Sentință civilă nr. 450 din 09.05.2024

Cod ECLI ECLI:RO:JDFIL:2024:001.000450 - ordonanţă de plată -

Dosar nr. 10130/215/2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FILIAŞI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 450/2024

Şedinţa publică de la 09 Mai 2024

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: Elena Carmen Haţegan

Grefier: Marius Bogdan Tîrşogoiu

.x.x.x.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe creditoarea VODAFONE ROMÂNIA SA şi pe debitorul CCC, având ca obiect ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1014 CPC ş.u.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează obiectul pricinii, faptul că pricina se află la primul termen de judecată, precum şi faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 411 alin.1 pct. 2 C.proc.civ.

Instanţa, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea şi stabilirea competenţei în soluţionarea pricinii şi constată că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina în temeiul art. 94 C.proc.civ. şi art. 1016 C.proc.civ.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor: art. 237 alin. 2 pct. 7) şi art. 258, ambele din Codul de procedură civilă republicat, coroborate cu prevederile art. 255 din Codul de procedură civilă republicat, încuviinţează şi administrează pentru creditoare proba cu înscrisuri şi, constatând cererea de emiterea a ordonanţei de plată în stare de judecată, o reţine spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, judeţul Dolj la data de 12.04.2023, sub nr. 10130/215/2023, creditoarea Vodafone Romania S.A. în contradictoriu cu debitorul CCC a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe de plată prin care să fie obligat acesta la plata sumei de 13.282,82 lei, compusă din: 742,16 lei reprezentând servicii prestate şi neachitate conform contractului; 8844,22 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea ratelor lunare aferente terminalului achiziţionat odată cu semnarea contractului; 524,25 lei penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi întârziere, calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate şi neachitate; 2063,2 lei penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi întârziere, calculate de la data scadenţei ultimei facturi emise până la data de 11.01.2023; penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi întârziere, calculate în continuare de la data de 11.01.2023 până la data plăţii efective; 1.108,99 lei despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat, ca urmare a rezilierii contractului survenite înainte de termen, pentru fiecare cartelă SIM dezactivată/Serviciu dezactivat, proporţionale cu beneficiile acordate clientului la încheierea contractului, precum şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că, între Vodafone România SA şi pârâtul CCC a fost încheiat contractul de prestări servicii de comunicaţii electronice, conform codului de client xxx, în temeiul căruia s-a emis mai multe facturi.

A arătat creditoarea că, plata facturilor trebuie efectuată în termen de maxim 14 zile calendaristice de data emiterii iar în cazul neachitării facturilor până la data scadenţei, clientul datorează penalităţi de 0,5 % pe zi de întârziere, calculate la contravaloarea serviciilor neachitate până la achitarea debitului restant, conform clauzelor contractuale.

Cu privire la daunele pretinse, a arătat că acestea sunt percepute pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei contractuale pentru fiecare abonament în parte iar încetarea contractelor s-a produs ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a sumelor datorate de către client fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenţia instanţei judecătoreşti şi fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi, conform clauzelor contractuale.

A precizat că debitul principal rezultă din adunarea debitelor din facturile emise, modul de calcul al acestor sume fiind detaliat în cuprinsul facturilor.

A mai arătat creditoarea că, întrucât debitoarei nu a plătit facturile, a fost somată în temeiul art. 1050 Cod civil, punându-i-se în vedere să achite debitul restant însă demersul întreprins a rămas fără rezultat.

A mai arătat creditoarea că în ceea ce priveşte creanţa din sarcina debitoarei, aceasta este certă – rezultând din facturile care au fost emise de Vodafone România pentru serviciile prestate şi acceptate de către debitor în temeiul raporturilor contractuale cât şi din contracte; lichidă – cuantumul acesteia fiind determinat prin facturile acceptate de debitoare şi exigibilă – obligaţia de plată fiind scadentă aşa cum rezultă din facturi şi clauzele contractual, creanţa reprezentând obligaţie de plată a unor sume de bani care rezultă din contract, fiind îndeplinite condiţiile art. 1014 C. proc. civ. , privind emiterea ordonanţei de plată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1516, 663 Cod Civil şi art. 154, art. 223, art. 272-273, art. 277, 453, art. 1014 – 1025 C. proc. civ.

În susţinerea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în copii certificate ca fiind conforme cu originalul contractul de prestări servicii, facturi, înştiinţare, notificare, somaţie.

Creditoarea a solicitat în temeiul art. 223 C. proc. civ. judecarea cauzei în lipsă, precum şi obligarea debitoarei, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâtul debitor nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 09.11.2023, din oficiu, instanţa, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale .

Prin sentinţa civilă nr. xxx/2023 pronunţată de Judecătoria Craiova la data de 09.11.2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.01.2024, menţinându-se acelaşi număr de dosar.

Prin rezoluţia din data de 22.01.2024 s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 09.05.2024, cu citarea părţilor.

Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri, solicitată de reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 1.021 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, pronunţându-se cu privire la cererea privind ordonanţa de plată în raport cu actele aflate la dosar.

Între debitorul CCC a fost încheiat contract de prestări servicii atribuindu-se nr. de cont client 237930454, în temeiul acestui contract fiind emise facturi neachitate de debitor în cuantum de 742,16 lei, precum şi suma de 8.844,22 lei reprezentând contravaloarea ratelor lunare aferente terminalului achiziţionat la semnarea contractului.

