Hotărâre nr. 56 din 31.05.2023

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul judecătoriei Filiaşi la data de 10.10.2022, sub număr de dosar x/230/2022, reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâta S.S.M., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale, cu dobânzile legale aferente până la data plăţii integrale, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, reclamantul a arătat că , la data de 15 iulie 2021 a fost pasager dreapta în autospeciala marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare MAI XXX condusă de colega sa, G.M.G., iar pe DN 6 în localitatea Răcari, autospeciala a fost lovită în partea din spate de autoturismul marca Ford Fiesta cu numărul de înmatriculare B-79-XXX condus de pârâta S.S.M., care nu a păstrat distanţa regulamentară în timpul mersului.

In urma examenelor radiologice şi a fişei UPU eliberate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la data de xx.xx.2021 i s-a eliberat de către Serviciul de medicină legală Drobeta Turnu Severin certificatul medico-legal nr.

X din care a rezultat că leziunile suferite în urma accidentului necesită pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

A arătat reclamantul că a formulat plângere penală împotriva pârâtei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2 şi alin. 3 din Codul penal, iar prin ordonanţa nr.

X/P/2021 din 21.02.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-a dispus clasarea.

A mai menţionat reclamantul ă după accident, o bună perioadă de timp a avut dureri foarte mari la cap, coloană şi bazin, i s-a recomandat evitarea efortului fizic şi a fost ajutat de diverse persoane la munca în gospodărie.

A arătat că a făcut şi recuperare fizică, dar şi în prezent are dureri în zona lombară ca urmare a accidentului suferit.

A precizat reclamantul că suma solicitată ca daune materiale este reprezentată de contravaloarea medicamentelor, a transportului la diverse unităţi medicale, lipsa aportului în gospodărie, iar daunele morale le-a solicitat deoarece i-a fost afectată sănătatea, suferinţa fizică a fost destul de intensă şi nici în prezent nu este complet refăcut din punct de vedere fizic.

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi art. 1381 şi următoarele din Codul civil.

In dovedirea acţiunii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriul pârâtei, probei testimoniale, în privinţa martorului S.D. şi probei cu expertiza medico-legală.

Au fost anexate în copie, certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: certificat medico-legal nr.

X/B/X din x.x..2021 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Drobeta Turnu Severin, Ordonanţa de clasare a cauzei din data de x.x.2022 pronunţată în dosarul nr.

X/P/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, Referat cu propunere de clasare întocmit de Poliţia oraşului Filiaşi în dosarul nr.

X/P/2021.

La data de 07.11.2022, pârâta S.S.M. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie, prin care a solicitat în principal respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A menţionat pârâta că beneficia la data producerii evenimentului rutier- x.x.2021-, de un contract de asigurare valabil încheiat cu societatea X.X.

S.A., astfel încât calitatea de pârât aparţine acestui asigurător, iar în susţinerea acestei teorii a făcut trimitere şi a inserat efectiv dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 132/2017.

A mai precizat pârâta că nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 12 sau art. 25 din Legea nr. 137/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

A arătat pârâta că , prin Decizia RIL nr. 1/2016, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că societatea de asigurare are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite prin Contractul de Asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

A precizat pârâta că înţelege să formuleze cerere de chemare în garanţie a Societăţii de Asigurare X.X.

SA, întrucât, având încheiată poliţă de asigurare valabilă cu societatea chemată în garanţie, aceasta este ţinută să răspundă în locul său în cazul producerii unui eveniment de circulaţie.

In ipoteza în care instanţa va considera că nu ar fi incidente dispoziţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a sa, a arătat pârâta că solicită obligarea doar a asigurătorului la plata parţială a despăgubirilor solicitate, în măsura dovedirii lor şi fără a se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele din C.proc.civ., precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017.

In ceea ce priveşte chemarea în garanţie, a invocat dispoziţiile art. 72 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

In probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat în copie poliţa de asigurare obligatorie şi contractul de asigurare de răspundere civilă auto RCA X.X.

SA încheiat la data de 01.12.2020, cu termen de valabilitate până la data de 30.11.2021.

Pârâta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin rezoluţia din 07.11.2022, s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 18.01.2023, cu citarea părţilor.

La data de 25.11.2022, SC X.X.

SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.S.M., în acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul P.G., prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru daune materiale şi admiterea în parte a cererii de daune morale şi acordarea sumei de 2000 lei reclamantului.

