Sentință civilă nr. 293 din 07.03.2023

La 16.12.2022, creditoarea S.C.

R. &R.

S.A. a formulat cerere, în temeiul art. 1026 alin 1 Cod procedură civilă prin care a chemat în judecată pârâta P.

M.-E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 686,42 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii; suma de 348 lei, reprezentând diferenţa Telefoane Alview M9 Join şi Alview P10 Style şi penalităţi de întârziere în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal (de 1034,42 lei), de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii creditoarea a arătat că solicită penalităţi de întârziere in valoare de 0,2% pe zi de întârziere calculata asupra sumei scadente şi neplătite (1034,42 lei), de la data scadenţei si pana la dala plaţii elective de către debitor, potrivit dispoziţiilor art. 3.6 din Condiţii generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice, parte integrantă a contractului nr. 7519218433 din 25.11.2018 pentru contractele încheiate pe o perioada minima de 24 luni, de care a beneficiat abonatul.

Reclamanta a precizat că în fapt, la data de 25.11.2018, debitoarea a încheiat cu societatea reclamantă Contractul de furnizare servicii nr. 7519218433, iar conform clauzelor contractuale reclamanta-creditoare s-a obligat sa furnizeze servicii de D.

Tv Cablu Popular la locaţia situată în comuna S., str.

P., nr. 11, jud.

Dolj, jud.

Dolj iar la data de 26.11.2018 părţile au încheiat Actul Adiţional Pachete D.Mobil Rural prin care pârâta a beneficiat de o ofertă promoţională la contractarea serviciilor de telefonie mobilă, achiziţionând două telefoane mobile model Alview M9 Join şi Alview P10 Style.

S-a susţinut că dând dovadă de rea credinţă, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, ceea ce îndreptăţeşte societatea să solicite obligarea acesteia la plata sumei de 348 lei, reprezentând diferenţa Alview M9 Join şi Alview P10 Style, suma fiind cuprinsă în factura nr.

FDB20/23535668/12.03.2020.

Reclamanta a susţinut că a prestat serviciile prevăzute de contract in sarcina ei emiţând în acest sens facturile fiscale in valoare de 1034,42 lei, reprezentând contravaloare rate telefon şi abonamente.

De asemenea, reclamanta a menţionat că a denunţat contractul ca urmare a conduitei culpabile a pârâtei si aplicarea pactului comisoriu de gradul IV privind încetarea contractului potrivit dispoziţiilor art. 5.2 lit. a din contract.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă, art. 1270 alin. 1 din Codul civil, cele ale contractului de furnizare servicii nr. 7519218433 din 25.11.2018 .

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie: contract de furnizare servicii nr. 7519218433 din 25.11.2018, actul adiţional la acesta, facturile fiscale restante, anexa nr. 3 din Ordinul nr. 359/C/2013, dovada de reprezentare.

Reclamanta creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cererea fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 50 lei.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, solicitată de reclamantă .

Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele situaţii de fapt şi de drept:

În drept, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de art. 1025-1032 Cod procedură civilă.

Pentru a fi aplicabilă procedura specială, legiuitorul instituie două criterii: a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menţionându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC); b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum şi în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice) şi respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moştenire; insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

În consecinţă, instanţa apreciază că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speţă, întrucât reclamanta a dedus judecăţii o cerere având ca obiect plata sumei totale de 1034,42 lei.

În fapt, între reclamanta SC R. & R. SA şi pârâta P. M.-E. a fost încheiat contractul nr. 7519218433 din 25.11.2018, având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie mobilă.

La aceeaşi dată, între părţi s-a semnat actul adiţional aflat la filele nr. 16-18 din dosarul cauzei, din care reiese că pârâta a beneficiat în urma portării de o ofertă promoţională, achiziţionând două telefoane mobile, în condiţiile menţinerii abonamentului pentru o perioadă de 24 luni.

Ca urmare a serviciilor prestate, SC R. & R.SA a emis facturile fiscale aflate la filele 26-31, care atestă contravaloarea serviciilor prestate.