Natura contractuală a relaţiilor dintre părţi rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar de creditoare, elocvente în acest sens fiind facturile fiscale, care fac dovada executării contractului, prin prestarea de către SC Vodafone România SA de servicii către debitorul CCC.

Prin urmare, instanţa constată că raporturile dintre părţi sunt raporturi reglementate de dispoziţiile articolului 1.013 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora "prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege".

Conform art. 663 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, creanţa certă este aceea a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitoarei este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Astfel potrivit art. 1270 Cod civil, ce consacră principiul pacta sunt servanda, respectiv convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Instanţa reţine că între părţi s-au născut relaţii contractuale, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, având ca obiect furnizarea de servicii de telecomunicaţii Vodafone, încheiate între S.C.

VODAFONE ROMANIA S.A., în calitate de prestator de servicii, şi pârâtul CCC, în calitate de client.

În temeiul acestui contract, S.C. VODAFONE ROMANIA S.A. a emis facturi fiscale, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.

Instanţa reţine că facturile reprezintă un mijloc de probă, întrucât factura reprezintă un înscris care cuprinde elementele esenţiale ale unei operaţiuni comerciale: identitatea părţilor, cantitatea de marfă, calitatea, condiţii de livrare, preţul, etc.

În privinţa forţei probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului şi în favoarea aceluia ce o deţine, adică destinatarului.

Factura poate face însă dovada şi în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar.

În plus, instanţa consideră că facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată în accepţiunea art. 273 şi urm.

Cod de procedură civilă. care preiau prevederile art. 1176 şi urm.

Cod civil din 1864 cu precizarea că, în raporturile dintre profesionişti, potrivit doctrinei şi practicii judiciare, nu mai este necesară respectarea formalităţii multiplului exemplar sau a menţiunii „bun şi aprobat”, având în vedere experienţa profesională a comercianţilor.

Instanţa observă faptul că facturile a căror contravaloare este solicitată de către creditoare nu poartă semnătura debitoarei, însă din interpretarea sistematică a condiţiilor prevăzute de art. 1 din Ordinul MFP nr. 1077/2003, rezultă faptul că agenţii economici pot emite facturi într-un singur exemplar ce se trimite clienţilor, dacă sfera de activitate a agenţilor economici este prestarea de servicii sau livrarea bunurilor de utilitate publică, cum sunt: furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale şi a apei, canalizarea, telefonia fixă şi mobilă, transmisia de programe TV şi radio şi altele similare, iar din punct de vedere al bazei de date există posibilitatea reconstituirii în orice moment a conţinutului facturii fiscale care reflectă prestaţiile, respectiv livrările efectuate, şi implicit a veniturilor înregistrate în baza acestui document.

Prin urmare, având în vedere aceste dispoziţii reiese faptul că nu este necesară emiterea facturilor în dublu exemplar, şi nici semnarea lor de către pârât.

În consecinţă, constatând că facturile au fost emise în baza contractului de prestări servicii asumat de părţi prin semnătură, va admite cererea.

În privinţa penalităţilor de întârziere, instanţa reţine că potrivit clauzelor contractuale de bază, neplata facturilor în termen poate atrage aplicarea de penalităţi de întârziere.

În acest sens, s-au aplicat penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere conform modului de calcul indicat, precum şi dobânzi legale.

Instanţa constată că o astfel de prevedere reprezintă o veritabilă clauză penală, prin care părţile au convenit întinderea prejudiciului suferit de creditoare prin neîndeplinirea obligaţiei de plată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1538 Cod civil, clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorului se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1535 alin. 1 din Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În consecinţă, având în vedere clauza penală, instanţa urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 524,5 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,5 % zi de întârziere, calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate şi neachitate, suma de 2063,2 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,5 % zi de întârziere ,calculate asupra valorii totale a serviciilor prestate şi neachitate, de la data scadenţei ultimei facturi emise până la data de 11.01.2023 precum şi penalităţi de întârziere de 0,5 % zi de întârziere , calculate în continuare de la data de 11.01.2023 până la achitarea integrală a debitului restant .

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata sumei reprezentând despăgubiri pentru rezilierea contractului înainte de termen, solicitată în baza contractului de furnizare servicii de comunicaţii electronice, încheiat între un comerciant şi un consumator, fără negociere directă, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 193/2000, modificată, instanţa urmează a verifica din oficiu conţinutul clauzei prevăzute la art. 1.16 alin. 1 din Termenii şi Condiţiile Generale ale contractului.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit art. 10 din TCG, în cazul în care clientul solicită încetarea contractului înainte de durata minimă, acesta datorează o despăgubire egală cu procentul de 18% din valoarea abonamentului serviciilor contractate înmulţit cu numărul de luni rămase până la expirarea acestei perioade şi reprezintă paguba efectiv suferită de Vodafone ce rezultă din comisioanele suportate pentru activarea abonamentului clientului.

Pentru aceste motive, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va obliga debitorul să achite creditoarei suma de 1.108,99 lei reprezentând despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 1032 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi la plata cheltuielilor de judecată”, precum şi faptul că creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constatând culpa procesuală a debitorului în declanşarea acţiunii, urmează să o oblige la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru.