeplinite cumulativ cele doua prevederi instituite de art. 4 alin. 11" dat fiind ca este evident ca cele doua cazuri de impreviziune sunt prevazute in mod alternativ.

Au mai învederat intimaţii că legiuitorul a urmărit consacrarea legislativa a doua cazuri alternative de impreviziune, neputând fi considerat ca cele doua ipoteze la literele a) si b) ale art. 4 alin. 1 din Legea 77/2016 ar trebui îndeplinite cumulativ, o atare interpretare ar atrage inaplicabilitatea modificărilor aduse prin Legea 52/2020.

Reconvenţional, intimaţii au solicitat ca efect al constatării intervenirii impreviziunii, în considerarea parag. 98, 122 din Decizia 623/2016, parag. 44-49 din Decizia 62/2017 si parag. 66-77 şi 79 din Decizia 43112021, coroborate cu dispozitiile art. 4 alin. 4 din Legea 7712016 modif. prin Legea 52/2020, ca instanţa să dispună în sensul înlăturării dezechilibrului contractual, survenit, începând cu data transmiterii notificării (29.01.2024) prin:

Solutia 1

Stabilizarea pentru viitor a cursului de schimb la care se vor face platile datorate in baza Contractului de credit Ia un curs de 2,7523 LEI I ICHF (curs ce reprezintă cursul din data acordării plus 20%), fara a putea fi depasit un curs maxim de 3,500 LEI I ICHF (curs ce reprezintă cursul din data acordării plus 52,6%).

In aceasta ipoteza, soldul curent de 24.456,95 CHF ar reprezenta echivalentul a 67.312 lei raportat la cursul propus 2,7523 lei/lCHF (curs initial + 20%), respectiv echivalentul sumei de 85.599 Iei, raportat la cursul maxim de 3,500 Iei/ 1 chf (curs initial + 52,6%), datorându-se in continuare cu titlu de principal o suma semnificativa, la care se va adăuga si componenta de dobândă;

Solutia 2

Indexarea în lei a tuturor debitelor ce decurg din Contractul de credit cu aplicarea unei reduceri de sold de 45% asupra acestora.

In aceasta ipoteza, soldul curent de 24.456,95 CHF s-ar reduce la 13.451 CHF, ce reprezinta echivalentul a 70.849 lei raportat la cursul zilei (5,2672 lei/l CHF), datorându-se in continuare cu titlu de principal o semnificativa, la care se vor adăuga si accesoriile;

Sub aspectul celor două soluţii mai sus referite, prin implementarea uneia dinte cele două variante de adaptare a contractului de credit, intimaţii reclamanţi ar datora in continuare o suma apropiată celei creditate initial (114.680 lei), respectiv aprox. 67.312 Iei, in cazul solutiei 1 si aprox. 70.849 lei in cazul solutiei 2, cu consecinte si fata de reducerea ratei lunare la un cuantum ce poate fi suportat de către aceştia.

Au arătat intimaţii că prin acceptarea acestor propuneri, s-ar obtine o reala si efectiva reechilibrare a Contractului de credit, fiind respectat si principiul impus de parag. 98 din Decizia CCR 623/2016, ce prevede ca in stabilirea echilibrului contractual este necesar a fi analiza riscul deja materializat in Contract, respectiv sa fie analizat impactul fluctuaţiei cursului valutar in perioada 2008 — 2022 asupra obligatiilor contractuale ale debitorilor.

Cele două solutii conduc la obtinerea unor sume relativ similare, fiind diferite sub aspectul implementării.

De asemenea, au apreciat că prezintă relevanţă în stabilirea remediului judiciar optim si analiza manifestării riscului valutar pana in prezent, după cum urmează:

Cursul valabil la data contractarii creditului (23.09.2008) era de 2,2936 lei /1 CHF, astfel încât prin raportare la acest curs, pragul de 52,6% a fost depasit la momentul la care Francul Elvetian a depasit valoarea de 3,50 lei / 1 CHF (in anul 2011).

Prin urmare, toate ratele achitate de catre ei, intimaţii ulterior depasirii acestei valori, respectiv pe parcursul ultimilor 13 ani (201 1-2024), au fost achitate in conditii de onerozitate excesiva, respectiv in conditii de impreviziune.

In sustinerea si dovedirea celor invederate prin intampinare si cererea reconventionala, au solicitat încuviinţarea şi administrarea următoarelor probe: înscrisuri, cele anexate prezentei si cele a căror necesitate va reieşi din dezbateri, orice alte probe a căror necesitate va reieşi pe parcurs sau din dezbateri.

In concluzie, intimaţii au solicitat: respingerea contestatiei formulate de catre creditoarea-reclamanta ca neîntemeiată, dat fiind ca notificarea contestata întruneşte conditiile impuse de lege, cu consecinţa admiterii cererii reconvenţionale si pronuntarea unui remediu judiciar constând in adaptarea Contractului de credit conform celor solicitate de ei sau într-o altă formă agreată de instanţa de judecată, aptă să înlăture dezechilibrul contractual, începând cu data transmiterii notificării (29.01.2024), precum şi obligarea reclamantei-contestatoare la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, in conditiile art. 453 C.pr.civ.

Au anexat în scop doveditor următoarele înscrisuri: împuternicire avocaţială (in original); extras cu privire la cursul de schimb Leu/CHF publicat de BNR, valabil la data incheierii Contractului de credit 23.09.2008; extras cu privire la cursul de schimb Leu/CHF publicat de BNR, valabil la data transmiterii notificarii 29.01.2024; Certificate de cazier judiciar intimaţi; extras O.N.R.C; certificat de atestare fiscală; extras de carte funciară; poliţă de asigurare imobil; contract de garanţie reală imobiliară; scadentare; oferta indicativă de conversie credit din 29.01.2024, sentinţa nr. xxx din 21.01.201 1 pronunţată în dosarul nrxxx/2010.

În temeiul art. 223 NCPC, au solicitat judecarea prezentei cauze şi în lipsa părţilor.

Prin rezoluţia din 04.03.2024, s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 12.06.2024, cu citarea părţilor.

Contestatoarea, XXX a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a susţinerilor intimaţilor, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată(cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară Notificării nr. 110196/29.01.2024, anularea cererii reconvenţionale ca netimbrată, respingerea cererii reconvenţionale ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu obligarea la cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei.

Cu privire la cererea reconventionala a invocat:

- exceptia netimbrarii cererii reconventionale si anularea ca netimbrată a acesteia;

- exceptia inadmisibilitatii cererii de echilibrare a contractului, in subsidiar, solicită respingerea acesteia.

A arătat contestatoarea că cererea de reechilibrare este netimbrată şi inadmisibilă.

In preambul, a arătat contestatoarea că aşa zisa notificare de dare în plată nu este o notificare de dare în plată şi nu a existat niciodată intenţia de dare în plată, aşa cum rezultă din încheierile de certificare nr. 32/13.03.2024 şi 20.03.2024 încheiate de notarul public XXI, iar intimaţii se folosesc de legea dării în plată încercând ( fără a exista nici cea mai mică intenţie de dare în plată) să eludeze taxele de timbru şi principiul nominalismului monetar.

In notificarea de dare in plata, reclamantii recoventionali au afirmat că o convoacă în vederea încheierii actului translativ de proprietate, însă această afirmaţie este contrazisă de atitudinea inţimaţilor atât in fata notarului cat si in cadrul prezentului dosar, deoarece au refuzat încheierea actului de dare în plată (reclamanţii reconvenţionali nu s-au prezentat la notariat aşa cum se poate observa din încheierile de certificare nr. 32/13.03.2024 si 20.03.2024 încheiate de NP XXI).

A mai susţinut că art. 3 din.

Legea 77/2016 (pe care îl inserează) prevede clar situatia derogatorie de la dreptul comun care se aplică doar pentru darea in plata (per a contrario, orice alta solicitare poate avea ca si temei de drept doar dreptul comun), că o creştere a cursului de schimb valutar de la data contractării/data reaşezării soldului creditului (in speţă), pana la data comunicării notificării de dare în plată de pana la 52,6% este admisa chiar de legea speciala 77/2016 (reprezintă risc inerent) si doar creşterea ce depaşeşte procentul de 62.6% reprezintă riscul supraadaugat care, ipotetic, in cazul unei negocieri între părţi ar putea fi luat în discuţie.

