Hotărâre nr. 56 din 18.01.2024

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDFIL:2024:001.000056

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FILIAŞI

Dosar nr. 2801/230/2023 - Evacuare -

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 56

Şedinţa din camera de consiliu din data de 18 Ianuarie 2024

Completul constituit din:

PREŞEDINTE : Elena Carmen Haţegan

Grefier : Marius Bogdan Tîrşogoiu

Pe rol, soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâţii XXY, XXZ şi XXW, având ca obiect "evacuare".

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu, a răspuns reclamanta prin reprezentant convenţional, DC identificat cu C.I. xxx eliberată de SPCLEP xxx la data de xxx 6 în baza împuternicirii pe care o depune la dosar iar pentru pârâţi a răspuns avocat MM din cadrul Baroului Dolj, în temeiul împuternicirii avocaţiale seria DJ2 0 nr. 397398 - fila nr. 93 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că, pentru acest termen de judecată i-a fost pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere nou formulat şi să depună la dosar dovada achitării – obligaţii îndeplinite; la data de 15.01.2024, reclamanta a comunicat la dosar note scrise, după care,

Reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, şi în original.

Instanţa ia act că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale relative la plata taxei judiciare de timbru, după care,

În temeiul disp. art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa procedează la verificarea competenţei de soluţionare a prezentei şi acordă cuvântul cu privire la acest aspect.

Reprezentanţii părţilor arată că Judecătoria Filiaşi este instanţa competentă cu soluţionarea cauzei.

Instanţa constată că, potrivit disp. art. 94 alin. 1 lit. d), art. 107 şi 1034 din Codul procedură civilă este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, după care,

Instanţa pune în vedere reclamantei prin reprezentat să precizeze expres dacă înţelege să solicite evacuarea pârâţilor pe calea procedurii speciale sau pe calea acţiunii pe drept comun şi indice în scris temeiul de drept al acţiunii.

Reprezentantul reclamantei, arată că a formulat cererea pe calea procedurii speciale a evacuării, având ca temei de drept disp. art. 1034 C.proc.civ., astfel cum a precizat şi prin concluziile scrise depuse la dosar.

Av.

MM, pt. pârâţi, solicită instanţei să ia act de precizarea reclamantei la acţiune în sensul că înţelege să formuleze acţiunea pe calea procedurii speciale şi să indice ca temei de drept al cererii, disp. art. 1034 C.proc.civ., în virtutea principiului disponibilităţii.

Instanţa ia act de precizarea formulată de reclamantă la acţiune sub aspectul temeiului de drept sub care promovează acţiunea, după care,

Pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor XXY, XXZ şi XXW

Av. MM, pt. pârâţi, pune concluzii de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor persoane fizice, precizând că aceştia nu au calitate în cauză.

Reprezentantul reclamantei, DC, solicită respingerea excepţiei invocate învederând că cei doi pârâţi persoane fizice, au calitate procesuală pasivă întrucât aceştia, tată şi fiu fiind, deţin împreună societatea TM Nanterre iar în momentul în care a notificat societatea să-i lase în proprietate imobilele, pârâţii i-au precizat că acestea nu sunt în proprietatea societăţii, ceea ce însemnă că sunt stăpânite fără drept de aceştia, context în care i-a chemat şi pe ei în judecată.

Instanţa, constatând că pentru soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor XXY, XXZ şi XXW invocată prin întâmpinare, este necesară administrarea aceloraşi dovezi ca şi pentru soluţionarea fondului, văzând disp. art. 248 alin. 4 C.proc.civ., uneşte excepţia cu fondul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile, excepţii invocate sau alte incidente de soluţionat, pune în discuţie probatoriul a cărui administrare se solicită în cauză,

Reprezentantul reclamantei, DC, în dovedirea cererii solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Av. MM, pt. pârâţi, în apărare solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, probă cu a cărei administrare este de acord şi pt. reclamantă în susţinerea cererii.

Instanţa constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părţi în susţinerea cererii şi apărare este admisibilă potrivit legii şi poate conduce la justa soluţionare a pricinii, în temeiul disp. art. 255-258 din C.proc.civ., o încuviinţează.

