Hotărâre nr. 465 din 27.06.2023

Pe rol se află judecarea cauzei în materie de litigii cu profesioniştii privind pe creditoarea XX şi pe debitoarea XY, având ca obiect "emitere ordonanţă de plată - art.1014 CPC".

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit reprezentanţii părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că este primul termen de judecată al acestei cauze, precum şi că pârâta debitoare a depus la dosar întâmpinare.

Verificându-şi din oficiu competenţa, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial, conform art. 1016 din Codul de procedură civilă, după care în temeiul dispoziţiilor: art. 237 alin. 2 pct. 7) şi art. 258, ambele din Codul de procedură civilă republicat, coroborate cu prevederile art. 255 din Codul de procedură civilă republicat, încuviinţează şi administrează pentru părţiproba cu înscrisuri şi, constatând cererea de emiterea a ordonanţei de plată în stare de judecată, o reţine spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 02.05.2023, sub număr de dosar X/230/2023, creditoarea XX a solicitat în contradictoriu cu debitoarea XY , emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 24.508,56 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 10.485.259/25.07.2022 şi nr. 10.486.514/29.07.2022, obligarea debitoarei la plata penalităţilor de 0,05% pe zi de întârziere de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data efectivă a plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1680 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

In motivarea cererii, creditoarea a arătat că , în fapt, societatea a desfăşurat relaţii comerciale cu societatea XY., în calitate de client, ce au avut ca obiect furnizarea de aditivi furajeri în cursul anului 2022, produse care au fost livrate conform facturilor menţionate mai sus şi CMR-urilor ataşate fiecărei facturi care poartă ştampila debitoarei şi semnătura reprezentantului debitoarei, iar debitoarea nu a achitat contravaloarea produselor, înregistrând o datorie în valoare de 24.508,56 lei, neplata la scadenţă a acestora atrăgând penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi.

A mai arătat creditoarea că deşi a somat unitatea debitoare să achite debitul restant prin somaţie conform art. 1014 Cod procedură civilă, debitoarea nu a dat curs solicitării , motiv pentru care au promovat prezenta cerere de chemare în judecată.

A mai arătat creditoarea că, creanţa este certă, existenţa ei neîndoielnică rezultând din facturile acceptate de către societatea XX prin aplicarea semnăturii şi ştampilei pe documentele de transport, este lichidă, cuantumul ei fiind precis determinat pe baza facturilor şi este exigibilă, facturile fiind scadente la datele menţionate în fiecare factură.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1013 alin.1, art. 1014 alin.1, art. 1015, art. 1017 din Codul civil.

In dovedire, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat în copie, conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: facturi, somaţie, fişă client, documente de transport.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Prin rezoluţia din 03.05.2023, s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 24.05.2023, cu citarea părţilor potrivit dispoziţiilor art. 1019 din Codul de procedură civilă.

La data de 22.05.2023, debitoarea XY a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât suma de 24.508,96 lei a fost achitată la data de 28.04.2023 potrivit Ordinului de plată nr. 69/28.04.2023, iar în ceea ce priveste solicitarea creditoarei cu privire la penalităţi a menţionat că nu există o înţelegere scrisă sau verbală între părţi cu privire la existenţa unui termen de plată şi implicit a unei valori a penalităţilor datorate pentru neplata la termen şi mai mult decât atât pe facturile menţionate mai sus (emise ulterior livrării mărfii) sunt specificate penalităţi de 0,05% pe zi de întârziere, iar reclamantul solicită penalităţi de 0,5% pe zi.

A solicitat judecata cauzei în lipsă.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat pentru părţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 1.021 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, pronunţându-se cu privire la cererea privind ordonanţa de plată în raport cu actele aflate la dosar şi cu declaraţia creditoarei.

Între reclamanta creditoare şi pârâta debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale constând în vânzarea, respectiv cumpărarea de produse, iar facturile fiscale enumerate în centralizator şi aflate la filele nr. 5-8, fac dovada desfăşurării acestor relaţii, purtând ştampila pârâtei.

Prin urmare, instanţa constată că raporturile dintre părţi sunt raporturi reglementate de dispoziţiile articolului 1.014 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora "prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege".

În consecinţă, din textul de lege sus menţionat rezultă că pentru admisibilitatea acţiunii în emiterea unei ordonanţe de plată trebuie îndeplinite următoarele condiţii: creditoarea trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitoarei de a plăti o sumă de bani, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar a treia condiţie se referă la mijlocul de probă în sensul că pot fi folosite în dovedirea creanţei numai înscrisuri.

Potrivit art. 663 alin. 2, alin. 3 şi alin. 4 din Codul de procedură civilă republicat, creanţa: este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi actul de creanţă; este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când actul de creanţă conţine elemente care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Se reţine că suma datorată de debitoare creditoarei este certă, ea rezultând din facturile fiscale.

Debitoarea SC XY a depus la dosar întâmpinare şi ordinul de plată nr. 69/28.04.2023 prin care a achitat contravaloarea produselor.

Având în vedere că debitoarea a achitat contravaloarea produselor achiziţionate de la reclamanta creditoare, instanţa urmează să respingă acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.

In ceea ce priveşte penalităţile contractuale aferente debitului neachitat, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 28.04.2023, instanţa constată că această creanţă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1014 C. proc civ., fiind certă, lichidă şi exigibilă.

Astfel, conform prevederilor din facturile fiscale nr. 10.485.259/25.07.2022 şi nr. 10.486.514 din data de 29.07.2022, facturi ce reprezintă contracte potrivit Legii nr. 21/1996, pentru întârzierea în executarea obligaţiilor contractuale, partea în culpă va plăti celeilalte părţi penalităţi de 0.05% pentru fiecare zi de întârziere.

Instanţa constatată că în cuprinsul fiecărei facturi fiscale au fost menţionate termene de plată pentru debit, respectiv factura fiscală nr. 10.485.259/25.07.2022 în valoare de 7.305,09 lei avea dată scadentă la data de 08.09.2022, iar factura fiscală nr. 10.485.514/29.07.2022 în valoare de 17.203,47 lei avea dată scadentă la 12.09.2022.

De altfel, debitoarea a depus întâmpinare la dosar, contestând creanţa pretinsă de creditoare cu titlu de penalităţi de întârziere în sensul că prin cererea de chemare în judecată creditoarea solicită penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, deşi în facturile fiscale emise de creditoare sunt menţionate penalităţi de întârziere de 0,05%.

Instanţa apreciază că este vorba despre o eroare de tehnoredactare în cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, fiind evident solicitat un procent de 0,05% pe zi de întârziere aşa cum se stipulează în cele două facturi fiscale şi nu de 0,5% pe zi de întârziere , iar faptul că debitoarea a achitat contravaloarea facturilor, în temeiul art. 1019 alin. 3 C. proc. civ., instanţa va considera aceasta, ca o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei.

Având în vedere cele reţinute mai sus şi dispoziţiile art. 1014 C. proc. civ. precum şi faptul că părţile au convenit că penalităţile de întârziere curg pentru fiecare zi de întârziere a plăţii debitului, instanţa va admite în parte cererea creditoarei şi va emite ordonanţa de plată prin care va obliga debitoarea-pârâtă să plătească reclamantei-creditoare penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05%, calculate de la data scadenţei facturilor nr. 10.485.259/25.07.2022 şi nr. 10.486.514/29.07.2022 şi până la data plăţii efective.

Debitoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta creditoare în cuantum de 1480 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat, având în vedere că debitoarea a fost pusă în întârziere înainte de introducerea cererii, prin somaţia depusă la dosar, în conformitate cu art. 454 Cod pr. civ.