Fată de faptul ca la 24.02.2011 a fost restituita in contul curent al clientului suma de 3-544,26 CHF (reprezentând comisionul de risc, conform extrasului de cont anexat), iar soldul a fost astfel reaşezat, precum si faţă de ofertele clare şi ferme ce au fost făcute de bancă încă din anul 2015, reluate in 2024 (contrar afirmatiilor reclamantilor reconvenţionali), a învederat contestatoarea că riscul supraadăugat s-ar putea analiza doar dacă a intervenit după aceste momente.

A mai arătat contestatoarea că dacă s-ar admite îngheţarea francului la o anumită valoare, ar însemna că nu se restituie întreaga sumă împrumutată.

A susţinut că o asemenea modificare a contractului, ar mai conduce şi la situaţia absurdă în care, dacă clientul intră la restanţă, creditorul este obligat să suporte şi culpa acestuia în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, şi să îi achite şi diferenţa de curs valutar pentru penalităţile de întârziere, că această situaţie este nelegală, fiind contrară şi codului civil şi se ajunge în situaţia că din creditor, banca să fie transformată în debitor, care să suporte şi partea din reaua-credinţă a împrumutatului.

Intrucât nu există intenţie de dare în plată, instanţei nu îi este conferit dreptul de a schimba contractul de credit şi mai ales cu privire la clauzele esenţiale, ce ţin chiar de obiectul contractului, iar Legea 77/2016 reprezintă o situaţie derogatorie de la dreptul comun în materia dării în plată, şi pe cale de consecinţă, trebuie interpretată în mod restrictiv.

A mai arătat contestatoarea că instanţa nu poate interveni în contractul de credit şi să modifice clauzele contractuale, să schimbe chiar obiectul contractului, fie că este vorba de modificarea monedei, fie că este vorba despre stabilirea unui curs valutar la care să se raporteze pentru rambursarea creditului, cu atât mai puţin să aprobe reduceri de sold fără temei legal, în susţinere făcând referire la CJUE în cauza C-566/21, Ordonanţa pronunţată la data de 07.12.2022, pct 16 şi pct 17, pe care le-a redat.

A mai susţinut contestatoarea că transmiterea dreptului de proprietate este tocmai scopul Legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

A apreciat că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii, iar aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect, fără niciun dubiu, un transfer de proprietate.

În acest sens, art. 4 din lege prevede expres că îndeplinirea condiţiilor reglementate este analizată pentru stingerea creanţei izvorâtă dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată, actul normativ stabilind două demersuri judiciare ce pot fi utilizate de către părţile contractului de credit, respectiv contestaţia creditorului cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate (art. 7) şi cererea debitorului ca instanta să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor (art. 8).

A susţinut contestatoarea că din atitudinea debitorilor rezultă explicit că debitorii nu doresc predarea imobilului, ci solicită exclusiv reechilibrarea prestaţiilor, chiar dacă se invocă dispoziţiile legii nr. 77/2016, astfel cum au fost modificate prin legea nr. 52/2020.

Având în vedere faptul că aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, efect pe care debitorii nu îl doresc, reechilibrarea prestaţiilor din contract ca urmare a unei posibile interveniri a impreviziunii nu poate avea loc în procedurile reglementate de legea dării în plată, motiv pentru care nu se mai impune a fi analizate şi condiţiile specifice teoriei impreviziunii, astfel cum au fost acestea detaliate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016.

A mai arătat contestatoarea că instanţa de judecată se poate pronunţa numai între cele două limite: legea părţilor şi norma de drept pozitiv, or debitorul în niciun moment nu a dorit ca demersul sau juridic să vizeze un transfer de proprietate, ci doar o reechilibrare a prestaţiilor care trebuie soluţionată în condiţiile dreptului comun, iar nu în cadrul legal reglementat de Legea nr. 77/2016.

Singurul remediu incident, atunci când debitorii nu urmăresc darea în plată a imobilului pentru stingerea creanţei izvorâte dintr-un contract de credit şi nici pronunţarea unei hotărâri în vederea transmiterii dreptul de proprietate, îl constituie o acţiune în justiţie întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, cu timbrajul cererii in consecinţă.

A învederat că norma de la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată, instituie principiul salvării contractului de credit, consacrând astfel necesitatea negocierii contractuale în vederea adaptării sale noilor realităţi economice, înainte de încetarea contractului de credit prin dare în plată.

Cu toate acestea, Legea nr. 77/2016 nu instituie un mecanism specific pe care părţile sau instanţa să îl aibă la dispoziţie în vedere negocierii contractului.