Nemaifiiind alte cereri, excepţii invocate, chestiuni prealabile de soluţionat sau probe de administrat, instanţa declară deschise dezbaterile şi acordă cuvântul părţilor pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantei, DC, solicită admiterea acţiunii şi evacuarea pârâţilor din imobilele pe care le ocupă fără drept.

Arată că, pârâţii cunosc faptul că imobilele respective aparţin în drept reclamantei, fiind dobândite în mod legal prin executor judecătoresc şi lichidator judiciar, aspect pe care pârâţii l-au şi perceput personal (au fost de faţă) şi care reiese şi din actele depuse la dosar – acte de adjudecare, acte fiscale, fişe cadastrale ş.a., şi, chiar dacă nu le-a reproşat pârâţilor posesia nelegitimă a imobilelor timp de 10 ani în considerarea faptului că sunt vecini, imobilele nu le aparţin acestora.

Reiterează expunerile potrivit cu care, bunurile sunt în posesia nelegitimă a pârâţilor persoane fizice.

Av.

MM, pt. pârâţi, solicită respingerea cererii reclamantei.

Arată că, cererea a fost promovată pe calea procedurii speciale a evacuării reglementată la art. 1034 C.proc.civ. însă această procedură nu permite verificarea completă a situaţiei de fapt şi stabilirea ocupaţiunii fără drept a imobilelor din care se solicită evacuarea.

Arată că reclamanta trebuie să facă dovada acestei ocupaţiuni fără drept a imobilelor or, în cauză, pârâţii au depus înscrisuri din care rezultă că posedă imobilele respective, în temeiul unor contracte de concesiune.

Totodată, nemulţumirea reclamantei se întemeiază în realitate pe faptul că nu are cale de acces la terenurile proprietatea sa însă acest aspect nu li se poate imputa pârâţilor, precizând în final, că cererea este inadmisibilă.

Văzând disp. art. 394 C.proc.civ. şi socotind cauza dedusă judecăţii lămurită sub toate aspectele de fapt şi temeiurile de drept, instanţa declară dezbaterile închise şi o reţine spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoria Filiaşi la data de 13.11.2023 sub nr. de dosar 2801/230/2023, reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâţii XXY, XXZ şi XXW a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună evacuarea pârâţilor de pe terenul reclamantei situat în com.

A, T 63, P 64, 134,121,122,123, 124,128,120,119,105 ,106 şi 107, teren pe care îl ocupă fără drept, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, este persoană juridică română şi deţine mai multe suprafeţe de teren pe raza UAT A, T 63 dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP SR sub nr. xxx, iar în calitate de proprietar al acestor terenuri a solicitat în repetate rânduri pârâţilor să i le lase în deplină proprietate inclusiv prin notificare, însă fără rezultat .

În drept, a invocat disp. art. 1034 C.proc.civ..

În dovedirea cererii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, contract vânzare-cumpărare, notificare, planuri parcelare, extrase carte funciară.

Cererea nu a fost timbrată.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 13.11.2023 s-a dispus stabilirea primului termen de judecată la data de 07.12.2023, cu citarea părţilor, reclamanta fiind citată şi cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei cf. art. 6 din OUG nr. 80/2013 şi de a depune la dosar dovada achitării.

I-a fost pus de asemenea în vedere reclamantei posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, conform disp. art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 precum şi, în temeiul disp. art. 39 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

La data de 21.11.2023, reclamanta a comunicat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei – fila nr. 69 dosar.

La data de 06.12.2023, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare solicitând evacuarea pârâţilor şi din imobilul teren şi construcţie cu nr. cadastral 413 înscris în CF nr. 30423 a UAT A.

A depus şi înscrisuri, respectiv, act de adjudecare, plan de amplasament, decizie de impunere, notificare evacuare.

Având în vedere cererea precizatoare, prin încheierea de şedinţă din data de 07 decembrie 2023, în temeiul disp. art. 6 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, având în vedere precizarea la acţiune formulată, i-a fost pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei aferentă petitului nou promovat şi să depună la dosar dovada achitării, obligaţii pe care aceasta şi le-a îndeplinit potrivit dovezii aflate la fila nr. 119 dosar.

La data de 07.12.2023, în şedinţa de judecată au depus întâmpinare pârâţii solicitând respingerea cererii reclamantei.