In motivarea întâmpinării, chemata în garanţie a arătat cu privire la pretenţiile de despăgubire formulată de reclamant, temeinicia acestora şi cuantumul solicitat următoarele:

Faţă de valoarea daunelor solicitate fără nici o justificare a arătat că pentru determinarea prejudiciului material în cauză sunt incidente prevederile art 26 alin.1 lit. a pct. (iv) din Norma ASF nr. 20/2017 care reglementează atât categoriile de daune ce pot fi acordate de asigurător în cazul producerii riscului asigurat, cât şi modalitatea de cuantificare a acestora, respectiv: a) în caz de vătămare corporală: (iv) eventualele cheltuieli prilejuite de accident-cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare."

Prin urmare, nu orice mijloc de probă este admisibil în dovedirea daunelor materiale la care urmează a fi obligat Asigurătorul RCA (spre exemplu, nu poate fi avută în vedere proba testimonială), iar reclamantului îi revine sarcina probei cu documente justificative atât cât priveşte existenţa şi întinderea prejudiciului pretins cât şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită.

A mai arătat societatea de asigurare că , de asemenea, din perspectiva dispoziţiei legale citate, cheltuielile pentru refacerea sănătăţii trebuie să fie făcute conform prescripţiilor medicale; or potrivit certificatului medico-legal reclamantul a fost diagnosticat cu contuzie coloană toracală şi bazin, leziuni pentru care nu a fost recomandat tratament medicamentos sau pentru recuperare, şi nu au fost emise alte prescripţii care să necesite cheltuieli.

In sfârşit, a mai arătat asigurătorul că, raportat la dispoziţiile art. 26 din Norma ASF nr. 20/2017, cheltuielile prilejuite de vătămarea prin accident rutier sunt suportate de asigurător numai în măsura în care sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de dispoziţia legală mai sus menţionată, respectiv: au fost necesare şi s-au efectuat în baza unor prescripţii medicale (condiţie care stabileşte existenţa unei legături de cauzalitate între faptă şi prejudiciu), sunt probate cu documente justificative (condiţie necesară pentru cuantificarea prejudiciului) şi nu au fost suportate din fondurile de asigurări sociale (condiţia ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă).

In referire la daunele morale în cuantum de 25.000 lei solicitate de reclamant pentru leziunile traumatice suferite în accidentul rutier, care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr.

X/B/X din 27.07.2021 emis de SJML Mehedinţi, a solicitat asigurătorul să se aibă în vedere că, în conformitate cu regulile esenţiale ale răspunderii civile delictuale reparaţiunea consecinţelor dăunătoare ale faptului delictual (accidentul de circulaţie) trebuie să vizeze prejudiciul real şi cert încercat de persoanele păgubite, finalitatea acestui tip de despăgubiri fiind aceea de acordare a unei compensaţii băneşti pentru suferinţa înregistrată.

A mai arătat asigurătorul că prejudiciul moral cauzat în urma producerii unui accident de cirulaţie este practic imposibil de evaluat după criterii obiective, integritatea corporală, sănătatea şi/sau viaţa celor implicaţi în evenimente rutiere constituind elemente incomensurabile care nu pot avea aşadar un echivalent într-o sumă de bani plătită.

Totodată, chiar dacă prejudiciul moral nu are criterii matematice, obiective de determinare, totuşi este necesar ca acesta să fie apreciat rezonabil, pe o bază echitabilă şi raţională raportat la consecinţele negative suferite.

Tocmai pentru realizarea acestui echilibru, la stabilirea daunelor morale trebuie luat în considerare şi principiul proporţionalităţii între echitate şi nevoia socială, reper la care jurisprudenţa naţională a adăugat şi un alt criteriu constând din raportarea despăgubirii pentru daune morale la numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilit ca fiind necesar victimei pentru vindecare, pentru care instanţele acordă-în principiu, atunci când leziunile traumatice sunt uşoare, ca în cazul de faţă-suma de 500 lei/zi.

A mai arătat asigurătorul că la aprecierea în concret a daunelor morale trebuie avute în vedere şi următoarele aspecte: fapta prin care s-a produs vătămarea corporală a reclamantului a fost săvârşită din culpă şi nu cu intenţie; suferinţele fizice ale persoanelor vătămate nu diferă de la caz la caz în funcţie de sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziţia socială şi/sau materială a victimelor accidentelor sau a persoanelor vinovate, aceste suferinţe fiind similare pentru toate părţile vătămate; leziunile reclamantului au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale; jurisprudenţa în cauze similare, faţă de care apreciază că acordarea sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale ar reprezenta o compensaţie adecvată prejudiciului moral înregistrat de reclamant în accidentul de circulaţie din data de 15.07.2021.