Contestatoarea a solicitat să se observe că intimaţii au urmat procedura specifică dării în plată propriu-zise pentru obligarea Băncii la adaptarea contractului în sensul împărţirii riscului valutar între părţile contractante dar, tot ce au propus este netemeinic si nelegal si nu ar face decât să destabilizeze contractul de credit.

A mai arătat că reclamantii reconventionali/intimatii au refuzat oferta băncii de conversie si reducere de sold de 22,5%, că doresc să-şi menţină dobânda scăzută de la creditele in valută, că prezintă 2 variante nelegale de reechilibrare fără a exista in fapt nici o intentie de dare în plată, că solicită o îngheţare de curs (contrara principiului nominalismului), că solicită o reducere de sold excesivă de 40%.

In concluzie, pentru toate aceste motive de fapt şi de drept prezentate mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată (cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară notificării), anularea cererii reconventionale ca netimbrată, respingerea ca inadmisibilă, iar in subsidiar ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

In drept: întampinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 si următoarele din Codul de procedură civilă si alte dispozitii la care a făcut referire.

În probatoriu, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, şi orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

În temeiul disp. art. 223, alin. 3 C. proc. civ., intimata a solicitat judecarea şi în lipsa părţilor.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii formulării cererii reconvenţionale, excepţie invocată de contestatoarea XXX SA., instanţa reţine că potrivit art. 209 Cod pr.

Civ., (1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională. (2) În cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi. (3) Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. (4) Cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. (5) Cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare.

Dispoziţiile art. 201 se aplică în mod corespunzător.

Analizând cererea reconvenţională formulată de intimaţi, instanţa reţine că aceasta întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, pretenţiile formulate pe această cale fiind în legătură cu cererea contestatoarei, şi nu există nicio dispoziţie legală care să interzică formularea unei cereri reconvenţionale în prezenta cauză.

De asemenea, celelalte motive de inadmisibilitate invocate de contestatoare sunt în realitate motive de fond, care vor fi analizate mai jos.

Prin urmare, instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii formulării cererii reconvenţionale, excepţie invocată de contestatoarea XXX SA.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că între RRR S.A. (actualmente XXX SA.), în calitate de creditor, şi intimaţii-reclamanţi ZZ şi WW, în calitate de împrumutaţi, s-a încheiat contractul de credit nr. xxx din data de 23.09.2008, prin care s-a acordat intimaţilor un credit în cuantum de 50.000 CHF, creditul fiind garantat cu ipotecă asupra imobilului situat în xxx, intabulat în cartea funciară nr. xxx.

La data de 29.01.2024, intimaţii au transmis către contestatoare o notificare prin care i-au solicitat acesteia să procedeze la reechilibrarea contractului de credit, prin renegocierea clauzelor contractuale aferente contractului de credit încheiat între părţi, astfel încât riscul izvorât din contract decurgând din hipervalorizarea CHF să fie suportat de ambele părţi şi nu exclusiv de către aceştia.

Totodată, în cuprinsul acestei notificări s-a arătat că, în cazul în care nu se va da curs solicitării privind adaptarea contractului încheiat între părţi, intimaţii-reclamanţi înţeleg să invite contestatoarea-pârâtă la sediul unui notar public în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care să se stingă orice datorie a acestora, în acest sens indicând două date diferite şi un interval orar.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite: (1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. e) este îndeplinită condiţia privind impreviziunea. (11) Reprezintă impreviziune: a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit.

În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit; b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. (12) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menţinerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (11) lit. a) şi b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. (13) Prezumţiile prevăzute la alin. (11) au caracter absolut.

Creditorul care formulează contestaţie, conform art. 7, are obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d). (2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului. (3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condiţiile art. 5 sau art. 8, alin. (5). (4) Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare.

Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale.

De asemenea, conform art. 5 din Legea nr. 77/2016: (1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. (3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere şi nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunţarea la notificarea de dare în plată şi părţile vor fi repuse de drept în situaţia anterioară. (31) Pe perioada notificării, precum şi pe perioada soluţionării cererilor prevăzute la art. 7 şi 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanţi sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din iniţiativa creditorului sau a unei autorităţi centrale sau locale.

Dispoziţiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător şi persoanelor şi procedurilor la care se referă art. 6 şi, respectiv, art. 8 alin. (5). (4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată. (5) Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.

Cu titlu prealabil, instanţa constată faptul că prezenta contestaţie a fost formulată în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 77/2016, notificarea fiind comunicată contestatoarei-intimate la data de 29.01.2024, iar prezenta contestaţie fiind expediată la data de 08.02.2024.

În ceea ce priveşte condiţiile de formă ale notificării formulate de către intimaţii-reclamanţi, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, notificarea în cauză a fost transmisă prin intermediul unui avocat, prin notificare contestatoarea-pârâtă fiind informată de faptul că intimaţii-reclamanţi înţeleg să solicite adaptarea contractului de credit încheiat între părţi, în subsidiar solicitând darea în plată a imobilului cu privire la care s-a constituit un drept de ipotecă în favoarea contestatoarei-pârâte.

Nu se poate reţine argumentul contestatoarei în sensul că manifestarea de voinţă a intimaţilor este una echivocă, având în vedere că aceştia i-au adresat creditoarei o invitaţie fermă de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului translativ de proprietate.

Împrejurarea că notificarea cuprinde şi o solicitare de adaptare a contractului nu poate duce la o altă concluzie.

De asemenea, a fost indicat şi un interval orar, în două zile diferite, prima zi de convocare fiind stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 77/2016, pentru ca reprezentantul legal sau convenţional al contestatoarei-pârâte să se prezinte la un notar public ales de către intimata-reclamantă pentru a încheia actul translativ de proprietate, în cazul în care nu va avea loc o adaptare a contractului în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei potrivit căreia intimaţii nu s-au prezentat la notar în zilele menţionate în notificare, instanţa reţine că, potrivit încheierilor notarului public depuse la dosar, la ambele convocări a fost prezent avocatul ales al intimaţilor, în calitate de reprezentant convenţional al acestora, nefiind necesară prezenţa personală a intimaţilor.

Totodată, în cuprinsul notificării au fost detaliate şi condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, nicio dispoziţie legală neimpunând intimaţilor-reclamanţi să ataşeze notificării înscrisuri originale prin care să dovedească îndeplinirea condiţiilor menţionate anterior.

Din cuprinsul art. 5 alin. 1 teza finală din Legea nr. 77/2016 rezultă în mod clar că debitorul trebuie doar să detalieze în cuprinsul notificării condiţiile de admisibilitate a cererii, cerinţă care a fost respectată în cauză, nu şi să anexeze dovezi în acest sens.

Acest articol se coroborează, de altfel, şi cu prevederile art. 4 alin. 1^3, care instituie în sarcina creditorului care formulează contestaţie, conform art. 7, obligaţia de a dovedi omisiunea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată prevăzute la alin. 1 lit. a-d.

Procedând la verificarea condiţiilor impuse de art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite în mod cumulativ.

Astfel instanţa reţine că în ceea ce priveşte calitatea cerută părţilor de art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 77/2016, atât intimaţii-reclamanţi, care au acţionat în calitate de consumatori, conform art. 2, alin. (1) din Legea nr. 193/2000, cât şi contestatoarea-pârâtă, instituţie de credit bancară, se încadrează în categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

Totodată, cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării creditului, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 de euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit, în speţă împrumutul acordat fiind în cuantum de 50.000 CHF.

Cu privire la condiţia impusă de art. 4, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 77/2016, instanţa apreciază că şi aceasta este îndeplinită, întrucât creditul contractat a fost garantat cu ipotecă asupra imobilului imobil situat în xxx, intabulat în cartea funciară nr. xxx, imobil cu destinaţia de locuinţă, şi care nu deserveşte activităţii vreunui profesionist, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimaţi.

Totodată, instanţa reţine şi îndeplinirea condiţiei vizând inexistenţa vreunei condamnări a intimaţilor-reclamanţi printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul acordat, astfel cum reiese din fişele de cazier judiciar aflate la dosar.

În ceea ce priveşte condiţia intervenirii impreviziunii, instanţa reţine că potrivit art. 4, alin. (3) din Legea nr. 77/2016: Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condiţiile art. 5 sau art. 8, alin. (5).

Instanţa apreciază, contrar susţinerilor contestatoarei, că această condiţie este îndeplinită.

Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 4 alin. 1 ind.1 din Legea 77/2016, instanţa reţine că legiuitorul a înţeles să reglementeze două prezumţii absolute de impreviziune, respectiv ipoteza de la litera a) incidentă atunci când pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit şi ipoteza de la litera b) incidentă în situaţia în care, pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, în cazul ambelor ipoteze fiind necesar ca pragul valoric indicat de legiuitor să fie menţinut în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.

Existenţa a două cazuri distincte de impreviziune este confirmată şi de considerentele reţinute de Curtea Constituţională în cadrul Deciziei nr. 431/2021.

Instanţa subliniază că Decizia CCR nr. 431/2021 nu lasă loc de interpretare instanţelor de judecată, acestea fiind obligate prin lege să considere automat că există impreviziune atunci când creşte cursul valutar în cuantumul specificat, sens în care este relevant în special paragraful 62: „Raportat la criticile de neconstituţionalitate ce privesc faptul că instanţele naţionale s-au pronunţat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuaţiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea observă că, potrivit noului cadru normativ, fluctuaţiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune, astfel că instanţele judecătoreşti nu mai au competenţa de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuaţia valutară poate fi calificată drept impreviziune.

Întrucât legea a reglementat, pe calea unei definiţii legale, o prezumţie absolută de impreviziune, instanţa judecătorească trebuie să o aplice în consecinţă.”

Instanţa constată faptul că este incident cazul prevăzut de art. 4 alin. 1 ind. 1 lit. a din Legea nr. 77/2016, întrucât cursul valutar a înregistrat la data formulării notificării (la data de 29.01.2024 cursul BNR era 5.3370 lei/CHF) o creştere cu peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit (la data de 23.09.2008 cursul BNR era 2.2936 lei/ CHF).

Totodată, această creştere s-a menţinut în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, prin raportare la data transmiterii notificării.

În consecinţă, instanţa reţine că atât timp cât intimaţii au făcut dovada incidenţei cazului prevăzut la art. 4 alin. 1 ind. 1 lit. a din Legea 77/2016, existenţa impreviziunii se prezumă în mod absolut, nefiind necesară dovedirea altor împrejurări cum ar fi caracterul excesiv de oneros al executării prin raportare la veniturile şi cheltuielile curente ale intimaţilor ori existenţa unei schimbări excepţionale a împrejurărilor de natură să facă executarea obligaţiei de către debitor vădit injustă.

Instanţa constată că tocmai aceste elemente au fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea prezumţiei absolute de impreviziune, respectiv existenţa unei fluctuaţii majore de curs valutar a monedei creditului, de o anumită consistenţă astfel încât să nu fi putut face obiectul unei previzionări de către niciuna dintre părţi, care să aibă o anumită consistenţă în timp şi să reflecte o dezechilibrare majoră a prestaţiilor părţilor, cu consecinţa antrenării unei obligaţii mult prea oneroase în sarcina uneia dintre părţile contractante.

Astfel, având în vedere că prezumţia are un caracter absolut şi s-a dovedit de către intimaţi incidenţa acesteia, contestatoarea nu mai poate face dovada contrară.

Aşadar, raportat la ansamblul argumentelor expuse, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile Legii 77/2016 ale notificării formulate de către intimaţi.

Ca atare, pentru considerentele anterior expuse, instanţa va constata îndeplinirea tuturor condiţiilor legale prevăzute de Legea nr. 77/2016 în privinţa notificării transmise băncii de către intimaţii-reclamanţii şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către contestatoare, ca neîntemeiată, inclusiv sub aspectul solicitării privind cheltuielile de judecată.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată în cauză, constatând intervenită impreviziunea în contractul încheiat între părţi, în temeiul art. 4, alin. (4) din Legea nr. 77/2016, cu modificările şi completările ulterioare şi având în vedere considerentul nr. 55 din Decizia CCR nr. 432/2021, instanţa urmează să stabilească dacă executarea contractului încheiat între părţi a devenit excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor derivând din chiar prevederile sale, astfel încât acesta şi-a pierdut utilitatea socială ori dacă, dimpotrivă, se poate dispune adaptarea contractului de credit.

Din întreaga formulare a cererii reconvenţionale, dar şi din probele administrate în cauză de debitori rezultă că, în cauză, riscul supraadăugat este reprezentat de creşterea cursului valutar CHF în raport cu moneda naţională.