Înainte de expunerea apărărilor de fond, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor XXY, XXZ şi XXW, precizând că reclamanta nu a indicat concret ce suprafeţe de teren i-ar ocupa iar din adresele de domiciliul reiese faptul că aceştia nu locuiesc în T 63 P 64 de pe raza UAT A.

Pe fondul cauzei, a arătat că, în ceea ce priveşte admisibilitatea, pe de o parte, cererea reclamantei este întemeiată pe disp. art. 1034 C.proc.civ. care reglementează procedura specială a evacuării ce se aplică litigiilor privind imobilele folosite sau ocupate fără drept de foştii locatari sau alte persoane iar pe de altă parte, aceasta avea obligaţia să indice imobilele din care solicită evacuarea şi în ce constă ocupaţiunea iar cum reclamanta nu a precizat acest aspect, acest lucru nu permite instanţei să dispună evacuarea.

Au arătat că, nici notificarea comunicată prin intermediul BEJ nu îmbracă forma cerută de disp. art. 1034 C.proc.civ. în sensul că, prin aceasta erau notificaţi pârâţii pentru plata unor sume constând în lipsa accesului la proprietatea reclamantei, şi de asemenea, că ar fi trebuit să elibereze terenul şi construcţiile situate în tarlaua 63, în caz contrar, reclamanta ar fi urmat să facă diferite sesizări, notificare de care, luând act şi cunoscând faptul că nu ocupă fără drept niciun imobil, i-au solicitat reclamantei să indice punctual imobilele la care se referă iar ulterior s-au adresat Agenţiei Domeniilor Statului, care au negat că ar fi mandatat reclamanta să discute în numele său.

Au precizat că, ulterior, din dorinţa de a clarifica situaţia confuză creată, reclamanta le-a trimis o nouă notificare prin care solicita accesul de la DE 70 către proprietăţile deţinute separat sau în coproprietate cu ADS, invocând un drept de servitute, de asemenea inexistent.

Au învederat pârâţii că XXW este proprietara mai multor imobile în virtutea unui act de adjudecarea având totodată şi concesionate suprafaţa de 13, 19 Ha teren arabil respectiv 0, 25 Ha terenuri drumuri dintr-o suprafaţă totală de 69, 59 Ha ce aparţine ADS.

A mai arătat că, este proprietara căilor de acces şi nu ocupă fără drept niciun imobil ce ar aparţine reclamantei, dorinţa acesteia fiind de fapt obţinerea unei căi de acces către anumite proprietăţi despre care nu se cunoaşte dacă aparţin acesteia or ADS, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1034 C.proc.civ.

În apărare a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, adresă ADS către T., adresă ADS către reclamantă, acte de adjudecare, notificare, contract concesiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă formulată şi precizată, pe calea procedurii speciale a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâţii XXY, XXZ şi XXW să dispună evacuarea pârâţilor de pe terenul reclamantei situat în com.

A, T 63, P 64.

Instanţa va reţine că reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea, inclusiv conform precizării formulate de către reprezentantul convenţional în şedinţa de judecată din data de 18 ianuarie 2024, pe procedura specială a evacuării prevăzută de art. 1.034 şi urm.

Cod procedură civilă.

Instanţa constată că Titlul XI din Codul de procedură civilă reglementează ,,Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept”.

Potrivit art. 1.034, alin. 1 Cod procedură civilă ,,(1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane”.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor XXY şi XXZ instanţa urmează să o admită având în vedere faptul că din probatoriul administrat şi susţinerile părţilor nu a reieşit că pârâţii persoane fizice ar fi exercitat acte de stapânire în nume propriu şi pentru sine asupra imobilelor proprietatea reclamantei ,în condiţiile în care din actele de adjudecare şi contractul de concesiune ,atribuire directă nr. 14 din 08.10.2015 reiese că folosinţa asupra imobilelor a fost exercitată în numele şi pentru societate comercială T.

Astfel, instanţa va respinge cererea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor XXZ şi XXW ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte evacuarea pe cale judiciară, aceasta poate fi realizată fie prin promovarea unei acţiuni de drept comun, fie prin procedura specială reglementată de prezentul titlu, alegerea aparţinându-i reclamantului, potrivit art. 1.035, alin. 1 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 1.043 Cod procedură civilă, „(1) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată. (2) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului”.