In concluzie, a solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru daune materiale şi admiterea în parte a cererii de daune morale, în sensul acordării sumei de 2000 lei.

In dovedirea întâmpinării societatea de asigurare a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi oricărei probe a cărei utilitate de administrare ar rezulta din dezbateri.

A arătat că se opune administrării probei cu expertiza medico-legală solicitată de reclamant întrucât nu s-a făcut dovada cu acte medicale că leziunea traumatică suferită (contuzie coloană toracală şi contuzie bazin) a produs complicaţii/a necesitat intervenţii chirurgicale ulterior emiterii certificatului medico-legal.

La termenul de judecată de la data de 18.01.2023 instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.S.M. şi a dispus introducerea în cauză a chematei în garanţie SC XX S.A.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri solicitată de părţi, iar pentru reclamant şi proba testimonială, în privinţa martorului S.D., care a fost audiat la termenul de judecată de la 12.04.2023 ( declaraţie fila nr. x la dosar).

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi a înaintat dosarul penal nr. X/P/2020.

La termenul de judecată de la data de 12 aprilie 2023 instanţa a dispus respingerea probei cu expertiza medico-legală solicită de reclamant, apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei în raport de înscrisurile medicale depuse la dosar de reclamant.

Analizând întregul material probator administrat în cauză instanţa constată şi reţine următoarele:

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta S.S.M. prin întâmpinare, instanţa apreciază că este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Potrivit disp. art. 36 C.p.c. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Instanţa reţine că în cadrul acţiunii în răspundere civilă delictuală orice persoană care cauzează alteia un prejudiciu poate avea calitate procesuală pasivă, instanţa urmând a analiza pe fondul cauzei dacă pârâta este vinovată de producerea prejudiciului şi dacă poate fi obligată la acoperirea acestuia.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că la data de 15.07.2021, ora 18:00, pârâta S.S.M., în timp ce conducea autoturismul marca Ford Fiesta cu numărul de înmatriculare B-79-XXX, pe DN 6 km 259+900 m, din localitatea Răcarii de Sus, în direcţia Craiova, nu a păstrat distanţa suficientă în timpul mersului faţă de autospeciala MAI marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare MAI XX, condusă în faţa sa de persoana vătămată G.M.G., care la intersecţia cu Aleea X a oprit pentru a schimba direcţia de mers stânga urmând să întoarcă, semnalizând corespunzător efectuarea acestei manevre şi a intrat în coliziune faţă spate cu aceasta.

În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numitei G.M.G., conducătoarea autospecialei marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare MAI XX, care a fost transportată la Spitalul oraşului Filiaşi pentru îngrijiri medicale şi investigaţii amănunţite cu diagnosticul prezumtiv "traumatism cranio-cerebral, traumatism umăr stâng", precum şi vătămarea corporală a numitului P.G., pasager pe locul din dreapta faţă în autospeciala marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare MAI XX, care s-a deplasat la Spitalul oraşului Filiaşi pentru îngrijii medicale, fiindu-i stabilit diagnosticul prezumtiv "traumatism zona lombară" şi i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 06.09.2021-09.09.2021 .

Prin ordonanţa nr. X/P/2021 din 21.02.2022 Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi a dispus clasarea cauzei faţă de pârâta S.S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 196 alin. 2 şi 3 C.p.

Instanţa reţine că potrivit art. 11 alin. 1 şi 2 din LEGEA nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. (2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză; c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii; d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate; e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate; f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.

Potrivit art. 22 alin. 1 din aceeaşi lege, despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

Potrivit art. 25 din aceeaşi lege, asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii: a) accidentul a fost produs cu intenţie; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie; c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire; d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimţământul contractantului; e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfăşoare propria investigaţie conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

În acest sens, este şi Decizia nr. 1/2016 dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are obligaţia de a repara singură prejudiciu cauzat, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Prin urmare, se instituie astfel obligativitatea reclamantului de a se îndrepta împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie, aspect care reiese şi din cuprinsul art. 22 alin. 1 din aceeaşi lege, potrivit cu care despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

Aplicând dispoziţiile legale arătate mai sus la situaţia de fapt din prezenta cauză, instanţa reţine că, având în vedere că pârâta avea o poliţă RCA valabilă la data producerii accidentului, asigurătorul SC XX S.A. este singurul care are obligaţia de a plăti contravaloarea prejudiciului produs.

În raport de cele reţinute instanţa apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei S.S.M., urmând să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

De asemenea, va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.S.M. împotriva chematei în garanţie SC XX S.A., având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenţii.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.