Constatând perturbarea echilibrului contractual în defavoarea intimaţilor, instanţa apreciază că remediul potrivit pentru restabilirea acestui echilibru este acela de adaptare a contractului, părţile având posibilitatea continuării executării contractului de credit prin raportare la prestaţiile la care s-au obligat.

Instanţa apreciază că se impune cu prioritate adaptarea contractului, astfel cum de altfel s-a şi solicitat, încetarea acestuia putând fi dispusă numai ca ultimo ratio, în măsura în care nu ar fi posibilă adaptarea contractului ori aceasta nu ar fi în măsură să reprezinte o soluţie adecvată şi suficientă pentru înlăturarea dezechilibrului contractual.

Adaptarea contractului se poate realiza doar pentru viitor, începând cu data înregistrării notificării şi nu produce efecte retroactive, iar riscul supraadăugat trebuie să fie suportat de ambele părţi contractuale în baza principiului echităţii, dar şi prin raportare la raţiunea instituţiei impreviziunii.

De asemenea, adaptarea contractului în urma intervenirii unui eveniment excepţional nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul iniţial al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părţi la acelaşi moment, întrucât în acest caz s-ar produce un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul creditorului, acesta fiind ţinut să suporte întregul risc aferent hipervalorizării francului elveţian.

În consecinţă, instanţa apreciază că remediul potrivit pentru restabilirea acestui echilibru este acela de adaptare a contractului, părţile având posibilitatea continuării executării contractului de credit prin raportare la prestaţiile la care s-au obligat.

În acest sens, instanţa va avea în vedere adaptarea tuturor debitelor ce decurg din contractul de credit incheiat în moneda CHF, dar nu în sensul solicitat de intimaţi, respectiv stabilizarea pentru viitor a cursului de schimb la care se vor face plăţile datorate în baza contractului de credit la un curs care reprezintă cursul din data acordării plus 20%, fără a se depăşi un curs maxim de 3.500 lei/CHF, ci în sensul în care cursul de schimb valutar pentru 1 CHF se va calcula ca medie aritmetică între cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit (la data de 23.09.2008 cursul BNR era 2.2936 lei/ CHF) şi cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României la data fiecărei plăţi, fără ca noul curs de schimb valutar obţinut să înregistreze o creştere de peste 52,6% faţă de cursul existent la data încheierii contractului de credit.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că procentul de 52,6% este nivelul de la care legiuitorul a prezumat absolut impreviziunea în contract, această modalitate de calcul fiind în măsură să restabilească pentru viitor echilibrul contractual, reconfigurând prestaţiile părţilor fără o ingerinţă de natură a afecta excesiv relaţiile contractuale.

Totodată, adaptarea contractului în această manieră respectă exigenţa ca riscul supraadăugat constând în creşterea cursului valutar al monedei creditului să fie suportat împreună de debitori şi de creditor.

Pe de altă parte, instanţa va respinge cererea intimaţilor-reclamanţi în sensul de a se dispune indexarea în lei a tuturor debitelor de decurg din contractul de credit cu aplicarea unei reduceri de sold de 45% asupra acestora, întrucât o asemenea soluţie se îndepărtează de însăşi raţiunea impreviziunii, care vizează o reamenajare contractuală echitabilă a riscului contractual.

Altfel spus, prevederile Legii nr. 77/2016 nu pot fi nicidecum deturnate în sensul de a transfera riscul contractual exclusiv în sarcina creditorului.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională formulată de către intimaţii-reclamanţi ZZ şi WW în contradictoriu cu contestatoarea XXX SA.

Va dispune adaptarea contractului de credit nr. 0162188 din data de 23.09.2008, în sensul că de la data comunicării notificării, 29.01.2024 şi până la data rambursării integrale a creditului, toate debitele ce decurg din contractul de credit încheiat în moneda CHF se vor calcula prin raportare la un curs de schimb valutar pentru 1 CHF egal cu media aritmetică dintre cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit, 23.09.2008, (1 CHF = 2.2936 lei) şi cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României la data fiecărei plăţi, fără ca noul curs de schimb valutar obţinut să înregistreze o creştere de peste 52,6% faţă de cursul existent la data încheierii contractului de credit.

Va lua act de împrejurarea că intimaţii nu au efectuat cheltuieli de judecată.