Pârâta nu a făcut dovada achitării facturilor în termenul convenit, aşa cum părţile s-au înţeles (art. 3.5 din contract). Ca urmare, reclamanta a suferit un prejudiciu de 686,42 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa constată că între părţi s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor articolului 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

De asemenea, în temeiul articolului 1555 din Codul civil, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.

În speţă, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a furniza pârâtei servicii de telefonie mobilă, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de a plăti contravaloarea acestora, potrivit facturilor emise.

Fiind vorba despre răspundere contractuală, instanţa reţine că, până la proba contrarie, neexecutarea obligaţiei de către pârâtă, precum şi culpa acestuia se prezumă, prin încheierea contractului luând naştere o obligaţie de rezultat în sarcina sa.

Prin urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligaţiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în faţa instanţei existenţa dreptului de creanţă, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilităţii raportului juridic, fie a stingerii obligaţiei în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plăţii.

De asemenea, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestaţia sa, şi numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepţia de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâta rămânând în pasivitate.

Cu privire la solicitarea de acordare a sumei de 348 lei, reprezentând diferenţă din contravaloarea telefoanelor mobile achiziţionate, devin incidente şi prevederile art. 5.2 lit. a din convenţia părţilor.

Nu se poate reţine caracterul abuziv al acestei clauze, în condiţiile în care, semnând actul adiţional la data de 26.11.2018, pârâta a beneficiat de o ofertă promoţională (două telefoane mobile), condiţionată de respectarea obligaţiei asumate, aceea a menţinerii abonamentului pentru o perioadă de 24 luni.

Mai mult, contraprestaţia reclamantei este chiar punerea la dispoziţia clientului a produselor promoţionale, iar faptul că pârâta a ales doar condiţiile de telefonie oferite de reclamantă şi nu de alte societăţi de profil de pe piaţă, denotă existenţa unei negocieri între părţi în urma cărora scopul urmărit de către pârât a fost satisfăcut în raport de interesele acestuia de la acel moment.

Referitor la solicitarea de plată a penalităţilor de întârziere, se reţin următoarele:

Conform art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

În fapt, din prevederile contractuale stipulate la art. 3.6, se reţine că părţile s-au înţeles că, în cazul neplăţii contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, SC R. & R.SA poate percepe, începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumul facturilor neachitate.

Termenul de plată a fost definit prin dispoziţiile art. 3.5 din contract ca fiind sfârşitul lunii respective.

De asemenea, se reţine că, potrivit înţelegerii, totalul penalităţilor de întârziere datorate poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Conform art. 3.7 din contractul părţilor, dacă beneficiarul nu a efectuat plata, în termen, contractul poate fi considerat, în funcţie de propria apreciere a R. & R., ca fiind reziliat de drept, potrivit pct. 5, fără să fie necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării unui termen şi fără intervenţia instanţei.

Tot în acest sens, potrivit art. 5.2 lit. b, contractul poate fi reziliat de drept în situaţia în care beneficiarul încalcă oricare dintre obligaţiile prevăzute la art. 3 iar art. 5.2 lit. a, contractul poate fi reziliat de drept în situaţia în care beneficiarul nu plăteşte orice abonament lunar.

În speţă, dat fiind că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în sensul de a plăti contravaloarea facturilor fiscale, reclamanta a uzat de dreptul conferit de convenţie şi a considerat reziliat de drept contractul, motiv pentru care pârâta datorează penalităţi de întârziere în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, de la data scadenţei, până la data plăţii efective

În concluzie, constatând că reclamanta a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.030 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea formulată de reclamanta SC R.& R.

S.A în contradictoriu cu pârâta P.

M.-E. şi va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 686,42 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii; suma de 348 lei, reprezentând diferenţa Telefoane Allview M9 Join şi Allview P10 Style şi penalităţi de întârziere în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal (de 1.034,42 lei), de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Cu aplicarea art. 1.031 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtei şi la solicitarea reclamantei, instanţa va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.