Din ansamblul reglementărilor de mai sus, rezultă că evacuarea întemeiată pe aceste dispoziţii legale reprezintă o procedură sumară şi urgentă şi care este admisibilă numai în situaţia în care apărarea pârâtului, căruia nu i se permite să formuleze propriile sale pretenţii, nu se întemeiază pe invocarea propriului său drept de proprietate sau folosinţă, respectiv pe contestarea dreptului de proprietate sau de folosinţă al reclamantului, situaţie în care acesta din urmă ar trebui să uzeze de acţiunea în revendicare sau de acţiunea în evacuare de drept comun.

Aşadar, în procedura evacuării speciale prevăzute de Titlul XI din Codul de procedură civilă, dacă pârâtul invocă un titlu de proprietate, dat fiind caracterul special al acesteia, nu se poate analiza nici dreptul de proprietate, nici valabilitatea titlului invocat de pârâtul a cărui evacuare s-a solicitat, cu atât mai puţin în cazul în care raporturile juridice dintre părţi sunt unele complexe, impunându-se o judecată în procedura de drept comun, în cadrul căreia pârâtul ar putea beneficia de toate garanţiile ce asigură un proces echitabil.

Potrivit probatoriului administrat în speţa pendinte şi a apărărilor formulate de părţi, reclamanta pretinde că pârâţii, vecinii săi, îi ocupă fără drept anumite porţiuni de teren, cunoscând împrejurarea că acesta aparţine în drept reclamantei.

De reţinut este şi faptul că pârâta contestă inclusiv calitatea de proprietar a reclamantei şi întinderea dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilelor de pe care se solicită evacuarea, despre care cunoaşte că s-ar afla în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, raportat şi la solicitarea generică formulată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată "suprafeţe de teren situate în T 63 P 64 de pe raza UAT A".

Mai mult, pârâta arată că la rândul său deţine în proprietate sau posesie (concesiune) mai multe imobile clădiri şi terenuri agricole pe raza UAT A. şi că nu ocupă fără drept niciuna din suprafeţele de teren ce ar aparţine reclamantei, astfel cum se afirmă.

În contextul în care reclamanta solicită, pe calea procedurii speciale prevăzute de art. 1.034 şi următoarele Cod procedură civilă, evacuarea pârâţilor de pe o suprafaţă de teren în litigiu, suntem în situaţia tipică a proprietarului neposesor care acţionează împotriva posesorului neproprietar şi nu în cadrul unor raporturi juridice care vizează simpli toleraţi sau locatari, în sensul avut în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 1034 si următoarele Cod procedură civilă.

În raport de aspectele reţinute mai sus, instanţa apreciază că pentru justa soluţionare a litigiului dintre părţi, ca o primă chestiune, este imperios necesară verificarea temeinică a validităţii titlului pe care se întemeiază reclamanta.

Aşadar, pentru soluţionarea cererii reclamantei, se impune administrarea unui probatoriu complex – inclusiv o expertiză tehnică de specialitate –, mijloc de probă incompatibil cu procedura simplificată pentru care a optat reclamanta.

Prin urmare, instanţa nu va dispune evacuarea pârâţilor pe calea procedurii speciale, tocmai pentru necesitatea clarificării raporturilor juridice dintre părţile litigante, precum şi a identificării, în concret, a suprafeţelor pe care se afirmă că pârâţii o ocupă din terenul aflat în proprietatea reclamantei.

Având în vedere toate aceste argumente de fapt şi de drept, instanţa va respinge prezenta cerere, nefiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 1034 şi următoarele din Codul de procedură civilă, reclamanta având deschisă calea dreptului comun pentru valorificarea pretenţiilor sale.

Instanţa subliniază că si în doctrina juridică s-a reţinut faptul că atunci când există o îndoială rezonabilă asupra validităţii titlului reclamantului din cadrul procedurii speciale a evacuării, faţă de limitările procesuale în care se desfăşoara judecata, este cu neputinţă a nu fi luată în considerare aceasta îndoială, soluţia fiind de respingerea cererii de chemare în judecată şi permiterea soluţionării diferendului potrivit dreptului comun.

Conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, raportat la soluţia pronunţată, instanţa va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, luând act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezentul dosar.